ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7119/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7119/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 125/R din 3 noiembrie

2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte apelul declarat de

apelantul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., împotriva sentinței civile nr. 312/S

din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că:

A anulat în parte Hotărârea

nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Județul

Brașov și a obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor

prin C.N.A.D.N.R. la plata către reclamanții M.S.C. și T.C.G. a daunelor prevăzute

de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cuantum de 29.369 euro la data plății, în loc

de 140.431 euro. A păstrat valoarea stabilită prin Hotărârea nr. 88 din 30

iunie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Județul Brașov de

19.782 euro pentru terenul expropriat de 1884 mp.

A fost înlăturată dispoziția

privind anularea în tot a Hotărârii 88 din 30 iunie 2008 emisă de Comisia de Aplicare

a Legii nr. 198/2004 Județul Brașov.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței.

S-au respins restul pretențiilor

din apel.

A respins apelul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov împotriva aceleiași sentințe.

Au fost obligați intimații

reclamanți M.S.C. și T.C.G. la plata către apelantul pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

la plata sumei de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 812/S/7 decembrie 2009, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Ministerul Transporturilor, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov, Consiliul Local Râșnov și Orașul Râșnov prin

Primar.

A respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român invocată de reprezentantul

său Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov și excepția de netimbrare

a acțiunii .

A admis în parte acțiunea

civilă formulată de reclamanții M.S.C. și T.C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R. și în consecință, a anulat

Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008, de stabilire a despăgubirilor , emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov; a obligat pe pârâtul Statul

Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamanților

M.S.C. și T.C.G. suma de 140.431 euro despăgubiri în echivalent RON la data plății,

reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat urmare exproprierii terenului.

De asemenea, a respins

aceeași acțiune a reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov, Consiliul Local Râșnov

și Orașul Râșnov prin Primar ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă și a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanți.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În baza Hotărârii Guvernului

nr. 426/2008 privind amplasamentul lucrării „Construcția autostrăzii București -

Brașov , tronsonul Comarnic - Brașov , pe teritoriul localităților Râșnov și Cristian,

județul Brașov „a fost emisă Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 de către Ministerul

Transporturilor - C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul

Brașov - Consiliul Local Râșnov.

Prin această hotărâre

au fost stabilite despăgubiri în favoarea reclamanților în cuantum de 72.324,97

RON, echivalentul sumei de 19.782 euro, pentru imobilul expropriat în suprafață

de 1884 mp. situat în Râșnov, categoria de folosință extravilan, parcela PA1. identificat

sub nr. cadastral CA1.

Potrivit art. 9 din

Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate

în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 din. (2) se poate adresa instanței

judecătorești competente , acțiunea formulată soluționându-se potrivit dispozițiilor

art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În art. 26 din Legea

nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, se prevede că

despăgubirea ce urmează a se acorda expropriaților se compune din valoarea reală

a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea acestui cuantum, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

Prin raportul de expertiză

efectuat în cauză s-a concluzionat că despăgubirile ce se cuvin pârâților pentru

terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii sunt egale cu suma de 140.143

euro, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, potrivit căruia, despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi

mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată

de expropriat, reclamanții solicitând suma de 171.100 euro.

În lucrarea lor, experții

au concluzionat că în afara lotului expropriat de 1884 mp. sunt afectați încă o

suprafață de 2944,25 mp., urmare tehnicilor de evaluare recomandate de Standardele

Internaționale de Evaluare - ediția VIII - 2008 , estimându-se prin comparația directă

de piață valoarea de 30 euro/mp., ceea ce a determinat o valoare de 56.520 euro

pentru terenul de 1884 mp., 27.502 euro și 56.409 pentru parcelele A221/2/9/3 și

PA2./1 afectate de zona de protecție a autostrăzii, reținându-se că terenul supus

exproprierii este situat în intravilanul localității, potrivit adeverinței nr.

A1. din 04 septembrie 2007 și nu în extravilan cum susține pârâtul.

Art. 1 alin. (3) din Legea

nr. 198 din 25 mai 2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție

de drumuri de interes național, județean și local, definește coridorul de expropriere

ca având în componență elementele drumurilor , astfel cum sunt definite la art.

2 din O.G. nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

fiind stabilit de autoritatea centrală în domeniul transporturilor, Ministerul Transporturilor,

pentru drumurile de interes național.

Potrivit art. 2 alin.

(5) Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor republicată, fac parte din

elementele infrastructurii autostrăzilor și drumurilor naționale aparținând domeniului

public al statului suprastructura și infrastructura drumului, situate în cadrul

amprizei, și terenul aferent, suprafețele de teren situate de o parte și de cealaltă

a drumului, care formează zonele de siguranță, în limitele prevăzute de prezenta

ordonanță, iar în art. 14 este prevăzută componența zonei drumului public care cuprinde:

ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție.

Ampriza drumului este

suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă,

trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri

de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă potrivit art. 15.

Zonele de siguranță sunt

suprafețe de teren situate de o parte și de cealaltă a amprizei drumului, destinate

exclusiv semnalizării rutiere, plantației rutiere sau altor scopuri legate de întreținerea

și exploatarea drumului, siguranței circulației ori protecției proprietăților situate

în vecinătatea drumului. Din zonele de siguranță fac parte și suprafețele de teren

destinate asigurării vizibilității în curbe și intersecții, precum și suprafețele

ocupate de lucrări de consolidare a terenului drumului și altele asemene [a

rt. 16 alin. (1)], în

alin. 2 prevăzându-se că realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele

de siguranță este interzisă.

Zonele de protecție sunt

suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare

protecției și dezvoltării viitoare a drumului, acestea rămân în gospodărirea persoanelor

juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația

ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării

în siguranță a traficului prin:

a) neasigurarea scurgerii

apelor în mod corespunzător;

b) executarea de construcții,

împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice

vizibilitatea pe drum;

c) executarea unor lucrări

care periclitează stabilitatea drumului, siguranța circulației sau modifică regimul

apelor subterane sau de suprafață;

d) practicarea comerțului

ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop

(art. 17).

Din analiza acestor texte

legale rezultă limitările la care este supus dreptul de proprietate al reclamanților

cu privire la terenul adiacent celui expropriat, limitări determinate de expropriere

pentru utilitate publică și justificate de aceasta, ipoteză prevăzută în art. 44

din Constituție, dar numai cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Instanța a constatat că

solicitarea reclamanților este întemeiată, în baza prevederilor legale mai sus evocate.

Instanța de apel a reținut

următoarele considerente în motivarea propriei decizii:

Aspectul asupra căruia

poartă litigiul de față este cuantumul despăgubirilor ce se cuvine reclamanților

pentru terenul în suprafața de 1884 mp expropriată și stabilirea existentei unui

prejudiciu ca urmare a pierderii de valoare a parcelelor dezmembrate, datorită ocupării

zonei de protecție a autostrăzii și întinderea acestui prejudiciu, în cazul dovedirii

lui.

La stabilirea despăgubirii

se au în vedere dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și natura terenului

în litigiu. Potrivit acestui text legal, se iau în calcul prețurile cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala

la data întocmirii raportului de expertiza.

În ce privește natura

terenului expropriat se retine ca acesta este extravilan arabil pentru următoarele

considerente:

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei au furnizat inițial informații contradictorii cu privire la acest

aspect. Astfel, adeverința nr. A1. din 4 septembrie 2007 emisă de Primăria Râșnov

și certificatul de urbanism nr. 176 din 26 mai 2009 dovedesc faptul că terenul în

litigiu este situat în intravilanul localității Râșnov. Din contră, adresele nr.

A2. din 6 octombrie 2010 și nr. A3., A4. din 18 noiembrie 2010 și nr. A5. din 4

ianuarie 2011 emise de Orașul Râșnov, relevă faptul că terenul expropriat este arabil

extravilan - în același sens sunt și mențiunile din cartea funciară, respectiv teren

arabil.

Mai mult, prin adeverința

nr. A6. din 12 aprilie 2011, Orașul Râșnov prin primar explică punctul de vedere

diferit cu privire la categoria de folosință și regimul juridic al terenului în

litigiu, exprimat prin înscrisurile anterioare, mai sus menționate. Astfel, se arată

că neconcordanțele au survenit în urma suprapunerii greșite a schiței terenului

pe P.U.G. nr. 33103/1997 aprobat prin H.C.L. nr. 3/2000. Încă o dată, și prin această

adeverință se certifică faptul că terenul este situat în extravilanul localității

Râșnov și că are categoria de folosință arabil.

În final, un alt argument

îl constituie raportul de expertiză întocmit de experta P.V.G., care a avut ca obiectiv

identificarea terenului și stabilirea categoriei de folosința a acestuia. În urma

măsurătorilor topO.G.rafice și a suprapunerii planului topO.G.rafic cu P.U.G. al

Orașului Râșnov experta a concluzionat ca parcela PA2., identica cu nr. cadastral

CA2. este situata în extravilanul localității Râșnov, având categoria de folosința

arabil.

În ce privește cuantumul

despăgubirilor datorate, sunt incidente dispozițiile art. 27 din același act normativ,

care stipulează că despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât

cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

În speță, expropriatorul

a stabilit o valoare de 10,5 euro/mp, în timp ce pretențiile reclamaților se ridică

la 50euro/mp. Rapoartele de expertiză întocmite în cauză, respectiv concluziile

experților cu privire la prețul imobilului în litigiu, variază de la 10,50euro la

13 euro.

Astfel, expertul L.D.

a indicat un preț de 13 euro/mp, astfel cum se menționează în răspunsul depus la

dosar la data de 4 martie 2011. Se retine ca același expert a avut opinii diferite

cu privire la prețul cu care se vinde în mod obișnuit un astfel de teren. Inițial,

la 8 septembrie 2010 și 2 noiembrie 2010, expertul a comunicat instanței o valoare

de 10,50 euro/mp, pentru ca la 4 martie 2011 și la 14 aprilie 2011 să indice 13euro/mp.

Expertul Z.C. a stabilit,

în urma concilierii rezultatelor provenite din capitalizarea rentei funciare și

din compararea vânzărilor, o valoare de 11 euro/mp, ținând seama și de amplasarea

lângă oraș a terenului.

Expertul G.F. a evaluat

terenul în litigiu la 12,50euro/mp, folosind metoda comparației bonitare, conform

Buletinului documentar nr. B1., editat de Corpul Experților Tehnici din România,

unde algoritmul pleacă de la o valoare de baza a terenului, care este corectat pe

baza unor elemente de comparație (bonitati).

Instanța a înlăturat concluziile

expertului G.F. în raport de metoda de evaluare folosită de acesta, întrucât din

adresa nr. 730 din 1 octombrie 2008 emisă de A.N.E.V.A.R. metoda bonitării nu este

conformă cu Standardul Internațional de evaluare, întrucât ia în calcul o valoare

de bază pe mp de teren stabilită strict administrativ, fără nici o legătură cu prețul

de piață, la care se aplică mai multe corecții procentule și coeficienți, despre

care emitentul adresei spune că „nu se știe cum au fost calculați”. Pe de altă parte,

această metodă nu respectă cerințele art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Totodată, evaluarea terenului

făcută de expertul L.D. la 13 euro/mp nu poate fi reținută în raport de metoda folosită,

metoda randamentului, după capacitatea beneficiară dată de cultura cartofului, întrucât,

nu respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, mai sus redate.

A fost avută în vedere

valoarea de 10,50Euro/mp, stabilită de expertul Z.C. (care a utilizat și metoda

comparației vânzărilor), dar și de expropriator și inițial și de expertul L.D. La

alegerea acestei variante de calcul instanța a analizat și valorile orientative

ale proprietăților imobiliare, conform Ghidului de valori ale proprietăților imobiliare

pentru județele Brașov și Covasna, comunicate de Camera Notarilor Publici Brasov

și de Biroul Notarului Public din Râșnov C.N., respectiv de 2.340euro/hectar. Pe

de altă parte, reclamanții nu au reușit să facă dovada unei valori mai mari a terenului

în litigiu, prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Ca urmare, suma oferită

de expropriator a ținut seama de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv

de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel din unitățile

administrativ teritoriale.

În ce privește prejudiciul

suferit ca urmare a pierderii de valoare a parcelelor dezmembrate datorită ocupării

zonei de protecție a autostrăzii, instanța a reținut următoarele:

În speță, potrivit planului

de amplasament al autostrăzii, au rezultat în urma exproprierii tarlalei PA1. în

suprafață de 1884 mp, încă două suprafețe, ocupate de zona de protecție a autostrăzii,

care au fost identificate în raportul de expertiză întocmit în prima instanță de

experții T.O., I.V.S. și F.M. nr. EX1./2009 astfel: suprafața aferentă parcelei

de 965mp și cea aferentă parcelei PA2./1 de 13.752 mp.

Avand în vedere concluziile

raportului de expertiză menționat și dispozițiile art. 17 și 18 din O.G. nr. 43/1997,

care prevăd obligații împovăratoare în sarcina persoanelor deținatoare pentru zonele

de protecție, valoarea acestor suprafețe s-a redus cu 95%, astfel că la calculul

prejudiciului suferit de reclamanti prin expropriere s-a avut în vedere o valoare

de 95% din prețul de 10,50Euro/mp stabilit pentru terenul expropriat, respectiv

9,97 euro/mp. Aceste obligații impuse în sarcina proprietarului terenului sunt prevăzute

de dispozițiile art. 17 și 18 din O.G. nr. 43/1997. Concluziile experților nu au

fost avute în vedere la stabilirea pretului terenului expropriat, avand în vedere

că nu au stabilit o valoare și pentru categoria de folosință arabil extravilan.

Ca urmare, prejudiciul

suferit de reclamanti este de

29.369 euro la data plății (2945mp x 9,97 euro), în loc de

140.431 euro, cum a reținut prima instanță.

Sustinerea apelantului

Statul Roman în sensul ca prejudiciul mentionat nu ar fi dovedit a fost înlăturată,

avându-se în vedere dispozițiile O.G. nr. 43/1997, care prevăd obligatoriu existența

unor astfel de zone de protecție, a căror intindere este detaliat reglementată.

În ce privește apelul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov, în numele Statului

român, instanța a reținut că Tribunalul Brașov a respins în mod corect excepția

lipsei calității procesuale pasive a Statului Roman, invocată de Ministerul Finanțelor

Publice, însă admiterea cererii de chemare în judecata s-a făcut numai în contradictoriu

cu Statul Roman reprezentat prin C.N.A.D.N.R.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs reclamanții M.S.C., T.C.G., pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

1.Reclamanții M.S.C.,

T.C.G.

Se critică modul de stabilire

a valori bunului expropriat la limita de 10,5 euro/mp, precum și stabilirea despăgubirilor

la doar 95% din valoarea imobilelor afectate în urma exproprierii.

- cu privire la valoarea

reală a imobilului.

Potrivit art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța trebuie să ia în calcul prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză.

Împotriva actelor juridice

justificative, instanța a reținut, în ce privește natura terenului expropriat, că

acesta este extravilan arabil, redându-se considerentele instanței de apel sub acest

aspect și argumentele pe care le susțin în dovedirea faptului că este intravilan

imobilul.

Articolul 27 din Legea

nr. 33/1994 stipulează că despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică

decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Expropriatorul a stabilit

o valoare de 10,5 euro/mp, iar rapoartele de expertiză întocmite în cauză, respectiv

concluziile experților cu privire la prețul imobilului în litigiu variază de la

10,50 euro la 13 euro.

Instanța a apreciat legale

concluziile expertului Z.C., însă face o greșeală când indică ca și valoare expertizată

de acest expert 10,5 euro/mp. în loc de 11 euro/mp, cum a stabilit acesta în completarea

la raportul de expertiza din 20 ianuarie 2011.

Ca urmare, daca instanța

a apreciat ca legala concluzia acestui expert, înseamnă ca trebuia sa aibă în vedere

valoarea de 11 euro/mp și nu 10,5 euro/mp.

Articolul 25 din Legea

nr. 33/1994 prevede că pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o

comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator

și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Cu toate acestea, experții

nu au lucrat împreună în sensul întocmirii unui singur raport de expertiză care

sa coaguleze rezultatele analizei fiecăruia dintre ei, iar în aceste condiții instanța

de judecată trebuia să suplinească această lipsă și să realizeze o medie aritmetică

a valorilor propuse de fiecare dintre cei trei experți, astfel: 13 (L.D.) + 12,5

(G.F.) + 11 (Z.C.) = 36,5:3 = 12,16 euro/mp

Trebuia însă să se aprecieze

că valoare terenului este de 13 euro/mp.-valoare propusă de expertul desemnat de

expropriator și adusă la cunoștința instanței cu insistență la 4 martie 2011 și

la 14 aprilie 2011,revenindu-se de la valoarea inițial expertizată de 10,5 euro/mp.

Instanța de apel se contrazice

relativ la concluziile expertului L.D., atâta timp cât, pe de o parte, le îndepărtează

(în privința valorii de 13 euro/mp), iar pe de altă parte, le aduce ca și argumente

la sublinierea valorii de 10.5 euro.

Alte prejudicii produse

prin expropriere.

Prin expropriere dreptul

de proprietate este golit de conținutul său, cu referire la posibilitatea folosirii

eficiente în sens lucrativ a imobilelor ramase în proprietate.

Potrivit planului de amplasament

al autostrăzii au rezultat în urma exproprierii parcelei PA1. În suprafața de 1.884

mp, încă două suprafețe, ocupate de zona de protecție a autostrăzii, care au fost

identificate în raportul de expertiză întocmit în primă instanță, respectiv suprafața

aferenta parcelei de 965 mp și cea aferenta parcelei de 13.752mp.

Având în vedere concluziile

raportului de expertiza menționat și dispozițiile art. 17 și 18 din O.G. nr.

43/1997, care prevăd obligații împovărătoare în sarcina persoanelor deținătoare

pentru zonele de protecție, instanța a reținut incorect că valoarea acestor suprafețe

s-a redus cu doar 95%, atâta timp cât afectațiune acestor suprafețe este totală

-100%.

Vor continua să plătească

impozit în procent de 100% pe terenul ce le rămâne în proprietate, deși nu-l vor

putea folosi deloc; mai mult, au o serie de restricții și opreliști în acest sens,

mari obligații impuse ca proprietari ai terenului - așa cum sunt prevăzute de dispozițiile

art. 17 și 18 din O.G. nr. 43/1997.

prin C.N.A.D.N.R.

a. Decizia de apel nu

cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii de anulare a Hotărârii de stabilire

a cuantumului despăgubirii, iar soluția instanței de apel reprezintă o confirmare

în termeni generali a situației de fapt și a dezlegării de drept adoptate de către

prima instanță.

b. Curtea de Apel Brașov

a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a următoarelor dispoziții

legale:

b.1. art. 9 din Legea

nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri

de interes național, județean și local [art. 19 alin. (6) și alin. (11) din Legea

nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării

unor obiective de interes național, județean și local];

b.2. art. 26 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică;

b.3. art. 17 și art. 18

din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor:

b.4. art. 129 C.

proc. civ.

b.1. Soluția de anulare

parțială a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii este nelegală (în măsura

în care se va aprecia că nu este incident în speță motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., învederat anterior).

A susținut în fața instanțelor

faptul că în măsura în care instanța de judecată va stabili o despăgubire mai mare

decât aceea acordată prin Hotărârea nr. 88/2008 emisă de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004, va fi eliberată despăgubirea consemnată în baza Hotărârii nr.

88/2008 și se va achita diferența stabilită pe cale judiciară, pe baza hotărârii

judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.

Art. 9 teza ultimă din

Legea nr. 198/2004 (forma în vigoare la momentul nașterii dreptului la acțiune al

intimaților-reclamanți), art. 5 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 (forma în vigoare

la momentul judecării cererii de către Tribunalul Brașov) și art. 19 alin. (6) și

alin. (11) din Legea nr. 255/2010 (forma în vigoare la momentul judecării cererii

de apel) fac referire la hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire

a cuantumului despăgubirii.

Deci, cu privire la Hotărârea

de stabilire a cuantumului despăgubirii poate interveni numai emitentul în sensul

revocării, instanțele civile sau administrative neavând posibilități legale de intervenție.

b.2. Instanța de apel

a pronunțat hotărârea prin care a dispus obligarea la plata contravalorii prezumtivului

prejudiciu cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică.

Instanța de apel, spre

deosebire de instanța fondului, reține corect categoria de folosință a terenului

expropriat (arabil extravilan), însă omologhează concluziile experților judiciari

de la fond referitoare la existența unui prezumtiv prejudiciu, concluzii care se

datorează exclusiv faptului aprecierii eronate a categoriei terenului expropriat.

Nu există niciun impediment

pentru folosirea terenului agricol situat în interiorul zonei de protecție, conform

destinației sale.

b.3. Decizia instanței

de apel este în parte și rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor art. 17

și art. 18 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

În opinia instanței de

apel simplul fapt al situării terenului intimaților-reclamanți în interiorul zonelor

de protecție este suficient pentru a justifica existența unui prejudiciu.

Or, prin raportare la

categoria de folosință reală a terenului expropriat, care a fost corect reținută

de către instanța de apel, nu există niciun impediment pentru folosirea terenului

agricol de către intimații-reclamanți, întocmai ca înainte de momentul exproprierii.

În plus, contrar aprecierii

instanței de apel, norma juridică cuprinsă în art. 18 din O.G. nr. 43/1997 prevede

expres faptul că „deținătorii terenurilor din vecinătatea drumurilor publice sunt

obligați să permită instalarea pe aceste terenuri a panourilor de apărare a drumului

contra înzăpezirii, fără a percepe vreo chirie, cu condiția ca această operațiune

să nu împiedice executarea lucrărilor agricole și să nu producă degradări culturilor

de pe aceste terenuri".

În speță nu s-a administrat

nicio probă pertinentă în sensul dovedirii vreunui prejudiciu suferit ca urmare

a măsurii exproprierii.

În condițiile în care

terenul expropriat nu este ocupat, deci nu se poate măsura zona de protecție, și

în contextul în care terenul are în prezent categoria arabil extravilan, deci neconstruibil,

este exclus să se determine suprafața care se va afla în perimetrul zonei de protecție.

Oricum, terenul aflat

în zona de protecție a rămâne în proprietatea intimaților și va putea fi folosit

în continuare conform destinației.

Astfel, nu se poate retine

că simplul fapt al situării unor suprafețe din terenul intimaților-reclamanților

în interiorul zonelor de protecție este prin sine generator de prejudicii.

b.4. Art. 129 C.

proc. civ. reglementează câteva dintre ipotezele rolului activ al judecătorului,

iar încălcarea acestor dispoziții legale constă în faptul că hotărârea pronunțată

se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere

eronată a probelor administrate, în speță proba cu expertiză tehnică.

prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

S-a apreciat în mod greșit

că are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care în astfel de litigii

este parte Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

De altfel, se și recunoaște

de prima instanță că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 și art. 12

alin. (2) din H.G. nr. 941/2004 de aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

legii, procesele în materie de expropriere se judecă în contradictoriu cu Statul

Roman reprezentat de C.N.A.D.N.R.

Pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanți, prin care

au invocat nulitatea acestuia pe motiv că vizează aspecte de temeinicie și a solicitat,

în subsidiar, respingerea ca nefondat.

Consiliul Local Râșnov

și Orașul Râșnov, prin primar, au formulat întâmpinare, prin care au susținut că

soluția primei instanțe prin care s-a reținut lipsa calității procesuale pasive

nu a fost contestată prin căile de apel declarate în cauză.

Analizând decizia de apel

în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

reclamanți, care se încadrează în parte în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. - ceea ce face să nu se primească excepția nulității invocată de pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R., este fondat în limitele ce succed:

1.a. Instanța de apel

a reținut, ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, din perspectiva

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., că terenul expropriat are categoria de teren

extravilan arabil.

Prima critică de recurs

impune reanalizarea probelor administrate în cauză, lucru care nu mai este permis

instanței de recurs în urma abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

1.b. Cu privire la valoarea

stabilită de expertul Z.C., instanța de apel a avut în vedere un preț de 10,5 E/mp.,

deși în redarea concluziilor experților s-a arătat că acesta a stabilit o valoare

de 11 E/mp.

Sub acest aspect decizia

cuprinde considerente contradictorii, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și impune clarificarea situației.

1.c. Prin critica de recurs

notată sub acest punct, reclamanții solicită ca instanța să facă o medie a valorilor

propuse de către cei experți, făcând trimitere la faptul că trebuie să țină cont

de părerea celor trei experți care fac parte din comisia formată în conformitate

cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Din considerentele deciziei

rezultă însă că s-au înlăturat propunerile a doi dintre cei experți pe considerentul

că metoda folosită nu se circumscrie dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

- considerente cu privire la care reclamanții nu au arătat motivele de nelegalitate

cu privire la modul de dispunere, așa cum impune art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Considerentele referitoare

la valorile propuse de către expertul L.D. nu sunt contradictorii, din perspectiva

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., atât timp cât se arată și motivele pentru care nu

este primită valoarea de 13euro/mp.

1.d. Critica referitoare

la prejudiciile produse proprietarului, cu referire la celelalte parcele care i-au

rămas în proprietate, care sunt în strânsă corelație cu motivele aferente din recursul

formulat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., vor fi analizate împreună.

Astfel, prin recursul

formulat de reclamanți se solicită ca valoarea despăgubirilor să fie stabilită în

procent de 100% și nu 95% din valoarea imobilului, pe când pârâtul contestă acordarea

despăgubirilor sub acest aspect, față de faptul că aceste terenuri le rămân acestora

în proprietate, iar dispozițiile legale aferente nu le interzic utilizarea.

Sub acest aspect se constată

că decizia de apel nu respectă dispozițiile legale incidente, impunându-se trimiterea

cauzei spre rejudecare, cu aplicarea și a art. 314 C. proc. civ., în cauză nefiind

stabilită pe deplin situația de fapt sub acest aspect.

Instanța de apel a avut

în vedere

dispozițiile art. 17 și 18 din O.G. nr. 43/1997, cu mențiunea că acestea prevăd

obligații împovăratoare în sarcina persoanelor deținatoare pentru zonele de protecție,

stabilind că valoarea acestor suprafețe s-a redus cu 95%, astfel că la calculul

prejudiciului suferit de reclamanti prin expropriere s-a avut în vedere o valoare

de 95% din prețul de 10,50euro/mp stabilit pentru terenul expropriat, respectiv

9,97 euro/mp.

Procedând în acest fel

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede

la alin. (1) că despăgubirea se compune și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite, și în alin. (2) că la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama și de daunele aduse proprietarului sau,

după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

Prin modul de stabilire

a prejudiciului, instanța de apel le-a acordat 95% din valoarea terenului expropriat,

ca și când și celelalte terenuri ar fi fost expropriate - astfel, s-a stabilit o

valoare aproape cu cea care ar reprezenta o valoare intregrală, deși aceste terenuri

rămân în continuare în proprietatea reclamanților.

Pe lângă acest lucru,

trebuie subliniat și că pentru a se reține o astfel de valoare ar însemna că terenurile

respective sunt aproape lipsite de orice utilitate. Or, în raport de categoria reținută

pentru parcele respective, respectiv de zone de protecție, și de dispozițiile

art. 17 și 18 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, o asemenea concluzie

nu este de primit.

Totodată, cu ocazia rejudecării

cauzei se va avea în vedere și critica formulată de către pârât în sensul că

instanța de apel, spre

deosebire de instanța fondului, reține corect categoria de folosință a terenului

expropriat (arabil extravilan), însă omologhează concluziile experților judiciari

de la fond referitoare la existența unui prezumtiv prejudiciu, concluzii care se

datorează exclusiv faptului aprecierii eronate a categoriei terenului expropriat.

Apărarea formulată de

către pârât, în sensul nederminării zonei de protecție datorită neocupării terenului

expropriar, nu este fondată în condițiile în care imobilul expropriat a fost strict

individualizat prin hotărârea de stabilirea adespăgubirilor, iar O.G. nr. 43/1997

oferă criterii de stabilire a zonelor adiacente.

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. este fondat, în limitele ce succed:

a. Deși prin cererea de

apel s-au formulat critici privind inadmisibilitatea cererii de anulare a hotărârii

de stabilire a despăgubirilor, instanța de apel nu a răspuns, ceea ce atrage incidența

în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.- art. 261

alin. (1) pct. 5 din același cod prevăzând că hotărârea se dă în numele și cuprinde

“motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

b.1. Critica de nelegalitate

a unei dipoziții de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor a fost formulată

în subsidiar și nu mai constituie obiect de analiză față de cele reținute mai sus.

b.4. Această critică de

recurs, fundamentată pe dispozițiile art. 129 C. proc. civ., referitoare la rolul

activ al judecătorului, vizează, de fapt, tot aspecte de temeinicie a hotărârii

- ce nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, astfel cum s-a mai arătat.

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.

a Județului Brașov este fondat, atrăgând incidența în cauză a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Imobilul în litigiu a

fost expropriat prin H.G. nr. 498/2008

privind declanșarea procedurilor de expropriere

a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate

publică "Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul Comarnic-Brașov",

pe teritoriul localităților Râșnov și Cristian, județul Brașov.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din această Hotărâre, expropriator este Statul român, prin

C.N.A.D.N.R. - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, care a

și emis de altfel hotărârea de stabilire a despăgubirii, ceea ce atrage lipsa calității

procesuale pasive a acestui pârât.

În considerarea argumentelor

reținute mai sus și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să admită recursurile declarate și să caseze decizia, dispunând după

cum urmează:

Trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva

sentinței nr. 312/S din data de 7 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția civilă.

Admiterea apelului declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

a Județului Brașov împotriva aceleiași sentințe.

Cu aplicarea și a

art. 296 C. proc. civ., schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și respingerii acțiunii formulată împotriva acestuia - cu păstrarea celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanții M.S.C., T.C.G., de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. a Județului

Brașov împotriva deciziei nr. 125/R din data de 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Casează decizia.

Trimite cauza spre rejudecarea

apelului declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței

nr. 312/S din data de 7 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția civilă.

Admite apelul declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

a Județului Brașov împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă în parte sentința,

în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și respinge acțiunea împotriva acestuia.

Păstrează celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie

2012.