ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2016

Decizia nr. 2145/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.677 m.p. situat în comuna Snagov, județul Ilfov, la suma de 265.000 RON. Prin sentința civilă nr. 1695 din 10 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A., iar prin decizia civilă nr. 163 R din 19 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, în Dosarul nr. x/3/2008, s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1695 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, s-a modificat sentința recurată, în sensul că s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a trimis cauza aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

Cauza a fost înregistrată la data de 25 mai 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă. Prin cererea formulată la data de 25 mai 2009, reclamanta A. și-a majorat obiectul cererii și a solicitat ca instanța să stabilească cuantumul despăgubirii cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.770 m.p. (1.677 m.p. inițiali + cei 93 m.p.) situat în Com. Snagov, Județul Ilfov, la suma de 279.700 RON, întrucât suprafața de teren ce s-a expropriat din parcela s-a mărit cu suprafața de 93 m.p. la același preț derizoriu ca și suprafața inițială, având în vedere hotărârea nr. 56 din 15 aprilie 2009 și procesul verbal din 01 aprilie 2009, ambele comunicate în 11 mai 2009 prin care s-au expropriat încă 93 m.p.

din parcela situați în Comuna Snagov, Județul Ilfov. Prin sentința civilă nr. 586 din 03 mai 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată, a anulat hotărârea nr. 12 din 15 iulie 2008 și hotărârea nr. 56 din 15 aprilie 2009 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 sub aspectul cuantumului despăgubirilor și a stabilit pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.677 m.p. situat în comuna Snagov, județul Ilfov având număr cadastral A despăgubire în cuantum de 374.576 RON și pentru exproprierea terenului în suprafață de 93 m.p. situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având număr cadastral B o despăgubire în cuantum de 15.526 RON.

A stabilit termen de plată 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. Prin decizia civilă nr. 461A din 14 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că, s-a stabilit pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.677 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral A, despăgubire în cuantum de 20.425,86 euro și pentru exproprierea terenului în suprafață de 93 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, o despăgubire în cuantum de 1133,14 euro, sume ce se vor plăti în echivalent în lei, la cursul de schimb de la data plății.

S-a admis cererea de majorare a onorariului de expert cu suma de 1.500 RON, în sarcina C.N.A.D.N.R. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele considerente: Curtea a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul expropriat a fost calculată având la bază oferte de vânzare pentru proprietăți similare imobilului expropriat, iar nu „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială”, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanța supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.

Față de acestea, Curtea a apreciat că despăgubirile acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În apel s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare cumpărare cu privire la imobile similare celui expropriat. De asemenea, pentru a da eficiență criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și respectând dispozițiile instanței de casare, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a terenului expropriat, care să calculeze valoarea despăgubirilor la data raportului de expertiză, pe baza prețurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Ulterior încuviințării probei și stabilirii obiectivelor raportului de expertiză, prin Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015 a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportat la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, instanța de contencios constituțional apreciind că aceste dispoziții „aduc atingere exigențelor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) din Constituție. Despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este "dreaptă" (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare constituțională, reținută de Curte prin deciziile nr. 984 din 22 noiembrie 2012 și nr. 395 din 1 octombrie 2013”.

În raport de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, Curtea a dispus suplimentarea obiectivelor raportului de expertiză judiciară de evaluare a terenului expropriat cu un obiectiv suplimentar, care a avut ca obiect stabilirea valorii despăgubirilor la data exproprierii, pe baza prețurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar. Prin raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, comisia de experți a stabilit valoarea terenului în suprafață de 1.677 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral A, ca fiind de 20.425,86 euro și a terenului în suprafață de 93 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, ca fiind de 1.133,14 euro (12,18 euro/m.p.).

La stabilirea valorii despăgubirilor, Curtea a avut în vedere și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”. Astfel, în speță, s-a constatat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 15 iulie 2008 și procesul verbal din 15 mai 2008 privind exproprierea terenului în suprafața de 1.677 m.p. situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, nr. cadastral A au fost acordate de despăgubiri în cuantum de 76.365,55 RON, iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 15 aprilie 2009 și procesul verbal din 01 aprilie 2009 s-a dispus terenului în suprafața de 93 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, cu acordarea de despăgubiri în cuantum de 1482,23 RON.

Cuantumul despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit în apel este mai mare decât cel oferit de expropriator, însă mai mic decât cel acordat de către instanța de fond, pe baza unui raport de expertiză realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. De asemenea, Curtea a avut în vedere faptul că expertiza realizată în apel s-a raportat la contracte de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile asemănătoare terenului expropriat, comparabila 1 având ca obiect un teren situat în aceeași tarla cu terenul în litigiu și în parcelă apropiată cu acesta. Totodată, comisia de experți a avut în vedere categoria de folosință pe care o avea terenul la data exproprierii (teren agricol) și situarea acestuia în extravilanul comunei Snagov, la limita administrativă cu extravilanul comunei Moara Vlăsiei, cea mai apropiată zonă rezidențială fiind comuna Moara Vlăsiei, iar nu Comuna Snagov, situată la cca.2 km de terenul în litigiu.

De asemenea, contrar celor susținute de reclamantă, pădurea din apropiere este Pădurea Moara Vlăsiei, iar nu Pădurea Snagov, criterii față de care Curtea a apreciat ca fiind corecte corecțiile aplicate de către comisia de experți.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alin. (2) și (3) al aceluiași text prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”, însă procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reglementat de art. 129 alin. final C. proc.

civ., care dă expresie principiului de bază al procesului civil, exprimat în adagiul “ tantum devolutum quantum appellatum”, adagiu care presupune limitarea efectului devolutiv al apelului,. Această regulă restrictivă stabilește că pricina se transmite către instanța superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanței inferioare a fost criticată. Instanța superioară este limitată la a cerceta cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel și se va pronunța doar în aceste limite.

Or, în speță, despăgubirile acordate de către instanța de fond nu au inclus și prejudiciul pretins de reclamantă, reprezentat de scăderea valorii prin gradul mare de rupere a parcelei ce rămâne de cealaltă parte a autostrăzii, iar reclamanta nu a declarat apel prin care să critice soluția primei instanțe sub acest aspect, motiv pentru care, în calea de atac a pârâtului, valoarea prejudiciului neacordat de către prima instanță nu poate fi pusă în discuție, în caz contrar fiind încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac. În aceste condiții, Curtea, respectând limitele cu care a fost învestită de apelantul pârât, regăsite în adagiul “tantum devolutum quantum appellatum”, a apreciat că nu poate statua asupra eventualului prejudiciu produs intimatei reclamante prin expropriere, prin scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, dezlegările instanței de fond sub acest aspect nefiind atacate cu apel.

Pentru considerentele arătate, având în vedere valoarea despăgubirilor calculate conform dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.677 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral A, despăgubire în cuantum de 20.425,86 euro și pentru exproprierea terenului în suprafață de 93 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, o despăgubire în cuantum de 1133,14 euro, sume ce se vor plăti în echivalent în lei, la data plății.

Cu privire la cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de membrii comisiei, Curtea a considerat că aceasta este întemeiată, motivat de faptul că în cauză, evaluarea despăgubirilor s-a realizat la două momente diferite (la data raportului de expertiză și la data exproprierii), ceea ce a presupus analizarea unui număr mare de acte de vânzare cumpărare, care au constituit comparabile în cadrul lucrării și, în plus, a fost redactat și răspuns la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimata reclamantă. Prin urmare, raportat la munca experților ce au format comisia care a realizat raportul de expertiză în cauză, Curtea a considerat că onorariul provizoriu de 1.500 RON (câte 500 RON pentru fiecare expert) este prea mic, motiv pentru care a admis cererea de majorare a onorariului de expert cu suma de 1.500 RON, în sarcina apelantului.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței, în privința termenului de plată a despăgubirilor, stabilit de către instanța de fond, Curtea considerând că au fost corect aplicate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994 . Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de reclamanta A. care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a formulat următoarele critici: În mod greșit s-a admis apelul și omologat raportul de expertiză în condițiile în care motivele de apel nu au fost dovedite, iar expertiza nu a fost efectuată în baza unor contracte de vânzare cumpărare încheiate în jurul datei exproprierii respectiv 14 mai 2009, ci doar în baza normativelor tehnice și experienței experților deoarece nu existau contracte pentru terenuri similare.

Consideră recurenta că astfel s-au încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale conform cărora "experții și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate". Mai mult decât atât, pentru suprafața de 1677 m.p. nu s-a făcut dovada consemnării despăgubirii depunându-se doar un înscris care are atât la debitor cât și la creditor tot C.N.A.D.R., numele dnei B., nefiind precizată suma consemnată. În consecință nu se poate stabili data exproprierii pentru această suprafață, ci doar pentru cea de 93 m.p.

(mai 2009). În apel, expertiza s-a efectuat fără a se avea în vedere vreun contract de vânzare cumpărare apropiat ca dată lunii mai 2009, ci s-a raportat la contracte încheiate în martie-aprilie 2008. Recurenta solicită admiterea recursului și, in principal, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârât, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 15 din Legea nr. 198/2004, precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015.

Examinând decizia recurată din perspectiva motivelor de recurs formulate de reclamantă, Înalta Curte reține următoarele: Exproprierea, fiind o vânzare forțată determinată de motive de utilitate publică, presupune ca persoana deposedată să primească valoarea de înlocuire a bunului de care a fost lipsită, iar dreapta și prealabila despăgubire de care trebuie să beneficieze proprietarul în situația exproprierii (art. 44 alin. (6) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994) este cea menită să asigure părții păstrarea aceleiași valori a activului patrimonial, prin înlocuirea dreptului real pierdut cu o valoare egală. Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale.

Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”. Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)”.

Sintagma „ prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate. În speță, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 15 iulie 2008 și procesul verbal din 15 mai 2008 privind exproprierea terenului în suprafața de 1.677 m.p.

situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, nr. cadastral A au fost acordate despăgubiri în cuantum de 76.365,55 RON, iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 15 aprilie 2009 și procesul verbal din 01 aprilie 2009 s-a dispus terenului în suprafața de 93 m.p., situat în Comuna Snagov, județul Ilfov, având nr. cadastral B, cu acordarea de despăgubiri în cuantum de 1482,23 RON. Instanța de apel a avut în vedere faptul că expertiza realizată în apel s-a raportat la contracte de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile asemănătoare terenului expropriat, comparabila 1 având ca obiect un teren situat în aceeași tarla cu terenul în litigiu și în parcelă apropiată cu acesta.

Totodată, comisia de experți a avut în vedere categoria de folosință pe care o avea terenul la data exproprierii (teren agricol) și situarea acestuia în extravilanul comunei Snagov, la limita administrativă cu extravilanul comunei Moara Vlăsiei, cea mai apropiată zonă rezidențială fiind comuna Moara Vlăsiei, iar nu Comuna Snagov, situată la cca.2 km de terenul în litigiu. De asemenea, contrar celor susținute de reclamantă, pădurea din apropiere este Pădurea Moara Vlăsiei, iar nu Pădurea Snagov, criterii față de care Curtea a apreciat ca fiind corecte corecțiile aplicate de către comisia de experți.

Valoarea terenului expropriat a fost stabilită prin comparație directă, în grila de comparație intrând tranzacții încheiate în anul 2008. Critica reclamantei în recurs vizează nelegalitatea deciziei atacate prin raportare la criteriile legale de stabilire a cuantumului despăgubirii acordate din perspectiva momentului de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, ca fiind cel al exproprierii.

Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 prin care a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționale. Curtea Constituțională a arătat că legea specială, respectiv Legea nr. 198/2004, cuprinde o dispoziție derogatorie față de cea generală - Legea nr. 33/1994 - în materia exproprierii pentru lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în privința momentului realizării transferului de proprietate.

Astfel, spre deosebire de legea generală - Legea nr. 33/1994 - unde transferul dreptului de proprietate se realizează la momentul plății despăgubirii impuse prin hotărârea judecătorească de expropriere, cu consecința stabilirii cuantumului despăgubirii prin raportare la un moment temporal cât mai apropiat de realizarea transferului, legea specială prevede că transferul dreptului de proprietate operează fie la momentul plății despăgubirii stabilite pe cale administrativă, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că stabilirea cuantumului acestei despăgubiri se raportează la momentul transferului dreptului, fie la momentul consemnării despăgubirii menționate, ipoteză în care stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judiciară nu se mai raportează la momentul transferului dreptului, ci la un moment ulterior, respectiv cel al pronunțării hotărârii judecătorești prin care se stabilește întinderea despăgubirii, și nu la cel al transferului dreptului de proprietate.

Având în vedere soluția normativă a legii speciale în privința momentului de la care operează transferului dreptului de proprietate, aspect asupra căruia legiuitorul este liber să aprecieze, beneficiind de o anumită marjă de apreciere în considerarea obiectului propriu de reglementare a Legii nr. 198/2004, respectiv construcția de autostrăzi și drumuri naționale, Curtea a constatat că o atare măsură trebuie corelată, în mod logic, cu stabilirea despăgubirilor la valoarea imobilului de la data exproprierii. Așadar, stabilirea cuantumului despăgubirii este o măsură conexă și indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat și expropriator, iar nu de vreun alt moment ulterior stabilit aleatoriu.

Prin urmare, critica referitoare la data transferului dreptului de proprietate ca reper temporal pentru stabilirea comparabilelor de interes pentru efectuarea expertizei de stabilire a despăgubirilor, în contextul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, este fondată. Data transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, în contextul legii speciale, spre deosebire de procedura exproprierii derulată în baza dreptului comun - Legea nr. 33/1994, este cea stabilită prin dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004.

Astfel, această normă specială prevede: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unității administrativ teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.” Prin urmare, în ceea ce privește momentul la care se stabilește valoarea de circulație a terenului, ca reper temporal pentru stabilirea comparabilelor de interes pentru efectuarea expertizei de stabilire a despăgubirilor, în contextul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, spre deosebire de procedura exproprierii derulată în baza dreptului comun - Legea nr. 33/1994, este cea stabilită prin dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, anterior menționat.

Așa fiind, având în vedere că în expertiza prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor, omologată de instanța de apel, s-au avut în vedere contracte de vânzare cumpărare din perioada martie - aprilie 2008, în condițiile în care exproprierea a avut loc la 14 mai 2009, pentru stabilirea valorii despăgubirii cu respectarea dispozițiilor legale menționate și a Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ. Întrucât pârâtul nu a făcut dovada consemnării despăgubirii pentru exproprierea suprafeței de 1677 m.p., sens în care critica recurentei este fondată, în rejudecare, instanța de apel va pune în vedere pârâtului să depună la dosar această dovadă, pentru ca, în raport de aceasta, să se stabilească momentul transferului dreptului de proprietate.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acelorași prevederi legale, și prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află bunul în litigiu, la data exproprierii, preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment în raport de Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale. În cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanță se va constata că nu există asemenea tranzacții - încheiate cât mai aproape de data întocmirii raportului de expertiză - se vor avea în vedere alte metode propuse de experți.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 461A din 14 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2016.