ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

34338/3/2009 la 25 august 2009, reclamanții P.M. și C.V.G. au solicitat

anularea Hotărârii nr. 293 din 11 iunie 2009, emisă de Statul Român - CN A.D.N.

SA, în ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenul în

suprafață de 1191 mp, situat în com. Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov.

În susținerea

acțiunii, au arătat că sunt coproprietarii terenului în suprafață de 17.328.66

mp situat în extravilanul com. Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, că la 16 martie 2009

li s-a comunicat Încheierea nr. 12218 din 09 februarie 2009, din care rezultă exproprierea

terenului de 1192 mp teren, din suprafața totală de 17.328.66 mp, în temeiul

Legii nr. 198/2004. Au susținut că măsura exproprierii este nelegală în ce

privește cuantumul despăgubirilor.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul aceleași instanțe la 05 noiembrie 2009, sub nr. 43889/3/2009,

reclamanții P.M. și C.V.G., au solicitat anularea Hotărârii nr. 343 din 31

august 2009 emisă de pârâtul Statul Român reprezentat prin CN A.D.N. SA -

Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce privește cuantumul

despăgubirilor stabilite pentru terenul în suprafață de 3.582 mp, situat în

com. Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov. În susținerea acestei acțiuni

reclamanții au arătat că evaluarea terenului s-a făcut la nivelul anului 2006,

deși preluarea s-a făcut în anul 2009.

Prin

încheierea de ședință din 15 februarie 2010 s-a dispus conexarea cauzei

înregistrată sub nr. 43889/3/2009, la prezenta cauză, în baza art. 164 C. proc.

civ.

Pârâtul

Statul Român reprezentat prin CN A.D.N.R. SA, a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin

sentința civilă nr. 2217 din 09 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a

V-a civilă, a admis cererea principală și cererea conexă, fiind modificată Hotărârea

nr. 293 din 11 iunie 2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004, com. Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, în ce privește cuantumul

despăgubirilor acordate, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamanți

a sumei de 52.535 euro cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeței

de 1.191 mp teren, situat în com. Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov. De

asemenea a fost modificată și Hotărârea nr. 343 din 31 august 2009, emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, comuna Ștefăneștii de Jos, județul

Ilfov, în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, fiind obligat pârâtul

să plătească reclamanților suma de 158.003 euro cu titlu de despăgubire, pentru

exproprierea suprafeței de 3.582 mp, teren situat în com. Ștefăneștii de Jos,

județul Ilfov, fiind obligat pârâtul și la plata către reclamanți a sumei de 2.000

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că, din coroborarea titlului de proprietate,

eliberat la 21 aprilie 1995 de C.J.S.D.P. asupra Terenurilor a Municipiului

București și Sectorului Agricol Ilfov, cu actul de partaj voluntar autentificat

din 30 noiembrie 2007 și extrasul C.F. a localității Ștefăneștii de Jos,

rezultă că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului

în suprafață de 17.328.66 mp, situat în com. Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov.

S-a

reținut că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, au fost declarate

ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de

interes național, județean și local, expropriator fiind Statul Român pentru

drumurile de interes național, județele pentru drumurile de interes județean și

municipiile, orașele și comunele pentru drumurile de interes local.

Imobilul

proprietatea reclamanților a fost inclus în H.G. nr. 1546 din 14 noiembrie 2006,

astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 425/2008, privind declanșarea

procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe

amplasamentul lucrării de utilitate publică “Construcția autostrăzii București

- Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei,

Snagov, Stefăneștii de Jos, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghița, Drăgănești, Rafov,

Dumbrava, Berceni, Baracanesti și Ploiești”.

În

temeiul art. 5 alin. (14) din H.G. nr. 434/2009, la 05 iunie 2009 și 28 august 2009,

au fost întocmite procesele-verbale, în cuprinsul cărora s-a consemnat că

reclamanții nu s-au prezentat pentru a-și exprima poziția cu privire la

cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator.

Prin Hotărârea

de stabilire a despăgubirilor nr. 293 din 11 iunie 2009, emisă de CN A.D.N.R.

SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea

terenului în suprafață de 1.191 mp, situat în com. Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov,

proprietatea reclamanților și au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 20.918

lei, conform raportului de evaluare.

Ulterior,

prin Hotărârea nr. 343 din 28 august 2009, emisă tot de CN A.D.N.R. SA -

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Ilfov, s-a dispus și exproprierea

suprafeței de 3.582 mp, din terenul proprietatea reclamanților, situat în com.

Ștefăneștii de Jos, despăgubirile fiind stabilite la nivelul sumei de 62.912

lei.

Instanța

de fond a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 198/2004, rezultă că expropriatul poate solicita instanțelor

judecătorești competente numai stabilirea dreptului la despăgubire, sau poate

contesta cuantumul despăgubirii consemnate, fără a putea contesta însă transferul

dreptului de proprietate către expropriator privind imobilul supus

exproprierii.

S-a

reținut că, instanța investită conform dispozițiilor legale menționate, poate

analiza hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, numai cu privire la

cele două aspecte menționate anterior. Așa fiind, instanța a apreciat că nu pot

fi invocate în cadrul acestei căi de atac aspectele de nelegalitate a

hotărârilor vizând lipsa semnăturii a doi membrii ai comisiei constituite

conform Legii nr. 198/2004, lipsa afișării acestei hotărâri, sau neconvocarea

reclamanților, pentru datele la care au fost întocmite procesele-verbale.

Aceste

motive de nulitate a hotărârilor invocate de rexclamanți au fost apreciate ca

neîntemeiate, reținându-se că potrivit art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 434/2009,

comisia este legal constituită și își poate desfășura activitatea în prezența a

trei membri, cu participarea obligatorie a reprezentantului expropriatorului.

Prin urmare, chiar dacă procesele-verbale au fost semnate numai de doi membri

ai comisiei, acest fapt nu atrage sancțiunea nulității hotărârilor atacate,

întrucât comisia a fost legal constituită în prezența a trei dintre membrii

săi. Totodată, chiar dacă la dosar nu au fost depuse dovezile de convocare a

reclamanților, pentru data întocmirii proceselor-verbale, această

neregularitate este acoperită prin posibilitatea pe care o au reclamanții de a

formula eventualele obiecțiuni cu privire la modul de stabilire a

despăgubirilor, în cadrul prezentei contestații.

Terenurile

expropriate au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică topografică

întocmit de experții N.D., Ș.E. și M.V., stabilindu-se că, acestea au suprafața

totală de 4.773 mp și, sunt situate în extravilanul com. Ștefăneștii de Jos,

având destinația de teren arabil.

Conform art.

26 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil în temeiul art. 18 din Legea nr. 198/2004)

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și, de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

S-a mai

reținut că prin raportul de expertiză întocmit de experții T.I.C., B.R. și D.M.,

valoarea de piață a celor două terenuri la data întocmirii acestuia, a fost

stabilită la suma de 45.693 euro, pentru terenul în suprafață de 1.191 mp, ce a

făcut obiectul Hotărârii nr. 293 din 11 iunie 2009 și respectiv, la suma de 137.394

euro, pentru terenul în suprafață de 3.582 mp, expropriat prin Hotărârea nr.

343 din 31 august 2009.

Având în

vedere că în raportul de expertiză s-a reținut că restul terenului rămas în

proprietatea reclamanților nu mai are drum de acces la calea publică, întrucât

vechiul drum de acces D.E. 7 a fost blocat ca urmare a demarării lucrărilor la

autostrada București-Brașov, iar breteaua de racordare ce se intenționează a se

realiza pe suprafața expropriată, nu are prevăzută o cale de acces de la

terenul reclamanților, pârâtul a fost obligat atât la plata despăgubirilor

stabilite prin raportul de expertiză, reprezentând contravaloarea terenurilor

din litigiu, cât și la plata sumelor de 6852 euro și 20609 euro, aferente

scăderii valorii terenului rămas în proprietatea reclamanților, ca urmare a

exproprierii celor două suprafețe de teren și lipsirii acestuia de calea de

acces la drumul public.

În

temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtului,

instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

efectuate de reclamanți, reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizelor

dispuse în cauză.

Împotriva

hotărârii instanței de fond au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă Tribunalul București și pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA.

Prin

apelul său, pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a susținut că, prin

propunerea de către experți și însușirea de către instanță, a valorii

terenurilor în suprafață de 4.773 mp la prețul de 46,84 euro/mp, au fost

încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru utilitate publică, în sensul că, la stabilirea

despăgubirilor, nici experții și nici instanța nu s-au raportat la prețurile

obișnuite de tranzacționare a altor imobile de același fel cu cel supus

exproprierii. Despăgubirea oferită de stat de 4,51 euro/mp, este cea reală și

în acord cu normele legale în materie.

S-a mai

arătat că în mod greșit s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor de 6.852

euro și 20.609 euro, pentru prejudiciul adus prin expropriere, întrucât

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, se referă la prejudicii cum ar fi:

desființarea unui gard, a unor plantații sau a unor utilități și nu la cel luat

în calcul de către instanță.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul București a susținut nelegalitatea și netemeinicia

sentinței sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul

expropriat, prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză, care nu

respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, referitor la prețul cu

care se vând în mod obișnuit imobilele.

Prin Decizia

civilă nr. 252 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel București secția IV civilă,

au fost admise apelurile, schimbată în parte hotărârea instanței de fond în sensul

stabilirii unei despăgubiri de 24.856 euro în favoarea reclamanților pentru

terenul aferent în suprafață de 119 mp și de 74.756 euro, în echivalent în lei

la data plății pentru terenul de 358 mp, fiind obligat pârâtul și la plata sumei

de 6.411 euro reprezentând prejudiciul pentru terenul rămas neexpropriat în

echivalent în lei la data plății, fiind menținute restul dispozițiilor

sentinței pentru următoarele considerente:

În apel

instanța a dispus efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv stabilirea

valorii terenurilor expropriate și a prejudiciului produs reclamanților prin

expropriere, în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

La

efectuarea expertizei, experții au luat în considerare contractele de

vânzare-cumpărare referitoare la tranzacționarea unor terenuri învecinate cu

cel din litigiu, depuse de părți și, au stabilit valoarea terenului atât la

data efectuării expertizei în apel, cât și la data efectuării expertizei în

primă instanță.

În opinia

majoritară a raportului de expertiză, experții S.F. și P.M., au evaluat terenul

din litigiu la 12,70 euro/mp, respectiv 15.126 euro pentru suprafață de 1.191

mp teren și 45.491 euro pentru suprafața de 3.582 mp teren, la data efectuării

raportului de expertiză în apel (23 august 2013).

Aceiași

experți au arătat că lotul rămas în proprietatea reclamanților în suprafață de

12.856 mp nu mai are acces la drumul de exploatare, fiind necesar un alt drum

de exploatare agricolă, fie pe latura vestică, paralel cu canalul de irigație,

fie pe latura estică paralel cu autostrada A3, ceea ce va conduce la o

micșorare cu cca. 160 mp a lotului de teren rămas neexpropriat. În aceste

condiții, s-a stabilit că reclamanții sunt prejudiciați cu suma de 5.104 euro

ca urmare a exproprierii.

În opinia

minoritară, experta D.C., membră componentă a comisiei de experți, a stabilit

că la data efectuării raportului de expertiză din apel, (23 august 2013),

valoarea terenului era de 20,87 euro/mp, respectiv 24.856 euro pentru suprafața

de 1191 mp teren și de 74.756 euro, pentru suprafața de 3.582 mp teren. Același

expert a apreciat că valoarea prejudiciului produs prin expropriere, este de

6.411 euro la data de 23 august 2013.

Instanța

de apel a apreciat că valorile stabilite de expert prin opinia minoritară

pentru terenurile din litigiu, sunt mai apropiate de cele cu care se vând în

mod obișnuit imobilele în tarlaua respectivă și se înscriu în limitele

stabilite prin dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Ca atare,

instanța și-a însușit această opinie, în raport și de conținutul Deciziei civile

nr. 177A din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

care a acordat reclamantului P.M., pentru un alt teren expropriat din aceeași

tarla, o despăgubire de 43,58 euro/mp.

Instanța

de apel a mai reținut că prin lipsirea de acces a terenului rămas neexpropriat,

la drumul de exploatare și necesitatea amenajării unui alt drum de exploatare,

reclamanții sunt prejudiciați prin expropriere întrucât trebuie să efectueze

noi cheltuieli în acest sens, astfel că această pagubă intră în cuantumul

prejudiciului reglementat prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P.M. și C.V.G., pârâtul Statul

Român prin CN A.D.N.R. SA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București.

Criticile

aduse hotărârii instanței de apel de reclamanți, vizează aspecte de

nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

susținându-se că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Reclamanții

au susținut că despăgubirile stabilite, în cuantum de 83.830 lei (de 20.918

lei, pentru terenul în suprafața de 1.191 mp, și de 62.912 lei - pentru terenul

în suprafață de 3.582 mp) nu sunt conforme cu valoarea terenului. Criteriile în

raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr.

33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite și, că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Astfel,

reclamanții au susținut că prin contestația depusă în anul 2009, au arătat că

prețul mediu de vânzare a terenurilor în zona Ștefănești la data exproprierii,

era de circa 80 de euro/mp, precum și faptul că urmare a exproprierii diferența

de teren din lotul ce a rămas neexpropriat este lipsită de cale de acces, fiind

astfel prejudiciați și sub acest aspect.

S-a

mai susținut că, Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se stabilește prin

raportare la valoarea terenului la data preluării (data hotărârii de

expropriere) respectiv 2009, sens în care se invocă Decizia nr. 128/2009 a Curții

de Apel Suceava care a statuat că „valoarea despăgubirilor trebuie să exprime

valoarea imobilului la data exproprierii și nicidecum una posibil a fi

dobândită după expropriere”, întrucât, în caz contrar expropriatorul s-ar

îmbogăți fără justă cauză.

Reclamanții

au mai învederat că într-o situație similară, C.E.D.O. a reținut că indemnizația

pentru un bun expropriat nu este neapărat egală cu valoarea intrinsecă a

bunului trecut în patrimoniul statului „ci trebuie să se țină seama și de

pierderea unor beneficii economice pentru reclamant”, în caz contrar, suma

acordată nefiind proporțională cu valoarea bunului expropriat. (C.E.D.O.,

secția III, hotărârea L. c. Franța, 11 aprilie 2002, 46044/99).

În

consecință, susțin reclamanții, soluția la care s-a oprit instanța de apel

încalcă atât dispozițiile art. 44 din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994

cât și ale art. 1 din Protocolul I al C.E.D.O., întrucât suma stabilită în

favoarea lor nu reprezintă o prealabilă și justă despăgubire, motiv pentru care

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii apelurilor declarate de Statul Român prin CN A.D.N. SA și

Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca nefondate.

Recursul

declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ.:

Astfel,

se susține că prin omologarea raportului de expertiză din apel, în opinia

minoritară, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind încălcate dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei,

suprafețele de teren expropriate au avut, la momentul exproprierii categoria de

folosință extravilan agricol, iar ulterior prin Hotărârea nr. 22 din 31 mai 2011

a Consiliului local Ștefăneștii de Jos, acestea au fost trecute în categoria

intravilan arabil.

S-a arătat că în

opinia majoritară, experții tehnici S.F. și P.M., au concluzionat că valoarea

de piață a celor două suprafețe de teren expropriate la data efectuării

expertizei în apel este 15.126 euro, respectiv 45.491 euro, corespunzător

valorii de 12,70 euro/mp, valori rezultate în urma analizării prețurilor din

contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect terenuri similare, categoria

extravilan arabil.

În opinia minoritară,

expertul tehnic D.C. a concluzionat că valoarea de piață a suprafețelor de

teren expropriate este de 20,87 euro/mp, însumând 24.856 euro pentru suprafața

de teren de 1191 mp, respectiv 74.756 euro, pentru suprafața de teren de 3.582

mp, folosind drept comparabile contracte de vânzare cumpărare ce priveau

terenuri având categoria de folosință extravilan, aplicând însă alte corecții de

ajustare a valorii de piață a suprafețelor de teren expropriate corespunzătoare

categoriei intravilan, deși la momentul exproprierii acestea erau situate în

extravilan.

Or, susține pârâtul,

luarea în considerare a valorilor de piață ale suprafețelor expropriate,

corespunzătoare unei alte categorii de folosință decât aceea de la data

exproprierii, nu corespunde noțiunii de imobile de același fel, la care dispozițiile

legale fac referire în privința modalității de calcul a despăgubirilor.

De asemenea, s-a

arătat că așa cum reiese din cuprinsul anexelor la raportul de expertiză

tehnică, în opinia separată, la evaluarea despăgubirilor, expertul tehnic D.C.

a folosit drept comparabilă un contract de vânzare-cumpărare încheiat în cursul

anului 2010, moment mult prea îndepărtat de data efectuării expertizei în apel.

Același recurent mai

învederează că, în ce privește conținutul Deciziei nr. 177/A din 15 aprilie

2014 a Curții de Apel București, după care s-a orientat instanța de apel în

stabilirea despăgubirilor.

În concluzie, arată

recurentul, singura evaluare efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 26

din Legea nr. 33/1994, este cea din opinia majoritară.

Recursul declarat de

pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, vizează următoarele aspecte de

nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Se susține că

instanța de apel, a încălcat prevederile art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994, că aplicarea

și interpretarea greșită a legii, constă în faptul că la stabilirea cuantumului

despăgubirilor pentru cele două suprafețe expropriate instanța nu s-a raportat

la concluziile raportului de expertiză, respectiv opinia majoritară a experților

desemnați de instanță, ci a avut în vedere o decizie pronunțată într-un alt

dosar de expropriere.

Se arată că, deși

momentul evaluării în faza procesuală a apelului a fost anul 2013, experta care

a formulat opinia separată, omologată de instanța de judecată, a avut în vedere

un contract de vânzare - cumpărare încheiat în anul 2010, respectiv contractul

de vânzare - cumpărare din 1 noiembrie 2010, precum și trei contracte de

vânzare - cumpărare încheiate în anul 2011.

În aceeași idee se

mai arată că instanța de apel, la stabilirea valorii despăgubirilor de 20,87

euro/mp pentru terenurile expropriate a avut în vedere în mod greșit, Decizia civilă

nr. 177/A pronunțată la data de 15 aprilie 2014 de aceeași instanță. Este de

neînțeles, susține pârâtul, nu numai faptul că instanța a introdus un nou

criteriu la stabilirea despăgubirilor, respectiv raportarea la o altă soluție,

dar și faptul că instanța reține valori ce nu există.

În ce privește

prejudiciul în cuantum de 6.411 euro, stabilit de instanța de apel pentru

terenul rămas neexpropriat în suprafață de 12.856 mp, se învederează faptul că

acesta nu este un prejudiciu dovedit, cert și actual, cu atât mai mult cu cât

experții, deplasându-se la fața locului, au constatat că restul terenului

arabil rămas în proprietate este cultivat în continuare conform destinației de

folosință.

Se mai arată că

prejudiciul în materie de expropriere ar consta în desființarea de garduri,

plantații și alte lucrări, iar faptul că terenul rămas în proprietatea

reclamanților nu mai are cale de acces,nu este culpa expropriatorului, întrucât

prin Proiectul Tehnic al Autostrăzii București - Ploiești sunt prevăzute căi de

acces la terenurile rămase în proprietatea expropriaților.

Astfel, pârâtul solicită

modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii unei despăgubiri de 15.126

euro pentru terenul în suprafață de 1191 mp și a unei despăgubiri de 45.491

euro pentru terenul de 3.582 mp, precum și înlăturarea prejudiciului de 6.411

euro pentru terenul rămas neexpropriat.

Examinând

hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Finalitatea

procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă

despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă

nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate

publică.

Or,

o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe

care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta

fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod

obișnuit, astfel de terenuri.

Valoarea

de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată astfel în raport de

toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia,

destinația lui, cât și poziționarea acestuia față de alte localități și de

căile de acces.

Astfel, potrivit art.

26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2)

al aceluiași articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel și imobilele administrativ-teritoriale, la data

întocmirii raportului de expertiză”.

Rezultă astfel, că

textul mai sus menționat, indică un criteriu legal obiectiv de determinare a

despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se țină seama

de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici

similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Așa cum s-a

cristalizat în practica judiciară sintagma „prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de

tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată

celei la care se efectuează expertiza de evaluare.

„Prețul de piață”

este considerat prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care trebuie să

se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus,

într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite

toate condițiile unei vânzări oneste și, în care cumpărătorul și vânzătorul

acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând

că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Or, din această perspectivă

este de reținut că instanța de apel la stabilirea despăgubirilor în aplicarea

dispozițiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994, nu s-a raportat la criteriile expres

și imperativ prevăzute de dispozițiile sus evocate, ci s-a raportat la

despăgubirile stabilite prin

Decizia civilă nr. 177 pronunțată la 15 aprilie 2014 de

aceeași instanță, pentru o altă suprafață de teren expropriată din aceeași

tarla, tot de la reclamanți.

Cum, instanța s-a

raportat la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994

și, cum a fost însușită din acest punct de vedere opinia minoritară din

raportul de expertiză efectuat în cauză, ce nu a avut în vedere

tranzacții efectiv

realizate, în ce privește prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului, rezultă fără

posibilitate de echivoc încălcarea dispozițiilor art. 26-27 din Legea nr.

33/1994, motiv pentru care celelalte critici nu se mai impun a fi analizate,

urmând a fi admise recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA și de recurentul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, în temeiul 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmând

a se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Ca urmare a casării

cu trimiterea cauzei spre rejudecare, va fi admis și recursul reclamanților P.M.

și C.V.G.

Astfel,

în rejudecare, instanța de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de

către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași Lege,

urmând ca experții să stabilească despăgubirile în raport de „prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, preț rezultat din contracte autentice de

vânzare-cumpărare.

În

vederea identificării unor atare comparabile, instanța va avea obligația de a

manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituțiile care dețin

astfel de informații, cum ar fi O.C.P.I., primărie, D.T.I.L., urmând ca pe baza

informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la

evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.

Doar în

cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului

necesar) efectuate de instanță, în legătură cu existența unor asemenea acte

juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu

există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de

experți.

Cu ocazia

rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai

sus arătat și, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea

unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantului în conformitate doar cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 33/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanții P.M. și C.V.G., de pârâtul Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA și de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București împotriva Deciziei nr. 252/A din 10 iunie 2014 a Curții de

Apel București, secția a IV-civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2015.