ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2502/2015

Decizia nr. 2502/2015 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2009, sub nr. x/3/2009, reclamanții A. și B. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin CN C. SA, să se stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru suprafețele de teren expropriate, necesare construcției autostrăzii București-Brașov. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că înțeleg să conteste cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 57 din 15 aprilie 2009, in valoare de 7.586.47 lei, pentru suprafața expropriată de 476 mp. Astfel, reclamanții sunt proprietarii unui teren de 10.000 mp situat pe teritoriul administrativ al com.

Snagov, județul Ilfov, care este afectat de constructia autostrăzii București - Brașov, fiind necesară exproprierea unei părți din acesta. În data de 13 martie 2008 prin H.G. nr. 244, in anexa acesteia, la poziția 1441, s-a prevăzut ca suprafața de teren necesară a fi expropriată din suprafața totală de 10.000 mp este de 4.473 mp (resturile suprafețelor de teren ce rămâneau in continuare in proprietatea reclamanților erau de 4.726 mp și 801 mp). Cu privire la aceasta suprafață, reclamanții s-au prezentat la lucrările Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituita la nivelul Consiliului Local Snagov, au depus cererea din 18 aprilie 2008 si au semnat procesul-verbal prin care au arătat ca nu sunt de acord cu valoarea despăgubirii propuse in cuantum de 83.448.83 lei.

În baza H.G. nr. 244/2008, a cererii depuse si a procesului-verbal, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a emis Hotărârea nr. 4 din 30 iunie 2008 prin care a dispus respingerea exproprierii si acordarea de despăgubiri, efectuarea unei noi documentații cadastrale provizorii și a unei noi evaluări de despăgubire pe considerentul ca proiectul tehnic al autostrăzii a fost modificat, iar vechea documentație nu mai este conformă cu noua limită de expropriere. Prin anexa la H.G. nr. 181/2009, poziția nr. 3458, s-a prevăzut că suprafața de teren necesară a fi expropriată din suprafața totală de 801 mp este de 476 mp. Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 57 din 5 aprilie 2009 s-a dispus exproprierea suprafeței de 476 mp, pentru o despăgubire de 7.586,47 lei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ si fiscal, la data de 13 iulie 2010, sub nr. x/3/2010, reclamanții A. și B. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman reprezentat prin CN C. SA să se dispună: 1. anularea în parte, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite, a Hotărârii nr. 101 din 30 aprilie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local al com. Snagov, județul Ilfov; 2. obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea terenului in suprafață de 4.268 mp, situat în com.

Snagov, jud. Ilfov, după cum urmează: obligarea pârâtului la plata sumei de 128.040 euro, echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, cu titlu de despăgubiri pentru trecerea in proprietatea Statului Român a imobilului expropriat si obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit ca urmare a rezultării unui rest de teren inutilizabil prin exproprierea suprafeței de 4.268 mp, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 101 din 30 aprilie 2010 s-a stabilit despăgubirea pentru exproprierea - prin dezmembrarea unei a două suprafețe din întregul imobil de 10.000 mp - și a suprafeței de 4.268 mp. Astfel, s-a dezmembrat, fiind expropriată (pe lângă suprafața de 476 mp) și suprafața de 4.268 mp.

În octombrie 2009, raportul de evaluare întocmit de către expropriator, pe baza căruia s-a stabilit despăgubirea de 97.218 lei, pentru suprafața expropriată de 4.268 mp, nu a ținut cont de valoarea reală, de piață, a imobilului expropriat, nici de restul de proprietate rămas in proprietatea reclamanților. În drept au fost invocate disp. art. 4, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Liberaților Fundamentale, art. 44 alin. (3) din Constituția României. La data de 20 decembrie 2011, reclamanții au formulat cerere completatoare a acțiunii conexe solicitând obligarea pârâtului la plata prejudiciului pe care l-au suferit prin lipsa de folosință pentru suprafața dezmembrată rămasă în proprietatea lor, de 4.931 mp, având in vedere că nu au cale de acces la aceasta.

Reclamanții au solicitat să se facă aplicarea art. 1385 alin. (3) și art. 1386 alin. (3) C. civ., considerând că prejudiciul pe care îl suferă are un caracter de continuitate și să fie obligat pârâtul la plata unei chirii lunare, începând cu data de 30 aprilie 2010. La termenul din 21 februarie 2012, instanța a respins excepția necompetenței materiale invocate de pârât, pentru considerentele menționate în respectiva încheiere de ședință. Instanța a administrat, la solicitarea parților, proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică topografică (raportul întocmit de comisia de experți compusă din experții D., E. și F. fiind depus la filele 171-184, vol. I) si proba cu expertiză tehnică evaluatorie (raportul de expertiză întocmit de comisia de experți compusă din G., H. și I. fiind depus la filele 1-30, vol. II).

Prin sentința civilă nr. 1448 din 06 iulie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 5 aprilie 2013, a admis in parte cererea principală formulată de reclamanții A. și B., in contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin CN C. SA, a admis in parte cererea conexă, a modificat Hotărârea nr. 57 din 15 aprilie 2009 emisă de CN C. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 476 mp, situat în Snagov, jud. Ilfov, la suma de 14.250 euro (in echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plații), a modificat Hotărârea nr. 101 din 30 aprilie 2010, emisa de CN C. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul ca a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului in suprafață de 4.268 mp.

situat în Snagov, jud. Ilfov, la suma de 30.200 euro (în echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din data plății) si 2.528 lei, a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 4.715,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea soluției sale, prima instanță a reținut următoarele considerente: Astfel cum rezultă din Încheierea nr. 136049 din 03 decembrie 2009 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, reclamanții au fost titularii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 10.000 mp, situat în Snagov, jud. Ilfov si înscris în C.F.

Prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 au fost declarate ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean si local, expropriator fiind statul roman pentru drumurile de interes național, județele pentru drumurile de interes județean si municipiile, orașele si comunele pentru drumurile de interes local. Suprafețele de 476 mp și 4.268 mp din imobilul proprietatea reclamanților au fost incluse in H.G. nr. 1546 din 14 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 812 din 25 iulie 2007, H.G. nr. 244din 05 martie 2007 și H.G.

nr. 181 din 25 februarie 2009, privind declanșarea procedurilor de exprop riere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică “Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlasiei, Snagov, Stefanesti de Jos, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghita, Draganesti, Rafov, Dumbrava, Berceni, Barcanești si Ploiesti”. În temeiul art. 5 alin. (1) (4) din H.G. nr. 434/2009, au fost întocmite procesele-verbale din 01 aprilie 2009 și din 28 aprilie 2010, în cuprinsul cărora s-a consemnat că reclamanții nu s-au prezentat pentru a-și exprima poziția cu privire la cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator.

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 57 din 15 aprilie 2009 emisă de CN C. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Județul Ilfov - Consiliul Local al com. Snagov, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 476 mp, situat în com. Snagov, jud. Ilfov, proprietatea reclamanților și acordarea de despăgubiri in cuantum de 7.586.47 lei, conform raportului de evaluare. Ulterior, prin Hotărârea nr. 101 din 30 aprilie 2010, emisă tot de CN C. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Ilfov, s-a mai dispus exproprierea unei suprafețe de 4.268 mp, din terenul proprietatea reclamanților, situat in com. Snagov, jud. Ilfov. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit de către expropriator la suma de 97.218 lei.

Din coroborarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 rezultă că expropriatul poate solicita instanțelor judecătorești competente stabilirea dreptului la despăgubire sau poate contesta cuantumul despăgubirii consemnate, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii. Terenurile expropriate au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de experții D., E. și F., stabilindu-se ca acestea au suprafața totală de 4.744 mp și că terenul rămas in proprietatea reclamanților este format din două parcele: în suprafață de 325 mp, cu formă triunghiulară neadecvată și cu accesul prin DE 368 și parcela, în suprafață de 4931 mp, fără posibilitate de acces.

Prin raportul de expertiză tehnică evaluatorie întocmit de experții G., H. și I., valoarea de piață a celor două terenuri, la data întocmirii acestuia, a fost stabilită la suma de 30.200 euro, pentru terenul in suprafață de 4.268 mp, ce a făcut obiectul Hotărârii nr. 101 din 30 aprilie 2010 și respectiv, la suma de 7.100 euro, pentru terenul în suprafață de 476 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 57 din 15 aprilie 2009. Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții a fost avută în vedere valoarea de circulație a terenurilor stabilita in raport de data întocmirii raportului de expertiza, astfel cum prevăd in mod expres dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994.

Totodată, in raportul de expertiza evaluatorie s-a reținut ca parcela in suprafața de 325 mp, este inclusă in intravilanul comunei Snagov, conform adresei din 26 martie 2012 a Primăriei com. Snagov, iar potrivit prevederilor H.G. nr. 43/1997 se situează in zona de protecție a autostrăzii in curs de execuție, astfel că este neconstruibilă și poate avea doar folosința de spațiu verde cu valoare asimilată terenurilor din extravilan, a suferit o diminuare a valorii de circulație de 7.150 euro.

Cu privire la parcela in suprafață de 4931 mp, teren extravilan, experții evaluatori au arătat că a suferit o diminuare a valorii, până la data întocmirii raportului, egală cu contravaloarea lipsei de folosință, respectiv 2.528 lei, întrucât nu are acces direct pentru a fi folosit în scopul destinației acestuia, iar pentru a fi exploatat în scop agricol este necesar a se întocmi proiectul de către CN C. SA cu sistematizarea zonei, prin crearea de drumuri de acces către loturile de teren agricol a proprietarilor din zona respectivă. Rezultă, așadar, că terenul agricol nu a suferit o diminuare a valorii sale, ci că prejudiciul suferit de reclamanți este cauzat de imposibilitatea acestora de a folosi acest teren, pentru că nu are acces la calea publică.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care obligă instanța ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să fie avute în vedere și daunele aduse proprietarilor prin expropriere, pârâtul a fost obligat si la plata sumelor de 7.150 euro, aferentă scăderii valorii terenului în suprafață de 325 mp rămas in proprietatea reclamanților, și de 2.528 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 4.931 mp, de la data de 30 aprilie 2010 și până la data întocmirii raportului de expertiză evaluatorie. Referitor la despăgubirile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, ulterioare datei întocmirii raportului de expertiză evaluatorii, instanța a constatat pe de o parte, că art. 1385 alin. (3) și art. 1386 alin. (3) din N.C.C.

nu sunt aplicabile in cauză față de dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 și de data introducerii acțiunilor, iar pe de altă parte că acest prejudiciu nu are caracter cert pentru că nu se cunoaște data când terenul va putea fi folosit potrivit destinației sale, astfel că la acest moment nu se poate determina întinderea prejudiciului deoarece evaluarea acestuia, făcută prin raportul de expertiză, depinde de anumite elemente variabile în timp. De asemenea, ținând seama de dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora in cazul in care expropriatorul cere exproprierea numai a unei parți din teren sau din construcție, iar expropriatul cere exproprierea totală, instanța a respins solicitarea privind exproprierea totală a terenului întrucât din expertizele efectuate în cauză nu a rezultat imposibilitatea totală a exploatării terenului și, ca atare, nici necesitatea exproprierii întregii suprafețe de 10.000 mp.

Faptul că, din cauza dimensiunilor si poziționării, suprafețele de teren rămase in proprietatea reclamanților prezintă anumite incoveniente in exploatare sau implică o diminuare a valorii in caz de înstrăinare nu reprezintă elemente care, prin ele insele, să ducă la necesitatea exploatării totale a acestui teren. Întrucât diferența dintre despăgubirile propuse de expropriator și cele determinate prin raportul de expertiză efectuat in cauză este substanțială, instanța, in temeiul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, a admis în parte atât cererea principală cât și cererea conexă și a modificat Hotărârea nr. 57 din 15 aprilie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Ilfov, com.

Snagov, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 14.250 euro cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului in suprafață de 476 mp și Hotărârea nr. 101 din 30 aprilie 2010 emisă de aceeași comisie, obligându-l pe pârât să plătească reclamanților suma de 30.200 euro și 2.528 lei, cu titlu de despăgubire pentru terenul in suprafață de 3.582 mp. În temeiul disp. art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța l-a obligat la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți in cuantum de 4.715.12 lei (115,12 lei reprezintă cheltuieli cu trimiterea înscrisurilor la dosar, 2.600 lei, parțial onorariu avocațial, conform chitanțelor din 12 februarie 2010 și din 02 mai 2012 și 2.000 lei, parțial, onorariu aferent celor două expertize efectuate in cauză; nu au fost acordate cheltuielile de transport întrucât nu se poate stabili dacă acestea au fost efectiv utilizate în cauză).

Împotriva sentinței instanței de fond și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 05 aprilie 2013 au declarat apel reclamanții A. si B. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel și pârâtul Statul Român prin CN C. SA. Prin Decizia civilă nr. 439/A din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins apelurile declarate în cauză. În motivarea soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente: Apelanții reclamanți critică nefondat soluția primei instanțe în sensul că trebuia să fi dispus prima instanță exproprierea întregului teren proprietate acestora, de 10.000 mp, din care fac parte suprafețele expropriate, de 476 mp și 4.268 mp extravilan.

Prima instanță a determinat corect si legal că nu se impunea exproprierea totală pretinsă de reclamanți, suprafețele de teren rămase in proprietatea reclamanților după exproprierea parțială (325 mp si respectiv 4.931 mp) nefiind inutilizabile cum susțin apelanții, ci, tocmai, pentru prejudiciul rezultat din exproprierea parțială, fiind determinate de prima instanță despăgubirile de 7.150 euro de plătit in echivalent, lei, reprezentând valoarea cu care a fost diminuat definitiv, ca urmare a exproprierii parțiale ce a dat naștere servituții prevăzute de art. 17 din O.U.G.

nr. 43/1997, prețul terenului de 325 mp, si respectiv de 2.528 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință temporare a terenului de 4.931 mp, pe anii 2010-2012, datorate de expropriator pentru că până la finalizarea autostrăzii îi pune pe reclamanți în imposibilitate de a folosi acest teren arabil de 4.931 mp conform destinației sale agricole (imposibilitate temporară cauzată de timpul scurs pana la finalizarea autostrăzii când administratorul drumului va realiza calea de acces a acestei suprafețe de 4.931 mp, la autostrada). Curtea a reținut, cu referire la suprafața menționată de 325 mp rămasă în proprietatea reclamanților ca urmare a exproprierii legale parțiale, că aceasta nu este inutilizabilă, ci are o utilizare restrânsă de servitutea instituită de art. 17 din O.G.

nr. 43/1997, iar această utilizare restrânsă a fost compensată just si legal de prima instanță prin stabilirea despăgubirii de 7.150 euro de plătit in echivalent, lei la data plății, stabilită pe baza opiniei majoritare din raportul comisiei de experți. Nici terenul de 4.931 mp nu este inutilizabil, ci starea temporară a imposibilității de utilizare a sa conform destinației agricole, cauzată de lipsa temporară a caii de acces la autostradă, ce încetează la finalizarea autostrăzii, a fost luată in considerare de prima instanță la stabilirea despăgubirii juste si legale pentru prejudiciul cauzat acestei suprafețe de teren prin exproprierea parțială a proprietății reclamanților, prejudiciu reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului 4.931 mp.

Curtea a reținut că prejudiciul cauzat reclamanților pentru exproprierea parțială, cu privire la suprafața neexpropriată de 325 mp, rămasă în proprietatea reclamanților, a fost corect și legal determinată de prima instanță pe baza opiniei majoritare din expertiza evaluatorie realizată la aceasta de comisia de experți, la valoarea de 7.150 euro acordată prin sentința primei instanțe, așa cum a fost îndreptată de Tribunal, această valoare de prejudiciu de 7.150 euro reprezentând, conform expertizei, diminuarea valorii de circulație a suprafeței reclamanților de 325 mp intravilan care are acces de pe DE.386, dar se situează în zona de protecție a autostrăzii în curs de execuție, fiind astfel supusă servituții de protecție prevăzută de art. 17 din O.G.

nr. 43/1997. Astfel, pe baza expertizei și înscrisurilor cauzei, prejudiciul de 7.150 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin diminuarea prețului suprafeței de 325 mp teren intravilan rămas în proprietatea reclamanților, a fost cumulat de prima instanță cu prețul suprafeței expropriate de 476 mp intravilan, determinat de comisia de experți la 7.100 euro la data acelei expertize din mai 2012. Despăgubirea de 7.150 euro reprezentând prejudiciul cauzat reclamanților pentru suprafața de 325 mp rămasă în proprietatea acestora, ca urmare a exproprierii parțiale, reprezintă o despăgubire justă și reală ce permite reclamanților să cumuleze această sumă, reprezentând diminuare preț cu exploatarea acestei suprafețe de 325 mp la valoarea astfel diminuată de servitutea stabilită de art. 17 din O.G.

nr. 43/1997 (servitute ce le poate permite însă reclamanților exploatarea prin închirierea acestui teren de 325 mp pentru amplasarea de panouri publicitare sau eventual pentru amenajarea de parcări acceptate de administratorul drumului) sau cu vânzarea ei la prețul diminuat de acea servitute. S-au considerat a fi nefondate și susținerile apelanților în sensul că prejudiciul determinat de prima instanță ca rezultat din exproprierea parțială (7.150 euro diminuare a prețului pentru suprafața de 325 mp și 2.528 lei prejudiciu rezultat din lipsa de folosință pentru suprafața de 4.931 mp până la data expertizei de la prima instanță, mai 2012) ar fi greșit deoarece ar fi mai mic decât prejudiciul cauzat real.

Curtea a reținut valoarea acestui prejudiciu de 2.528 lei determinată pe baza raportului comisiei de experți de la prima instanță, deoarece comisia de experți din apel, deși a folosit același mod de calcul, a stabilit o valoare mai mică a acestui prejudiciu chiar luând în considerare și întinderea lui și pe anul 2013, când a fost realizată expertiza în apel, decât valoarea stabilită de comisia de experți de la prima instanță, astfel că apelanților - reclamanți nu li se poate crea o situație mai grea în propria cale de atac. Este real că administratorul autostrăzii este cel în sarcina căruia cade obligația de a asigura calea de acces, prin amenajarea autostrăzii, dar această asigurare a accesului nu se poate considera nejustificat că nu se va realiza vreodată, pentru ca prejudiciul să fie considerat continuu cum susțin apelanții - reclamanți.

Oricum, la data pronunțării sentinței, prima instanță nu avea niciun motiv să considere că obligația nu se va îndeplini vreodată de administratorul drumului, pentru a considera incident vreun prejudiciu continuu, în sensul că terenul de 4.931 mp nu va avea asigurat de pârât niciodată accesul la un drum public-autostrada pentru crearea căreia s-au realizat exproprierile de terenuri din zonă, iar probele reclamanților din apel nu susțin că accesul nu s-ar realiza. Curtea a apreciat ca fiind nefondată solicitarea reclamanților în sensul că, valoarea despăgubirilor trebuia să fie stabilită, în principal la 250 euro/mp, în subsidiar la 50 de euro/mp sau minim 24 euro/mp.

Astfel, atât comisia de experți evaluatori de la prima instanță, cât și comisia de experți evaluatori de la instanța de apel au constatat că lucrările specifice investiției nu au fost nici măcar demarate, existând doar Hotărârea Consiliului Local Snagov din ianuarie 2011 de a realiza în viitor un asemenea complex balnear si de agrement dacă disponibilitățile i-o vor permite.

Tot astfel, faptul susținut de apelanți că zona in care se afla cele 2 loturi de teren expropriate fusese inclusă, anterior exproprierii pentru crearea autostrăzii, asupra terenului reclamanților de 10.000 mp, in categoria "terenuri pentru construcții si amenajări" este irelevant, de vreme ce despăgubirea legală cuvenită reclamanților cuprinde prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel cu cele două suprafețe expropriate, apreciat de instanță pe baza raportului comisiei de experți evaluatori, astfel încât să nu fie mai mare decât cererea reclamanților și mai mic decât oferta expropriatorului, în condițiile în care apelanții-reclamanți nu au formulat vreo obiecțiune asupra expertizelor cu privire la neluarea în considerare a specificului terenurilor expropriate în această privință în aplicarea de corecții.

Nefondat susțin apelanții - reclamanți că valoarea de circulație acordată de prima instanță nu este corectă în sensul că i-ar dezavantaja, iar valoarea de 250 euro/mp invocată de ei nu este susținută de niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.

Nici măcar adresa depusă de aceștia, emisă de SC J. SRL la data de 30 mai 2012, cu o ofertă de 150 euro/mp pentru reclamanți dacă ar deține suprafețe de teren de minim 3000 mp, nu susține valoarea de 250 euro/mp pretinsă de apelanții reclamanți ca preț (pe lângă faptul că adresa nu poate fi reținută pentru că nu se încadrează dispozițiilor legale referitoare la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel cu cele expropriate, reprezentând un înscris pro causa al reclamanților în mod vădit, după data exproprierii intervenite în anul 2009, de vreme ce însăși SC J. SRL ar fi fost expropriată dacă ar fi deținut în locul reclamanților terenul acestora aflat în zona de realizare a autostrăzii de utilitate publică și ea nu ar fi putut cumpăra, după exproprierea din anul 2009, abia în anul 2012, terenul reclamanților necesar autostrăzii care fusese astfel deja expropriat).

Referitor la valoarea de 50 de euro/mp pe care au indicat-o reclamanții drept valoare posibilă de a fi luată in calcul la stabilirea despăgubirilor, la dosarul primei instanțe se regăsesc 2 contracte de vânzare-cumpărare în acest sens (filele 285-292 vol. 1 Dosar Tribunal nr. x/3/2009), dar nu se poate reține că valoarea de 50 euro/mp ar fi o valoare obișnuită cu care s-ar vinde teren în zona respectivă pentru că instanței nu-i este legal permis să ia direct preturi din oarecare contracte.

Legea nr. 33/1994 prevede că determinarea prețului obișnuit este aceea rezultată prin aplicarea corecțiilor de experții din comisia de specialitate, corecții care, cum rezultă din raportul comisiei de la prima instanță, țin de mai mulți indicatori, între care și cei dați de amplasare, cei dați de condițiile de vânzare datorate crizei economice sau cei dați de utilități, comisia de experți în opinia majoritară selectând comparabile suficiente și aplicând corecții în variantele de expertiză de la filele 6-7 vol. 2 Dosar Tribunal nr. x/3/2009. De altfel, contractul depus de reclamanți în copie la filele 249-253 vol. 1 Dosar Tribunal nr. x/3/2009 relevă o valoare de doar 40 euro/mp, nu de 50 euro/mp.

În același fel, contractele depuse de reclamanți la filele 254-260 vol. 1 Dosar Tribunal nr. x/3/2009 atestă prețuri de vânzare de 30 euro/mp și respectiv 28,96 euro/mp pentru imobilele specifice la care se referă cele două contracte, nefăcând vreo dovadă asupra prețului cuvenit terenurilor reclamanților. Curtea a observat că, pentru varianta aleasă de prima instanță, 30.200 euro despăgubire reprezentând prețul terenului reclamanților de 4.268 mp și 7.100 euro despăgubire reprezentând prețul terenului reclamanților de 476 mp, este real ce susțin apelanții reclamanți că experții primei instanțe au folosit in calcul lor numai oferte de vânzare si nu preturi de tranzacționare pe piața. Dar această situație a creat apelanților reclamanți un avantaj, nu un dezavantaj, așa cum rezultă din raportul ce cuprinde opinia majoritară a comisiei experților de la apel.

Nefondate s-au considerat a fi și criticile apelanților, în sensul că din anumite contracte de vânzare-cumpărare a rezultat un preț de tranzacționare a terenurilor de 50 euro/mp, ceea ce ar însemna pentru întreaga suprafață de teren expropriat o valoare totala de 237.200 euro (4.777 mp x 50 euro/mp). Or, așa cum s-a arătat, nu se cuvenea exproprierea totală a terenului reclamanților. Tot nefondat, apelanții reclamanți pretind 250 euro/mp sau 24 euro/mp pentru întreg terenul de 10.000 mp, a cărui expropriere totală nu este justificată.

Apelanții - reclamanți pretind în final, pentru cele două suprafețe de teren expropriate (4.268 și respectiv 476 mp), valoarea de 24 euro/mp, stabilită de comisia experților evaluatori de la prima instanță ca preț al terenurilor la data exproprierii, in temeiul folosirii de către experți a unor contracte de vânzare-cumpărare ca si comparabile, cu corecțiile de rigoare, în prima variantă a expertizei, alta decât cea luată în considerare de Tribunal prin sentința îndreptată prin încheierea din 5 aprilie 2013. Curtea a reținut că expertiza realizată în apel relevă că despăgubirile totale cuvenite reclamanților, incluzând prețul cu care se vindeau în mod obișnuit imobilele asemănătoare celor două suprafețe de teren expropriate, la data expertizei din apel, ca, de altfel si la data expertizei de la prima instanță, la care se adaugă despăgubirile pentru lipsa de folosință stabilită de comisia de experți din apel cu majoritate sunt mai mici decât cele acordate reclamanților de prima instanță.

Nefondat au obiectat reclamanții asupra indicelui de corecție la evaluare pentru amplasarea in intravilan folosit de experții din opinia majoritară din apel, de vreme ce expertul din opinia separată nu le-a furnizat niciun alt fel de indice de corecție sau de calcul și în consecință niciun alt preț pentru intravilan. Nefondat au obiectat reclamanții și asupra comparabilei C, de vreme ce expertul din opinia separata nu a furnizat argumente și calcule relevante. Experții din opinia majoritară din comisia de expertiză de la apel au răspuns complet obiecțiunilor apelanților, individualizând corect si comparabila A. Curtea a considerat a fi nefondate criticile din apelul pârâtului, care vizează exclusiv despăgubirile cuvenite reclamanților pentru lipsa de folosință a terenului de 4.931 mp.

Astfel, nefondat pretinde pârâtul că reclamanții ar fi trebuit să dețină dovezi suplimentare că ar fi cultivat vreodată acest teren arabil, de vreme ce, în calitate de proprietari, au acest drept de a cultiva acest teren al lor oricând, iar prin punerea lor în imposibilitate temporară de a-l exploata astfel (cultiva), pârâtul, deoarece nu a creat în anii 2010-2012 la acesta căile de acces de la autostrada pentru care a operat exproprierea parțială, datorează reclamanților despăgubirile reprezentând beneficiul nerealizat din cauza sa, așa cum a fost stabilit de raportul de expertiză de la prima instanță vizând anii 2010-2012, în baza art. 26 din Legea nr. 33/1994. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții.

În cadrul primului motiv de recurs, recurenții susțin că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994. În acest sens, instanța de apel a menținut considerentul instanței de fond, în sensul că nu se impunea exproprierea totală, întrucât suprafețele de teren rămase in proprietatea reclamanților după exproprierea parțială, de 325 mp și, respectiv 4.931 mp, nu sunt inutilizabile. Astfel, instanța de apel a apreciat că, pe de o parte terenul de 325 mp nu este inutilizabil ci are o utilizare restrânsă de servitutea instituita de art. 17 din O.G. nr. 43/1997, iar pe de alta parte, că terenul de 4.931 mp nu este nici el inutilizabil, ci "suferă" de o imposibilitate de utilizare conform destinației sale cauzată de lipsa temporară a căii de acces la autostradă.

Referitor la cele doua suprafețe de teren instanța nu a făcut aplicarea principiului stabilit de art. 24 din legea 33/1994, in sensul că cele 2 parcele, respectiv cea de 325 mp, care este neconstruibilă, deoarece se situează in zona de protecție a autostrăzii și poate avea doar folosința de spațiu verde si parcela de 4931 mp, fără posibilitate de acces. Mai susțin recurenții că, în mod greșit a reținut instanța de apel, că suprafețele de teren rămase în proprietatea reclamanților "prezintă anumite inconveniente in exploatare", întrucât în realitate acestea sunt imposibil de utilizat, hotărârea pronunțata de instanța de apel fiind nelegală sub acest aspect, deoarece instanța trebuia să aprecieze în raport de situația reală și să dispună exproprierea totală a terenului de 10.000 mp și acordarea despăgubirilor pentru întreaga suprafață de teren.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenții critică hotărârea atacată cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafețele expropriate și cel pentru repararea prejudiciului cauzat de exproprierea parțială. Susțin recurenții că valoarea despăgubirilor pentru suprafața de 325 mp nu este justă și echitabilă, instanța motivând că suma de 7.150 euro urmează sa se cumuleze cu valoarea ce se va obține prin exploatarea suprafeței de 325 mp, prin închirierea suprafeței de teren pentru panouri publicitare și amenajarea de parcări sau cu prețul obținut din vânzarea terenului, vânzare care pare improbabilă, în situația in care tranzacțiile imobiliare în zonă privesc suprafețe mult mai mari de teren.

Cu privire la valoarea despăgubirilor stabilite pentru suprafețele de teren expropriate, nici in acest caz nu a fost respectat principiul justei despăgubiri, valoarea acestora neacoperind prejudiciul real suferit. Terenul expropriat se afla într-o zona in plina dezvoltare, având in vedere inclusiv poziția sa si proiectul de dezvoltare unui complex balnear si de agrement si așa cum rezulta din contractele de vânzare cumpărare depuse la dosarul cauzei, prețul cu care s-au vândut in zona terenuri similare se situau in jurul valorii de 30- 40 de euro/mp. Instanța s-a raportat doar la rezultatele expertizelor evaluatorii, reținând sumele stabilite prin expertiza de la fond, deși nu era ținută obligatoriu de aceste rezultate, ci trebuia să aprecieze in raport de toate elementele reale.

Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată următoarele: În ce privește primul motiv de recurs, acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Potrivit legislației adoptată în materie de expropriere, atât declararea utilității publice a unor lucrări, cât și inițiativa exproprierii unor imobile sunt recunoscute exclusiv în favoarea statului, prin autoritățile sale, nu și în favoarea persoanelor expropriate cărora, prin aceeași legislație, li s-au recunoscut garanții care să asigure că punerea în aplicare a procedurilor de expropriere nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile. Prin art. 2, Legea nr. 198/2004, aplicabilă în cauză, declară de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind, potrivit legii, Statul Român, prin SC C. SA.

În ceea ce privește procedura de expropriere, legea prevede că expropriatorul întocmește o documentație tehnico-economică pentru fiecare lucrare (art. 3), pe baza căreia Guvernul aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare (art. 4). Potrivit art. 6 din Lege, în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și se pronunță asupra cuantumului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale.

Sesizarea instanței de judecată de către expropriat poate fi făcută exclusiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, astfel cum în mod expres prevede art. 9 din Lege: „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.

Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (...) ” . Trimiterea pe care art. 9 din Legea 198/2004 o face la prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 vizează exclusiv, astfel cum în mod expres rezultă din conținutul său, stabilirea despăgubirilor. De altfel, legea specială prevede, prin art. 18, că dispozițiile sale se completează în mod corespunzător cu cele ale legii generale în materie - Legea nr. 33/1994 - numai „în măsura în care nu prevăd altfel”. În conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, în materia exproprierii, competențele instanței de judecată sunt limitate, în sensul că sesizarea instanței de judecată de către expropriat poate fi făcută exclusiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate.

Nicio dispoziție a legii nu permite instanței de judecată ca, la cererea unei persoane ce pretinde că terenul ce-i aparține ar trebui expropriat, să se substituie autorității executive și să efectueze sau să înlocuiască prin hotărâre judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum aceasta este reglementată de normele legale. Ca, atare, susținerile recurenților vizând exproprierea întregii suprafețe deținută în proprietate sunt nefondate, urmând a fi respinse. Așa fiind, această critică este nefondată și urmează a fi respinsă.

Raportat la motivul de ordine publică invocat de instanță, criticile care vizează cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate sunt fondate, în considerarea următoarelor argumente: Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție). Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică. Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare atât la amplasamentul acestuia, la destinația lui, cât și prin raportare la poziționarea acestuia față de alte localități și de căile de acces. Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”.

Prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma la data întocmirii raportului de expertiză, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Se constată astfel că, din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale, rezultă cele două aspecte esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții desemnați de către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând, momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Sintagma „ prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 12/2015, în ce privește sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, astfel că, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor la un moment ulterior celui al transferului dreptului de proprietate, contrar celor statuate prin decizia Curții Constituționale, hotărârea recurată este nelegală. Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate și a Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acelorași prevederi legale, și prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află bunul în litigiu, la data exproprierii, preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment în raport de Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, publicată în M. Of., Partea I nr. 152 din 03 martie 2015. În ceea ce privește dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte reține că, potrivit acestor prevederi legale, în cuantumul despăgubirilor acordate pentru expropriere, este inclusă atât valoarea reală a bunului cât și contravaloarea prejudiciului cauzat proprietarului.

Concluzia se întemeiază atât pe interpretarea gramaticală a prevederilor analizate - „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului” - cât și pe cea logică, rezultată din coroborarea cu alin. (2) al aceluiași articol, care impune pentru instanță obligația de a ține seama în calculul cuantumului despăgubirilor, atât de prețurile de vânzare ale imobilelor (în determinarea valorii reale a imobilului), cât și de daunele aduse proprietarilor (în stabilirea prejudiciului cauzat). Recurenții au formulat critici și sub aspectul prejudiciului pretins cauzat prin expropriere, astfel că, cu ocazia rejudecării, pentru o soluționare unitară a cauzei sub aspectul despăgubirilor ce se cuvin reclamanților, în raport de probele ce se vor administra, instanța de apel urmează a hotărî și cu privire la prejudiciul pretins de reclamanți.

Prin urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, în acord cu decizia Curții Constituționale susmenționată, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele care au condus la încălcarea dispozițiilor legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 439/A din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeasi curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2015.