ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7330/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7330/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Tribunalului Cluj, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 492 din 27 mai 2010, a respins excepțiile lipsei de interes

și a lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, a admis în

parte acțiunea intentată de reclamantul I.T., în contradictoriu cu Statul

Român, prin C.N.D.A. din România SA; pârâtul a fost obligat să achite

reclamantului despăgubiri pentru imobilele expropriate, situate în comuna

Săvădisla, satul S., nr. cadastral XX, teren în suprafață de 4629 mp în sumă de

156.000 RON și nr. cadastral YY, teren în suprafață de 3993 mp, în sumă de

134.600 RON; pârâtul Statul Român a fost obligat, prin C.N.D.A. din România SA,

să achite reclamantului sumă de 1.320 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. 33 din 12 iulie 2007

a C.N.D.A. din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat

acordarea despăgubirii în cuantum de 90.005,54 RON reprezentând echivalentul sumei

de 25.385,30 euro pentru imobilul expropriat situat în comuna Săvădisla, sat S.,

arabil, tarlaua AA, în suprafață de 4.629 identificat prin nr. cadastral XX, în

favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptățită la despăgubiri.

Prin hotărârea nr. 34 din 12 noiembrie

2007 a C.N.D.A. din România S.A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 77.639,25 RON, reprezentând echivalentul

sumei de 22.760,10 euro pentru imobilul expropriat, situat în comuna Săvădisla,

satul S. arabil, tarlaua BB, în suprafață de 3.993 mp identificat prin număr cadastral

YY, în favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptățită la despăgubiri.

Conform art. 9 alin. (1) Legea nr. 198/2004

expropriatul, nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile

art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2), se poate adresa instanței judecătorești

competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea

de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea

contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului

supus exproprierii.

Având în cerere că reclamantul este menționat

în hotărârile menționate mai sus ca persoană expropriată, în temeiul dispozițiilor

legale menționate, instanța a considerat că acesta și-a justificat calitatea procesuală

și interesul pentru a contesta cuantumul despăgubirilor, motiv pentru care a respins

excepțiile invocate de pârât.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară

efectuat și completat în cauză de experții F.V., M.F. și G.P. s-a stabilit că despăgubirile

la care este îndreptățit reclamantul sunt în cuantum 33,70 RON/mp sau 8 euro/mp,

rezultând pentru terenul cu număr cadastral XX, în suprafață de 4629 mp valoarea

de 156.000 RON și pentru terenul cu număr cadastral YY, în suprafață de 3993 mp,

valoarea de 134.600 RON.

Experții au arătat că zona în care se află

terenul în litigiu are categoria teren agricol tip pășune, iar pe teren nu există

construcții. De asemenea, unitățile de alimentație publică și stații ale mijloacelor

de transport în comun sunt la foarte mare distanță, iar dotările de zonă (rețea

de curent electric, apă și gaz) sunt la distanțe de peste 500 m.

De asemenea, experții au precizat că prețul

din completarea la raportul de expertiză a fost stabilit la data la care s-a făcut

reevaluarea, respectiv 09 septembrie 2009 .

Expertul numit la solicitarea reclamanților

a arătat că în opinia sa valoarea terenului în suprafață de 4.629 mp este de 19

euro/mp, iar cea a terenului în suprafață de 3.993 mp este de 11 euro/mp, însă instanța

nu poate ține cont de această opinie, expertul evaluând terenurile raportat la metoda

comparației de piață, luând în calcul valorile unor terenuri care se află în alte

localități și având alte caracteristici.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (3) Legea

nr. 198/2004 expropriatul, nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile

art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2), se poate adresa instanței judecătorești

competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea

de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea

contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului

supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii

de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate

asupra terenului. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului

articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Conform art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994

la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Totodată, art. 27 alin. (2) din aceeași

lege prevede că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică

decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat

sau de altă persoană interesată.

Față de cele ce preced, instanța consideră

că experții au stabilit în mod corect despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul

ca urmare a exproprierii, acestea fiind stabilite raportat la data întocmirii raportului

de expertiză.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin

decizia civilă nr. 5A din 25 ianuarie 2012,

a admis în parte apelul declarat de reclamantul I.T., împotriva

sentinței civile nr. 492 din 27 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o

în parte, în sensul că pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA București,

a fost obligat să îi plătească reclamantului I.T., pentru terenul în suprafață de

4.629 mp situat în comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral XX, suma de 215.629

RON, respectiv 49.530 euro, iar pentru terenul în suprafață de 3.993 mp situat în

comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral YY, suma de 130.200 RON, respectiv 29.907

euro; s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A.

din România SA București, împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Așa cum a reținut în mod corect prima instanță,

prin hotărârea nr. 32 din 12 noiembrie 1007 a Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 90.005,54 RON (25.385,30

euro) pentru terenul arabil în suprafață de 4629 identificat prin nr. cadastral

XX, tarlaua „AA", persoana aparent îndreptățită fiind reclamantul I.T.;

Prin hotărârea nr. 34 din 12 noiembrie

2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii

în sumă de 77.639,25 RON (22.760,10 euro) pentru terenul arabil identificat prin

nr. cadastral YY, situat în corn. Săvădisla, sat S., tarlaua „BB", persoana

aparent îndreptățită la despăgubiri fiind reclamantul I.T..

Prin raportul de expertiză efectuat de

comisia de experți constituită din experții F.V., G.P. și M.F., imobilul în litigiu

a fost identificat ca făcând parte din parcela Z, tarlaua Z1, nr. cadastral XX,

și din parcela Q, tarlaua Q1, nr. cadastral YY.

Reclamantul a făcut cu titlul de proprietate

din 19 februarie 2008, dovada că i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra

terenului în suprafață de 1 ha și 800 mp, în extravilanul localității S., corn.

Săvădisla, din care 4.000 mp în tarlaua W, parcela Q1, în locul numit „V.F."

și 6800 mp în tarlaua N, parcela Z, în locul numit „H.L.S.".

Așadar, contrar susținerilor apelantului-pârât,

reclamantul a dovedit că este persoana îndreptățită la despăgubiri, astfel că excepțiile

lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantului au fost

neîntemeiate.

În apel, s-a efectuat un raport de expertiză

de comisia constituită din experții B.M., C.S. și L.S.N., în care s-a concluzionat

că:

valoarea de circulație a terenului era următoarea:

a) parcela „a" cu nr. cadastral XX

în suprafață de 4.629 mp Vt=219.837 RON, respectiv Vt=63.880 EUR;

b) parcela „b" cu nr. cadastral YY

în suprafață de 3993 mp Vt=132.742 RON, respectiv Vt=38.572 EUR;

2 decembrie 2011, valoarea de circulație a terenului era următoarea:

a) parcela „a" cu nr. cadastral XX

în suprafață de 4629 mp, Vt=215.629 RON, respectiv Vt=49.530 EUR;

b) parcela „b" cu nr. cadastral YY

în suprafață de 3993 mp, Vt=130.200 RON, respectiv Vt=29.907 EUR.

Aceste valori au fost stabilite pe bază

de contracte de vânzare-cumpărare și hotărâri judecătorești irevocabile, cu privire

la terenuri asemănătoare celor în litigiu care au fost tranzacționate în zonă.

Potrivit art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994,

la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama

de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prevăzute

de aceștia.

Ținând cont de aceste dispoziții legale,

în baza art. 296 C. proc. civ., s-a admis în parte apelul reclamantului împotriva

sentinței tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat

pârâtul să îi plătească reclamantului despăgubiri calculate la data efectuării expertizei,

2 decembrie 2011, pentru terenul în suprafață de 4.629 mp situat în comuna Săvădisla,

sat S., nr. cadastral XX, în sumă de 215.629 RON, respectiv 49.530 euro, iar pentru

terenul în suprafață de 3.993 mp situat în comuna Săvădisla, sat S., nr. cadastral

YY, suma de 131.200 RON, respectiv 29.907 euro.

Nu se s-au acordat despăgubirile calculate

la data exproprierii, 27 noiembrie 2007, deoarece exact atunci a fost o scurtă perioadă

în care imobilele au fost tranzacționate la prețuri supraevaluate, după care piața

imobiliară a început să își revină la o stare de normalitate.

Cu atât mai puțin nu i s-a acordat reclamantului

suma de 131.874 euro în baza coraportului de expertiză efectuat de expertul M.F.

la prima instanță, față de concluziile noului raport de expertiză efectuat în apel.

Aceeași comisie de experți a stabilit în

apel, că parcela de teren rămasă neexpropriată din tarlaua „Șesurele" cu

nr. cadastral XX în suprafață de 2191 mp având destinația de teren agricol, extravilan,

nu a suferit nicio depreciere în urma dezmembrării, decât faptul că s-a diminuat

suprafața agricolă, dar valoarea parcelei rămase în urma exproprierii, nu este influențată

de micșorarea suprafeței acesteia.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Apelul pârâtului a fost în totalitate nefondat

și în baza art. 296 C. proc. civ. a fost respins ca atare.

Deși la stabilirea obiectivelor expertizei

în apel, instanța a ținut cont și de susținerile pârâtului-apelant, la data de 16

ianuarie 2012 acesta a depus la dosar, o serie de obiectiuni care față de opunerea

reprezentanților reclamantului-apelant și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, precum și faptul că raportul de expertiză a fost efectuat de comisia de trei

experți cu respectarea dispozițiilor art. 9 Legea nr. 198/2004 și art. 26 Legea

nr. 33/1994, au fost respinse ca nefondate.

Excepțiile lipsei de interes în formularea

acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive în mod corect au fost respinse

de către prima instanță, iar reiterarea lor în apel este neîntemeiată față de aspectul

că prin titlul de proprietate din 19 februarie 2008, dosar apel, reclamantul a făcut

dovada că terenurile expropriate fac parte din terenurile asupra cărora i s-a reconstituit

dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.

În ceea ce privește pretinsa încălcare

a rolului activ al instanței, principiu consacrat de art 129 C. proc. civ., în legătură

cu efectuarea raportului de expertiză, în apel s-a încuviințat un nou raport de

expertiză tehnică judiciară, efectuat de o comisie de 3 experți, dar cu toate acestea,

pârâtul-apelant nu este de acord nici cu concluziile acestui raport de expertiză

care reprezintă o probă științifică în cauză.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată,

a declarat recurs, C.N.D.A. din România SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul

Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA, a susținut, în esență, că instanța de

apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la care trimit

prevederile art. 9 alin. (3) Legea nr. 198/2004, în ceea ce privește momentul la

care se stabilește valoarea imobilului și se calculează despăgubirile cuvenite pentru

terenul expropriat.

Astfel, în mod greșit, instanța a concluzionat

că perioada de referință este data raportului de evaluare întocmit anterior exproprierii,

întrucât din interpretarea literală a normei și coroborarea acesteia cu art. 25,

rezultă că „data raportului de expertiză" se referă strict la momentul efectuării

raportului de expertiză în cadrul litigiului având ca obiect cuantumul despăgubirilor

contestate pe cale judiciară, fără ca legiuitorul să fi menționat un alt criteriu

temporal de care experții sau instanța să fie tinuti.

Raportul de expertiză întocmit anterior

exproprierii, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (8) Legea nr. 198/2004,

nu poate fi luat în considerare în cadrul litigiului, astfel cum a procedat instanța

de apel, și pentru motivul că între acesta și raportul de evaluare întocmit în cursul

judecății există diferențe ce rezidă în denumirea dată de textul legal, dar și din

metodologia diferită prevăzută de legiuitor pentru efectuarea celor două acte procedurale.

Recurentul Statul Român a arătat, totodată,

că instanța de apel, ar fi trebuit să admită apelul și să respingă cererea ca neîntemeiată,

deoarece valoarea de circulație la momentul efectuării expertizei în apel a fost

stabilit în mod unanim de experți la: 49.530 euro și respectiv 29.907 euro.

Examinând decizia recurată, în raport de

criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este

fondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că instanța de apel nu a făcut

o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994.

Potrivit acestei norme „La calcularea despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză".

Contrar celor reținute de către instanța

de apel - ca, de altfel și prima instanță -, sintagma „data întocmirii raportului

de expertiză", corespunde datei la care este efectuată expertiza topografică

în cadrul judecății, și nu celei a raportului de evaluare întocmit în procedura

administrativă a exproprierii, prealabilă procedurii jurisdicționale, derulată în

fața comisiei de aplicare a legii din cadrul C.N.D.A. din România SA.

Această interpretare rezultă din obiectul

cererii în justiție pusă de către legiuitor la dispoziția persoanei expropriate,

însă și din raportarea normei în discuție la alte dispoziții ale Legii nr. 198/2004,

sub imperiul căreia s-a desfășurat procedura exproprierii din cauză.

Astfel,

chiar dacă cererea prevăzută de art. 9 din lege reprezintă o cale de atac împotriva

hotărârii emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul C.N.D.A.

din România SA, după cum reiese din art. 10 alin. (1) lit. 4 Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin H.G. nr. 941/2004, finalitatea cererii

este aceea a stabilirii cuantumului despăgubirilor de către instanța de judecată,

potrivit unei proceduri specifice și pe baza altor criterii decât cele aplicate

în etapa administrativă prealabilă.

Legiuitorul

nu a intenționat verificarea, de către instanța de judecată, a legalității hotărârii

administrative de stabilire a despăgubirilor în raport de prețurile de vânzare practicate

în zona în care se află imobilul expropriat deoarece, în acest caz, nu ar fi prevăzut

o procedură diferită de calcul al despăgubirilor, că ar fi dispus în sarcina instanței

obligația de verificare a legalității emiterii hotărârii administrative, prin prisma

actelor care au stat la baza acesteia.

Or,

se observă că procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor de către instanța

de judecată este cea prevăzută de Legea nr. 33/1994 și nu de către Legea nr. 198/2004

pentru faza exproprierii, cu finalitatea determinării prețului cu care se vând în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială.

În

conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (9) Legea nr. 198/2004 (în forma de la

data pronunțării sentinței în cauză), autoritatea administrativă implicată în procedura

exproprierii are în vedere un raport de evaluare care se întocmește avându-se în

vedere expertiza actualizată.

Rezultă,

din modul diferit de reglementare a procedurii în etapa jurisdictională, că intenția

legiuitorului a fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor de instanța

de judecată, pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă,

inclusiv din perspectiva momentului de calculare a despăgubirilor. întrucât instanța

de judecată nu verifică dacă hotărârea administrativă a fost legal emisă, nu există

niciun motiv pentru a determina cuantumul despăgubirilor la data transferului dreptului

de proprietate prin expropriere.

În

aceste condiții, sintagma „data întocmirii raportului de expertiză", presupune

raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecății, și nu la data exproprierii,

cu atât mai mult cu cât legiuitorul folosește o tehnologie diferită pentru conturarea

celor două etape, respectiv „raport de expertiză" pentru etapa jurisdictională

și „raport de evaluare" pentru faza administrativă, neavând-o în vedere, pe

aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a despăgubirilor.

Raportul

de expertiză întocmit în faza apelului nu întrunește, însă, exigențele prevăzute

de art. 26 Legea nr. 33/1994, în sensul că nu reflectă prețul de vânzare practicat

„în mod obișnuit" în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul

expropriat.

Acesta

corespunde, în primul rând, prețului consemnat în acte autentice de vânzare-cumpărare,

încheiate în perioada de referință (data efectuării expertizei) și doar în măsura

în care nu au fost perfectate tranzacții în această perioadă, se vor recurge la

alte mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte și ofertele

de preț ale agențiilor imobiliare, ori prețurile din anunțurile de mica publicitate

din zonele locale.

În

aceste condiții, se impune efectuarea unei noi expertize topografice cu respectarea

prevederilor art. 25 și 26 Legea nr. 33/1994 , care să se bazeze pe prețurile de

vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel

cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare.

În

acest sens, urmează a se obține informațiile relevante de la C.N.P., de la autoritatea

administrativă locală ori de la orice altă instituție care le poate furniza, prin

intermediul instanței de apel, care va solicita relații de la instituțiile ce dețin

datele necesare administrării probei.

Doar

în măsura în care nu s-a încheiat asemenea tranzacții în perioada de referință,

experții se vor raporta la alte elemente de evaluare, respectiv ofertele de preț

ale agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mică publicitate.

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în baza art. 312

alin. (3) C. proc. civ., se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre

rejudecare, în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA în vederea

efectuării unei noi expertize în condițiile arătate prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.D.A. din România împotriva deciziei

civile nr. 5/A din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza îa aceeași instanță de apel spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.