ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 634/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 500 din 1

octombrie 2008, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților D.R.D.P.

Cluj, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul local

al comunei Apahida și Primarul comunei Apahida.

A fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta SC M.T.C. România I. SRL împotriva pârâților D.R.D.P. Cluj,

Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul local al comunei Apahida și

Primarul comunei Apahida.

A fost admisă în parte acțiunea

precizată formulată de reclamanta SC M.T.C. România I. SRL împotriva pârâtului

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA și, în consecință, s-a stabilit că

despăgubirea datorată de expropriator reclamantei SC M.T.C. România I. SRL

pentru exproprierea suprafeței de 5740 mp teren situat în Apahida, sat Dezmir,

înscris în C.F. 1290 Dezmir nr. top. 1048/2 și 1043/2 număr cadastral 1009 este

de 963.000 lei.

A fost obligat expropriatorul să

plătească reclamantei această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a prezentei hotărâri.

A fost respinsă cererea de includere

în despăgubire a cheltuielilor făcute de reclamantă pentru scoaterea terenului

din circuitul agricol.

A fost respinsă cererea reclamantei

de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 201 emisă la data de 21 martie 2007 de

către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul

Consiliului Local Apahida s-a stabilit pentru reclamantă o despăgubire în sumă

de 569.930,91 lei pentru terenul în suprafață de 5740 mp situat în comuna

Apahida, sat Dezmir, înscris în CF 1290 nr. top. 1048/2 și 1043/2, număr

cadastral 1009.

Reclamanta a contestat valoarea

despăgubirii stabilite, pretinzând că valoarea de tranzacționare în zonă a unui

teren similar celui expropriat este de 75 Euro/mp .

În aceste condiții, în conformitate

cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 aplicabile în cauză potrivit art.

9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 aprobate prin H.G.

nr. 941/2004, tribunalul a procedat la administrarea expertizei de evaluare de

către o comisie compusă din trei experți, potrivit procedurii și criteriilor

stabilite în art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit expertizei de evaluare

întocmite de comisia constituită din experții evaluatori V.D., G.P. și V.V., a

rezultat că valoarea despăgubirii pentru terenul de 5740 mp supus exproprierii

este de 962.900 lei.

Față de valoarea stabilită de

comisia de evaluare, prima instanță a constatat că valoarea despăgubirii

stabilită prin Hotărârea nr. 201 din 21 martie 2007 este mult subevaluată și de

aceea încalcă norma constituțională cuprinsă în art. 41 alin. (3), potrivit

căreia exproprierea poate fi făcută numai cu o dreaptă despăgubire.

Cu privire la suma reprezentând taxa

de scoatere din circuitul agricol, actualizată cu indicele de creștere a

prețurilor, pretinsă de reclamantă cu titlu de prejudiciu, instanța a apreciat

că cererea este neîntemeiată, pe considerentul că și în situația în care

reclamanta ar fi rămas proprietara terenului, nu ar fi putut pretinde de la

nimeni restituirea acestor cheltuieli. Tot astfel, dacă l-ar fi vândut pe piața

imobiliară, nu ar fi putut pretinde de la cumpărător restituirea lor.

Astfel, s-a reținut că suma achitată

cu titlu de taxă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol rămâne în

sarcina reclamantei, întrucât nu reprezintă un prejudiciu cauzat de

expropriere.

Cât privește cererea reclamantei de

obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, s-a constatat că

aceasta urmează să fie respinsă în temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ.,

întrucât reclamanta nu a făcut dovada unor asemenea cheltuieli.

Prin decizia

nr. 92/A din 16 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a

fost admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe,

care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. să-i plătească reclamantei suma de 10.000 lei,

cheltuieli de judecată parțiale pentru prima instanță.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

A fost obligat pârâtul să-i

plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.

În considerentele hotărârii,

instanța de apel a arătat că în mod corect prima instanță a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a D.R.D.P., având în vedere că în procesele

ce au ca obiect cererile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 198/2004 Statul

Român este reprezentat de expropriator.

Expropriator fiind, potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) din aceeași lege Statul Român prin

C.N.A.D.N.R., în mod corect

a fost admisă acțiunea față de acest pârât și respinsă față de ceilalți pârâți,

inclusiv față de D.R.D.P., care, fiind o subunitate, a fost mandatată de C.N.A.D.N.R.

să redacteze anumite cereri, inclusiv cererea de apel, și să o reprezinte în

proces, fără a schimba însă reprezentarea statului în proces.

În ceea ce privește valoarea

terenului în litigiu, s-a reținut că expertiza tehnică depusă la dosar de pârât

a fost efectuată la data de 29 iunie 2005, iar hotărârea de stabilire a

despăgubirilor a fost emisă abia la data de 21 martie 2007 și comunicată

ulterior reclamantei, fără o nouă evaluare.

În aceste condiții, în mod legal,

prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea

terenului la valoarea actuală.

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză, semnat inclusiv de expertul asistent propus de pârât, care a efectuat

expertiza inițială de evaluare care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 101

din 21 martie 2007 de stabilire a despăgubirilor, nu a rezultat că valoarea de

circulație a terenului în litigiu ar fi crescut datorită investițiilor făcute

de stat în zonă.

Astfel, instanța de apel a constatat

că prima instanță a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor.

Referitor la alte prejudicii cauzate

reclamantei, s-a reținut că valoarea de circulație a terenului a fost stabilită

avându-se în vedere destinația sa de teren construibil, așa cum rezultă din

raportul de expertiză, iar un astfel de prejudiciu ar fi existat în ipoteza în

care terenul ar fi fost evaluat ca teren agricol și cheltuielile efectuate cu

scoaterea sa din circuitul agricol s-ar fi dovedit inutile.

În ceea ce privește cheltuielile de

judecată, s-a reținut că probațiunea a fost suplimentată în apel, în sensul că,

în afara extrasului de cont depus la prima instanță, din care nu rezulta

neapărat că cheltuielile au fost ocazionate de prezentul proces, au fost depuse

în apel factura fiscală nr. 2869416 din 01 iulie 2007 și contractul de

asistență juridică nr. 70/50 din 23 aprilie 2007.

Instanța de apel a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., constatând exagerat cuantumul

cheltuielilor de judecată în sumă de 20.542,3036 lei, diminuându-le la 10.000

lei, sumă apreciată ca fiind corespunzătoare valorii pricinii și muncii

îndeplinite de avocatul angajat, precum și raportat la împrejurarea că acțiunea

a fost admisă doar în parte, față de dispozițiile art. 276 C. proc. civ.

Având în vedere soluția de admitere

în parte a apelului declarat de reclamantă, curtea de apel a constatat că și

cheltuielile de judecată în apel vor fi acordate parțial, în conformitate cu

dispozițiile art. 274 alin. (1) și art. 276 C. proc. civ., corespunzător

pretențiilor admise.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal,

C.N.A.D.N.R.

SA, prin D.R.D.P. Cluj, care a precizat ulterior, în scris, că a declarat

recurs în numele Statului Român, pe care îl reprezintă în proces.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 304, art. 312 și urm. C. proc. civ.

Recurenta a criticat decizia cu

privire la evaluarea terenului în litigiu, reluând susținerea din apel că

valoarea acestuia ar fi crescut în ultimii ani

datorită investițiilor făcute de

stat în zonă.

A mai arătat că instanța de apel

trebuia să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză pentru stabilirea

valorii reale a terenului și că, la soluționarea cauzei nu au fost luate în

considerare toate aspectele necesare pentru pronunțarea unei hotărâri

judecătorești legale și temeinice.

A mai formulat critici cu privire la

coeficienții avuți în vedere de experții care au întocmit raportul de expertiză

efectuat la prima instanță.

La termenul de judecată din data de 4

februarie 2010 instanța a invocat, din oficiu,

excepția nulității recursului

,

în raport cu dispozițiile art. 306

alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este nul, pentru

considerentele la care ne vom referi în continuare.

Conform art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art.

303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304

pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul

de recurs invocat.

Față de faptul că nu constituie

motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată,

instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea

atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

În speță, nu s-au formulat critici

care să facă posibilă încadrarea în acest text de lege.

Dezvoltarea criticilor formulate de

recurentă vizează doar modul în care instanța de apel a făcut aprecierea

probelor cu privire la evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor

acordate pentru terenul expropriat.

Or, modul în care instanța de

judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar

aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11

al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000.

Față de cele expuse mai sus, conform

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de

C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj,

pentru Statul Român.

Având în vedere că recurenta a căzut

în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata

SC M.T.C. România I. SRL

, în conformitate cu

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA, prin D.R.D.P. Cluj, pentru Statul Român, împotriva deciziei nr. 92/A din 16

martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Obligă recurenta la plata sumei de

2807 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M.T.C. România I. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 4 februarie 2010.