ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 812/S din 7 decembrie 2009, Tribunalul Brașov a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul

Transporturilor, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov,

Consiliul local Râșnov și Orașul Râșnov prin primar.

A respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Statul român invocată de reprezentantul său M.F.P. prin D.G.F.P.

Brașov și excepția de netimbrare a acțiunii.

A admis în parte, acțiunea civilă formulată

de reclamanții M.S.C. și T.C.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Ministerul Transporturilor prin CN A.D.N.R. SA și, în consecință, a anulat

Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008, de stabilire a despăgubirilor, emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov ; a obligat pe pârâtul

Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin CN A.D.N.R. SA să plătească

reclamanților M.S.C. și T.C.G. suma de 140.431 euro despăgubiri în echivalent

lei la data plății, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat urmare

exproprierii terenului.

De asemenea, a respins aceeași acțiune a

reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Județul Brașov, Consiliul Local Râșnov și

Orașul Râșnov prin Primar ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă și a respins celelalte capete de cerere formulate de

reclamanți.

Pentru a se pronunța astfel, instanță a

reținut următoarele:

În baza H.G. nr. 426/2008 privind

amplasamentul lucrării „Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul

Comarnic - Brașov, pe teritoriul localităților Râșnov și Cristian, județul

Brașov„ a fost emisă Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 de către Ministerul

Transporturilor - CN A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

- Județul Brașov - Consiliul Local Râșnov.

Prin această hotărâre au fost stabilite

despăgubiri în favoarea reclamanților în cuantum de 72.324,97 lei, echivalentul

sumei de 19.782 euro, pentru imobilul expropriat în suprafață de 1884 mp.

situat în Râșnov, categoria de folosință extravilan, parcela identificat cu nr.

cadastral.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul

nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)

- (8) și ale art. 6 din. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente,

acțiunea formulată soluționându-se potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în

ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În art. 26 din Legea nr.

33/1994, la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, se prevede că despăgubirea

ce urmează a se acorda expropriaților se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite. La calcularea acestui cuantum, experții, precum și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Prin raportul de

expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat că despăgubirile ce se cuvin

pârâților pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii sunt

egale cu suma de 140.143 euro (fila 160), fiind îndeplinită condiția prevăzută

de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia despăgubirea

acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat, reclamanții solicitând

suma de 171.100 euro.

În lucrarea lor,

experții au concluzionat că în afara lotului expropriat de 1.884 mp. sunt

afectați încă o suprafață de 2944,25 mp., urmare tehnicilor de evaluare

recomandate de S.I.E. - ediția VIII - 2008, estimându-se prin comparația

directă de piață valoarea de 30 euro/mp., ceea ce a determinat o valoare de

56.520 euro pentru terenul de 1.884 mp, 27.502 euro și 56.409 euro pentru

parcelele afectate de zona de protecție a autostrăzii, reținându-se că terenul

supus exproprierii este situat în intravilanul localității, potrivit

adeverinței din 04 septembrie 2007 și nu în extravilan cum susține pârâtul.

Art. 1 alin. (3) din

Legea nr. 198 din 25 mai 2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de

construcție de drumuri de interes național, județean și local, definește

coridorul de expropriere ca având în componență elementele drumurilor, astfel

cum sunt definite la art. 2 din O.G. nr. 43/1997, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, fiind stabilit de autoritatea centrală în domeniul

transporturilor, Ministerul Transporturilor, pentru drumurile de interes

național.

Potrivit art. 2 alin.

(5) Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor republicată, fac parte din

elementele infrastructurii autostrăzilor și drumurilor naționale aparținând

domeniului public al statului suprastructura și infrastructura drumului,

situate în cadrul amprizei, și terenul aferent, suprafețele de teren situate de

o parte și de cealaltă a drumului, care formează zonele de siguranță, în

limitele prevăzute de prezenta ordonanță, iar în art. 14 este prevăzută

componența zonei drumului public care cuprinde: ampriza, zonele de siguranță și

zonele de protecție.

Ampriza drumului este

suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte

carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole,

taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă potrivit art.

15.

Zonele de siguranță

sunt suprafețe de teren situate de o parte și de cealaltă a amprizei drumului,

destinate exclusiv semnalizării rutiere, plantației rutiere sau altor scopuri

legate de întreținerea și exploatarea drumului, siguranței circulației ori

protecției proprietăților situate în vecinătatea drumului. Din zonele de

siguranță fac parte și suprafețele de teren destinate asigurării vizibilității

în curbe și intersecții, precum și suprafețele ocupate de lucrări de

consolidare a terenului drumului și altele asemene (

Art. 16 alin. (1)),

în alin. (2) prevăzându-se că realizarea de culturi agricole sau forestiere pe

zonele de siguranță este interzisă.

Zonele de protecție

sunt suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță,

necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului, acestea rămân în

gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în

proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă

prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin:

a) neasigurarea

scurgerii apelor în mod corespunzător;

b) executarea de

construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului

sau să împiedice vizibilitatea pe drum;

c) executarea unor

lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranța circulației sau

modifică regimul apelor subterane sau de suprafață;

d) practicarea

comerțului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate

acestui scop (art. 17).

Din analiza acestor

texte legale rezultă limitările la care este supus dreptul de proprietate al

reclamanților cu privire la terenul adiacent celui expropriat, limitări

determinate de expropriere pentru utilitate publică și justificate de aceasta,

ipoteză prevăzută în art. 44 din Constituție, dar numai cu dreaptă și

prealabilă despăgubire.

Instanța a constatat că solicitarea

reclamanților este întemeiată, în baza prevederilor legale mai sus evocate.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul

Statul Român reprezentat de M.F.P. prin D.G.F.P. Brașov și printr-un apel

separat Statul Român reprezentat de CN A.D.N.R. SA.

Prin Decizia civilă nr. 125/R din 3 noiembrie

2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte apelul

declarat de apelantul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, împotriva sentinței

civile nr. 312/S din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov pe care a

schimbat-o în parte, în sensul că:

A anulat în parte

Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

Județul Brașov și a obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul

Transporturilor prin CN A.D.N.R. SA la plata către reclamanții M.S.C. și T.C.G.

a daunelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cuantum de 29.369 euro

la data plății, în loc de 140.431 euro. A păstrat valoarea stabilită prin

Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

Județul Brașov de 19.782 euro pentru terenul expropriat de 1.884 mp.

A fost înlăturată

dispoziția privind anularea în tot a Hotărârii 88/30 iunie 2008 emisă de

Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 Județul Brașov.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

S-au respins restul

pretențiilor din apel.

A respins apelul

declarat de M.F.P. prin D.G.F.P. Brașov împotriva aceleiași sentințe.

Au fost obligați

intimații reclamanți M.C. și T.C.G. la plata către apelantul pârât Statul Român

prin CN A.D.N.R. SA la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

La adoptarea

soluției, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Aspectul asupra

căruia se poartă litigiul de față este cuantumul despăgubirilor ce se cuvine

reclamanților pentru terenul în suprafața de 1.884 mp expropriată și stabilirea

existentei unui prejudiciu ca urmare a pierderii de valoare a parcelelor

dezmembrate, datorită ocupării zonei de protecție a autostrăzii și întinderea

acestui prejudiciu, în cazul dovedirii lui.

La stabilirea

despăgubirii se au în vedere dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

și natura terenului în litigiu. Potrivit acestui text legal, se iau în calcul

prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza.

În ce privește natura

terenului expropriat se reține că acesta este extravilan arabil pentru

următoarele considerente:

Înscrisurile depuse

la dosarul cauzei au furnizat inițial informații contradictorii cu privire la

acest aspect. Astfel, adeverința din 4 septembrie 2007 emisă de Primăria Râșnov

și certificatul de urbanism din 26 mai 2009 dovedesc faptul că terenul în

litigiu este situat în intravilanul localității Râșnov. Din contră, adresele din

6 octombrie 2010 și din 18 noiembrie 2010 și din 4 ianuarie 2011 emise de

Orașul Râșnov, relevă faptul că terenul expropriat este arabil extravilan - în

același sens sunt și mențiunile din cartea funciară, respectiv teren arabil.

Mai mult, prin

adeverința din 12 aprilie 2011, Orașul Râșnov prin primar explică punctul de

vedere diferit cu privire la categoria de folosință și regimul juridic al

terenului în litigiu, exprimat prin înscrisurile anterioare, mai sus

menționate. Astfel, se arată că neconcordanțele au survenit în urma

suprapunerii greșite a schiței terenului pe P.U.G. nr. 33103/1997 aprobat prin

H.C.L. nr. 3/2000. Încă o dată, și prin această adeverință se certifică faptul

că terenul este situat în extravilanul localității Râșnov și că are categoria

de folosință arabil.

În final, un alt

argument îl constituie raportul de expertiză întocmit de experta Petru

Valentina-Garofița, care a avut ca obiectiv identificarea terenului și

stabilirea categoriei de folosința a acestuia. În urma măsurătorilor topografice

și a suprapunerii planului topografic cu P.U.G. al Orașului Râșnov experta a

concluzionat ca parcela, identică cu nr. cadastral este situata în extravilanul

localității Râșnov, având categoria de folosința arabil.

În ce privește

cuantumul despăgubirilor datorate, sunt incidente dispozițiile art. 27 din

același act normativ, care stipulează că despăgubirea acordată de instanță nu

va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat.

În speță,

expropriatorul a stabilit o valoare de 10,5 euro/mp, în timp ce pretențiile

reclamaților se ridica la 50 euro/mp. Rapoartele de expertiză întocmite în

cauză, respectiv concluziile experților cu privire la prețul imobilului în

litigiu, variază de la 10,50 euro la 13 euro.

Astfel, expertul L.D.

a indicat un preț de 13 euro/mp, astfel cum se menționează în răspunsul depus

la dosar la data de 4 martie 2011. Se retine ca același expert a avut opinii

diferite cu privire la prețul cu care se vinde în mod obișnuit un astfel de

teren. Inițial, la 8 septembrie 2010 și 2 noiembrie 2010, expertul a comunicat

instanței o valoare de 10,50 euro/mp, pentru ca la 4 martie 2011 și la 14

aprilie 2011 să indice 13 euro/mp.

Expertul Z.C. a

stabilit, în urma concilierii rezultatelor provenite din capitalizarea rentei

funciare și din compararea vânzărilor, o valoare de 11 euro/mp, ținând seama și

de amplasarea lângă oraș a terenului.

Expertul G.F. a

evaluat terenul în litigiu la 12,50 euro/mp, folosind metoda comparației

bonitare, conform Buletinului documentar, editat de Corpul Experților Tehnici

din România, unde algoritmul pleacă de la o valoare de baza a terenului, care

este corectat pe baza unor elemente de comparație (bonități).

Instanța a înlăturat concluziile

expertului G.F. în raport de metoda de evaluare folosită de acesta, întrucât

din adresa din 1 octombrie 2008 emisă de A.N.E.V.A.R. metoda bonitării nu este

conformă cu Standardul Internațional de evaluare, întrucât ia în calcul o

valoare de bază pe mp de teren stabilită strict administrativ, fără nici o

legătură cu prețul de piață, la care se aplică mai multe corecții procentule și

coeficienți, despre care emitentul adresei spune că „nu se știe cum au fost

calculați”. Pe de altă parte, această metodă nu respectă cerințele art. 26 din

Legea nr. 33/1994.

Totodată, evaluarea

terenului făcută de expertul L.D. la 13 euro/mp nu poate fi reținută în raport

de metoda folosită, metoda randamentului, după capacitatea beneficiară dată de

cultura cartofului, întrucât, nu respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994, mai sus redate.

A fost avută în

vedere valoarea de 10,50 euro/mp, stabilită de expertul Z. (care a utilizat și

metoda comparației vânzărilor), dar și de expropriator și inițial și de

expertul L.D. La alegerea acestei variante de calcul instanța a analizat și

valorile orientative ale proprietăților imobiliare, conform Ghidului de valori

ale proprietăților imobiliare pentru județele Brașov și Covasna, comunicate de

Camera Notarilor Publici Brasov și de B.N.P. din Râșnov C.N., respectiv de

2.340 euro/hectar. Pe de altă parte, reclamanții nu au reușit să facă dovada

unei valori mai mari a terenului în litigiu, prin raportare la dispozițiile art.

26 din Legea nr. 33/1994.

Ca urmare, suma

oferită de expropriator a ținut seama de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

respectiv de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel din

unitățile administrativ teritoriale.

În ce privește

prejudiciul suferit ca urmare a pierderii de valoare a parcelelor dezmembrate

datorită ocupării zonei de protecție a autostrăzii, instanța a reținut

următoarele:

În speță, potrivit

planului de amplasament al autostrăzii, au rezultat în urma exproprierii

tarlalei în suprafață de 1884 mp, încă două suprafețe, ocupate de zona de

protecție a autostrăzii, care au fost identificate în raportul de expertiză

întocmit în prima instanță de experții T.O., I.V.S. și F.M. din 2009 astfel:

suprafața aferentă parcelei de 965 mp și cea aferentă parcelei de 13.752 mp.

Avand în vedere

concluziile raportului de expertiză menționat și dispozițiile art. 17 și 18 din

O.G. nr. 43/1997, care prevăd obligații împovăratoare în sarcina persoanelor

deținatoare pentru zonele de protecție, valoarea acestor suprafețe s-a redus cu

95%, astfel că la calculul prejudiciului suferit de reclamanti prin expropriere

s-a avut în vedere o valoare de 95% din prețul de 10,50 euro/mp stabilit pentru

terenul expropriat, respectiv 9,97 euro/mp. Aceste obligații impuse în sarcina

proprietarului terenului sunt prevăzute de dispozițiile art. 17 și 18 din O.G. nr.

43/1997. Concluziile experților nu au fost avute în vedere la stabilirea

pretului terenului expropriat, avand în vedere că nu au stabilit o valoare și

pentru categoria de folosință arabil extravilan.

Ca urmare,

prejudiciul suferit de reclamanti este de 29.369 euro la data plății (2.945 mp

x 9,97 euro), în loc de 140.431 euro, cum a reținut prima instanță.

Susținerea

apelantului Statul Roman în sensul ca prejudiciul menționat nu ar fi dovedit a

fost înlăturată, avându-se în vedere dispozițiile O.G. 43/1997, care prevăd

obligatoriu existența unor astfel de zone de protecție, a căror intindere este

detaliat reglementată.

În ce privește apelul

declarat de M.F.P. prin D.G.F.P. Brașov, în numele Statului român, instanța a

reținut că Tribunalul Brașov a respins în mod corect excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Roman, invocată de M.F.P., însă admiterea cererii

de chemare în judecata s-a făcut numai în contradictoriu cu Statul Roman

reprezentat prin CN A.D.N.R. SA.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții M.S.C., T.C.G., pârâtul Statul Român

prin CN A.D.N.R. SA și pârâtul Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.

Prin Decizia nr. 7119 din 20 noiembrie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate de reclamanții M.S.C., T.C.G.,

de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA și de pârâtul Statul Român prin M.F.P.

reprezentat de D.G.F.P. a Județului Brașov

.

A casat decizia și a

trimis cauza spre

rejudecarea apelului declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA

împotriva sentinței nr. 312/S din data de 7 decembrie 2009 a Tribunalului

Brașov, secția civilă.

A admis apelul declarat de pârâtul Statul

Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. a Județului Brașov împotriva

aceleiași sentințe.

A schimbat în parte sentința, în sensul că a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin

M.F.P. și a respins acțiunea împotriva acestuia.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

La pronunțarea soluției instanța de casare a

reținut că stabilirea categoriei de teren extravilan arabil nu mai poate fi reapreciată

în recurs și se impune clarificarea valorii terenului expropriat și a valorii

terenurilor afectate de expropriere, cele aflate în zona de protecție prevăzută

de art. 17 și 18 din O.G. nr. 43/1997. Excepția lipsei calității procesuale

pasive a M.F.P. a fost admisă irevocabil prin decizia de casare.

În rejudecare s-a dispus completarea

expertizei cu obiective privind stabilirea procentului de afectare a

terenurilor neexpropriate aflate în zona de protecție, stabilirea existenței

sau nu a unui prejudiciu și calcularea despăgubirilor aferente conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

Prin Decizia civilă nr. 123/Ap din data de 6

noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis, în parte,

apelul declarat de apelantul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 312/S din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, care a

fost schimbată în parte în sensul că:

S-a anulat în parte

Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

Județul Brașov și a fost obligat pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul

Transporturilor prin CN A.D.N.R. SA la plata către reclamanții M.S.C. și T.C.G.

și a daunelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cuantum de

10.528 euro

la data plății, în

loc de 140.431 euro.

S-a păstrat valoarea

stabilită prin Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 Județul Brașov de 19.782 euro pentru terenul

expropriat de 1.884 mp.

A fost înlăturată

dispoziția privind anularea în tot a Hotărârii nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă

de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 Județul Brașov.

S-a admis apelul

declarat de M.F.P. prin D.G.F.P. Brașov împotriva aceleiași sentințe, în sensul

că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins

acțiunea față de această parte.

Au fost respinse

restul pretențiilor din apel și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost obligat

pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA la plata sumei de 600 lei reprezentând

rest onorariu experți.

Au fost obligați

intimații reclamanți M.C. și T.C.G. la plata către apelantul pârât Statul Român,

prin CN A.D.N.R. SA a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

rejudecare a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității acțiunii în raport

de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, în vigoare la data emiterii

hotărârii de expropriere, și respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, nu

este fondată având în vedere că prin acțiunea formulată reclamanții nu au

contestat transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra

imobilului supus exproprierii, ci au contestat cuantumul despăgubirilor

acordate. Petitul privind dezmembrarea terenului în 4 loturi și petitul

subsidiar privind schimbul de terenuri nu a mai fost susținut, reclamanții

nedeclarând apel în privința acestor aspecte, astfel încât excepțiile inadmisibilității

acestor petite au fost respinse ca lipsite de interes.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că

prin Hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, CN

A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local

Râșnov s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 1.884 mp, considerat a fi teren

arabil extravilan, identificat ca tarlaua 30, parcela, cu nr. cadastral.

Despăgubirea acordată de expropriator în

temeiul Legii nr. 198/2004, a H.G. nr. 426/2008 și a H.G. nr. 941/2004 a fost

de 72.324,97 lei, adică 19.782 euro, luându-se în calcul o valoare de 10,5 euro/

mp.

Prin precizarea de acțiune depusă la termenul

din 9 ianuarie 2009, reclamanții au investit instanța cu solicitarea de

desființare a Hotărârii nr. 88 din 30 iunie 2008 emisă de Ministerul

Transporturilor, CN A.D.N.R. SA, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004,

Consiliul local Râșnov. Prima instanță a dispus anularea în întregime a

hotărârii lăsând fără temei legal obligația de plată a despăgubirilor, motiv

pentru care se va înlătura dispoziția instanței de anulare integrală a

hotărârii de expropriere.

Litigiul vizează cuantumul despăgubirilor ce

se cuvine reclamanților pentru terenul în suprafață de 1884 mp expropriat și stabilirea

existenței unui prejudiciu ca urmare a pierderii de valoare a parcelelor

dezmembrate datorită ocupării zonei de protecție a autostrăzii și întinderea

acestui prejudiciu, în cazul dovedirii lui.

La stabilirea despăgubirii s-au avut în

vedere dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994 potrivit cărora se va

lua în calcul prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de

expertiză.

Referitor la natura juridică a terenului

expropriat s-a reținut că acesta este extravilan arabil aspect ce a rezultat

din adresele din 6 octombrie 2010 și din 18 noiembrie 2010 și din 4 ianuarie 2011

emise de Orașul Râșnov prin care se comunică faptul că terenul expropriat este

arabil extravilan. În același sens sunt și mențiunile din cartea funciară,

respectiv teren arabil.

S-a mai reținut că prin adeverința din 12

aprilie 2011, Orașul Râșnov prin primar a arătat că neconcordanțele au survenit

în urma suprapunerii greșite a schiței terenului pe P.U.G. nr. 33103/1997

aprobat prin H.C.L. nr. 3/2000. Raportul de expertiză întocmit de experta

P.V.G., a avut ca obiectiv identificarea terenului și stabilirea categoriei de

folosință al acestuia. În urma măsurătorilor topografice și a suprapunerii

planului topografic cu P.U.G. al Orașului Râșnov experta a concluzionat ca

parcela, este situată în extravilanul localității Râșnov, având categoria de

folosință arabil.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor

datorate pe terenul expropriat, s-a reținut că dispozițiile art. 27 din același

act normativ, care stipulează că despăgubirea acordată de instanță nu va putea

fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat.

În speță, expropriatorul a stabilit o valoare

de 10,5 euro/mp, în timp ce pretențiile reclamaților se ridică la 50 euro/mp.

Rapoartele de expertiză întocmite în cauză, respectiv concluziile experților cu

privire la prețul imobilului în litigiu variază de la 10,50 euro la 13 euro.

Astfel, expertul L.D. a indicat un preț de 13

euro/mp, astfel cum se menționează în răspunsul depus la dosar la data de 4

martie 2011. Se reține că același expert a avut opinii diferite cu privire la

prețul cu care se vinde în mod obișnuit un astfel de teren. Inițial, la 8

septembrie 2010 și 2 noiembrie 2010, expertul a comunicat instanței o valoare

de 10,50 euro/mp, pentru ca la 4 martie 2011 și la 14 aprilie 2011 să indice o

valoare de 13 euro/mp.

Expertul Z.C. a stabilit, în urma concilierii

rezultatelor provenite din capitalizarea rentei funciare și din compararea vânzărilor,

o valoare de 10,5 euro/mp, ținând seama și de amplasarea lângă oraș a

terenului. Această valoare a fost susținută de expert în urma concilierii

rezultatelor obținute prin metoda capitalizării rentei funciare de 0,93 euro/mp

și metoda comparației vânzărilor de 11 euro/mp, astfel încât valoarea finală

estimată a fost de 10,5 euro/mp, exact valoarea propusă de expropriator.

Expertul G.F. a evaluat terenul în litigiu la

12,50 euro/mp, folosind metoda comparației bonitare, conform Buletinului

documentar nr. 97, editat de Corpul Experților Tehnici din România, unde

algoritmul pleacă de la o valoare de bază a terenului, care este corectat pe

baza unor elemente de comparație (bonități).

Concluziile expertului G.F. au fost înlăturate

în raport de metoda de evaluare folosită de acesta, întrucât din adresa din 1

octombrie 2008 emisă de A.N.E.V.A.R. metoda bonității nu este conformă cu

S.I.E., pentru că ia în calcul o valoare de bază pe mp de teren stabilită strict

administrativ, fără nicio legătură cu prețul de piață, la care se aplică mai

multe corecții procentuale și coeficienți, despre care emitentul adresei spune

că,,nu se știe cum au fost calculați”. Pe de altă parte, această metodă nu

respectă cerințele art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Evaluarea terenului făcută de expertul L.D.

la 13 euro/mp nu poate fi reținută în raport de metoda folosită, metoda

randamentului, după capacitatea beneficiară dată de cultura cartofului,

întrucât, de asemenea, nu respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

mai sus redate.

Ca urmare, s-a avut în vedere valoarea de

10,50 euro/mp, stabilită de expertul Z. (care a utilizat și metoda comparației

vânzărilor), valoare care a fost propusă și de expropriator și inițial și de

expertul L.D., aceste estimări fiind raportate la natura juridică a terenului

ca teren extravilan arabil. Reclamanții nu au reușit să facă dovada unei valori

mai mari a terenului în litigiu, prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, valoarea propusă în recurs de 13 euro/ mp,scăzută de la cea de 50

euro/mp formulată prin acțiune, nefiind susținută de alte probe.

În consecință, instanța a reținut că suma

oferită de expropriator a ținut seama de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

respectiv de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel din

unitățile administrativ teritoriale, astfel încât susținerile reclamanților

privind acordarea unei despăgubiri mai mari sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește prejudiciul suferit ca

urmare a pierderii de valoare a parcelelor dezmembrate datorită ocupării zonei

de protecție a autostrăzii, instanța a reținut următoarele:

Potrivit documentației tehnice întocmite în

vederea obținerii numărului cadastral al terenului expropriat (filele 27-34

dosar tribunal) rezultă că suprafața de 16.595 mp ce aparținea reclamanților a

fost dezmembrată în 3 loturi:

- 13.752 mp cu nr. cadastral;

- 1.884 mp cu nr. cadastral, suprafața

expropriată;

- 965 mp cu nr. cadastral;

Conform art. 14 din O.U.G. nr. 43/1997, zona

drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție.

Ampriza drumului este suprafața de teren

ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare,

piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de

gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă (art. 15).

Zonele de siguranță sunt suprafețe de teren

situate de o parte și de cealaltă a amprizei drumului, destinate exclusiv

semnalizării rutiere, plantației rutiere sau altor scopuri legate de

întreținerea și exploatarea drumului, siguranței circulației ori protecției

proprietăților situate în vecinătatea drumului. Din zonele de siguranță fac

parte și suprafețele de teren destinate asigurării vizibilității în curbe și

intersecții, precum și suprafețele ocupate de lucrări de consolidare a

terenului drumului și altele asemenea. Limitele zonelor de siguranță a

drumurilor, podurilor și viaductelor, în cale curentă și aliniament, sunt

prevăzute în anexa nr. 1 și realizarea de culturi agricole sau forestiere pe

zonele de siguranță este interzisă. (art. 16).

Zonele de protecție sunt suprafețele de teren

situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și

dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecție sunt prevăzute

în anexa nr. 1. Zonele de protecție rămân în gospodărirea persoanelor juridice

sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația ca

acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în

siguranță a traficului prin:

a) neasigurarea scurgerii apelor în mod

corespunzător;

b) executarea de construcții, împrejmuiri sau

plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea

pe drum;

c) executarea unor lucrări care periclitează

stabilitatea drumului, siguranța circulației sau modifică regimul apelor

subterane sau de suprafață;

d) practicarea comerțului ambulant în zona

drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop (art. 17).

Deținătorii terenurilor din vecinătatea drumurilor publice sunt obligați să

permită instalarea pe aceste terenuri a panourilor de apărare a drumului contra

înzăpezirii, fără a percepe vreo chirie, cu condiția ca această operațiune să

nu împiedice executarea lucrărilor agricole și să nu producă degradări

culturilor de pe aceste terenuri (art. 18).

În speță, suprafața expropriată de 1.884 mp

cuprinde ampriza drumului și zona de siguranță, fără a include zona de

protecție prevăzută de lege, astfel cum rezultă din expertizele efectuate în

cauză (expertiza din 2009 și cea din 2 septembrie 2011). Prevederile art. 26

din legea 33/1994 permit acordarea de despăgubiri nu doar pentru valoarea reală

a imobilului expropriat ci și pentru prejudiciul cauzat proprietarului sau

altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia.

În privința zonei de protecție legiuitorul a

prevăzut restricții în ceea ce privește posibilitățile de utilizare, astfel

încât chiar dacă aceste terenuri rămân în proprietatea persoanelor expropriate,

acestea au obligația de a nu aduce prejudicii drumului sau derulării în

siguranță a traficului. Sub acest aspect, s-a reținut că susținerile apelantei

pârâte legate de netemeinicia solicitării despăgubirilor pentru prejudiciul

cauzat terenurilor aflate în zona de protecție sunt nefondate. Faptul că

lucrările autostrăzii nu au fost demarate, nu înlătură posibilul prejudiciu

cauzat proprietarilor în condițiile în care decizia de construire a autostrăzii

nu a fost revocată.

Dovezile prezentate de reclamanți în

justificarea prejudiciului aferent terenului neexpropriat vizează proiectul din

7 septembrie 2007 privind construirea unui parclogistic cu profil de

îmbrăcăminte-încălțăminte, proiect pe care nu-l mai pot finaliza datorită

edificării autostrăzii. Scopul achiziționării acestui teren a fost legat de

realizarea acestei investiții din domeniul serviciilor de producție. Experții au

arătat că prin construirea autostrăzii se pierde avantajul celui de-al doilea

drum de deservire a imobilului, cel dinspre traseul autostrăzii, aspect care

conduce la diminuarea valorii de utilizare a restului de teren, indiferent de

modul de exploatare agricol sau pentru investiții.

Raportul de expertiză întocmit în primă

instanță de experții T.O., I.V.S. și F.M. arată că parcela din 2009 de 965 mp

rămasă după dezmembrare este cea mai dezavantajată sub aspectul posibilității

ei de folosire, intrând în zona de protecție a autostrăzii, după cum o

suprafață de 1.979,25 mp (35 m lățime x 56,55 m lungime - fila 185 dosar

tribunal) și aflată lângă suprafața expropiată constituie de asemenea o zonă de

protecție. S-a arătat că valoarea acestor suprafețe este redusă cu 95% față de

valoarea de piață a unui teren din acea zonă. Expertul menționează că în acea

zonă autostrada va fi construită pe piloni, partea carosabilă fiind suspendată,

astfel încât zona de protecție se va restrânge pe sol, iar aceste parcele vor

putea fi utilizate în scopuri minore, ca pășuni sau cultivare trifoi, lucernă,

astfel încât reducerea de 95% din valoarea de piață a terenurilor ar fi

justificată. Instanța apreciază că acest procent, fiind aplicat prin raportare

la categoria de teren intravilan, nu poate fi avut în vedere pentru terenul

extravilan agricol.

Cu privire la suprafețele neexpropiate

afectate de zona de protecție, expertul Z. a arătat în cuprinsul expertizei din

2 septembrie 2011 că suprafețele vizate sunt cele de 965 mp în dreapta

autostrăzii și de 2 173 mp în stânga autostrăzii (34,88m lățime x 62,31 m

lungime), iar valoarea despăgubirilor bănești este de circa 220.000 lei (fila

109 vol. 1 dosar apel). Suma estimată reprezintă valoarea pierderilor rezultate

din neutilizarea la potențial a terenurilor amenajate, luând ca bază de calcul

chiriile medii posibil a fi încasate și posibilitatea realizării unor culturi

agricole pe o perioadă de 25 de ani.

Cu privire la suprafața de 965 mp aflată în

dreapta autostrăzii, părțile nu au contestat faptul că aceasta se află în

totalitate în zona de protecție. Apelanta pârâtă însă a contestat întinderea

suprafeței de 2.173 mp aflată în stânga autostrăzii, stabilită de expertul Z.

(fila 245 vol. 1 dosar apel), arătând că expertul nu a avut în vedere lățimea

de aproximativ 50 mp a autostrăzii. În legătură cu întinderea zonei de protecție,

s-a constatat că anexa 1 la O.U.G. nr. 43/1997 fixează această limită la 50 de

metri de axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului. Conform

planșei de la fila 185 dosar tribunal, a rezultat că lungimea autostrăzii pe

porțiunea expropriată este de 62,31 m și nu de 50 m cât a indicat apelanta

pârâtă. Reclamanții au apreciat și au indicat ca zonă de protecție suprafața de

1.979,25 mp, nu cea de 2.173 m precum și cea de 965 mp, deci o suprafață totală

de 2.944,25 mp, astfel încât prejudiciul avut în vedere vizează această

suprafață.

S-a mai avut în vedere că prin completarea la

expertiza efectuată în cauză cu ocazia rejudecării apelurilor, experții au

arătat că pe aceste terenuri nu pot fi realizate construcții și nici culturi

agricole, însă această concluzie nu a fost luată în considerare întrucât

interdicția de realizare a culturilor agricole este aplicabilă doar terenurilor

aflate în zona de siguranță nu și terenurilor aflate în zona de protecție,

astfel cum rezultă din prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 43/1997. În

consecință, pe terenurile aflate în zona de protecție proprietarii vor putea să

execute lucrări agricole, restricțiile vizând doar plantațiile care ar provoca

înzăpezirea drumului sau ar afecta vizibilitatea pe drum.

Experții au arătat că despăgubirile bănești

propuse sunt în valoare de 220.000 lei potrivit calculelor prezentate în

expertizele anterioare, iar prin raportarea la ecartul de timp de 25 de ani se

asigură recuperarea integrală a valorii terenului. Stabilirea prejudiciului în

raport de legea concesiunii nr. 219/1998 nu poate fi luată în considerare având

în vedere că legea a fost abrogată prin O.U.G. nr. 34/2006. Experții au arătat

că prețul unitar al terenurilor agricole extravilane a fost de 5,8 euro/mp

rezultând că valoarea terenurilor agricole afectate de restricțiile impuse de

autostradă ar fi de 76.934,25 lei ( 2.994,25mp x 5,8 euro/mp = 17.366,65 euro

adică 76.934,25 lei). Prin ultimul răspuns la obiectivele suplimentare depus la

15 octombrie 2013 experții au indicat că în prezent valoarea terenurilor

agricole de 2.944,25 mp este de 84.800 lei (2944,25mp x 6,50 euro/mp= 19.137,63

euro adică 84.800 lei la cursul euro de 4,43 lei din 7 octombrie 2013).

Față de faptul că valoarea suprafeței de 2.944,25

este în prezent de 84.800 lei s-a apreciat că prejudiciul propus de experți la

suma de 220.000 lei depășește cu mult valoarea terenului și nu poate fi luat în

considerare întrucât reclamanții își păstrează dreptul de proprietate și aceste

terenuri rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în

administrare sau în proprietate. Reținând că suprafețele de teren aflate în

zona de protecție pot fi utilizate ca terenuri agricole și având în vedere că

destinația actuală de teren agricol nu este perturbată de afectarea ca zonă de

protecție, s-a constatat că prejudiciul rezultat din restricțiile impuse de art.

17 din O.U.G. nr. 43/1997 produce o diminuare a valorii terenurilor în procent

de 55 %, această diminuare fiind apreciată de instanță ca fiind echitabilă în

condițiile în care există restricții pentru reclamanți și în cazul utilizării

parcelelor ca destinație agricolă, cum ar fi cazul plantațiilor care ar provoca

înzăpezirea drumului sau care ar împiedica vizibilitatea pe drum. Procentul de

55 % reținut de instanță a fost calculat având în vedere că valoarea parcelelor

a scăzut de la 10,5 euro/mp, la valoarea de 5,8 euro/ mp. Nu se va avea în

vedere valoarea actuală de 6,5 euro/mp întrucât această valoare a fost

stabilită la nivelul anului 2013 și nu la momentul exproprierii cum a fost

stabilită valoarea de 10,5 euro pentru terenul expropriat.

Susținerea apelantei pârâte în sensul ca

prejudiciul menționat nu ar fi dovedit, a fost înlăturată, avându-se în vedere

că dispozițiile O.G. nr. 43/1997 prevăd în mod obligatoriu existența unor

astfel de zone de protecție, a căror întindere este detaliat reglementată, cât

și restricțiile impuse în sarcina persoanelor deținătoare pentru zonele de

protecție.

Ca urmare, s-a statuat că prejudiciul suferit

de reclamanți este de 46.640 lei (55% din 84.800 lei), adică 10.528 euro la

data plății (46.640 lei: 4,43 lei/ 1 euro), în loc de 140.431 euro, cum a

reținut prima instanță.

Pentru suprafața de teren de 11.766,75 mp

neafectată de zona de protecție, experții au arătat că această parcelă poate fi

utilizată fie pentru construcții, fie ca teren agricol, astfel încât instanța a

conchis că reclamanții nu suferă niciun prejudiciu, motiv pentru care au fost

respinse pretențiile legate de această parcelă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Roman prin M.F.P. și D.G.F.P. Brașov, s-a

constatat că prin Decizia de casare nr. 7119 din 20 noiembrie 2012 instanța de

recurs a soluționat irevocabil această excepție, astfel încât această excepție

a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii față de această parte.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs

reclamanții M.S.C., T.C.G. și pârâtul Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA.

și T.C.G. au criticat modul de stabilire a valorii bunului expropriat la prețul

de 10,5 euro/mp și stabilirea despăgubirilor aferente prejuiciului la doar 55%

din valoarea imobilelor afectate în urma exproprierii.

- cu privire la

valoarea reală a imobilului.

Expropriatorul

trebuie să le plătească valoarea reală a imobilului expropriat, iar potrivit art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța trebuie să ia în calcul prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Potrivit dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi

mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat.

Contrar actelor

juridice justificative, instanța a reținut, în ceea ce privește natura

terenului expropriat, că acesta este extravilan arabil.

Expropriatorul a

stabilit o valoare de 10,5 euro/mp, iar rapoartele de expertiză întocmite în cauză,

respectiv concluziile experților cu privire la prețul imobilului în litigiu,

variază de la 10,50 Euro la 13 Euro, aceasta din urmă trebuind să fie reținută  cu

referire la concluziile experților și argumentele pentru care acestea au fost

înlăturate de instanța de apel.

Instanța a apreciat

legale concluziile expertului Z.C., însă face o greșeală când indică ca și valoare

expertizată de acest expert 10,5 euro/mp, în loc de 11 euro/mp, cum a stabilit

acest expert în completarea la raportul de expertiză din 20 ianuarie 2011.

Valoare terenului

este de 13 euro/mp, aceasta fiind propusă de expertul desemnat de expropriator

și adusă la cunoștința instanței cu insistentă, la 4 martie 2011 și la

14 aprilie 2011, revenindu-se de la valoarea inițial expertizata de 10,5

euro/mp.

Instanța de apel se

contrazice relativ la concluziile expertului L.D., atâta timp cât, pe de o

parte le îndepărtează (în privința valorii de 13 euro/mp), iar pe de altă

parte, le aduce ca și argumente la sublinierea valorii de 10.5 euro.

Mai susține instanța

că reclamanții nu au reușit să facă dovada unei valori mai mari a terenului în litigiu,

prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deși înseși

concluziile expertului desemnat de expropriator este o dovadă a valorii

superioare a terenului.

În aceste condiții,

valoarea reală a imobilului, în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 este

de 13 euro/mp, pentru categoria teren arabil extravilan, date fiind și

caracteristicile acestuia.

- cu privire la prejudiciul

produs prin expropriere.

În ce privește

prejudiciul suferit ca urmare a pierderii de valoare a parcelelor dezmembrate

datorită ocupării zonei de protecție a autostrăzii, în principal, instanța a

dat o corectă interpretare prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

raportate la prevederile art. 15, 16, 17 din O.G. nr. 43/1997, reținând corect

că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În speță, suprafața

expropriată de 1.884 mp cuprinde ampriza drumului și zona de siguranță, fără a

include zona de protecție prevăzută de lege, astfel cum rezultă din expertizele

efectuate în cauză (expertiza din 2009 și cea din 2 septembrie 2011).

Pentru zonele de

protecție legiuitorul a prevăzut restricții în ceea ce privește posibilitățile

de utilizare, astfel încât chiar dacă aceste terenuri rămân în proprietatea

persoanelor expropriate, acestea au obligația de a nu aduce prejudicii drumului

sau derulării în siguranță a traficului.

Dovezile prezentate

în justificarea prejudiciului aferent terenului neexpropriat vizează proiectul

din 7 septembrie 2007 privind construirea unui parclogistic cu profil de

îmbrăcăminte-încălțăminte, proiect pe care nu-l mai pot finaliza datorită edificării

autostrăzii, scopul achiziționării acestui teren fiind legat de realizarea

acestei investiții din domeniul serviciilor de producție.

Experții au aratat că

prin construirea autostrăzii se pierde avantajul celui de-al doilea drum de

deservire a imobilului, cel dinspre traseul autostrăzii, aspect care conduce la

diminuarea valorii de utilizare a restului de teren, indiferent de modul de

exploatare, agricol sau pentru investiții.

Cu privire la

suprafețele neexpropriate afectate de zona de protecție, experții au arătat în

cuprinsul expertizei din 2 septembrie 2011 că suprafețele vizate sunt cele de

965 mp în dreapta autostrăzii și de 2.173 mp în stânga autostrăzii (34,88m

lățime x 62,31 m lungime), iar valoarea despăgubirilor bănești este de circa

220.000 lei, care prin raportarea la ecartul de timp de 25 de ani asigură

recuperarea integrală a valorii terenului (fila 109 vol. l dosar apel).

Suma estimată

reprezintă valoarea pierderilor rezultate din neutilizarea la potențial a

terenurilor amenajate, luând ca bază de calcul chiriile medii posibil a fi

încasate și posibilitatea realizării unor culturi agricole pe o perioadă de 25

de ani.

Stabilirea

prejudiciului în raport de legea concesiunii poate fi luat în considerare, întrucât

aprecierea instanței că Legea nr. 219/1998 nu poate fi luată în considerare deoarece

legea a fost abrogată prin O.U.G. nr. 34/2006, neafectând modalitatea de

cuantificare a prejudiciului.

Raportul de expertiză

întocmit în primă instanță de experții T.O., I.V.S. și F.M. arată că parcela de

965 mp rămasă după dezmembrare este cea mai dezavantajată sub aspectul

posibilității ei de folosire, intrând în zona de protecție a autostrăzii, după

cum o suprafață de 1.979,25 mp (35m lățime x 56,55 m lungime - fila 185 dosar

tribunal) și aflată lângă suprafața expropriată constituie de asemenea o zonă

de protecție. Experții menționează că în acea zonă autostrada va fi construită

pe piloni, partea carosabilă fiind suspendată, astfel încât zona de protecție

se va restrânge pe sol, iar aceste parcele vor putea fi utilizate în scopuri

minore, ca pășuni sau cultivare trifoi, lucerna, astfel încât reducerea de 95%

din valoarea de piață a terenurilor ar fi justificată.

Chiar dacă suprafețele

de teren aflate în zona de protecție pot fi utilizate ca terenuri agricole și

având în vedere că destinația actuală de teren agricol nu este perturbată de

afectarea ca zonă de protecție, rezultă că prejudiciul rezultat din

restricțiile impuse de art. 17 și 18 din O.U.G. nr. 43/1997 produce o diminuare

a valorii terenurilor în procent de mai mare de 55 %, susținută de instanța de

apel.

Vor continua să plătească

impozit în procent de 100% pe terenul ce le rămâne în proprietate, deși nu-l vor

putea folosi mai de loc, ba mai mult au multe restricții în acest sens, cu o

serie de mari obligații impuse în sarcina lor ca proprietari ai terenului -

așa cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 17 și 18 din O.G. nr. 43/1997.

Pentru aceste motive

se solicită ca la calculul prejudiciului suferit prin expropriere să se aibă în

vedere o valoare de cel puțin 95% din valoarea ce se va stabili (12,35 euro

reprezentând 95% din valoarea totală de 13 euro mp), și nu doar 55 %.

CN A.D.N.R. SA a

formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanți, în care, pe lângă

apărări pe fondul dedus judecății, au invocat și nulitatea recursului, cu

motivarea că reclamanții nu au structurat și nu au dezvoltat motivele de recurs

potrivit cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, aceștia și-au întemeiat în realitate cererea pe dispozițiile art. 304 pct.

11 C. proc. civ. care au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

S-a mai susținut și

că în primul ciclu procesual, în apel, la termenul de judecată din data de 15

septembrie 2011, recurenții-reclamanți au afirmat că nu înțeleg să formuleze

obiecțiuni cu privire la valoarea de 10,5 euro/m.p. care a fost stabilită de

către experții judiciari evaluatori Z. și D., deci, cu alte cuvinte,

recurenții-reclamanți au acceptat valoarea care a fost stabilită de către

expropriator.

În pofida faptului

evidențiat anterior, în primul ciclu procesual, recurenții-reclamanți au

criticat soluția instanței de apel referitoare la cuantumul despăgubirii, iar Înalta

Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia civilă nr. 7119/2012 și,urmare

acesteia, verificarea justeței cuantumului despăgubirii nu a mai constituit

obiectul judecății în etapa rejudecării apelului.

Astfel cum rezultă

din cuprinsul deciziei civile recurate, instanța de apel a menținut soluția de

respingere a cererii de majorare a cuantumului despăgubirii (care a fost

pronunțată de către instanța Curții de Apel Brașov în primul ciclu procesual)

și a dispus exclusiv cu privire la prejudiciu.

ârâtul Statul Român

prin CN A.D.N.R. SA. a formulat critici de nelegalitate, solicitând și obligarea

intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariile

de expertiză pe care le-a achitat în dosar, respectiv 7.595 de lei.

Prealabil, a subliniat

faptul că aspectul referitor la justețea cuantumului despăgubirii a fost clarificat

în mod irevocabil încă de la soluționarea recursului precedent și, astfel, în

pofida considerentelor din decizie, chestiunea justeței cuantumului

despăgubirii nu a făcut obiectul judecății în reanalizarea apelului - prezentul

recurs fiind limitat la verificarea legalității soluției instanței inferioare

cu privire la acordarea contravalorii unui prezumtiv prejudiciu.

a. Instanța de apel a

pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 198/2004, în ceea ce

privește soluția de anulare parțială a hotărârii de stabilire a cuantumului

despăgubirii.

În temeiul art. 9

teza ultimă din Legea nr. 198/2004 (forma în vigoare la momentul nașterii

dreptului la acțiune al intimaților-reclamanți), plata despăgubirii se face de

către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării pe baza

hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului

acesteia.

În măsura în care

instanța de judecată va stabili o despăgubire mai mare decât aceea acordată

prin Hotărârea nr. 88/2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

va fi eliberată despăgubirea consemnată în baza acestei hotărâri și se va

achita diferența stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă și

irevocabilă de stabilire a cuantumului acesteia.

Art. 5 alin. (8) din

Legea nr. 198/2004 prevede că în cazul în care titularul sau unu