ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7330/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalului Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 492 din 27 mai 2010, a respins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, a admis în parte acțiunea intentată de reclamantul I.T., în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA; pârâtul a fost obligat să achite reclamantului despăgubiri pentru imobilele expropriate, situate în comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral XX, teren în suprafață de 4629 mp în sumă de 156.000 RON și nr. cadastral YY, teren în suprafață de 3993 mp, în sumă de 134.600 RON; pârâtul Statul Român a fost obligat, prin C.N.D.A. din România SA, să achite reclamantului sumă de 1.320 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin hotărârea nr. 33 din 12 iulie 2007 a C.N.D.A. din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 90.005,54 RON reprezentând echivalentul sumei de 25.385,30 euro pentru imobilul expropriat situat în comuna Săvădisla, sat S., arabil, tarlaua AA, în suprafață de 4.629 identificat prin nr. cadastral XX, în favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptățită la despăgubiri. Prin hotărârea nr. 34 din 12 noiembrie 2007 a C.N.D.A. din România S.A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 77.639,25 RON, reprezentând echivalentul sumei de 22.760,10 euro pentru imobilul expropriat, situat în comuna Săvădisla, satul S. arabil, tarlaua BB, în suprafață de 3.993 mp identificat prin număr cadastral YY, în favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptățită la despăgubiri.

Conform art. 9 alin. (1) Legea nr. 198/2004 expropriatul, nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2), se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii. Având în cerere că reclamantul este menționat în hotărârile menționate mai sus ca persoană expropriată, în temeiul dispozițiilor legale menționate, instanța a considerat că acesta și-a justificat calitatea procesuală și interesul pentru a contesta cuantumul despăgubirilor, motiv pentru care a respins excepțiile invocate de pârât.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat și completat în cauză de experții F.V., M.F. și G.P. s-a stabilit că despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul sunt în cuantum 33,70 RON/mp sau 8 euro/mp, rezultând pentru terenul cu număr cadastral XX, în suprafață de 4629 mp valoarea de 156.000 RON și pentru terenul cu număr cadastral YY, în suprafață de 3993 mp, valoarea de 134.600 RON. Experții au arătat că zona în care se află terenul în litigiu are categoria teren agricol tip pășune, iar pe teren nu există construcții.

De asemenea, unitățile de alimentație publică și stații ale mijloacelor de transport în comun sunt la foarte mare distanță, iar dotările de zonă (rețea de curent electric, apă și gaz) sunt la distanțe de peste 500 m. De asemenea, experții au precizat că prețul din completarea la raportul de expertiză a fost stabilit la data la care s-a făcut reevaluarea, respectiv 09 septembrie 2009 . Expertul numit la solicitarea reclamanților a arătat că în opinia sa valoarea terenului în suprafață de 4.629 mp este de 19 euro/mp, iar cea a terenului în suprafață de 3.993 mp este de 11 euro/mp, însă instanța nu poate ține cont de această opinie, expertul evaluând terenurile raportat la metoda comparației de piață, luând în calcul valorile unor terenuri care se află în alte localități și având alte caracteristici.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (3) Legea nr. 198/2004 expropriatul, nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2), se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Conform art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Totodată, art. 27 alin. (2) din aceeași lege prevede că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată. Față de cele ce preced, instanța consideră că experții au stabilit în mod corect despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul ca urmare a exproprierii, acestea fiind stabilite raportat la data întocmirii raportului de expertiză.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 5A din 25 ianuarie 2012, a admis în parte apelul declarat de reclamantul I.T., împotriva sentinței civile nr. 492 din 27 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA București, a fost obligat să îi plătească reclamantului I.T., pentru terenul în suprafață de 4.629 mp situat în comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral XX, suma de 215.629 RON, respectiv 49.530 euro, iar pentru terenul în suprafață de 3.993 mp situat în comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral YY, suma de 130.200 RON, respectiv 29.907 euro; s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A.

din România SA București, împotriva aceleiași sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Așa cum a reținut în mod corect prima instanță, prin hotărârea nr. 32 din 12 noiembrie 1007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 90.005,54 RON (25.385,30 euro) pentru terenul arabil în suprafață de 4629 identificat prin nr. cadastral XX, tarlaua „AA", persoana aparent îndreptățită fiind reclamantul I.T.; Prin hotărârea nr. 34 din 12 noiembrie 2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 77.639,25 RON (22.760,10 euro) pentru terenul arabil identificat prin nr. cadastral YY, situat în corn.

Săvădisla, sat S., tarlaua „BB", persoana aparent îndreptățită la despăgubiri fiind reclamantul I.T.. Prin raportul de expertiză efectuat de comisia de experți constituită din experții F.V., G.P. și M.F., imobilul în litigiu a fost identificat ca făcând parte din parcela Z, tarlaua Z1, nr. cadastral XX, și din parcela Q, tarlaua Q1, nr. cadastral YY. Reclamantul a făcut cu titlul de proprietate din 19 februarie 2008, dovada că i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha și 800 mp, în extravilanul localității S., corn. Săvădisla, din care 4.000 mp în tarlaua W, parcela Q1, în locul numit „V.F." și 6800 mp în tarlaua N, parcela Z, în locul numit „H.L.S.". Așadar, contrar susținerilor apelantului-pârât, reclamantul a dovedit că este persoana îndreptățită la despăgubiri, astfel că excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantului au fost neîntemeiate.

În apel, s-a efectuat un raport de expertiză de comisia constituită din experții B.M., C.S. și L.S.N., în care s-a concluzionat că: 1. la data exproprierii, 27 noiembrie 2007, valoarea de circulație a terenului era următoarea: a) parcela „a" cu nr. cadastral XX în suprafață de 4.629 mp Vt=219.837 RON, respectiv Vt=63.880 EUR; b) parcela „b" cu nr. cadastral YY în suprafață de 3993 mp Vt=132.742 RON, respectiv Vt=38.572 EUR; 2. la data efectuării raportului de expertiză, 2 decembrie 2011, valoarea de circulație a terenului era următoarea: a) parcela „a" cu nr. cadastral XX în suprafață de 4629 mp, Vt=215.629 RON, respectiv Vt=49.530 EUR; b) parcela „b" cu nr. cadastral YY în suprafață de 3993 mp, Vt=130.200 RON, respectiv Vt=29.907 EUR.

Aceste valori au fost stabilite pe bază de contracte de vânzare-cumpărare și hotărâri judecătorești irevocabile, cu privire la terenuri asemănătoare celor în litigiu care au fost tranzacționate în zonă. Potrivit art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prevăzute de aceștia. Ținând cont de aceste dispoziții legale, în baza art. 296 C. proc.

civ., s-a admis în parte apelul reclamantului împotriva sentinței tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului despăgubiri calculate la data efectuării expertizei, 2 decembrie 2011, pentru terenul în suprafață de 4.629 mp situat în comuna Săvădisla, sat S., nr. cadastral XX, în sumă de 215.629 RON, respectiv 49.530 euro, iar pentru terenul în suprafață de 3.993 mp situat în comuna Săvădisla, sat S., nr. cadastral YY, suma de 131.200 RON, respectiv 29.907 euro. Nu se s-au acordat despăgubirile calculate la data exproprierii, 27 noiembrie 2007, deoarece exact atunci a fost o scurtă perioadă în care imobilele au fost tranzacționate la prețuri supraevaluate, după care piața imobiliară a început să își revină la o stare de normalitate.

Cu atât mai puțin nu i s-a acordat reclamantului suma de 131.874 euro în baza coraportului de expertiză efectuat de expertul M.F. la prima instanță, față de concluziile noului raport de expertiză efectuat în apel. Aceeași comisie de experți a stabilit în apel, că parcela de teren rămasă neexpropriată din tarlaua „Șesurele" cu nr. cadastral XX în suprafață de 2191 mp având destinația de teren agricol, extravilan, nu a suferit nicio depreciere în urma dezmembrării, decât faptul că s-a diminuat suprafața agricolă, dar valoarea parcelei rămase în urma exproprierii, nu este influențată de micșorarea suprafeței acesteia. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul pârâtului a fost în totalitate nefondat și în baza art. 296 C. proc.

civ. a fost respins ca atare. Deși la stabilirea obiectivelor expertizei în apel, instanța a ținut cont și de susținerile pârâtului-apelant, la data de 16 ianuarie 2012 acesta a depus la dosar, o serie de obiectiuni care față de opunerea reprezentanților reclamantului-apelant și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și faptul că raportul de expertiză a fost efectuat de comisia de trei experți cu respectarea dispozițiilor art. 9 Legea nr. 198/2004 și art. 26 Legea nr. 33/1994, au fost respinse ca nefondate. Excepțiile lipsei de interes în formularea acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive în mod corect au fost respinse de către prima instanță, iar reiterarea lor în apel este neîntemeiată față de aspectul că prin titlul de proprietate din 19 februarie 2008, dosar apel, reclamantul a făcut dovada că terenurile expropriate fac parte din terenurile asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a rolului activ al instanței, principiu consacrat de art 129 C. proc. civ., în legătură cu efectuarea raportului de expertiză, în apel s-a încuviințat un nou raport de expertiză tehnică judiciară, efectuat de o comisie de 3 experți, dar cu toate acestea, pârâtul-apelant nu este de acord nici cu concluziile acestui raport de expertiză care reprezintă o probă științifică în cauză. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs, C.N.D.A. din România SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A.

din România SA, a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la care trimit prevederile art. 9 alin. (3) Legea nr. 198/2004, în ceea ce privește momentul la care se stabilește valoarea imobilului și se calculează despăgubirile cuvenite pentru terenul expropriat. Astfel, în mod greșit, instanța a concluzionat că perioada de referință este data raportului de evaluare întocmit anterior exproprierii, întrucât din interpretarea literală a normei și coroborarea acesteia cu art. 25, rezultă că „data raportului de expertiză" se referă strict la momentul efectuării raportului de expertiză în cadrul litigiului având ca obiect cuantumul despăgubirilor contestate pe cale judiciară, fără ca legiuitorul să fi menționat un alt criteriu temporal de care experții sau instanța să fie tinuti.

Raportul de expertiză întocmit anterior exproprierii, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (8) Legea nr. 198/2004, nu poate fi luat în considerare în cadrul litigiului, astfel cum a procedat instanța de apel, și pentru motivul că între acesta și raportul de evaluare întocmit în cursul judecății există diferențe ce rezidă în denumirea dată de textul legal, dar și din metodologia diferită prevăzută de legiuitor pentru efectuarea celor două acte procedurale. Recurentul Statul Român a arătat, totodată, că instanța de apel, ar fi trebuit să admită apelul și să respingă cererea ca neîntemeiată, deoarece valoarea de circulație la momentul efectuării expertizei în apel a fost stabilit în mod unanim de experți la: 49.530 euro și respectiv 29.907 euro.

Examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Se constată că instanța de apel nu a făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994. Potrivit acestei norme „La calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză". Contrar celor reținute de către instanța de apel - ca, de altfel și prima instanță -, sintagma „data întocmirii raportului de expertiză", corespunde datei la care este efectuată expertiza topografică în cadrul judecății, și nu celei a raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă a exproprierii, prealabilă procedurii jurisdicționale, derulată în fața comisiei de aplicare a legii din cadrul C.N.D.A.

din România SA. Această interpretare rezultă din obiectul cererii în justiție pusă de către legiuitor la dispoziția persoanei expropriate, însă și din raportarea normei în discuție la alte dispoziții ale Legii nr. 198/2004, sub imperiul căreia s-a desfășurat procedura exproprierii din cauză. Astfel, chiar dacă cererea prevăzută de art. 9 din lege reprezintă o cale de atac împotriva hotărârii emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul C.N.D.A. din România SA, după cum reiese din art. 10 alin. (1) lit. 4 Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin H.G. nr. 941/2004, finalitatea cererii este aceea a stabilirii cuantumului despăgubirilor de către instanța de judecată, potrivit unei proceduri specifice și pe baza altor criterii decât cele aplicate în etapa administrativă prealabilă.

Legiuitorul nu a intenționat verificarea, de către instanța de judecată, a legalității hotărârii administrative de stabilire a despăgubirilor în raport de prețurile de vânzare practicate în zona în care se află imobilul expropriat deoarece, în acest caz, nu ar fi prevăzut o procedură diferită de calcul al despăgubirilor, că ar fi dispus în sarcina instanței obligația de verificare a legalității emiterii hotărârii administrative, prin prisma actelor care au stat la baza acesteia. Or, se observă că procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor de către instanța de judecată este cea prevăzută de Legea nr. 33/1994 și nu de către Legea nr. 198/2004 pentru faza exproprierii, cu finalitatea determinării prețului cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (9) Legea nr. 198/2004 (în forma de la data pronunțării sentinței în cauză), autoritatea administrativă implicată în procedura exproprierii are în vedere un raport de evaluare care se întocmește avându-se în vedere expertiza actualizată. Rezultă, din modul diferit de reglementare a procedurii în etapa jurisdictională, că intenția legiuitorului a fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor de instanța de judecată, pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă, inclusiv din perspectiva momentului de calculare a despăgubirilor. întrucât instanța de judecată nu verifică dacă hotărârea administrativă a fost legal emisă, nu există niciun motiv pentru a determina cuantumul despăgubirilor la data transferului dreptului de proprietate prin expropriere.

În aceste condiții, sintagma „data întocmirii raportului de expertiză", presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecății, și nu la data exproprierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul folosește o tehnologie diferită pentru conturarea celor două etape, respectiv „raport de expertiză" pentru etapa jurisdictională și „raport de evaluare" pentru faza administrativă, neavând-o în vedere, pe aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a despăgubirilor. Raportul de expertiză întocmit în faza apelului nu întrunește, însă, exigențele prevăzute de art. 26 Legea nr. 33/1994, în sensul că nu reflectă prețul de vânzare practicat „în mod obișnuit" în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul expropriat.

Acesta corespunde, în primul rând, prețului consemnat în acte autentice de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referință (data efectuării expertizei) și doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacții în această perioadă, se vor recurge la alte mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte și ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, ori prețurile din anunțurile de mica publicitate din zonele locale. În aceste condiții, se impune efectuarea unei noi expertize topografice cu respectarea prevederilor art. 25 și 26 Legea nr. 33/1994 , care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare.

În acest sens, urmează a se obține informațiile relevante de la C.N.P., de la autoritatea administrativă locală ori de la orice altă instituție care le poate furniza, prin intermediul instanței de apel, care va solicita relații de la instituțiile ce dețin datele necesare administrării probei. Doar în măsura în care nu s-a încheiat asemenea tranzacții în perioada de referință, experții se vor raporta la alte elemente de evaluare, respectiv ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mică publicitate. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare, în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.D.A.

din România SA în vederea efectuării unei noi expertize în condițiile arătate prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.D.A. din România împotriva deciziei civile nr. 5/A din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza îa aceeași instanță de apel spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.