ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6431/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 284/2010, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea formulată de reclamanții N.S.R., N.L., B.M. și B.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat legal de C.N.A.D.N.R. - S.A., și, în consecință a anulat în parte Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008, respectiv în ceea ce privește dispozițiile referitoare la persoana îndreptățită la plata despăgubirilor aferente exproprierii suprafeței de 2.100 mp, identificată sub nr. cadastral X, din suprafața totală de 3.239 mp, a imobilului cu destinația de fâneață extravilan, identificat ca fiind tarlaua 99, parcela cu nr. top Y, și la cuantumul despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.

A obligat pârâtul să acorde reclamanților, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, suma de 43.726, 5 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de teren mai sus identificate și a respins restul pretențiilor, precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Orașul Râșnov, reprezentat legal de Primar, Consiliul Local al Orașului Râșnov și Comisia Locală Râșnov de aplicare a Legii nr. 198/2004, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea sentinței, s-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499 din 10 februarie 2004 de către Biroul Notarului Public C.N., reclamantul B.M., căsătorit cu reclamanta B.E.

și N.S.R., căsătorit cu reclamanta N.L., au cumpărat de la A.F., în cotă de ½ parte, terenul situat în extravilanul localității Râșnov, înscris în titlul de proprietate eliberat la data de 22 ianuarie 2004, de către Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, constituit din tarlaua 99, parcela nr. Y1, în suprafață totală de 21.000 mp. Prin H.G.

nr. 426 din 16 aprilie 2008, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția Autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic - Brașov", pe teritoriul localităților Râșnov și Cristian din Județul Brașov, potrivit hărților topografice prevăzute în anexa nr. 1, și s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării mai sus indicate, astfel cum acestea sunt indicate în anexa nr. 2. Prin Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a stabilit că, pentru lucrarea de utilitate publică "Construcția Autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic - Brașov" este necesar a fi expropriată suprafața de 3.239 mp din imobilul ce are categoria de folosință fâneață extravilan, identificat ca fiind tarlaua 99, parcela cu nr. topografic Y, în suprafață de 3.239 mp, identificat prin numărul cadastral X, parte din tarlaua 99, parcela cu număr topografic Y1, în suprafață totală de 2.100 mp, din care proprietarului îi rămâne suprafața de 17.748 mp să fie supus măsurii exproprierii, stabilindu-se că pentru adoptarea acestei măsuri se impune a fi dezdăunat proprietarul aparent al imobilului - A.I.

- cu suma de 77.974,07 RON. Potrivit mențiunilor din cartea funciară nr. Z Râșnov, imobilul în litigiu este aferent numărului topografic Z1. Asupra acestui imobil, numitul A.I. a dobândit, în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, dreptul de proprietate, cu titlu de reconstituire. Ca urmare a decesului persoanei anterior indicate, în evidențele de publicitate imobiliară, asupra imobilului mai sus identificat, a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitei A.F., drept pe care aceasta l-a dobândit cu titlu de moștenire. Apoi, asupra imobilului mai sus identificat, a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea reclamanților din prezenta cauză, în temeiul actului translativ de proprietate arătat anterior.

Toate operațiunile de carte funciară arătate, inclusiv operațiunea de intabulare a dreptului de proprietate al reclamanților, au avut loc la data de 23 septembrie 2004, anterior emiterii hotărârii atacate. Or, calitatea de expropriat nu poate aparține decât proprietarului imobilului față de care a fost luată măsura exproprierii, astfel cum acesta este identificat la data la care această măsură a fost luată, conform art. 13 din Legea nr. 33/1994 și art. 2 din H.G. nr. 426 din 16 aprilie 2008, Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008 fiind nelegală, sub acest aspect.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii cuvenite proprietarului expropriat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, iar prin raportul de expertiză, s-a concluzionat că imobilul ce formează obiectul exproprierii, în suprafață de 3239 mp, are, la data efectuării lucrării de specialitate, o valoare de 43.726,5 euro, în timp ce la data la care a fost emisă hotărârea contestată, această suprafață avea valoarea de 68.019 euro.

În ceea ce privește modul în care suprafața de teren ce nu constituie obiectul exproprierii va fi afectată de această măsură, comisia de experți a susținut, prin lucrarea pe care a întocmit-o, că gradul de afectare a parcelelor dezmembrate după expropriere, prin existența zonei de protecție, este majorat și datorită următorilor factori de bonitate: lipsa posibilității de urbanizare a zonelor afectate cu până la - 40%, existența pe teren a unei fânețe neexploatate, cu vegetație sălbatică, ce nu constituie o sursă de venituri, prin culturi, parcela Y2, în suprafață de 5341 mp., având zona afectată de 36% cu existența zonei de protecție, în aria de 3.356 mp, rămasă pentru construire, are acces facil la utilitățile din zonă, prin urmare, afectarea este mai pronunțată, din cauza că este ocupată zona ce se poate dezvolta investițional, prin construcții turistice și de agrement, parcela Y3 de 12.507 mp, având o zonă afectată cu 12.575, deprecierea este mai redusă.

Experții au arătat că prin construirea autostrăzii în zona Cheile Râșnoavei a fost dat un plus de interes terenurilor din zonă, ce se reflectă în prețurile practicate în zonă, prețuri ce au fost avute în vedere la determinarea valorii bunului imobil din litigiu. Cu privire la concluziile raportului de expertiză ce a fost administrat ca probă în cauză, pârâtul Statul Român, prin reprezentantul său legal, a formulat obiecțiuni, ce au fost admise de către instanța de judecată, prin încheierea ședinței publice din data de 4 iunie 2010. Prin răspunsurile pe care le-au formulat la obiecțiunile încuviințate de către instanță, cu privire la concluziile raportului de expertiză, experții au menținut în totalitate concluziile anterior formulate.

Tribunalul a constatat că valoarea pe care trebuie să o ia în considerare pentru determinarea valorii despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața de teren expropriată este valoarea reală, reprezentată de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile similare, la data la care este efectuat raportul de expertiză, respectiv 5 mai 2010. Sub acest aspect, instanța a înlăturat solicitarea reclamanților, în sensul că despăgubirile ce li se cuvin trebuie calculate prin raportare la prețul cu care se vindeau terenuri similare celui expropriat, la data la care a fost emisă hotărârea atacată, respectiv 1 iulie 2008, ca fiind data la care s-a produs transferul dreptului de proprietate din patrimoniul lor în patrimoniul statului.

Pe lângă argumentul referitor la respectarea criteriilor legale de determinare a despăgubirilor cuvenite persoanei care are calitatea de expropriat, instanța a arătat și faptul că nu a operat un transfer al dreptului de proprietate prin expropriere, întrucât persoana indicată drept proprietar al imobilului în litigiu nu deținea niciun drept asupra bunului. De asemenea, tribunalul a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de nicio sumă de bani pentru pretinsul prejudiciu, întrucât, în cauză, nu a fost administrată nicio probă care să ateste că, în urma exproprierii suprafeței de 3.239 mp din terenul în suprafață totală de 21.000 mp, diferența rămasă în proprietatea acestora, respectiv 17.748 mp, va suferi o diminuare a valorii.

Instanța a înlăturat aprecierile comisiei de experți în acest sens, deoarece acestea sunt lipsite de suport și sunt contradictorii. Astfel, după ce admit că valoarea imobilelor din zona în care se află imobilul în litigiu a crescut ca urmare a realizării lucrării de utilitate publică "Construcția Autostrăzii București - Brașov, tronsonul Comarnic - Brașov", deci, implicit valoarea acestui imobil, precum și a suprafeței ce nu constituie obiectul exproprierii, experții vorbesc despre afectarea acestei suprafețe de o zonă de protecție, a cărei existență nu a fost dovedită pe această suprafață și despre scăderea potențialului turistic și de agrement al suprafeței rămase în proprietatea reclamanților.

Or, această suprafață are destinația de fâneață și nu a fost administrată nicio probă care să ateste că părțile reclamante au achiziționat imobilul din litigiu, în anul 2004, cu scopul de a-l amenaja ca pensiune turistică ori ca bază de agrement, afirmațiile făcute în acest sens de către comisia de experți fiind simple speculații. Astfel, în intervalul cuprins între anii 2004 - 2008, reclamanții nu au efectuat niciun demers pentru amenajarea imobilului ca bază turistică și de agrement și nici nu au făcut dovada că, la data la care a fost emisă hotărârea atacată, intenționau să demareze un proiect care să aibă drept obiectiv realizarea unei astfel de amenajări. Prin Decizia nr. 106 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în parte, apelurile declarate de reclamanți și de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

S.A. împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamanți, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei, a sumei de 32.766 euro sau echivalentul lei la data plății, reprezentând despăgubiri aferente suprafeței expropriate (24.066 euro) și despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de afectarea terenurilor rămase la proprietari (8.700 euro); a obligat apelantul-pârât la cheltuieli de judecată și la plata unei diferențe onorariu expertiză în sumă de 2800 RON. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pentru determinarea despăgubirilor ce se cuvin reclamanților este foarte important a se stabili categoria reală de folosință a terenului expropriat.

Mențiunea din CF de "pășune" este ireală, din probele administrate în cauză rezultând în mod cert că terenul în litigiu este situat pe Valea Cheii, pe drumul pietruit ce se desprinde de DN 73 Râșnov-Predeal, în punctul "Cabana Cheii" vis-a-vis de Pensiunea Restaurant "C.V.". Datorită faptului că Valea Cheii este o zonă de mare interes turistic, în zonă există numeroase construcții de hoteluri, restaurante, pensiuni și case de vacanță. Astfel cum s-a stabilit prin expertiza tehnică nr. 531075/2010 efectuată de ing. L.A., terenul în litigiu este unul construibil, întrucât este dotat cu utilități respectiv rețea electrică de joasă tensiune ce trece de-a lungul drumului pietruit Cheile Râșnoavei - DN 73 și conductă de aducțiune de apă potabilă ce alimentează și orașul Râșnov cu captare de la poalele muntelui Postăvarul ce trece pe același traseu.

Mai mult decât atât, înainte de definitivarea proiectului de autostrăzi, proprietarii terenului în litigiu au întreprins demersuri pentru a construi un complex turistic pe acesta și chiar au obținut Certificatul de Urbanism nr. 708 din 20 octombrie 2008 eliberat de Primăria Orașului Râșnov a cărui valabilitate a fost prelungită de la 20 octombrie 2009 până la 20 octombrie 2010. În ceea ce privește contravaloarea terenului expropriat în suprafață de 3239 mp de 13,5 euro/mp stabilită prin aceeași expertiză, s-a reținut că aceasta este superioară prețului de piață din zonă, preț ce trebuie să aibă în vedere toate caracteristicile terenului. Astfel, la stabilirea prețului trebuie să se țină cont atât de folosința actuală agricolă, dar și de posibilitatea reală de a fi construit, în acest sens justificându-se un preț de 7,35 euro/mp conform evaluării efectuate de expertul ing.

ec. L.D., depuse în apel, rezultând despăgubiri în cuantum de 24.066 euro sub valoarea despăgubirii acordate prin hotărârea primei instanțe, apelul pârâtului fiind fondat sub acest aspect. În ceea ce privește cererea de acordare de despăgubiri care să reflecte prejudiciul suferit ca urmare a exproprierii pentru restul terenului rămas în proprietatea reclamanților, s-a reținut, pe baza expertizei nr. 531075/2010, că prin amplasarea autostrăzii pe tronsonul Predeal Râșnov, terenul reclamanților în suprafață inițială de 21.000 mp a fost secționat și dezmembrat în 3 parcele astfel: parcela cu nr. top Y în suprafață de 3239 mp expropriată; parcela cu nr. top Y3 în suprafață de 12507; parcela cu nr. top Y2 în suprafață de 5241 mp.

Aceste din urmă parcele, deși rămase în proprietatea reclamanților, prin modul de amplasare și funcționalitate al autostrăzii, nu vor mai putea fi folosite în aceleași condiții ca cele anterioare exproprierii, acest act afectând posibilitățile de construire mai ales în ceea ce privește parcela nr. Y2 în suprafață de 5241 mp care nu va mai avea niciun alt drum de acces în jurul ei decât de pe terenul expropriat devenit proprietatea Statului Român. De asemenea, și cealaltă parcelă este afectată, însă datorită mărimii mai mari și accesului la drumul DE existent, este posibilă efectuarea de construcții pentru turism și agrement și după expropriere. Prin urmare, prejudiciul de 2,5 euro/mp teren conform calculelor efectuate de expertul L.D.

este cel mai apropiat de valoarea reală a prejudiciului suferit de reclamanți (total 8.700 euro). Recursul reclamanților a fost admis sub acest aspect, înlăturându-se celelalte argumente în baza cărora s-a solicitat stabilirea prejudiciului la suma de 61.562 euro calculată prin expertiza nr. 531075/2010. Curtea a reținut că la stabilirea acestui prejudiciu au fost avute în vedere doar dezavantajele date de efectuarea autostrăzii, ignorându-se avantajele reale ale acestei lucrări, care vor face ca zona turistică din care face parte să fie mai ușor accesibilă din toată țara și mai ușor de exploatat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

S.A., invocând prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., precum și ale art. 312 alin. (3) prima teză C. proc. civ., deoarece modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării probei cu expertiză tehnică judiciară. Prin motivele de recurs, s-au susținut, în esență, următoarele: 1. Decizia a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Efectuarea expertizei încuviințate în faza apelului a necesitat o deplasare la fața locului în data de 19 mai 2011, însă C.N.A.D.N.R. nu a fost convocată, cu toate că art. 208 C. proc. civ. prevede obligația experților de a convoca părțile la fața locului pentru întocmirea lucrării de specialitate.

Lipsa convocării nu se acoperă prin faptul că, ulterior, expertul desemnat de expropriator a depus și semnat un punct de vedere separat cu privire la obiectivele expertizei, chiar dacă expertul desemnat de parte a fost prezent la faza de teren a lucrării de expertiză. Experții desemnați de părți să facă parte din comisia constituită potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 nu au calitatea de experți-parte/experți-consilieri, nefiind supuși dispozițiilor art. 18 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară. Nulitatea raportului de expertiză a fost invocată prin obiecțiunile formulate de către C.N.A.D.N.R. pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011, dar a fost respinsă în mod greșit.

Prejudiciul adus C.N.A.D.N.R. prin neobservarea de către instanța de apel a cazului de nulitate rezultă din faptul că s-a ajuns la omologarea unui raport de expertiză care consfințește o despăgubire cu aproximativ 11.500 euro în plus față de cea stabilită prin Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Râșnov. 2. Decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 129 C. proc. civ. și art. 1169 C. civ. Soluția instanței de apel este întemeiată pe concluziile unui raport de expertiză judiciară întocmit cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a normelor profesionale și deontologice.

Astfel, lucrarea de specialitate realizată în apel se compune pe de o parte din Raportul de expertiză tehnică nr. 531075 din 23 iunie 2011, semnat doar de doi dintre cei 3 experți numiți conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, respectiv de d-nii L.A. și I.S. și, pe de altă parte, din opinia separată a d-lui expert L.D. Instanța de apel și-a însușit concluziile acestui din urmă raport. Cu toate că lucrarea semnată de către expertul L.D. stabilește valori mai mici, atât pentru terenul expropriat cât și pentru prezumtivul prejudiciu adus terenului rămas proprietarilor, față de raportul celorlalți doi experți, totuși, nu respectă rigorile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Potrivit acestei norme, despăgubirea se stabilește prin raportare la prețul pieței la momentul întocmirii raportului de expertiză, or, expertul tehnic nu a anexat lucrării nicio tranzacție în acest sens, bazându-se pe oferte de vânzare pur speculative.

Nu s-a ținut cont de Adresa nr. 69 din 03 mai 2011 emisă de B.N.P. C.N., depusă de către C.N.A.D.N.R. la dosar pentru termenul din data de 31 mai 2011, prin care se relevă, pentru terenuri similare celui expertizat, valori de 0,3 euro/mp. Pe de altă parte, valoarea terenului a fost calculată în raport de o altă categorie de folosință decât cea reală, respectiv pentru "terenuri neconstruite, construibile și cu utilități", în condițiile în care terenul se încadrează în categoria terenurilor neconstruite și neconstruibile, fiind situat în extravilanul orașului Râșnov și având categoria de folosință "fâneață", astfel cum rezultă din actul de proprietate al reclamanților și din certificatul de urbanism.

Aprecierea instanței de apel în sensul că, la stabilirea prețului, trebuie să se țină cont atât de folosința actuală agricolă, dar și de posibilitatea reală de a fi construit, nu ține cont de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece instanța trebuie să se raporteze la prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială. Această apreciere este și contradictorie, întrucât un teren agricol situat în extravilan nu este construibil. Instanța era obligată în virtutea principiului rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ. să intervină și să sancționeze lucrarea depusă de experți la dosarul cauzei. Nu era obligată să ratifice un raport vădit nelegal, în condițiile în care C.N.A.D.N.R.

a solicitat prin obiecțiunile depuse la dosarul cauzei, inclusiv efectuarea unei contraexpertize tehnice, cu respectarea art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, solicitare respinsă în mod greșit de către instanța de apel. Pe de altă parte, prejudiciul stabilit de expertul L.D. a fost determinat pentru o suprafață de teren care a fost stabilită eronat, fapt care a fost cenzurat de către prima instanță. Astfel, experții ce au efectuat lucrarea în primă instanță nu aveau calitatea să stabilească suprafața de teren afectată de construcția autostrăzii, în plus informația comunicată are ca sursă internetul și mass-media. Terenul neexpropriat rămâne în proprietatea reclamanților și continuă să fie folosit conform destinației sale, mai mult, există obligația legală în sarcina proprietarilor de terenuri agricole să lucreze terenul.

Terenul expropriat nu a fost ocupat de către expropriator, astfel că, în prezent, nu se poate discuta despre vreo posibilă daună cauzată. În plus, este exclusă orice raportare la un prejudiciu viitor, în ceea ce privește categoria terenului. Recurentul a mai arătat că terenurile neexpropriate au acces la drumurile existente, fapt menționat chiar în raportul de expertiză. Zona de protecție rămâne în proprietatea reclamanților, putând fi utilizată conform funcției actuale de teren arabil, iar zona de siguranță este în proprietatea statului, conform O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, orice raportare la aceasta fiind superfluă. În plus, chiar expertul apreciază că prezența autostrăzii va aduce mai multe avantaje atât terenului rămas cât și în întreaga zonă.

Din această perspectivă, aprecierea referitoare la existența prejudiciului este eronată și nu poate sta la baza calculării și acordării sumei 8.700 de euro cu titlu de despăgubire pentru terenul rămas proprietarilor. Recurentul a susținut că este necesară efectuarea unei noi expertize, care să respecte dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și criteriile arătate prin motivele de recurs. Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: 1. În faza apelului, a fost încuviințată efectuarea unei noi expertize, în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar pentru a răspunde obiectivelor fixate, cei trei experți desemnați de instanță s-au deplasat la fața locului, pe baza constatărilor efectuate întocmind și depunând la dosar două rapoarte, unul semnat de doi dintre experți, celălalt - de un singur expert.

Sunt fondate criticile C.N.A.D.N.R. privind respingerea greșită de către instanța de apel a excepției nulității expertizei, excepție invocată de C.N.A.D.N.R. la termenul de judecată din 20 septembrie 2011, în cadrul obiecțiunilor depuse la ambele rapoarte de expertiză. În conformitate cu dispozițiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului". Din cuprinsul normei citate, rezultă că ori de câte ori expertul sau experții desemnați apreciază că este necesară deplasarea la fața locului, este obligatorie convocarea părților în modalitatea prescrisă, fără vreun drept de apreciere din partea experților în privința necesității prezenței părților cu ocazia deplasării experților în teren.

În speță, nu s-a realizat convocarea părților, cu toate că cei trei experți desemnați de instanță au făcut cercetări în teren în vederea efectuării lucrării de specialitate, astfel încât, în mod greșit, instanța de apel a motivat respingerea excepției nulității expertizei prin lipsa necesității prezenței părților, în raport de conținutul concret al activității desfășurate de experți, în condițiile în care expertiza nu a presupus măsurători ori "aspecte tehnice". Instanța nu a arătat, de altfel, care sunt "aspectele tehnice" ce ar fi făcut necesară prezența părților, cu atât mai mult cu cât activitatea experților judiciari este, prin natura sa, tehnică, aceștia fiind desemnați ca specialiști în scopul lămuririi unor împrejurări de fapt, conform art. 201 alin. (1) C. proc.

civ. Or, în cauză, experții s-au deplasat în teren tocmai pentru cercetarea unor aspecte de fapt, respectiv amplasamentul și vecinătățile terenului proprietatea reclamanților, topografia zonei, traseul viitoarei autostrăzi, după cum rezultă chiar din conținutul rapoartelor de expertiză, astfel încât aprecierea instanței de apel în sensul că prezența părților la fața locului nu era necesară este, oricum, eronată. În condițiile în care, potrivit art. 208 alin. (1) C. proc. civ., convocarea părților este obligatorie, indiferent de obiectul deplasării experților în teren, neîndeplinirea de către experți a acestei obligații atrage nulitatea actului de procedură efectuat, după cum, în mod corect, a susținut C.N.A.D.N.R.

(sancțiunea nulității intervenind în toate cazurile de nerespectare a unei norme de drept procesual, fie că este expres prevăzută ori doar virtuală). Nulitatea este, în acest caz, relativă, deoarece interesul ocrotit prin art. 208 alin. (1) este unul particular, cel al părților în proces. Sancțiunea a fost invocată în cauză în termenul prevăzut de art. 108 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la termenul imediat următor celui la care s-au depus cele două rapoarte de expertiză, iar excepția nulității a fost respinsă. Astfel cum, în mod corect, s-a arătat prin motivele de recurs, neregularitatea decurgând din lipsa convocării părților nu se acoperă prin prezența în teren a expertului desemnat de expropriator, întrucât acesta nu are calitatea de consilier al părții, nominalizat de parte și încuviințat ca atare de către instanță în condițiile art. 18 din O.G.

nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, ci de membru al comisiei de experți constituite potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994. Ca atare, ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză sunt nule, fiind întocmite în urma deplasării la fața locului a celor trei experți, fără convocarea părților, vătămarea procesuală a recurentului constând în valorificarea de către instanța de apel a unuia dintre rapoartele întocmite fără ca partea să-și fi expus punctul de vedere asupra criteriilor de determinare a despăgubirilor cuvenite reclamanților în urma exproprierii. În aceste condiții, hotărârea instanței de apel este nulă, pronunțată fiind cu nerespectarea prevederilor art. 208 alin. (1) C. proc.

civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Cu ocazia rejudecării, se va proceda la efectuarea unei noi expertize, cu aceleași obiective, însă cu respectarea dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ. și ținându-se cont de criteriile arătate la pct. 2 din prezentele considerente. 2. Chiar dacă s-a constatat deja că se impune efectuarea unei noi expertize, pentru motivele expuse anterior, se impune a se răspunde criticilor recurentului referitoare la criteriile de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamanților în considerarea atât a terenului expropriat, cât și a suprafeței de teren rămase în proprietatea acestora, astfel cum se regăsesc în decizia recurată.

Această analiză urmează a se efectua din perspectiva modului de aplicare a legii de către instanța de apel, ce poate fi cenzurat de către această instanță de control judiciar independent de împrejurarea că instanța de apel și-a însușit constatările de fapt ale experților. Întrucât s-a dispus deja rejudecarea apelurilor în vederea efectuării unei noi expertize, criteriile de evaluare a despăgubirilor cuvenite reclamanților urmează a fi avute în vedere în acel context, cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei, ținându-se cont de dezlegările din prezenta decizie.

În ceea ce privește terenul expropriat de 3239 mp, s-a reținut, în mod necontestat, că acesta este situat în extravilanul orașului Râșnov și este înscris în cartea funciară ca având categoria de folosință "pășune". Instanța de apel a reținut că despăgubirile trebuie calculate în raport de o altă categorie de folosință, respectiv teren construibil, deoarece terenul este amplasat într-o zonă de mare interes turistic, fiind dotat cu utilități, iar reclamanții au dovedit că, înainte de definitivarea proiectului de autostrăzi, au întreprins demersuri pentru a construi un complex turistic pe teren și chiar au obținut Certificatul de Urbanism nr. 708 din 20 octombrie 2008 eliberat de Primăria Orașului Râșnov.

În conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia." Referirea legiuitorului la imobile "de același fel", ca reper al calculului cuantumului despăgubirilor, semnifică raportarea la categoria de folosință a terenului de la momentul exproprierii, și nu la cea pe care terenul ar fi putut să o aibă în viitor, în urma demersurilor concrete efectuate de proprietar pentru schimbarea categoriei de folosință, care nu au fost, însă, finalizate până la data exproprierii.

Aceste elemente pot fi luate în considerare de către instanța de judecată în calculul despăgubirii, însă nu pentru stabilirea prețului obișnuit de vânzare al terenurilor de natura celui expropriat, ci pentru stabilirea contravalorii prejudiciului eventual creat proprietarului prin expropriere, în legătură cu care art. 26 alin. (2) sus-citat prevede obligația expropriatorului de dezdăunare a proprietarului, distinct de despăgubirile constând în prețul de vânzare a terenului expropriat. Astfel, deși este posibil cumulul celor două categorii de despăgubiri, calcularea lor se realizează distinct, în funcție de criteriile prevăzute de legiuitor. În speță, prețul de vânzare al terenului expropriat ar putea fi determinat în raport de o altă categorie de folosință decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv "pășune", doar în condițiile în care s-ar fi dovedit că, până la data exproprierii, a avut loc o schimbare a acestei categorii în cea de teren construibil.

Or, chiar dacă reclamanții au obținut la data de 20 octombrie 2008 un certificat de urbanism, eliberat de Primăria orașului Râșnov, în vederea construirii pe întregul teren de 21.000 mp (deci, inclusiv pentru suprafața expropriată de 3239 mp), instanța nu a arătat considerentele pentru care obținerea acestuia ar echivala cu un aviz de schimbare a categoriei de folosință, în cuprinsul acestuia nefăcându-se referire la acest aspect, dimpotrivă, menționându-se folosința actuală ca fiind aceea de pășune. Pe de altă parte, schimbarea categoriei de folosință trebuie să intervină până la data exproprierii, respectiv până la momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului, întrucât, după acel moment, fostul titular nu mai poate dispune de dreptul de proprietate.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi." Întrucât proprietarii suprafeței expropriate au formulat contestație împotriva cuantumului despăgubirilor, plata efectivă nu poate avea loc decât după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor, astfel încât transferul dreptului de proprietate operează, în acest caz, de la data consemnării sumei stabilite de expropriator, care ar fi trebuit efectuată în maximum 15 zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor.

În speță, despăgubirile au fost consemnate pe numele fostului proprietar, A.I., astfel încât ar fi trebuit verificat dacă a avut loc o consemnare pe numele adevăraților proprietari, reclamanții din cauză, împrejurare în raport de care se putea determina dacă a operat transferul dreptului de proprietate. Instanța de apel nu a efectuat aceste verificări, motiv pentru care concluzia categoriei actuale de folosință a terenului expropriat ca fiind aceea de teren construibil nu se bazează pe aprecierea corectă a împrejurărilor relevante, menționate anterior. Ca atare, nu este posibilă exercitarea controlului de legalitate pe acest aspect, constatare ce susține soluția casării deja conturată prin considerentele expuse la pct. 1 al prezentei decizii, incidente în cauză fiind prevederile art. 314 C. proc.

civ. Aceeași constatare se impune și din perspectiva unei alte critici formulate de către recurent, referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, și în legătură cu semnificația sintagmei "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", implicit cu probatoriul relevant ce trebuie administrat pe acest aspect. Acest preț corespunde, în primul rând, prețului consemnat în acte autentice de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referință (data efectuării expertizei) și doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacții în acea perioadă, se poate recurge la alte mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte și ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mica publicitate din zonele locale.

În aceste condiții, se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare, evident, după stabilirea categoriei de folosință a terenului în litigiu. În ceea ce privește criticile referitoare la criteriile de evaluare a prejudiciului pretins a fi fost produs terenului neexpropriat, rămas în proprietatea reclamanților, se observă că vizează aspecte de fapt, referitoare la accesul la drumurile existente, zona de protecție și de siguranță, eventualele avantaje create în urma exproprierii, aspecte ce urmează a fi cercetate cu ocazia rejudecării apelurilor.

Față de considerentele expuse, urmează ca instanța de apel, în cadrul rejudecării, să cerceteze împrejurarea dacă a operat vreo schimbare a categoriei de folosință a terenului expropriat (distinct de terenul rămas în proprietatea reclamanților) până la data transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului, sens în care va verifica și dacă emiterea certificatului de urbanism a echivalat cu un aviz de schimbare a categoriei de folosință, precum și momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului, în raport de consemnarea despăgubirilor pe numele reclamanților.

De asemenea, pentru stabilirea prețului de vânzare al terenurilor de același fel din unitatea administrativ-teritorială - după determinarea categoriei de folosință a terenului în litigiu -, urmează a se obține informațiile relevante de la Camera Notarilor Publici, de la autoritatea administrativă locală ori de la orice altă instituție care le poate furniza, eventual, prin intermediul instanței de apel, care va solicita relații de la instituțiile ce dețin datele necesare administrării probei. Doar în măsura în care nu s-au încheiat asemenea tranzacții în perioada de referință, experții se vor raporta la alte elemente de evaluare, respectiv ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mica publicitate.

În același timp, se va proceda la efectuarea unei noi expertize, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, în raport de prețul de vânzare al altor imobile de același fel, precum și pentru terenul neexpropriat. Este de precizat că, în condițiile în care această instanță de recurs a constatat că rapoartele de expertiză întocmite în cauză sunt nule, remediul pentru vătămarea procesuală suferită de parte prin încălcarea obligației procesuale rezidă în refacerea actului anulat, ceea ce ar însemna că expertiza ar trebui efectuată de aceiași experți desemnați în faza apelului, în ciclul procesual anterior. Instanța de apel, cu ocazia rejudecării, va aprecia, însă, oportunitatea desemnării acelorași experți pentru efectuarea noii expertize, avându-se în vedere că aceștia și-au spus deja părerea în privința criteriilor de evaluare a despăgubirilor.

Față de cele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 106/Ap din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV