ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3490/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3490/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei
constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 274 din 16 februarie
2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea
reclamantului S.I., a modificat în parte Hotărârea nr. 70 din 15 aprilie 2009, emisă
de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Ilfov - Consiliul
Local Snagov, în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor pentru terenul
expropriat în suprafață de 211 m.p. situat în com. Snagov, județ Ilfov, la suma
de 37.887 lei, a modificat în partea Hotărârea nr. 72 din 15 aprilie 2009, emisă
de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Ilfov - Consiliul
Local Snagov, în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor pentru terenul
expropriat în suprafață de 13 m.p. situat în com. Snagov, județ Ilfov, la suma
de 2.334 lei, a modificat în parte Hotărârea nr. 37 din 11 august 2008, emisă
de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Ilfov - Consiliul
Local Snagov, în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor pentru terenul
expropriat în suprafață de 300 m.p. situat în com. Snagov, județ Ilfov, la suma
de 53.868 lei, a modificat în parte Hotărârea nr. 38 din 11 august 2008, emisă
de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Ilfov - Consiliul
Local Snagov, în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor pentru terenul
expropriat în suprafață de 1153 m.p. situat în com. Snagov, județ Ilfov, la
suma de 207.032 lei, a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale
reclamantului.
S-a reținut, în
esență, că prin raportul de expertiză s-a stabilit că valoarea totală a terenurilor
expropriate la data de efectuării raportului de expertiză este de 301.813 lei,
respectiv de 179,56 lei/ m.p.
Prin decizia nr. 365/
A din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a
respins, ca nefondat, apelul reclamantului, a admis apelul pârâtului, a
modificat în parte sentința, în sensul că a stabilit cuantumul total al
despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru suprafețele de teren în litigiu
la suma de 274.200 lei, a menținut restul dispozițiilor sentinței.
În drept, au fost
avute în vedere dispozițiile art. 44 din Constituția României și art. 1 din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
respectiv dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin sintagma „prețul
cu care se vând în mod obișnuit imobilele” legiuitorul se referă la prețul
efectiv plătit și consemnat ca atare în contractele de vânzare - cumpărare
autentice și nu la ofertele de vânzare ale agențiilor imobiliare.
Or, comisia de
experți care a efectuat lucrarea științifică la instanța de fond și pe care
aceasta și-a întemeiat soluția, au avut în vedere numai oferta de vânzare
pentru terenuri situate pe teritoriul comunei Moara Vlăsiei pentru stabilirea
valorii de circulație a terenului în cauză, fiind încălcate în acest fel
dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cât și dispozițiile art. 4
alin. (9) din Legea nr. 198/2004 ce fac referire la grila notarilor publici.
Curtea s-a raportat
astfel la lucrarea științifică efectuată în calea de atac a apelului, expertiză
în care comisia de experți a avut în vedere prețurile efectiv plătite pentru
terenuri de același fel cu cel supus exproprierii, precum și încheiate la date
cât mai apropriate de momentul exproprierii pentru a se da eficiență
principiului unei juste și prealabile despăgubiri consacrat de Constituție și
de art. 1 din Legea nr. 33/1994, tranzacții ce au fost atașate raportului de
expertiză.
Conform concluziilor
comisiei de experți depuse la data de 30 august 2012, cuantumul total al despăgubirilor
pentru suprafețele de teren expropriate este de 274.200 lei, valoare superioară
celei stabilite prin Hotărârile Comisiei de Stabilire a Despăgubirilor care este
de 26.727,96 lei.
Împotriva deciziei instanței
de apel a formulat recurs la data de 11 decembrie 2012,
pârâtul Statul Român,
prin C.N.A.D.N.R. SA prin care a invocat următoarele aspecte de pretinsă
nelegalitate:
Instanța de apel a
încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora
„la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține
seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în
unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză
”
, respectiv în comuna
Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov.
S-a susținut că
aplicarea și interpretarea greșită a legii constă în faptul că pentru
stabilirea valorii de circulație a terenurilor supuse exproprierii, instanța a
dispus, în mod greșit, doar o completare a raportului de expertiză întocmit la
fond și nu un nou raport de expertiză prin care experții să stabilească
valoarea reală de circulație la momentul efectuării acestuia și care să aibă la
bază tranzacții încheiate în anii 2011 - 2012, conform dispozițiilor Legii nr. 33/1994.
Astfel, experții s-au
raportat la contracte de vânzare - cumpărare încheiate în anii 2007 - 2009,
care au ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel expropriat, respectiv
sunt situate în tarlale mult mai îndepărtate decât cea în care se află terenul
expropriat și cu suprafețe mult mai mari decât terenul expropriat.
De asemenea, experții
nu au avut în vedere Grila Notarilor Publici, conform căreia prețul unitar
pentru un teren situat în comuna Snagov, jud. Ilfov este de 3,6 euro/ m.p.
Este de notorietate
faptul că, în prezent, datorită crizei economice, piața imobiliară a scăzut
dramatic, influențând în mod direct prețurile de tranzacționare, care începând
cu sfârșitul anului 2008 s-au înjumătățit sau sunt chiar mai mici.
În cazul în care
valoarea despăgubirilor constatată de către comisia de experți este mai mare
decât oferta statului de 4,51 euro/ m.p., instanța nu este obligată de a acorda
această despăgubire, fiind aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994,
conform cărora „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta
și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî
”
.
Recursul este
nefondat.
Dispozițiile art. 26 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „la calcularea cuantumului
despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se
vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză", nu
au fost încălcate, întrucât instanța anterioară a fost preocupată să respecte
întocmai condițiile prescrise de lege, valorificând concluziile unui raport de
expertiză care s-a întemeiat pe criteriul prețurilor efectiv plătite pentru
terenuri de același fel cu cele supuse exproprierii, rezultate din contracte de
vânzare-cumpărare perfectate și depuse la dosarul cauzei.
Lipsa tranzacțiilor
pe piața imobiliară într-o anumită perioada strict determinată de timp nu poate
avea drept consecință temporizarea judecății și amânarea efectuării expertizei
până la data încheierii unor astfel de acte juridice.
Pe de altă parte, în
cercetarea judecătorească, sarcina probei revine în egală măsură pârâtului,
sens în care acesta avea interesul și obligația potrivit art. 1169 C. civ. să
depună contractele menite să-i susțină punctul de vedere în disputa judiciară
pendinte.
Cum legea
nu cere să fie avute în vedere terenuri asemănătoare din aceeași parcelă
sau tarla, ci din aceeași unitate administrativ-teritorială, sub acest
aspect raportarea experților la terenuri din aceeași unitate
administrativ-teritorială, dar din altă tarla, chiar neafectată de expropriere
nu reprezintă o încălcare a legii, respectiv a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Experții
au ținut seama în stabilirea despăgubirii de contractele de
vânzare-cumpărare puse la dispoziție de către părți. Recurentul-pârât
nu a susținut că ar fi pus la dispoziția experților contracte de
vânzare-cumpărare a unor imobile de același fel din unitatea
administrativ-teritorială încheiate în 2011-2012, care nu ar fi fost luate în
considerare în mod nejustificat de către experți.
Or, norma
juridică trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice iar nu
în sensul în care nu poate produce niciun efect juridic.
Împrejurarea că s-a
dispus doar o completare a raportului de expertiză întocmit la fond și nu un
nou raport de expertiză nu reprezintă o critică pertinentă de nelegalitate, dat
fiind faptul că norma legală incidentă - art. 212 C. proc. civ. - permite
pentru lămurirea unei situații concrete de fapt, fie întregirea expertizei, fie
o nouă expertiză.
Toate celelalte
critici ale recurentului-pârât referitoare la calculul propriu-zis al
despăgubirilor, cu referire directă la elementele probatorii ale cauzei
pendinte - situația în fapt a terenurilor, obiect al contractelor de
vânzare-cumpărare, modalitatea de valorificare a
Grilei Notarilor Publici în contextul
dispoziției legale de principiu enunțată anterior, existența și influența
crizei economice în ceea ce privește piața imobiliară - nu pot fi primite,
întrucât tind,
de
o manieră nepermisă în calea extraordinară de atac promovată, la o devoluare a
fondului.
Grila notarilor
publici conține valorile orientative ale proprietăților imobiliare bazat
pe analiza tranzacțiilor efectuate in anii anteriori si pe anticiparea
evoluției viitoare. În chiar conținutul acestuia în capitolul dedicat
scopului lucrării se arată că ”utilizarea valorilor cuprinse in ghid ca
referința in rapoartele de evaluare sau ca justificare a prețului
unor tranzacții imobiliare de către persoane fizice sau juridice, de drept
public sau privat nu se recomanda, deoarece abaterile pot fi semnificative,
având in vedere ca evaluarea unei proprietăți imobiliare, in conformitate
cu Standardele Internaționale de Evaluare, presupune identificare
proprietății imobiliare si efectuarea inspecției tehnice a acesteia.”
În aceste condiții,
instanța de judecată nu putea să acorde acestei grile o putere doveditoare
mai mare decât cea acordată raportului de expertiză efectuat în cauză prin
raportare la situația concretă a imobilului supus evaluării.
Invocarea
prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „primind rezultatul
expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de
părți și va hotărî” nu poate fi valorificată din perspectiva nici unei critici
pertinente de nelegalitate, cât timp soluția pronunțată asupra cuantumului
despăgubirilor răspunde exigențelor art. 44 alin. (3) din Constituție - „Nimeni
nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica, stabilita
potrivit legii, cu dreapta și prealabila despăgubire”, respectiv art. 481 C.
civ. - „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru
cauza de utilitate publica și primind o dreapta și prealabila despăgubire.”
Față de toate
considerentele expuse anterior, criticile formulate fiind găsite nefondate,
recursul va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA
împotriva deciziei nr. 365/ A din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 iunie 2013.