ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5172/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 18 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții M.V. și M.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, să se dispună stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în curs de expropriere, proprietatea reclamantului, la valoarea lui reală și în considerarea prejudiciului cauzat de expropriere și plata acestor despăgubiri în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii asupra acțiunii; să se dispună exproprierea totală a terenului proprietatea reclamantului; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 200 din 3 martie 2011, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea; a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente suprafeței de teren de 4.080 mp arabil, situat în Sânicoară, comuna Apahida, înscris în CF nr. X Dezmir, ce a format obiectul exproprierii prin Hotărârea nr. 42 din 22 februarie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, comuna Apahida, județul Cluj, la suma de 513.500 RON; a respins cererea reclamanților privind exproprierea totală a terenului pe care îl dețin în proprietate; a obligat pârâtul să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 3.200 RON.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 42 din 22 iulie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în comuna Apahida, sat Sânicoară, categoria de folosință arabil, înscris în CF nr. X Dezmir, în suprafață de 4.080 mp, în cuantum de 336.233 RON, către reclamanții M.V. și M.C.M., precum și numiții O.V. și O.M.A. Pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului în litigiu și precizarea împrejurării dacă terenul rămas liber mai poate fi utilizat, s-a dispus efectuarea expertizei tehnice de către o comisie de experți constituită din M.E.F., V.F. și P.G., din concluziile căreia a rezultat contravaloarea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate de 4.080 mp, evaluată la prețul de circulație de 513.500 RON corespunzătoare momentului efectuării expertizei, respectiv, luna mai 2010. Expertul P.G.

a precizat că diferența de valoare dintre prețul oferit de expropriator și cea stabilită prin raportul de expertiză include și prejudiciul cauzat reclamanților prin imposibilitatea realizării investiției solicitate prin Certificatul de urbanism din 5 iulie 2006 și materializată în PUD 1.264/2006. Părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă experții și-au menținut concluziile inițiale asupra valorii imobilului, iar în baza art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 și art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, valoarea despăgubirilor s-a stabilit la data efectuării expertizei, luna mai 2010. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M.V. și M.C.M., precum și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

Reclamanții M.V. și M.C.M., au arătat că prin cererea introductivă de instanță au solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în curs de expropriere proprietatea reclamanților, la valoarea reală și în considerarea prejudiciului cauzat de expropriere. La termenul din 17 februarie 2011 și-au precizat acțiunea, solicitând stabilirea cuantumului bănesc la suma de 407.576 RON pentru cota de 1/2 parte din suprafața de 4.080 mp. Reclamanții au mai arătat că evaluarea experților trebuia făcută la nivelul lunii iulie 2008 și nu a lunii mai 2010, iar pentru a fi considerat valabil, modul de calcul al despăgubirilor trebuia să reprezinte media a trei metode de evaluare: metoda comparației cu alte imobile asemănătoare; metoda capitalizării; evaluarea în conformitate cu H.G.

nr. 834/1991. Din suprafața totală de 8.000 mp, în urma exproprierii suprafeței de 4.080 mp, a rămas suprafața de 40 mp și suprafața de 3.880 mp. Reclamanții au fost proprietari în cotă de 1/2 parte asupra imobilului în suprafață totală de 8.000 mp situat în comuna Apahida, sat Sânicoară, cumpărat cu prețul de 376.000 euro, din care au plătit suma de 188.000 euro, reprezentând 47 euro/mp. Suma de 407.576 RON este despăgubirea ce se cuvine a fi achitată reclamanților pentru cota de 1/4 parte din suprafața expropriată, de 4.080 mp, plus dobânda legală. Pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a arătat că în mod greșit prima instanță a menționat că sentința este cu drept de recurs și nu de apel, față de dispozițiile art. 282 1 C. proc.

civ., având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de peste 100.000 RON, iar prin hotărâre s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 513.500 RON. De asemenea, s-a mai arătat că raportul de evaluare prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor de 336.233 RON pentru suprafața de teren expropriată de 4.080 mp având număr cadastral A care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 42 din 22 iulie 2008 a fost corect întocmit. Raportul de expertiză judiciară a fost întocmit în mod defectuos, motiv pentru care nu poate fi luat în considerare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor. Faptul că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 681.360 RON, raportat la cuantumul despăgubirilor evaluate prin expertiza judiciară, se impune acordarea proporțională a cheltuielilor de judecată.

La termenul din 7 septembrie 2011, ținând seama că valoarea obiectului litigiului este de peste 100.000 RON și văzând prevederile art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., instanța de judecată a calificat calea de atac împotriva sentinței ca fiind apel, în loc de recurs. Prin Decizia civilă nr. 267/a din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente suprafeței de 2.040 mp teren la suma de 256.750 RON; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a respins, ca nefondat, apelul pârâtului. Referitor la apelul reclamanților, instanța de apel a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de experții V.F., M.E.F.

și P.G. pentru stabilirea valorii de circulație a terenului în litigiu, rezultă că la data efectuării lucrării, luna mai 2010, valoarea de circulație a terenului în suprafață de 4.080 mp, luându-se în considerare caracteristicile terenului (dotările) la nivelul anterior exproprierii, era de 513.500 RON, din care suma ce le revine reclamanților corespunzătoare suprafeței de 2.040 mp reprezentând 1/2 parte din totalul suprafeței de 4.080 mp aferente parcelei expropriate 2A, este de 256.750 RON.

Instanța de apel a mai reținut că nu poate fi primită susținerea reclamanților privind stabilirea despăgubirilor conform pct. 4.1 din raportul de expertiză f. 117, deoarece la acel capitol experții doar au trecut în revistă valori stabilite prin expertize anterioare, valoarea de 47 euro/mp corespunzând unei perioade anterioare și nu aceleia din „data întocmirii raportului de expertiză", așa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, luna mai 2010, dispoziții care au fost respectate de experții care au întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză. Instanța de apel a mai reținut că nu este fondată nici critica privind neacordarea, de către prima instanță, a dobânzii legale, deoarece această solicitare a fost făcută după ce s-au închis dezbaterile și s-a acordat cuvântul părților pe fond, dar s-a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Referitor la apelul pârâtului Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, instanța de apel a constatat că acesta este nefondat, reținând că critica sentinței privind greșita calificare de către prima instanță a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii, ca fiind apel, iar nu recurs, având în vedere valoarea obiectului cauzei de peste 100.000 RON, a fost soluționată la termenul din 7 septembrie 2011, când în baza art. 282 alin. (1) C. proc. civ. și art. 99 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor judecătorești, s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Instanța de apel a mai reținut că motivul de apel privind greșita stabilire a valorii terenului expropriat în suprafață de 2.040 mp din proprietatea reclamanților la suma de 256.750 RON, în loc de 168.116,5 RON, cât s-a stabilit prin raportul de expertiză ce a stat la baza Hotărârii nr. 42 din 22 iulie 2008 este nefondat, deoarece dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/1994 consacră dreptul persoanei îndreptățite la acțiunea în stabilirea despăgubirii cuvenite. La rândul său, art. 26 alin. (2) la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Aceste dispoziții legale au fost respectate în speță, atât cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, cât și a soluționării pe fond a acțiunii. În ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 3.200 RON, acordate de prima instanță reclamanților, acestea s-au compus integral din onorariile achitate experților.

Chiar dacă acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte, respectiv, pentru suma de 256.750 RON, în loc de 407.576 RON, cât s-a solicitat în calea de atac, instanța de apel a constatat că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat „să se dispună stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în curs de expropriere, proprietatea reclamantului, la valoarea reală și în considerarea prejudiciului cauzat de expropriere", or, acordarea despăgubirilor de către instanță s-a făcut exact la valoarea stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, iar acesta a constituit o probă utilă în soluționarea cauzei. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții M.V., M.C.M., cât și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj.

Recurenții-reclamanți M.V., M.C.M. au criticat decizia instanței de apel sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat, pe care au apreciat-o ca fiind de 407.576 RON pentru cota de 1/2 parte din suprafața de 4.080 mp, plus dobânda legală, reluând, în esență, argumentele prezentate în calea de atac a apelului în acest sens. Recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins solicitarea acestei părți de refacere a raportului de expertiză efectuat în cauză, care nu s-a bazat pe tranzacții întocmite cu privire la imobile de același gen, nu a răspuns la obiecțiunile formulate și nu s-a procedat la stabilirea unui preț total pentru întreaga suprafață de teren a parcelei și nu doar pentru suprafața expropriată.

Analizând recursurile din perspectiva dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2012, întemeiată pe dispozițiile art. 246 C. proc. civ., recurenții-reclamanți M.V. și M.C.M. au arătat că renunță la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 4722/117/2008 și solicită ca instanța să ia act de această manifestare de voință, având în vedere că între părți a intervenit o înțelegere ce face inutilă continuarea judecății. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 septembrie 2012, recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a solicitat să se constate că recursul reclamanților este lipsit de obiect, ca urmare a unei tranzacții intervenite între părți, pe care a depus-o, în copie, la dosarul cauzei.

Renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție reglementat de art. 246 C. proc. civ., ce poate avea loc oricând în cursul judecății, atât cu prilejul cercetării cauzei de către prima instanță, cât și în apel și recurs. Potrivit art. 316 C. proc. civ. dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în respectivul capitol, iar potrivit art. 298 din același cod, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice acestora. Prin urmare, în calea extraordinară de atac a recursului, în condițiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de judecată poate lua act de manifestarea de voință a părții, de renunțare la judecata căii de atac exercitate. În cauză, atât reclamanții M.V., M.C.M., prin cererea scrisă formulată, cât și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, prin înscrisul intitulat „întâmpinare" învederează instanței de judecată încheierea unei tranzacții cu privire la litigiul dedus judecății în prezenta cale de atac, aspect de natură să facă inutilă derularea în continuare a procedurii judiciare. Respectând principiul disponibilității părților specific procesului civil, Înalta Curte constată că în cauză recurenții au renunțat la judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc.

civ., sens în care va lua act de această renunțare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursurilor declarate de reclamanții M.V., M.C.M. și, respectiv, de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj împotriva Deciziei nr. 267/a/2011 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ