ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.06.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2015

HOTĂRÂRE
11.06.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2009,

pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantele F.E.P., P.M. și P.I., prin

curator P.M., au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul

Transporturilor prin CN A.D.N.R. SA și au solicitat instanței ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună majorarea cuantumului

despăgubirilor acordate reclamantelor prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008,

pentru exproprierea terenului proprietatea lor, situat în Râșnov, în suprafață

de 468 mp, de la suma de 3.088,80 euro, la 16.380 euro, în echivalent în lei la

data plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

220/S din 26 aprilie 2010, Tribunalul Brașov a admis acțiunea și, în

consecință: a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin art. 2

al Hotărârii nr. 169 din 1 iulie 2008 de stabilire a despăgubirii emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov - Consiliul Local

Râșnov, de la suma de 3.088,80 euro (echivalentul sumei de 11.266,40 lei) la

suma de 21.332 euro (echivalentul sumei de 91.243 lei) și a obligat

pârâtul să plătească reclamantelor suma de 1.650 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că, în baza H.G. nr. 426/2008 privind amplasamentul lucrării

„Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic - Brașov, pe

teritoriul localităților Râșnov și Cristian, județul Brașov”, a fost emisă Hotărârea

nr. 169 din 01 iulie 2008 de către Ministerul Transporturilor - CN A.D.N.R. SA.

Prin această hotărâre au fost stabilite

despăgubiri în favoarea reclamantelor în cuantum de 11.266,40 lei (echivalentul

sumei de 3.088 euro), pentru imobilul expropriat în suprafață de 468 mp situat

în Râșnov, categoria de folosință pășune extravilan, identificat sub nr. cadastral.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză,

s-a concluzionat că despăgubirile ce se cuvin pentru terenul expropriat sunt

egale cu suma de 14.040 euro aferentă terenului de 468 mp supus exproprierii și

suma de 7.297 euro aferentă diminuării valorii terenurilor rămase în

proprietatea reclamantelor, ca urmare a lipsei de acces la parcela de 2.847 mp

și a instituirii restricției de construire pentru zona de protecție a

autostrăzii.

Prin Decizia civilă nr. 102/Ap din 20

septembrie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de pârâta CN

A.D.N.R. SA în calitate de reprezentantă a Statului Român împotriva sentinței

civile nr. 220 din 26 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, a

anulat sentința apelată și a reținut cauza spre judecare.

Curtea de apel a reținut că raportul de

expertiză efectuat în faza de judecată în primă instanță a fost întocmit

de un singur expert, cu încălcarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994,

ceea ce atrage nulitatea expertizei astfel efectuate și, pe cale de

consecință, și anularea hotărârii pronunțate în baza acesteia.

Prin Decizia nr. 102/Ap din 10 iulie 2012, Curtea

de Apel Brașov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată

de reclamante F.E.P., P.M., în nume propriu și ca reprezentant legal al

reclamantei P.I. și continuată de reclamanții P.M. prin curator

M.A.D., M.A.D. și F.C.A., a majorat cuantumul despăgubirilor acordate prin

Hotărârea

nr. 169 din 01 iulie 2008, de la suma de 3.088,80 euro (echivalentul sumei de

11.266,40 lei), la suma de 6.907 euro (echivalentul sumei de 30.530 lei)

și a respins restul pretențiilor reclamanților.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut că, din raportul de expertiză efectuat în cauză a

rezultat că valoarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză este

de 3.930 euro (17.370 lei), apropiată de cea stabilită prin Hotărârea nr. 169

din 01 iulie 2008. Experții au avut în vedere oferte de vânzare a unor

suprafețe din aceeași zonă, neputând obține în mod obiectiv acte

de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește prejudiciul suferit

de reclamanți, instanța a constatat că acesta se ridică la suma de 2.977

euro, potrivit raportului de expertiză efectuat, și este compus din

scăderea valorii economice, lotul unitar fiind fracționat în trei loturi,

de lipsa accesului de la o parcelă la alta, a racordului la utilitățile

existente, de limitarea folosinței și de instituirea unei zone de

siguranță a autostrăzii care va diminua valoarea proprietății rămase.

Prin Decizia civilă nr. 113/Ap din 25

septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov a respins cererea

reclamanților

F.C.A. și P.M. de completare a Deciziei nr. 102/Ap din 10 iulie 2012, prin

care aceștia solicitau instanței să soluționeze cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 2002 din 05 aprilie 2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții P.M., M.D.A. și F.C.A. împotriva Deciziei nr. 113/Ap din 25

septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, a admis recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 102/Ap din 10 iulie 2012

a Curții de Apel Brașov, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție a

reținut că sunt fondate susținerile pârâtului referitoare la nulitatea

raportului de expertiză întocmit în faza evocării fondului, după anularea

sentinței și reținerea cauzei pentru soluționare în primă

instanță.

Din baza de date a Ministerului

Justiției (în cadrul căruia funcționează Biroul central pentru

expertize tehnice judiciare), pe care instanța o poate consulta în baza art.

86

2

evaluarea proprietății imobiliare, ce a fost desemnată de către

reclamanți pentru a face parte din comisia de experți constituită de

către instanța de apel, nu se regăsește în lista experților

judiciari.

Nerespectarea de către instanță a art. 1

și 2 din O.G. nr. 2/2000, dispoziții legale imperative, la

constituirea comisiei de experți în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, în

condițiile în care ar fi trebuit să se asigure că toți experții

din comisie au calitatea de experți tehnici judiciari, atrage nulitatea

raportului de expertiză întocmit și de o persoană care nu are această

calitate.

În aceste condiții, hotărârea

instanței de apel este nulă, pronunțată fiind cu nerespectarea

prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 coroborate cu art. 1 și 2 din

O.G. nr. 2/2000, remediul pentru vătămarea procesuală suferită de parte fiind

acela al efectuării unei noi expertize.

Instanța de recurs a constatat că sunt

fondate și susținerile recurentului privind criteriile de calcul al

despăgubirilor cuvenite reclamantelor în considerarea atât a terenului

expropriat, cât și a suprafeței de teren rămase în proprietatea

acestora.

Înalta Curte a apreciat că se impune

efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 25

și art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de

vânzare practicate în zona în care este situat terenul expropriat, pentru

aceeași categorie de folosință, astfel cum rezultă din contracte

autentice de vânzare - cumpărare încheiate în perioada efectuării expertizei.

În ceea ce privește criticile

referitoare la criteriile de evaluare a prejudiciului pretins a fi fost produs

terenului neexpropriat, rămas în proprietatea reclamantelor, modul de calcul

aplicat de către experți și însușit de instanță nu este

unul adecvat pentru determinarea despăgubirilor, deoarece, potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, trebuie stabilit dacă terenul a suferit daune în urma

exproprierii, luându-se în considerare și dovezile prezentate de

proprietari.

În ceea ce privește recursul

reclamantelor, s-a reținut că acesta vizează cea de-a doua decizie

pronunțată de instanța de evocare a fondului, cu privire la cererea

de completare a dispozitivului primei sentințe.

Cu toate că instanța a respins cererea

de completare a dispozitivului, a analizat în fond cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată, considerând că reclamantele nu sunt

îndreptățite la restituirea onorariului achitat pentru o expertiză ale

cărei concluzii nu au fost valorificate la adoptarea soluției de admitere

a cererii de chemare în judecată.

În aplicarea art. 274 C. proc. civ.,

cheltuielile de administrare a probelor pot fi restituite, la cerere,

părții care a beneficiat de o soluție favorabilă doar în măsura în

care soluția a fost adoptată pe baza probelor respective, partea suportând

ea însăși celelalte cheltuieli efectuate.

Or, în cauză, despăgubirile au fost acordate

în cuantumul stabilit pe baza expertizei administrate în faza evocării

fondului, după anularea sentinței, și nu a celei administrate în

fața instanței care a pronunțat sentința anulată, iar

onorariul de expert în etapa ulterioară anulării sentinței a fost achitat

de către pârât.

Rejudecând cauza, prin Deciziei civila civilă

nr. 911/Ap din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Brașov a admis în parte apelul

declarat pârâtul

Statul

Român prin Ministerul Transporturilor prin CN A.D.N.R. SA

împotriva sentinței

civile nr. 220/S din 26 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov.

A schimbat în parte sentința apelată, în

sensul ca a admis în parte cererea de chemare în judecată, a majorat cuantumul

despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008, de la suma de

3.088,80 euro, sau echivalentul în lei din ziua anterioară emiterii hotărârii

de stabilire a despăgubirii, la suma de 3.900 euro, echivalentul în lei la momentul

executării obligației și a respins restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

În legătură cu natura juridică a terenului

expropriat, în urma adreselor efectuate de instanță s-a stabilit că acesta este

extravilan, categoria de folosință pășune, aspect ce a rezultat din adresa din 21

martie 2014 eliberată de Primăria Orașului Râșnov.

Expertiza efectuată a stabilit că valoarea

terenului expropriat este de 8,35 euro/mp, astfel încât valoarea despăgubirilor

este de 3907,80 euro, iar prejudiciul pentru suprafața de 638 mp afectată de expropriere

este de 2.679,60 euro.

Conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,valoarea

unitară a terenului nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator,

respectiv de 6,6 euro/mp

Prin urmare, a apreciat instanța de

apel, variantele de calcul, prin raportare la contractul de vânzare cumpărare din

07 iunie 2012 (la un preț de 0,99 euro/mp), respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare

din 21 august 2012 (la o valoare de 5,5 euro/mp) nu pot fi primite, urmând a fi

acceptată opinia experților, conformă standardelor IVS 2011, rezultată din analiza

de piață, și care reține o valoare a despăgubirii de 3.900 euro (8,35 euro/mp).

În ceea ce privește cererea de acordare de

despăgubiri pentru prejudiciul suferit, curtea de apel a reținut că terenul

reclamanților, în suprafață inițială de 4.700 mp, a fost secționat și

dezmembrat în trei parcele. Reclamanții nu au depus dovezi din care să rezulte

că nu vor putea folosi aceste parcele în scopurile agricole date de destinația

și categoria terenului. În cauză, nu s-a dovedit ce culturi s-au efectuat

anterior litigiului, ce lucrări se realizează în prezent sau dacă terenul a

fost sau nu cultivat.

Prin urmare, a concluzionat curtea de apel, față

de destinația actuală a terenului și în lipsa unor dovezi în legătură cu modul

de folosire pe viitor a acestuia, despăgubirile solicitate de reclamanți

în legătură cu prejudiciul suferit au fost în mod greșit admise de prima

instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat și motivat recurs CN A.D.N.R. SA.

Prin motivele de recurs, pârâta formulează

următoarele critici, pe care le întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.:

soluția de majorare a cuantumului despăgubirii, în condițiile în care singurele

tranzacții autentice depuse în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994

au dovedit justețea cuantumului despăgubirilor oferite de expropriator.

În conformitate cu prevederile legale în

materie, despăgubirea se stabilește exclusiv prin raportare la prețul de

tranzacționare al unor imobile de același fel cu imobilul în litigiu, element

care presupune imperativ analizarea unor contracte de vânzare-cumpărare

autentice având ca obiect imobile având aceeași categorie de folosință cu

imobilul expertizat și același amplasament (în speța, teren cu destinația

pășune, situat în extravilanul localității Râșnov, jud. Brașov).

Soluția instanței de apel este întemeiată pe

concluziile unui raport de expertiză judiciară întocmit cu nerespectarea art. 26

din Legea nr. 33/1994. Astfel, valoarea stabilită de experți (8,35 euro/mp) nu

reflectă prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel cu

imobilul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză, ci este

rezultatul analizării unor oferte de vânzare nepertinente și speculative, iar

nu a tranzacțiilor autentice aflate la dosarul cauzei.

În plus, potrivit probelor administrate în

cauză, terenul în litigiu este situat în extravilanul localității Râșnov, jud.

Brașov și are categoria de folosință pășune. Cu toate acestea, experții au

utilizat pentru evaluarea terenului expropriat, comparabile care privesc

terenuri ce sunt situate în intravilanul localității Râșnov și au destinația

construibil.

În acest sens, instanța de apel a încălcat și

prevederile art. 315 C. proc. civ. raportat la dispozițiile de îndrumare

cuprinse în Decizia nr. 2002 din 05 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

instanța de judecată este cea care stabilește despăgubirea după primirea

rezultatului expertizei evaluatorii, comparând oferta expropriatorului cu

pretențiile persoanelor expropriate.

Legiuitorul a statuat în mod foarte clar că,

în cazul în care experții vor stabili o valoare inferioară celei stabilite de

către expropriator, instanța de judecată nu va putea acorda o despăgubire mai

mică decât cea propusă de expropriator (art. 27 alin. (1). din Legea nr. 33/1994).

Per a contrario, atunci când valorile

rezultate din interpretarea corectă a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

vor releva o valoare inferioară celei stabilite de către expropriator, se

impune respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată.

În speță, în contextul în care contractele de

vânzare-cumpărare din 07 iunie 20.12 și din 21 august 2012 relevau valori de

0,99 euro/mp și de 5,5 euro/mp, iar expropriatorul a stabilit o despăgubire de

6,6 euro/mp, în condițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, instanța de judecată

trebuia să respingă cererea de majorare ca fiind neîntemeiată.

Cu toate acestea, instanța de apel a dat

preferință raportului de expertiză, în dauna tranzacțiilor comunicate la

dosarul cauzei, care dovedeau fără niciun dubiu justețea cuantumului

despăgubirii oferite de expropriatorii.

Recurenta solicită, în temeiul art. 274. alin.

(1) C. proc. civ., obligarea intimaților la plata cheltuielilor de

judecată.

Analizând decizia recurată în limita

criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la

stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile administrate de aceștia.”

Deși prin decizia pronunțată în

finalizarea primului ciclu procesual, Înalta Curte a dispus ca în rejudecarea

cauzei, instanța de apel să aibă în vedere aceste prevederi legale și

să dispună efectuarea unui raport de expertiză în baza prețurilor de

vânzare practicate în zona în care este situat terenul expropriat, pentru

aceeași categorie de folosință, astfel cum rezultă din contracte de

vânzare-cumpărare încheiate în perioada efectuării expertize, instanța de

apel, întemeindu-și hotărârea pronunțată pe raportul de expertiză efectuat în

faza de judecată a apelului, a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ.

și ale art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, în cuprinsul acestui raport,

experții menționează că au avut în vedere oferte de vânzare la care au aplicat

corecții corespunzătoare, deși la dosarul cauzei au fost depuse

contractele de vânzare-cumpărare din 21 august 2012 și din 14 mai 2013.

Or, din cuprinsul celor două contracte de

vânzare-cumpărare menționate (ale căror date de încheiere sunt apropiate

datei efectuării raportului de expertiză în cauză, spre deosebire de contractul

de vânzare-cumpărare indicat de reclamanți și care este autentificat

din 12 iulie 2007) rezultă o valoare de 5,5 euro/mp, respectiv de 7 euro/mp, în

condițiile în care prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008, s-a propus

acordarea unor despăgubiri de 6,6 euro/mp.

În aceste condiții, instanța de

apel trebuia să facă aplicarea art. 27 din Legea nr. 33/1994, urmând ca în

comparația pe care, în temeiul acestor dispoziții legale, avea

obligația să o facă între oferta expropriatorului și pretențiile

formulate de reclamanți, să aibă în vedere valoarea terenului stabilită în

condițiile art. 26 din același act normativ.

Cât timp, din contractele autentice de

vânzare-cumpărare menționate și care trebuiau avute în vedere în

aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, rezulta o valoare

cuprinsă între 5,5 euro/mp și 7 euro/mp, iar valoarea oferită de

expropriator prin hotărârea contestată este de 6,6 euro/mp, instanța

trebuia să respingă cererea reclamanților de majorare a cuantumului

despăgubirilor acordate.

Prin urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 26-27 din Legea nr. 33/1994,

Înalta Curte va admite recursul declarat și va m

odifica, în parte,

decizia atacată, în sensul că, în baza art. 294 C. proc. civ., va admite apelul

declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 220/S din 26

aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, și va schimba

în tot sentința atacată, respingând cererea de chemare în judecată, ca

nefondată.

În ceea ce

privește pretențiile reclamanților formulate în legătură cu

prejudiciul cauzat prin expropriere, Înalta Curte constată că, prin decizia

recurată, curtea de apel a apreciat că aceste pretenții sunt

nejustificate, fiind în mod greșit admise de prima instanță.

Cât timp partea care

avea interes nu a înțeles să formuleze recurs în legătură cu dezlegarea

dată de curtea de apel în acest sens, Înalta Curte nu poate exercita controlul

judiciar de legalitate al deciziei pronunțate de instanța de apel sub

aspectul menționat și, prin urmare, va păstra celelalte

dispoziții ale deciziei.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., vor fi obligă intimații reclamanți la plata sumei de 11.402 lei,

cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă, reprezentând onorarii de expert

(500 lei - fila 152, dosar Tribunalul Brașov, 3.600 lei - filele 163, 195

și 275, dosar Curtea de Apel Brașov, în primul ciclu procesual

și 7.302 lei - filele 38 și 184, dosar Curtea de Apel Brașov, în

al doilea ciclu procesual).

Admite recursul

declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 911/Ap din 12

decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică, în parte, decizia

atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 220/S din 26 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov,

secția civilă.

Schimbă în tot

sentința atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată, ca

nefondată.

Păstrează celelalte

dispoziții ale deciziei.

Obligă intimații

reclamanți M.D.A. și F.C.A. la plata sumei de 11.402 lei, cheltuieli de

judecată către recurenta pârâtă CN A.D.N.R. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 iunie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-10-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2134/2015
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 812/S din 7 decembrie 2009, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.T., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Br
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2014
ins celelalte capete de cerere formulate de reclamanți. Pentru a se pronunța astfel, instanță a reținut următoarele: În baza H.G. nr. 426/2008 privind amplasamentul lucrării „Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic -
ÎCCJ 2013-12-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5680/2013
teren pășune de 21.000 mp. Prețul de vânzare pe care părțile l-au stabilit a fost de 199.00 Euro. În temeiul acestui act translativ de proprietate, la data de 10 aprilie 2006, în evidențele de carte funciară a fost întabulat dreptul de prop
ÎCCJ 2012-11-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7119/2012
Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov, Consiliul Local Râșnov și Orașul Râșnov prin Primar ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanți. Pentru a pronunța
ÎCCJ 2015-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2502/2015
Decizia nr. 2502/2015 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2009, sub nr. x/3/2009, reclamanții A
Sursă