ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2145/2016

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 19 septembrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a

civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român,

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se stabilească cuantumul despăgubirilor

cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.677 m.p.

situat în comuna Snagov, județul Ilfov, la suma de 265.000 RON.

Prin sentința

civilă nr. 1695 din 10 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția

a V-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței

și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A., iar prin decizia

civilă nr. 163 R din 19 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, în Dosarul nr. x/3/2008, s-a admis recursul declarat de recurenta

reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1695 din 10 noiembrie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, s-a modificat sentința

recurată, în sensul că s-a respins ca nefondată excepția necompetenței

materiale a tribunalului și s-a trimis cauza aceleiași instanțe,

în vederea continuării judecății.

Cauza a fost înregistrată

la data de 25 mai 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a

civilă.

Prin cererea

formulată

la data de 25 mai 2009, reclamanta A. și-a majorat obiectul cererii și

a solicitat ca instanța să stabilească cuantumul despăgubirii

cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.770 m.p. (1.677

m.p. inițiali + cei 93 m.p.) situat în Com. Snagov, Județul Ilfov, la

suma de 279.700 RON, întrucât suprafața de teren ce s-a expropriat din parcela

s-a mărit cu suprafața de 93 m.p. la același preț derizoriu

ca și suprafața inițială, având în vedere hotărârea nr.

56 din 15 aprilie 2009 și procesul verbal din 01 aprilie 2009, ambele comunicate

în 11 mai 2009 prin care s-au expropriat încă 93 m.p. din parcela situați

în Comuna Snagov, Județul Ilfov.

Prin sentința

civilă nr. 586 din 03 mai 2010, Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată,

a anulat hotărârea nr. 12 din 15 iulie 2008 și hotărârea nr. 56

din 15 aprilie 2009 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 sub aspectul

cuantumului despăgubirilor și a stabilit pentru exproprierea terenului

în suprafață de 1.677 m.p. situat în comuna Snagov, județul Ilfov

având număr cadastral A despăgubire în cuantum de 374.576 RON și

pentru exproprierea terenului în suprafață de 93 m.p. situat în Comuna

Snagov, județul Ilfov, având număr cadastral B o despăgubire în cuantum

de 15.526 RON. A stabilit termen de plată 30 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta

C.N.A.D.N.R.

Prin decizia civilă

nr. 461A din 14 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a fost schimbată

în parte sentința apelată, în sensul că, s-a stabilit pentru exproprierea

terenului în suprafață de 1.677 m.p., situat în Comuna Snagov, județul

Ilfov, având nr. cadastral A, despăgubire în cuantum de 20.425,86 euro și

pentru exproprierea terenului în suprafață de 93 m.p., situat în Comuna

Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, o despăgubire în cuantum

de 1133,14 euro, sume ce se vor plăti în echivalent în lei, la cursul de schimb

de la data plății. S-a admis cererea de majorare a onorariului de expert

cu suma de 1.500 RON, în sarcina C.N.A.D.N.R. Au fost păstrate celelalte dispoziții

ale sentinței instanței de fond.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Curtea a constatat

că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea despăgubirilor

cuvenite pentru imobilul expropriat a fost calculată având la bază oferte

de vânzare pentru proprietăți similare imobilului expropriat, iar nu „prețul

cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială”,

încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994. Instanța supremă a stabilit că această sintagmă,

utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația

de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice

de vânzare cumpărare.

Față

de acestea, Curtea a apreciat că despăgubirile acordate de către

instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În apel s-a dispus

suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la

dosar contracte de vânzare cumpărare cu privire la imobile similare celui expropriat.

De asemenea, pentru

a da eficiență criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994

și respectând dispozițiile instanței de casare, Curtea a dispus efectuarea

unei expertize tehnice judiciare de evaluare a terenului expropriat, care să

calculeze valoarea despăgubirilor la data raportului de expertiză, pe

baza prețurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse

la dosar.

Ulterior încuviințării

probei și stabilirii obiectivelor raportului de expertiză, prin Decizia

Curții Constituționale nr. 12/2015 a fost declarată neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportat la sintagma

„la data întocmirii raportului de expertiză”, instanța de contencios constituțional

apreciind că aceste dispoziții „aduc atingere exigențelor constituționale

cuprinse în art. 44 alin. (3) din Constituție. Despăgubirea stabilită

prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în

cursul procesului, nu este "dreaptă" (nu are un caracter just) deoarece

cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate,

soluție de principiu cu valoare constituțională, reținută

de Curte prin deciziile nr. 984 din 22 noiembrie 2012 și nr. 395 din 1 octombrie

2013”.

În raport de dispozițiile

art. 147 alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora

„Deciziile Curții

Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data

publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor”, Curtea a dispus suplimentarea obiectivelor raportului de expertiză

judiciară de evaluare a terenului expropriat cu un obiectiv suplimentar, care

a avut ca obiect stabilirea valorii despăgubirilor la data exproprierii, pe

baza prețurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse

la dosar.

Prin raportul

de expertiză întocmit în această fază procesuală, comisia de

experți a stabilit valoarea terenului în suprafață de 1.677 m.p.,

situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral A, ca fiind de

20.425,86 euro și a terenului în suprafață de 93 m.p., situat în

Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, ca fiind de 1.133,14 euro

(12,18 euro/m.p.).

La stabilirea

valorii despăgubirilor, Curtea a avut în vedere și dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind rezultatul expertizei,

instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți

și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță

nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici

mai mare decât cea solicitată de expropriat”.

Astfel, în speță,

s-a constatat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor

din 15 iulie 2008 și procesul verbal din 15 mai 2008 privind exproprierea terenului

în suprafața de 1.677 m.p. situat în Comuna Snagov, județul Ilfov,

nr. cadastral A au fost acordate de despăgubiri în cuantum de 76.365,55 RON,

iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 15 aprilie 2009 și

procesul verbal din 01 aprilie 2009 s-a dispus terenului în suprafața de 93

m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, cu acordarea

de despăgubiri în cuantum de 1482,23 RON.

Cuantumul despăgubirilor

stabilite prin raportul de expertiză întocmit în apel este mai mare decât cel

oferit de expropriator, însă mai mic decât cel acordat de către instanța

de fond, pe baza unui raport de expertiză realizat cu încălcarea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, Curtea

a avut în vedere faptul că expertiza realizată în apel s-a raportat la

contracte de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile asemănătoare

terenului expropriat, comparabila 1 având ca obiect un teren situat în aceeași

tarla cu terenul în litigiu și în parcelă apropiată cu acesta. Totodată,

comisia de experți a avut în vedere categoria de folosință pe care

o avea terenul la data exproprierii (teren agricol) și situarea acestuia în

extravilanul comunei Snagov, la limita administrativă cu extravilanul comunei

Moara Vlăsiei, cea mai apropiată zonă rezidențială fiind

comuna Moara Vlăsiei, iar nu Comuna Snagov, situată la cca.2 km de terenul

în litigiu. De asemenea, contrar celor susținute de reclamantă, pădurea

din apropiere este Pădurea Moara Vlăsiei, iar nu Pădurea Snagov,

criterii față de care Curtea a apreciat ca fiind corecte corecțiile

aplicate de către comisia de experți.

Este adevărat

că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite”, iar alin. (2) și (3) al aceluiași

text prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, dupa caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia”, însă procesul civil este guvernat

de principiul disponibilității, reglementat de art. 129 alin. final C.

proc. civ., care

dă expresie principiului de bază

al procesului civil, exprimat în adagiul “

tantum devolutum quantum appellatum”,

adagiu care presupune limitarea efectului devolutiv al apelului,. Această regulă

restrictivă stabilește că pricina se transmite către instanța

superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele

în care activitatea instanței inferioare a fost criticată. Instanța

superioară este limitată la a cerceta cauza numai cu referire la motivele

indicate în cererea de apel și se va pronunța doar în aceste limite.

Or, în speță,

despăgubirile acordate de către instanța de fond nu au inclus și

prejudiciul pretins de reclamantă, reprezentat de scăderea valorii prin

gradul mare de rupere a parcelei ce rămâne de cealaltă parte a autostrăzii,

iar reclamanta nu a declarat apel prin care să critice soluția primei

instanțe sub acest aspect, motiv pentru care, în calea de atac a pârâtului,

valoarea prejudiciului neacordat de către prima instanță nu poate

fi pusă în discuție, în caz contrar fiind încălcat principiul neagravării

situației în propria cale de atac.

În aceste condiții,

Curtea, respectând limitele cu care a fost învestită de apelantul pârât,

regăsite

în adagiul

“tantum

devolutum quantum appellatum”, a apreciat că nu poate statua asupra eventualului

prejudiciu produs intimatei reclamante prin expropriere, prin scăderea valorii

terenului rămas neexpropriat, dezlegările instanței de fond sub acest

aspect nefiind atacate cu apel.

Pentru considerentele

arătate, având în vedere valoarea despăgubirilor calculate conform dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea a admis apelul declarat de pârâtul

Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul

că a stabilit pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.677

m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral A, despăgubire

în cuantum de 20.425,86 euro și pentru exproprierea terenului în suprafață

de 93 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B,

o despăgubire în cuantum de 1133,14 euro, sume ce se vor plăti în echivalent

în lei, la data plății.

Cu privire la

cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de membrii comisiei,

Curtea a considerat că aceasta este întemeiată, motivat de faptul că

în cauză, evaluarea despăgubirilor s-a realizat la două momente diferite

(la data raportului de expertiză și la data exproprierii), ceea ce a presupus

analizarea unui număr mare de acte de vânzare cumpărare, care au constituit

comparabile în cadrul lucrării și, în plus, a fost redactat și răspuns

la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimata reclamantă.

Prin urmare, raportat

la munca experților ce au format comisia care a realizat raportul de expertiză

în cauză, Curtea a considerat că onorariul provizoriu de 1.500 RON (câte

500 RON pentru fiecare expert) este prea mic, motiv pentru care a admis cererea

de majorare a onorariului de expert cu suma de 1.500 RON, în sarcina apelantului.

Au fost păstrate

celelalte dispoziții ale sentinței, în privința termenului de plată

a despăgubirilor, stabilit de către instanța de fond, Curtea considerând

că au fost corect aplicate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994

.

Decizia Curții

de apel a fost atacată cu recurs de reclamanta A. care, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a formulat

următoarele critici:

În mod greșit

s-a admis apelul și omologat raportul de expertiză în condițiile

în care motivele de apel nu au fost dovedite, iar expertiza nu a fost efectuată

în baza unor contracte de vânzare cumpărare încheiate în jurul datei exproprierii

respectiv 14 mai 2009, ci doar în baza normativelor tehnice și experienței

experților deoarece nu existau contracte pentru terenuri similare.

Consideră

recurenta că astfel s-au încălcat prevederile art. 26 din Legea nr.

33/1994 și dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale

conform cărora "experții și instanța de judecată vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la momentul transferului

dreptului de proprietate".

Mai mult decât

atât, pentru suprafața de 1677 m.p. nu s-a făcut dovada consemnării

despăgubirii depunându-se doar un înscris care are atât la debitor cât și

la creditor tot C.N.A.D.R., numele dnei B., nefiind precizată suma consemnată.

În consecință

nu se poate stabili data exproprierii pentru această suprafață, ci

doar pentru cea de 93 m.p. (mai 2009).

În apel, expertiza

s-a efectuat fără a se avea în vedere vreun contract de vânzare cumpărare

apropiat ca dată lunii mai 2009, ci s-a raportat la contracte încheiate în

martie-aprilie 2008.

Recurenta solicită

admiterea recursului și, in principal, modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului formulat de pârât, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize,

cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 15 din Legea

nr. 198/2004, precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015.

Examinând decizia

recurată din perspectiva motivelor de recurs formulate de reclamantă,

Înalta Curte reține următoarele:

Exproprierea,

fiind o vânzare forțată determinată de motive de utilitate publică,

presupune ca persoana deposedată să primească valoarea de înlocuire

a bunului de care a fost lipsită, iar dreapta și prealabila despăgubire

de care trebuie să beneficieze proprietarul în situația exproprierii (art.

44 alin. (6) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994) este cea menită

să asigure părții păstrarea aceleiași valori a activului

patrimonial, prin înlocuirea dreptului real pierdut cu o valoare egală. Stabilirea

valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element

necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile

în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale.

Reținându-se

caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere

și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a

dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din

legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin

art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile,

în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică,

după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre

judecătorească”.

Art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză (...)”.

Sintagma „

prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială”

definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil,

la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de

proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt

întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul

și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință

de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia

nu este supus unor constrângeri exagerate.

În speță,

prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 15 iulie 2008 și

procesul verbal din 15 mai 2008 privind exproprierea terenului în suprafața

de 1.677 m.p. situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, nr. cadastral A au fost

acordate despăgubiri în cuantum de 76.365,55 RON, iar prin hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 15 aprilie 2009 și procesul verbal din

01 aprilie 2009 s-a dispus terenului în suprafața de 93 m.p., situat în Comuna

Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, cu acordarea de despăgubiri

în cuantum de 1482,23 RON.

Instanța

de apel a avut în vedere faptul că expertiza realizată în apel s-a raportat

la contracte de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile asemănătoare

terenului expropriat, comparabila 1 având ca obiect un teren situat în aceeași

tarla cu terenul în litigiu și în parcelă apropiată cu acesta. Totodată,

comisia de experți a avut în vedere categoria de folosință pe care

o avea terenul la data exproprierii (teren agricol) și situarea acestuia în

extravilanul comunei Snagov, la limita administrativă cu extravilanul comunei

Moara Vlăsiei, cea mai apropiată zonă rezidențială fiind

comuna Moara Vlăsiei, iar nu Comuna Snagov, situată la cca.2 km de terenul

în litigiu. De asemenea, contrar celor susținute de reclamantă, pădurea

din apropiere este Pădurea Moara Vlăsiei, iar nu Pădurea Snagov,

criterii față de care Curtea a apreciat ca fiind corecte corecțiile

aplicate de către comisia de experți.

Valoarea terenului

expropriat a fost stabilită prin comparație directă, în grila de

comparație intrând tranzacții încheiate în anul 2008.

Critica reclamantei

în recurs vizează nelegalitatea deciziei atacate prin raportare la criteriile

legale de stabilire a cuantumului despăgubirii acordate din perspectiva momentului

de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, ca

fiind cel al exproprierii.

Curtea Constituțională

a pronunțat Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 prin care a

constatat că

prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri

prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri

naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea

nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele

măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și

drumuri naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de

expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt

neconstituționale.

Curtea Constituțională

a arătat că legea specială, respectiv Legea nr. 198/2004, cuprinde

o dispoziție derogatorie față de cea generală - Legea nr. 33/1994

- în materia exproprierii pentru lucrări de construcție de autostrăzi

și drumuri naționale, în privința momentului realizării transferului

de proprietate. Astfel, spre deosebire de legea generală - Legea nr. 33/1994

- unde transferul dreptului de proprietate se realizează la momentul plății

despăgubirii impuse prin hotărârea judecătorească de expropriere,

cu consecința stabilirii cuantumului despăgubirii prin raportare la un

moment temporal cât mai apropiat de realizarea transferului, legea specială

prevede că transferul dreptului de proprietate operează fie la momentul

plății despăgubirii stabilite pe cale administrativă, ceea ce

echivalează cu recunoașterea faptului că stabilirea cuantumului acestei

despăgubiri se raportează la momentul transferului dreptului, fie la momentul

consemnării despăgubirii menționate, ipoteză în care stabilirea

cuantumului despăgubirii pe cale judiciară nu se mai raportează la

momentul transferului dreptului, ci la un moment ulterior, respectiv cel al pronunțării

hotărârii judecătorești prin care se stabilește întinderea despăgubirii,

și nu la cel al transferului dreptului de proprietate. Având în vedere soluția

normativă a legii speciale în privința momentului de la care operează

transferului dreptului de proprietate, aspect asupra căruia legiuitorul este

liber să aprecieze, beneficiind de o anumită marjă de apreciere în

considerarea obiectului propriu de reglementare a Legii nr. 198/2004, respectiv

construcția de autostrăzi și drumuri naționale, Curtea a constatat

că o atare măsură trebuie corelată, în mod logic, cu stabilirea

despăgubirilor la valoarea imobilului de la data exproprierii. Așadar,

stabilirea cuantumului despăgubirii este o măsură conexă și

indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât

acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat

și expropriator, iar nu de vreun alt moment ulterior stabilit aleatoriu.

Prin urmare, critica

referitoare la data transferului dreptului de proprietate ca reper temporal pentru

stabilirea comparabilelor de interes pentru efectuarea expertizei de stabilire a

despăgubirilor, în contextul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport

cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, este

fondată.

Data transferului

dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, în contextul legii speciale,

spre deosebire de procedura exproprierii derulată în baza dreptului comun -

Legea nr. 33/1994, este cea stabilită prin dispozițiile art. 15 din Legea

nr. 198/2004.

Astfel, această

normă specială prevede: „Transferul imobilelor din proprietatea privată

în proprietatea publică a statului sau a unității administrativ teritoriale

și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății

despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării

acestora, în condițiile prezentei legi.”

Prin urmare, în

ceea ce privește momentul la care se stabilește valoarea de circulație

a terenului, ca reper temporal pentru stabilirea comparabilelor de interes pentru

efectuarea expertizei de stabilire a despăgubirilor, în contextul art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport cu cele statuate prin Decizia Curții

Constituționale nr. 12/2015, spre deosebire de procedura exproprierii derulată

în baza dreptului comun - Legea nr. 33/1994, este cea stabilită prin dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 198/2004, anterior menționat.

Așa fiind,

având în vedere că în expertiza prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor,

omologată de instanța de apel, s-au avut în vedere contracte de vânzare

cumpărare din perioada martie - aprilie 2008, în condițiile în care exproprierea

a avut loc la 14 mai 2009, pentru stabilirea valorii despăgubirii cu respectarea

dispozițiilor legale menționate și a Deciziei Curții Constituționale

nr. 12/2015, se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura

recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Întrucât pârâtul

nu a făcut dovada consemnării despăgubirii pentru exproprierea suprafeței

de 1677 m.p., sens în care critica recurentei este fondată, în rejudecare,

instanța de apel va pune în vedere pârâtului să depună la dosar această

dovadă, pentru ca, în raport de aceasta, să se stabilească momentul

transferului dreptului de proprietate.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu

respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în

mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acelorași prevederi legale,

și prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

în care se află bunul în litigiu, la data exproprierii, preț rezultat

din contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de

acest moment în raport de Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale.

În cazul în care,

în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate

de instanță se va constata că nu există asemenea tranzacții

- încheiate cât mai aproape de data întocmirii raportului de expertiză - se

vor avea în vedere alte metode propuse de experți.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312

alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa

decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași

curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 461A din 14 iunie 2016 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2016.