ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6431/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6431/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 284/2010, Tribunalul

Brașov a admis în parte cererea formulată de reclamanții N.S.R., N.L., B.M. și

B.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat legal de

C.N.A.D.N.R. - S.A., și, în consecință a anulat în parte Hotărârea nr. 129 din

01 iulie 2008, respectiv în ceea ce privește dispozițiile referitoare la

persoana îndreptățită la plata despăgubirilor aferente exproprierii suprafeței

de 2.100 mp, identificată sub nr. cadastral X, din suprafața totală de 3.239

mp, a imobilului cu destinația de fâneață extravilan, identificat ca fiind

tarlaua 99, parcela cu nr. top Y, și la cuantumul despăgubirilor, cu cheltuieli

de judecată.

A obligat pârâtul să

acorde reclamanților, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a prezentei sentințe, suma de 43.726, 5 euro, respectiv echivalentul în lei al

acestei sume la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri aferente

exproprierii suprafeței de teren mai sus identificate și a respins restul

pretențiilor, precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți

în contradictoriu cu pârâții Orașul Râșnov, reprezentat legal de Primar,

Consiliul Local al Orașului Râșnov și Comisia Locală Râșnov de aplicare a Legii

nr. 198/2004, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă.

În motivarea sentinței,

s-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499

din 10 februarie 2004 de către Biroul Notarului Public C.N., reclamantul B.M.,

căsătorit cu reclamanta B.E. și N.S.R., căsătorit cu reclamanta N.L., au

cumpărat de la A.F., în cotă de ½ parte, terenul situat în extravilanul

localității Râșnov, înscris în titlul de proprietate eliberat la data de 22

ianuarie 2004, de către Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului

Funciar, constituit din tarlaua 99, parcela nr. Y1, în suprafață totală de

21.000 mp.

Prin H.G. nr. 426 din

16 aprilie 2008, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică

"Construcția Autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic -

Brașov", pe teritoriul localităților Râșnov și Cristian din Județul

Brașov, potrivit hărților topografice prevăzute în anexa nr. 1, și s-a aprobat

declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată,

situate pe amplasamentul lucrării mai sus indicate, astfel cum acestea sunt

indicate în anexa nr. 2.

Prin Hotărârea nr.

129 din 01 iulie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, Compania Națională

de Aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a stabilit că, pentru lucrarea de utilitate

publică "Construcția Autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic -

Brașov" este necesar a fi expropriată suprafața de 3.239 mp din imobilul

ce are categoria de folosință fâneață extravilan, identificat ca fiind tarlaua

99, parcela cu nr. topografic Y, în suprafață de 3.239 mp, identificat prin

numărul cadastral X, parte din tarlaua 99, parcela cu număr topografic Y1, în

suprafață totală de 2.100 mp, din care proprietarului îi rămâne suprafața de

17.748 mp să fie supus măsurii exproprierii, stabilindu-se că pentru adoptarea

acestei măsuri se impune a fi dezdăunat proprietarul aparent al imobilului -

A.I. - cu suma de 77.974,07 RON.

Potrivit mențiunilor

din cartea funciară nr. Z Râșnov, imobilul în litigiu este aferent numărului

topografic Z1. Asupra acestui imobil, numitul A.I. a dobândit, în conformitate

cu prevederile legilor fondului funciar, dreptul de proprietate, cu titlu de

reconstituire. Ca urmare a decesului persoanei anterior indicate, în evidențele

de publicitate imobiliară, asupra imobilului mai sus identificat, a fost

intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitei A.F., drept pe care

aceasta l-a dobândit cu titlu de moștenire.

Apoi, asupra

imobilului mai sus identificat, a fost intabulat dreptul de proprietate în

favoarea reclamanților din prezenta cauză, în temeiul actului translativ de

proprietate arătat anterior. Toate operațiunile de carte funciară arătate,

inclusiv operațiunea de intabulare a dreptului de proprietate al reclamanților,

au avut loc la data de 23 septembrie 2004, anterior emiterii hotărârii atacate.

Or, calitatea de

expropriat nu poate aparține decât proprietarului imobilului față de care a

fost luată măsura exproprierii, astfel cum acesta este identificat la data la

care această măsură a fost luată, conform art. 13 din Legea nr. 33/1994 și art.

2 din H.G. nr. 426 din 16 aprilie 2008, Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008

fiind nelegală, sub acest aspect.

În ceea ce privește

cuantumul despăgubirii cuvenite proprietarului expropriat, în conformitate cu

prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a dispus

administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, iar prin raportul de

expertiză, s-a concluzionat că imobilul ce formează obiectul exproprierii, în

suprafață de 3239 mp, are, la data efectuării lucrării de specialitate, o

valoare de 43.726,5 euro, în timp ce la data la care a fost emisă hotărârea

contestată, această suprafață avea valoarea de 68.019 euro.

În ceea ce privește

modul în care suprafața de teren ce nu constituie obiectul exproprierii va fi

afectată de această măsură, comisia de experți a susținut, prin lucrarea pe

care a întocmit-o, că gradul de afectare a parcelelor dezmembrate după

expropriere, prin existența zonei de protecție, este majorat și datorită

următorilor factori de bonitate: lipsa posibilității de urbanizare a zonelor

afectate cu până la - 40%, existența pe teren a unei fânețe neexploatate, cu

vegetație sălbatică, ce nu constituie o sursă de venituri, prin culturi,

parcela Y2, în suprafață de 5341 mp., având zona afectată de 36% cu existența

zonei de protecție, în aria de 3.356 mp, rămasă pentru construire, are acces

facil la utilitățile din zonă, prin urmare, afectarea este mai pronunțată, din

cauza că este ocupată zona ce se poate dezvolta investițional, prin construcții

turistice și de agrement, parcela Y3 de 12.507 mp, având o zonă afectată cu 12.575,

deprecierea este mai redusă. Experții au arătat că prin construirea autostrăzii

în zona Cheile Râșnoavei a fost dat un plus de interes terenurilor din zonă, ce

se reflectă în prețurile practicate în zonă, prețuri ce au fost avute în vedere

la determinarea valorii bunului imobil din litigiu.

Cu privire la

concluziile raportului de expertiză ce a fost administrat ca probă în cauză,

pârâtul Statul Român, prin reprezentantul său legal, a formulat obiecțiuni, ce

au fost admise de către instanța de judecată, prin încheierea ședinței publice

din data de 4 iunie 2010.

Prin răspunsurile pe

care le-au formulat la obiecțiunile încuviințate de către instanță, cu privire

la concluziile raportului de expertiză, experții au menținut în totalitate

concluziile anterior formulate.

Tribunalul a

constatat că valoarea pe care trebuie să o ia în considerare pentru

determinarea valorii despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața de

teren expropriată este valoarea reală, reprezentată de prețul cu care se vând

în mod obișnuit imobile similare, la data la care este efectuat raportul de

expertiză, respectiv 5 mai 2010.

Sub acest aspect,

instanța a înlăturat solicitarea reclamanților, în sensul că despăgubirile ce

li se cuvin trebuie calculate prin raportare la prețul cu care se vindeau

terenuri similare celui expropriat, la data la care a fost emisă hotărârea

atacată, respectiv 1 iulie 2008, ca fiind data la care s-a produs transferul

dreptului de proprietate din patrimoniul lor în patrimoniul statului. Pe lângă

argumentul referitor la respectarea criteriilor legale de determinare a

despăgubirilor cuvenite persoanei care are calitatea de expropriat, instanța a

arătat și faptul că nu a operat un transfer al dreptului de proprietate prin

expropriere, întrucât persoana indicată drept proprietar al imobilului în

litigiu nu deținea niciun drept asupra bunului.

De asemenea,

tribunalul a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de

nicio sumă de bani pentru pretinsul prejudiciu, întrucât, în cauză, nu a fost

administrată nicio probă care să ateste că, în urma exproprierii suprafeței de

3.239 mp din terenul în suprafață totală de 21.000 mp, diferența rămasă în

proprietatea acestora, respectiv 17.748 mp, va suferi o diminuare a valorii.

Instanța a înlăturat

aprecierile comisiei de experți în acest sens, deoarece acestea sunt lipsite de

suport și sunt contradictorii.

Astfel, după ce admit

că valoarea imobilelor din zona în care se află imobilul în litigiu a crescut

ca urmare a realizării lucrării de utilitate publică "Construcția

Autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic - Brașov", deci,

implicit valoarea acestui imobil, precum și a suprafeței ce nu constituie

obiectul exproprierii, experții vorbesc despre afectarea acestei suprafețe de o

zonă de protecție, a cărei existență nu a fost dovedită pe această suprafață și

despre scăderea potențialului turistic și de agrement al suprafeței rămase în

proprietatea reclamanților.

Or, această suprafață

are destinația de fâneață și nu a fost administrată nicio probă care să ateste

că părțile reclamante au achiziționat imobilul din litigiu, în anul 2004, cu

scopul de a-l amenaja ca pensiune turistică ori ca bază de agrement,

afirmațiile făcute în acest sens de către comisia de experți fiind simple

speculații.

Astfel, în intervalul

cuprins între anii 2004 - 2008, reclamanții nu au efectuat niciun demers pentru

amenajarea imobilului ca bază turistică și de agrement și nici nu au făcut

dovada că, la data la care a fost emisă hotărârea atacată, intenționau să

demareze un proiect care să aibă drept obiectiv realizarea unei astfel de

amenajări.

Prin Decizia nr. 106

din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în

parte, apelurile declarate de reclamanți și de pârâtul Statul Român, prin

C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în

parte, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamanți, în termen de

30 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei, a sumei de 32.766 euro sau

echivalentul lei la data plății, reprezentând despăgubiri aferente suprafeței

expropriate (24.066 euro) și despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de

afectarea terenurilor rămase la proprietari (8.700 euro); a obligat

apelantul-pârât la cheltuieli de judecată și la plata unei diferențe onorariu

expertiză în sumă de 2800 RON.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pentru determinarea

despăgubirilor ce se cuvin reclamanților este foarte important a se stabili

categoria reală de folosință a terenului expropriat.

Mențiunea din CF de

"pășune" este ireală, din probele administrate în cauză rezultând în

mod cert că terenul în litigiu este situat pe Valea Cheii, pe drumul pietruit

ce se desprinde de DN 73 Râșnov-Predeal, în punctul "Cabana Cheii"

vis-a-vis de Pensiunea Restaurant "C.V.". Datorită faptului că Valea

Cheii este o zonă de mare interes turistic, în zonă există numeroase

construcții de hoteluri, restaurante, pensiuni și case de vacanță.

Astfel cum s-a

stabilit prin expertiza tehnică nr. 531075/2010 efectuată de ing. L.A., terenul

în litigiu este unul construibil, întrucât este dotat cu utilități respectiv

rețea electrică de joasă tensiune ce trece de-a lungul drumului pietruit Cheile

Râșnoavei - DN 73 și conductă de aducțiune de apă potabilă ce alimentează și

orașul Râșnov cu captare de la poalele muntelui Postăvarul ce trece pe același

traseu.

Mai mult decât atât,

înainte de definitivarea proiectului de autostrăzi, proprietarii terenului în litigiu

au întreprins demersuri pentru a construi un complex turistic pe acesta și

chiar au obținut Certificatul de Urbanism nr. 708 din 20 octombrie 2008

eliberat de Primăria Orașului Râșnov a cărui valabilitate a fost prelungită de

la 20 octombrie 2009 până la 20 octombrie 2010.

În ceea ce privește

contravaloarea terenului expropriat în suprafață de 3239 mp de 13,5 euro/mp

stabilită prin aceeași expertiză, s-a reținut că aceasta este superioară

prețului de piață din zonă, preț ce trebuie să aibă în vedere toate

caracteristicile terenului. Astfel, la stabilirea prețului trebuie să se țină

cont atât de folosința actuală agricolă, dar și de posibilitatea reală de a fi

construit, în acest sens justificându-se un preț de 7,35 euro/mp conform

evaluării efectuate de expertul ing. ec. L.D., depuse în apel, rezultând

despăgubiri în cuantum de 24.066 euro sub valoarea despăgubirii acordate prin

hotărârea primei instanțe, apelul pârâtului fiind fondat sub acest aspect.

În ceea ce privește

cererea de acordare de despăgubiri care să reflecte prejudiciul suferit ca

urmare a exproprierii pentru restul terenului rămas în proprietatea

reclamanților, s-a reținut, pe baza expertizei nr. 531075/2010, că prin

amplasarea autostrăzii pe tronsonul Predeal Râșnov, terenul reclamanților în

suprafață inițială de 21.000 mp a fost secționat și dezmembrat în 3 parcele

astfel: parcela cu nr. top Y în suprafață de 3239 mp expropriată; parcela cu

nr. top Y3 în suprafață de 12507; parcela cu nr. top Y2 în suprafață de 5241

mp.

Aceste din urmă

parcele, deși rămase în proprietatea reclamanților, prin modul de amplasare și

funcționalitate al autostrăzii, nu vor mai putea fi folosite în aceleași

condiții ca cele anterioare exproprierii, acest act afectând posibilitățile de

construire mai ales în ceea ce privește parcela nr. Y2 în suprafață de 5241 mp

care nu va mai avea niciun alt drum de acces în jurul ei decât de pe terenul

expropriat devenit proprietatea Statului Român. De asemenea, și cealaltă

parcelă este afectată, însă datorită mărimii mai mari și accesului la drumul DE

existent, este posibilă efectuarea de construcții pentru turism și agrement și

după expropriere.

Prin urmare,

prejudiciul de 2,5 euro/mp teren conform calculelor efectuate de expertul L.D.

este cel mai apropiat de valoarea reală a prejudiciului suferit de reclamanți

(total 8.700 euro).

Recursul

reclamanților a fost admis sub acest aspect, înlăturându-se celelalte argumente

în baza cărora s-a solicitat stabilirea prejudiciului la suma de 61.562 euro

calculată prin expertiza nr. 531075/2010. Curtea a reținut că la stabilirea

acestui prejudiciu au fost avute în vedere doar dezavantajele date de

efectuarea autostrăzii, ignorându-se avantajele reale ale acestei lucrări, care

vor face ca zona turistică din care face parte să fie mai ușor accesibilă din

toată țara și mai ușor de exploatat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. S.A., invocând prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

precum și ale art. 312 alin. (3) prima teză C. proc. civ., deoarece modificarea

hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării probei cu

expertiză tehnică judiciară.

Prin motivele de

recurs, s-au susținut, în esență, următoarele:

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.

Efectuarea expertizei

încuviințate în faza apelului a necesitat o deplasare la fața locului în data

de 19 mai 2011, însă C.N.A.D.N.R. nu a fost convocată, cu toate că art. 208 C.

proc. civ. prevede obligația experților de a convoca părțile la fața locului

pentru întocmirea lucrării de specialitate.

Lipsa convocării nu

se acoperă prin faptul că, ulterior, expertul desemnat de expropriator a depus

și semnat un punct de vedere separat cu privire la obiectivele expertizei,

chiar dacă expertul desemnat de parte a fost prezent la faza de teren a

lucrării de expertiză. Experții desemnați de părți să facă parte din comisia

constituită potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 nu au calitatea de experți-parte/experți-consilieri,

nefiind supuși dispozițiilor art. 18 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea

activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.

Nulitatea raportului

de expertiză a fost invocată prin obiecțiunile formulate de către C.N.A.D.N.R.

pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011, dar a fost respinsă

în mod greșit.

Prejudiciul adus

C.N.A.D.N.R. prin neobservarea de către instanța de apel a cazului de nulitate

rezultă din faptul că s-a ajuns la omologarea unui raport de expertiză care

consfințește o despăgubire cu aproximativ 11.500 euro în plus față de cea

stabilită prin Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008 a Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 Râșnov.

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică la care face trimitere

art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 129 C. proc. civ. și art. 1169 C. civ.

Soluția instanței de

apel este întemeiată pe concluziile unui raport de expertiză judiciară întocmit

cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a normelor profesionale și

deontologice.

Astfel, lucrarea de

specialitate realizată în apel se compune pe de o parte din Raportul de

expertiză tehnică nr. 531075 din 23 iunie 2011, semnat doar de doi dintre cei 3

experți numiți conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, respectiv de d-nii L.A.

și I.S. și, pe de altă parte, din opinia separată a d-lui expert L.D.

Instanța de apel și-a

însușit concluziile acestui din urmă raport. Cu toate că lucrarea semnată de

către expertul L.D. stabilește valori mai mici, atât pentru terenul expropriat

cât și pentru prezumtivul prejudiciu adus terenului rămas proprietarilor, față

de raportul celorlalți doi experți, totuși, nu respectă rigorile art. 26 din

Legea nr. 33/1994.

Potrivit acestei

norme, despăgubirea se stabilește prin raportare la prețul pieței la momentul

întocmirii raportului de expertiză, or, expertul tehnic nu a anexat lucrării

nicio tranzacție în acest sens, bazându-se pe oferte de vânzare pur

speculative. Nu s-a ținut cont de Adresa nr. 69 din 03 mai 2011 emisă de B.N.P.

C.N., depusă de către C.N.A.D.N.R. la dosar pentru termenul din data de 31 mai

2011, prin care se relevă, pentru terenuri similare celui expertizat, valori de

0,3 euro/mp.

Pe de altă parte,

valoarea terenului a fost calculată în raport de o altă categorie de folosință

decât cea reală, respectiv pentru "terenuri neconstruite, construibile și

cu utilități", în condițiile în care terenul se încadrează în categoria

terenurilor neconstruite și neconstruibile, fiind situat în extravilanul

orașului Râșnov și având categoria de folosință "fâneață", astfel cum

rezultă din actul de proprietate al reclamanților și din certificatul de

urbanism.

Aprecierea instanței

de apel în sensul că, la stabilirea prețului, trebuie să se țină cont atât de

folosința actuală agricolă, dar și de posibilitatea reală de a fi construit, nu

ține cont de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece instanța

trebuie să se raporteze la prețul cu care se vând imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială. Această apreciere este și contradictorie,

întrucât un teren agricol situat în extravilan nu este construibil.

Instanța era obligată

în virtutea principiului rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ. să

intervină și să sancționeze lucrarea depusă de experți la dosarul cauzei. Nu

era obligată să ratifice un raport vădit nelegal, în condițiile în care

C.N.A.D.N.R. a solicitat prin obiecțiunile depuse la dosarul cauzei, inclusiv

efectuarea unei contraexpertize tehnice, cu respectarea art. 25 și 26 din Legea

nr. 33/1994, solicitare respinsă în mod greșit de către instanța de apel.

Pe de altă parte,

prejudiciul stabilit de expertul L.D. a fost determinat pentru o suprafață de

teren care a fost stabilită eronat, fapt care a fost cenzurat de către prima

instanță.

Astfel, experții ce

au efectuat lucrarea în primă instanță nu aveau calitatea să stabilească

suprafața de teren afectată de construcția autostrăzii, în plus informația

comunicată are ca sursă internetul și mass-media.

Terenul neexpropriat

rămâne în proprietatea reclamanților și continuă să fie folosit conform

destinației sale, mai mult, există obligația legală în sarcina proprietarilor

de terenuri agricole să lucreze terenul.

Terenul expropriat nu

a fost ocupat de către expropriator, astfel că, în prezent, nu se poate discuta

despre vreo posibilă daună cauzată. În plus, este exclusă orice raportare la un

prejudiciu viitor, în ceea ce privește categoria terenului.

Recurentul a mai

arătat că terenurile neexpropriate au acces la drumurile existente, fapt

menționat chiar în raportul de expertiză.

Zona de protecție

rămâne în proprietatea reclamanților, putând fi utilizată conform funcției

actuale de teren arabil, iar zona de siguranță este în proprietatea statului,

conform O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, orice raportare la

aceasta fiind superfluă.

În plus, chiar

expertul apreciază că prezența autostrăzii va aduce mai multe avantaje atât

terenului rămas cât și în întreaga zonă. Din această perspectivă, aprecierea

referitoare la existența prejudiciului este eronată și nu poate sta la baza

calculării și acordării sumei 8.700 de euro cu titlu de despăgubire pentru

terenul rămas proprietarilor.

Recurentul a susținut

că este necesară efectuarea unei noi expertize, care să respecte dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994 și criteriile arătate prin motivele de recurs.

Examinând decizia

recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte

apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

a fost încuviințată efectuarea unei noi expertize, în condițiile art. 25 din

Legea nr. 33/1994, iar pentru a răspunde obiectivelor fixate, cei trei experți

desemnați de instanță s-au deplasat la fața locului, pe baza constatărilor

efectuate întocmind și depunând la dosar două rapoarte, unul semnat de doi

dintre experți, celălalt - de un singur expert.

Sunt fondate

criticile C.N.A.D.N.R. privind respingerea greșită de către instanța de apel a

excepției nulității expertizei, excepție invocată de C.N.A.D.N.R. la termenul

de judecată din 20 septembrie 2011, în cadrul obiecțiunilor depuse la ambele

rapoarte de expertiză.

În conformitate cu

dispozițiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă pentru expertiză este

nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea

părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele

și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată

lucrării expertului".

Din cuprinsul normei

citate, rezultă că ori de câte ori expertul sau experții desemnați apreciază că

este necesară deplasarea la fața locului, este obligatorie convocarea părților

în modalitatea prescrisă, fără vreun drept de apreciere din partea experților

în privința necesității prezenței părților cu ocazia deplasării experților în

teren.

În speță, nu s-a

realizat convocarea părților, cu toate că cei trei experți desemnați de

instanță au făcut cercetări în teren în vederea efectuării lucrării de

specialitate, astfel încât, în mod greșit, instanța de apel a motivat

respingerea excepției nulității expertizei prin lipsa necesității prezenței

părților, în raport de conținutul concret al activității desfășurate de

experți, în condițiile în care expertiza nu a presupus măsurători ori

"aspecte tehnice".

Instanța nu a arătat,

de altfel, care sunt "aspectele tehnice" ce ar fi făcut necesară

prezența părților, cu atât mai mult cu cât activitatea experților judiciari

este, prin natura sa, tehnică, aceștia fiind desemnați ca specialiști în scopul

lămuririi unor împrejurări de fapt, conform art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în cauză, experții s-au deplasat în teren tocmai pentru cercetarea unor

aspecte de fapt, respectiv amplasamentul și vecinătățile terenului proprietatea

reclamanților, topografia zonei, traseul viitoarei autostrăzi, după cum rezultă

chiar din conținutul rapoartelor de expertiză, astfel încât aprecierea

instanței de apel în sensul că prezența părților la fața locului nu era

necesară este, oricum, eronată.

În condițiile în

care, potrivit art. 208 alin. (1) C. proc. civ., convocarea părților este

obligatorie, indiferent de obiectul deplasării experților în teren,

neîndeplinirea de către experți a acestei obligații atrage nulitatea actului de

procedură efectuat, după cum, în mod corect, a susținut C.N.A.D.N.R.

(sancțiunea nulității intervenind în toate cazurile de nerespectare a unei

norme de drept procesual, fie că este expres prevăzută ori doar virtuală).

Nulitatea este, în

acest caz, relativă, deoarece interesul ocrotit prin art. 208 alin. (1) este

unul particular, cel al părților în proces. Sancțiunea a fost invocată în cauză

în termenul prevăzut de art. 108 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la termenul

imediat următor celui la care s-au depus cele două rapoarte de expertiză, iar

excepția nulității a fost respinsă.

Astfel cum, în mod

corect, s-a arătat prin motivele de recurs, neregularitatea decurgând din lipsa

convocării părților nu se acoperă prin prezența în teren a expertului desemnat

de expropriator, întrucât acesta nu are calitatea de consilier al părții,

nominalizat de parte și încuviințat ca atare de către instanță în condițiile

art. 18 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză

tehnică judiciară și extrajudiciară, ci de membru al comisiei de experți

constituite potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Ca atare, ambele

rapoarte de expertiză întocmite în cauză sunt nule, fiind întocmite în urma

deplasării la fața locului a celor trei experți, fără convocarea părților,

vătămarea procesuală a recurentului constând în valorificarea de către instanța

de apel a unuia dintre rapoartele întocmite fără ca partea să-și fi expus

punctul de vedere asupra criteriilor de determinare a despăgubirilor cuvenite reclamanților

în urma exproprierii.

În aceste condiții,

hotărârea instanței de apel este nulă, pronunțată fiind cu nerespectarea

prevederilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte

va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre

rejudecare, la aceeași instanță de apel, în baza art. 312 cu referire la art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

Cu ocazia

rejudecării, se va proceda la efectuarea unei noi expertize, cu aceleași

obiective, însă cu respectarea dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ.

și ținându-se cont de criteriile arătate la pct. 2 din prezentele considerente.

constatat deja că se impune efectuarea unei noi expertize, pentru motivele

expuse anterior, se impune a se răspunde criticilor recurentului referitoare la

criteriile de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamanților în considerarea

atât a terenului expropriat, cât și a suprafeței de teren rămase în

proprietatea acestora, astfel cum se regăsesc în decizia recurată.

Această analiză urmează

a se efectua din perspectiva modului de aplicare a legii de către instanța de

apel, ce poate fi cenzurat de către această instanță de control judiciar

independent de împrejurarea că instanța de apel și-a însușit constatările de

fapt ale experților. Întrucât s-a dispus deja rejudecarea apelurilor în vederea

efectuării unei noi expertize, criteriile de evaluare a despăgubirilor cuvenite

reclamanților urmează a fi avute în vedere în acel context, cu ocazia

stabilirii obiectivelor expertizei, ținându-se cont de dezlegările din prezenta

decizie.

În ceea ce privește

terenul expropriat de 3239 mp, s-a reținut, în mod necontestat, că acesta este

situat în extravilanul orașului Râșnov și este înscris în cartea funciară ca

având categoria de folosință "pășune".

Instanța de apel a

reținut că despăgubirile trebuie calculate în raport de o altă categorie de

folosință, respectiv teren construibil, deoarece terenul este amplasat într-o

zonă de mare interes turistic, fiind dotat cu utilități, iar reclamanții au

dovedit că, înainte de definitivarea proiectului de autostrăzi, au întreprins

demersuri pentru a construi un complex turistic pe teren și chiar au obținut

Certificatul de Urbanism nr. 708 din 20 octombrie 2008 eliberat de Primăria

Orașului Râșnov.

În conformitate cu

art. 26 din Legea nr. 33/1994, "La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia."

Referirea

legiuitorului la imobile "de același fel", ca reper al calculului

cuantumului despăgubirilor, semnifică raportarea la categoria de folosință a

terenului de la momentul exproprierii, și nu la cea pe care terenul ar fi putut

să o aibă în viitor, în urma demersurilor concrete efectuate de proprietar

pentru schimbarea categoriei de folosință, care nu au fost, însă, finalizate

până la data exproprierii.

Aceste elemente pot

fi luate în considerare de către instanța de judecată în calculul despăgubirii,

însă nu pentru stabilirea prețului obișnuit de vânzare al terenurilor de natura

celui expropriat, ci pentru stabilirea contravalorii prejudiciului eventual

creat proprietarului prin expropriere, în legătură cu care art. 26 alin. (2)

sus-citat prevede obligația expropriatorului de dezdăunare a proprietarului,

distinct de despăgubirile constând în prețul de vânzare a terenului expropriat.

Astfel, deși este

posibil cumulul celor două categorii de despăgubiri, calcularea lor se

realizează distinct, în funcție de criteriile prevăzute de legiuitor.

În speță, prețul de

vânzare al terenului expropriat ar putea fi determinat în raport de o altă

categorie de folosință decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv

"pășune", doar în condițiile în care s-ar fi dovedit că, până la data

exproprierii, a avut loc o schimbare a acestei categorii în cea de teren construibil.

Or, chiar dacă

reclamanții au obținut la data de 20 octombrie 2008 un certificat de urbanism,

eliberat de Primăria orașului Râșnov, în vederea construirii pe întregul teren

de 21.000 mp (deci, inclusiv pentru suprafața expropriată de 3239 mp), instanța

nu a arătat considerentele pentru care obținerea acestuia ar echivala cu un

aviz de schimbare a categoriei de folosință, în cuprinsul acestuia nefăcându-se

referire la acest aspect, dimpotrivă, menționându-se folosința actuală ca fiind

aceea de pășune.

Pe de altă parte,

schimbarea categoriei de folosință trebuie să intervină până la data

exproprierii, respectiv până la momentul transferului dreptului de proprietate

în patrimoniul expropriatorului, întrucât, după acel moment, fostul titular nu

mai poate dispune de dreptul de proprietate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, "Transferul imobilelor din

proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea

expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru

expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile

prezentei legi."

Întrucât proprietarii

suprafeței expropriate au formulat contestație împotriva cuantumului

despăgubirilor, plata efectivă nu poate avea loc decât după rămânerea

irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se stabilește cuantumul

despăgubirilor, astfel încât transferul dreptului de proprietate operează, în

acest caz, de la data consemnării sumei stabilite de expropriator, care ar fi

trebuit efectuată în maximum 15 zile de la data emiterii hotărârii de stabilire

a despăgubirilor.

În speță,

despăgubirile au fost consemnate pe numele fostului proprietar, A.I., astfel

încât ar fi trebuit verificat dacă a avut loc o consemnare pe numele

adevăraților proprietari, reclamanții din cauză, împrejurare în raport de care

se putea determina dacă a operat transferul dreptului de proprietate.

Instanța de apel nu a

efectuat aceste verificări, motiv pentru care concluzia categoriei actuale de

folosință a terenului expropriat ca fiind aceea de teren construibil nu se

bazează pe aprecierea corectă a împrejurărilor relevante, menționate anterior.

Ca atare, nu este

posibilă exercitarea controlului de legalitate pe acest aspect, constatare ce

susține soluția casării deja conturată prin considerentele expuse la pct. 1 al

prezentei decizii, incidente în cauză fiind prevederile art. 314 C. proc. civ.

Aceeași constatare se

impune și din perspectiva unei alte critici formulate de către recurent,

referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

și în legătură cu semnificația sintagmei "prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială",

implicit cu probatoriul relevant ce trebuie administrat pe acest aspect.

Acest preț

corespunde, în primul rând, prețului consemnat în acte autentice de

vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referință (data efectuării

expertizei) și doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacții în acea

perioadă, se poate recurge la alte mijloace de probă concludente, din categoria

cărora pot face parte și ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori

prețurile din anunțurile de mica publicitate din zonele locale.

În aceste condiții,

se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea

prevederilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe

prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul

expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare,

evident, după stabilirea categoriei de folosință a terenului în litigiu.

În ceea ce privește

criticile referitoare la criteriile de evaluare a prejudiciului pretins a fi

fost produs terenului neexpropriat, rămas în proprietatea reclamanților, se

observă că vizează aspecte de fapt, referitoare la accesul la drumurile

existente, zona de protecție și de siguranță, eventualele avantaje create în

urma exproprierii, aspecte ce urmează a fi cercetate cu ocazia rejudecării

apelurilor.

Față de

considerentele expuse, urmează ca instanța de apel, în cadrul rejudecării, să

cerceteze împrejurarea dacă a operat vreo schimbare a categoriei de folosință a

terenului expropriat (distinct de terenul rămas în proprietatea reclamanților)

până la data transferului dreptului de proprietate în patrimoniul

expropriatorului, sens în care va verifica și dacă emiterea certificatului de

urbanism a echivalat cu un aviz de schimbare a categoriei de folosință, precum

și momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului,

în raport de consemnarea despăgubirilor pe numele reclamanților.

De asemenea, pentru

stabilirea prețului de vânzare al terenurilor de același fel din unitatea

administrativ-teritorială - după determinarea categoriei de folosință a

terenului în litigiu -, urmează a se obține informațiile relevante de la Camera

Notarilor Publici, de la autoritatea administrativă locală ori de la orice altă

instituție care le poate furniza, eventual, prin intermediul instanței de apel,

care va solicita relații de la instituțiile ce dețin datele necesare

administrării probei.

Doar în măsura în

care nu s-au încheiat asemenea tranzacții în perioada de referință, experții se

vor raporta la alte elemente de evaluare, respectiv ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mica publicitate.

În același timp, se

va proceda la efectuarea unei noi expertize, pentru determinarea cuantumului

despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, în raport de prețul de

vânzare al altor imobile de același fel, precum și pentru terenul neexpropriat.

Este de precizat că,

în condițiile în care această instanță de recurs a constatat că rapoartele de

expertiză întocmite în cauză sunt nule, remediul pentru vătămarea procesuală

suferită de parte prin încălcarea obligației procesuale rezidă în refacerea

actului anulat, ceea ce ar însemna că expertiza ar trebui efectuată de aceiași

experți desemnați în faza apelului, în ciclul procesual anterior.

Instanța de apel, cu

ocazia rejudecării, va aprecia, însă, oportunitatea desemnării acelorași

experți pentru efectuarea noii expertize, avându-se în vedere că aceștia și-au

spus deja părerea în privința criteriilor de evaluare a despăgubirilor.

Față de cele expuse,

Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza

spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr.

106/Ap din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV