ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 634/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 500 din 1 octombrie 2008, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.R.D.P. Cluj, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul local al comunei Apahida și Primarul comunei Apahida. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M.T.C. România I. SRL împotriva pârâților D.R.D.P. Cluj, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul local al comunei Apahida și Primarul comunei Apahida. A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC M.T.C. România I. SRL împotriva pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA și, în consecință, s-a stabilit că despăgubirea datorată de expropriator reclamantei SC M.T.C.

România I. SRL pentru exproprierea suprafeței de 5740 mp teren situat în Apahida, sat Dezmir, înscris în C.F. 1290 Dezmir nr. top. 1048/2 și 1043/2 număr cadastral 1009 este de 963.000 lei. A fost obligat expropriatorul să plătească reclamantei această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. A fost respinsă cererea de includere în despăgubire a cheltuielilor făcute de reclamantă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol. A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 201 emisă la data de 21 martie 2007 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local Apahida s-a stabilit pentru reclamantă o despăgubire în sumă de 569.930,91 lei pentru terenul în suprafață de 5740 mp situat în comuna Apahida, sat Dezmir, înscris în CF 1290 nr. top.

1048/2 și 1043/2, număr cadastral 1009. Reclamanta a contestat valoarea despăgubirii stabilite, pretinzând că valoarea de tranzacționare în zonă a unui teren similar celui expropriat este de 75 Euro/mp . În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 aplicabile în cauză potrivit art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 aprobate prin H.G. nr. 941/2004, tribunalul a procedat la administrarea expertizei de evaluare de către o comisie compusă din trei experți, potrivit procedurii și criteriilor stabilite în art. 26 din Legea nr. 33/1994. Potrivit expertizei de evaluare întocmite de comisia constituită din experții evaluatori V.D., G.P. și V.V., a rezultat că valoarea despăgubirii pentru terenul de 5740 mp supus exproprierii este de 962.900 lei.

Față de valoarea stabilită de comisia de evaluare, prima instanță a constatat că valoarea despăgubirii stabilită prin Hotărârea nr. 201 din 21 martie 2007 este mult subevaluată și de aceea încalcă norma constituțională cuprinsă în art. 41 alin. (3), potrivit căreia exproprierea poate fi făcută numai cu o dreaptă despăgubire. Cu privire la suma reprezentând taxa de scoatere din circuitul agricol, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor, pretinsă de reclamantă cu titlu de prejudiciu, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată, pe considerentul că și în situația în care reclamanta ar fi rămas proprietara terenului, nu ar fi putut pretinde de la nimeni restituirea acestor cheltuieli.

Tot astfel, dacă l-ar fi vândut pe piața imobiliară, nu ar fi putut pretinde de la cumpărător restituirea lor. Astfel, s-a reținut că suma achitată cu titlu de taxă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol rămâne în sarcina reclamantei, întrucât nu reprezintă un prejudiciu cauzat de expropriere. Cât privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, s-a constatat că aceasta urmează să fie respinsă în temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ., întrucât reclamanta nu a făcut dovada unor asemenea cheltuieli. Prin decizia nr. 92/A din 16 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

să-i plătească reclamantei suma de 10.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale pentru prima instanță. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel. În considerentele hotărârii, instanța de apel a arătat că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.R.D.P., având în vedere că în procesele ce au ca obiect cererile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 198/2004 Statul Român este reprezentat de expropriator. Expropriator fiind, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din aceeași lege Statul Român prin C.N.A.D.N.R., în mod corect a fost admisă acțiunea față de acest pârât și respinsă față de ceilalți pârâți, inclusiv față de D.R.D.P., care, fiind o subunitate, a fost mandatată de C.N.A.D.N.R.

să redacteze anumite cereri, inclusiv cererea de apel, și să o reprezinte în proces, fără a schimba însă reprezentarea statului în proces. În ceea ce privește valoarea terenului în litigiu, s-a reținut că expertiza tehnică depusă la dosar de pârât a fost efectuată la data de 29 iunie 2005, iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă abia la data de 21 martie 2007 și comunicată ulterior reclamantei, fără o nouă evaluare. În aceste condiții, în mod legal, prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea terenului la valoarea actuală. Din raportul de expertiză efectuat în cauză, semnat inclusiv de expertul asistent propus de pârât, care a efectuat expertiza inițială de evaluare care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 101 din 21 martie 2007 de stabilire a despăgubirilor, nu a rezultat că valoarea de circulație a terenului în litigiu ar fi crescut datorită investițiilor făcute de stat în zonă.

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor. Referitor la alte prejudicii cauzate reclamantei, s-a reținut că valoarea de circulație a terenului a fost stabilită avându-se în vedere destinația sa de teren construibil, așa cum rezultă din raportul de expertiză, iar un astfel de prejudiciu ar fi existat în ipoteza în care terenul ar fi fost evaluat ca teren agricol și cheltuielile efectuate cu scoaterea sa din circuitul agricol s-ar fi dovedit inutile.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a reținut că probațiunea a fost suplimentată în apel, în sensul că, în afara extrasului de cont depus la prima instanță, din care nu rezulta neapărat că cheltuielile au fost ocazionate de prezentul proces, au fost depuse în apel factura fiscală nr. 2869416 din 01 iulie 2007 și contractul de asistență juridică nr. 70/50 din 23 aprilie 2007. Instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., constatând exagerat cuantumul cheltuielilor de judecată în sumă de 20.542,3036 lei, diminuându-le la 10.000 lei, sumă apreciată ca fiind corespunzătoare valorii pricinii și muncii îndeplinite de avocatul angajat, precum și raportat la împrejurarea că acțiunea a fost admisă doar în parte, față de dispozițiile art. 276 C. proc.

civ. Având în vedere soluția de admitere în parte a apelului declarat de reclamantă, curtea de apel a constatat că și cheltuielile de judecată în apel vor fi acordate parțial, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) și art. 276 C. proc. civ., corespunzător pretențiilor admise. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, care a precizat ulterior, în scris, că a declarat recurs în numele Statului Român, pe care îl reprezintă în proces. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304, art. 312 și urm. C. proc. civ. Recurenta a criticat decizia cu privire la evaluarea terenului în litigiu, reluând susținerea din apel că valoarea acestuia ar fi crescut în ultimii ani datorită investițiilor făcute de stat în zonă.

A mai arătat că instanța de apel trebuia să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză pentru stabilirea valorii reale a terenului și că, la soluționarea cauzei nu au fost luate în considerare toate aspectele necesare pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și temeinice. A mai formulat critici cu privire la coeficienții avuți în vedere de experții care au întocmit raportul de expertiză efectuat la prima instanță. La termenul de judecată din data de 4 februarie 2010 instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului , în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare. Conform art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat. Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. În speță, nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text de lege. Dezvoltarea criticilor formulate de recurentă vizează doar modul în care instanța de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.

Or, modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, pentru Statul Român. Având în vedere că recurenta a căzut în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC M.T.C. România I. SRL , în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, pentru Statul Român, împotriva deciziei nr. 92/A din 16 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă recurenta la plata sumei de 2807 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M.T.C. România I. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.