ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 427/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 427/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 951 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 451/117/2008,

s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul S.V. în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și a fost obligat pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantului S.V. pentru imobilele expropriate

situate în comuna S., sat S.A., arabil în suprafață de 1.295 m.p., identificat prin

număr cadastral și în comuna S., sat S.A., arabil, în suprafață de 652 m.p. identificat

prin număr cadastral, echivalentul în RON la cursul comunicat de Banca

Națională Română în ziua plății a sumei de 21.806,4 euro, respingând alte pretenții.

A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantului

S.V. suma de 4.230 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 65

din 12 noiembrie 2007 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu

art. 6 din Legea nr. 198/2004, în cuantum de 25.179,77 RON, reclamantului, pentru

imobilul expropriat situat în com. S., sat S.A., arabil, în suprafață de 1.295 m.p.,

identificat prin nr. cadastral.

Prin Hotărârea nr. 66

din 12 noiembrie 2007 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu

art. 6 din Legea nr. 198 /2004, în cuantum de 12.677,38 RON, reclamantului, pentru

imobilul expropriat situat în comunei S., sat S.A., arabil, în suprafață de 652

m.p., identificat prin nr. cadastral.

În cauză, s-a dispus efectuarea

unui raport de expertiză tehnică judiciară,conform prevederile Legii nr. 198/2004.

Experții au stabilit că

la data exproprierii terenul avea o valoare de 21 euro/m.p., echivalentul a 90 RON/m.p.

La data exproprierii,

valoarea terenului ar fi fost cu mult mai mare decât valoarea stabilită prin hotărârea

de expropriere.

Asupra acestor valori

au fost de acord toți membrii comisiei, aceștia semnând toate rapoartele comunicate

instanței.

Obiecțiunile formulate

de pârâtă au fost respinse ca fiind neconcludente și nepertinente, întrucât experții

au răspuns în cuprinsul raportului și a completărilor la toate solicitările.

Cererile de efectuare

a unei noi expertize sau de refacere a raportului de expertiză au fost respinse

ca neconcludente, întrucât experții au avut în vedere dispozițiile legale și normele

metodologice edictate pentru întocmirea raportului de expertiză în astfel de materie.

În cauză experții nu au

exprimat niciun punct de vedere cu privire la eventualul prejudiciul suferit de

reclamant ca urmare a exproprierii parțiale a terenului identificat cu nr. cadastral

întrucât, nu li s-a solicitat acest lucru, obiectivele expertizei fiind formulate

de către avocat și încuviințate în modalitatea cerută.

Simpla împrejurare că

o parte din teren a fost expropriată nu este de natură a duce la aprecierea că restul

terenului a suferit o devalorizare.

Analiza planului de situație

întocmit de către comisia de experți denotă că suprafața de teren rămasă neexpropriată

rămâne într-o formă compactă, având acces la drumuri, fără ca prin exproprierea

parțială să se creeze o îngreunare a exploatării în regim agricol a terenului.

Planșele fotografice depuse

în completarea răspunsului la obiecțiuni confirmă posibilitatea folosirii în continuare

a terenului rămas neexpropriat conform destinației inițiale, astfel încât, o afirmație

a deprecierii terenului rămas neexpropriat nu poate fi primită.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA, respins ca nefondat prin decizia civilă

nr. 159/A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, cu obligarea apelanților

la a-i plăti intimatului reclamant suma de 2.480 RON, cheltuieli de judecată în

apel,reținându-se că sunt neîntemeiate criticile privitoare la lipsa de rol activ

a primei instanțe, fiind de reținut că la stabilirea valorii terenului în litigiu

au respectate în totul dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. SA, admis prin decizia civilă nr. 798 din

09 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul casării deciziei

atacate și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj.

Astfel în decizia de casare

au fost reținute următoarele:

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Instanța de apel a invocat

numai fragmentar acest text, pentru a susține motivele pentru care a considerat

că a fost respectat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că

a fost avută în vedere valoarea de la data efectuării expertizei.

Pentru aplicarea corectă

a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă, să se solicite să se

depună contracte de vânzare-cumpărare care să îndeplinească cerința textului și

nu să se valideze opinia experților care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor

pornind de la oferte de vânzare din ziarul „Piața” a unor terenuri similare.

Nu pot fi avute în vedere

ofertele de vânzare față de inevitabila negociere a preșului, știut fiind că, de

regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel tranzacționat.

Pe cale de consecință,

stabilind cuantumul despăgubiri cuvenite reclamantului prin raportare la alte criterii

decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de apel a pronunțat o soluție

nelegală, decurgând din interpretarea greșită a acestui temei de drept. Ca atare,

critica recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de aceste considerente

s-a statuat în decizia de casare că în rejudecarea apelului, este necesară efectuarea

unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se

află terenul expropriat.

Procedând la rejudecarea

apelului potrivit îndrumărilor date de instanța de recurs, Curtea de Apel prin decizia

civilă nr. 29/A din 30 aprilie 2013 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA și s-a schimbat sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului

.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Astfel cum s-a arătat

în cuprinsul deciziei de casare, la judecarea cauzei este necesar a se ține seama

de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora la calcularea

cuantumului despăgubirilor cuvenite celui expropriat, experții, precum și instanța,

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de părți.

Pentru a se putea efectua

expertiza,s-a solicitat Primăriei comunei S., Camerei Notarilor Publici Cluj și

Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda să comunice copii ale unor

contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2012 sau, în lipsă, în

anul 2011, privitoare la terenuri situate în extravilanul comunei S., județul Cluj.

Primăria comunei S. a

comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 decembrie 2011 de

notarul public N.D.G., care face referire la vânzarea unei suprafețe de 2.500 m.p.

teren (situată în extravilanul comunei S.) pentru prețul de 15.000 RON, rezultând

un preț de 6 RON/m.p.

Totodată, Primăria a transmis

și copia unui contract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, însă

acesta, nefiind încheiat în formă autentică, nu valorează contract de vânzare-cumpărare

valid încheiat și, deci, susceptibil a unui drept probă utilă în prezentul proces.

Biroul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Turda a transmis instanței copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare

încheiate în formă autentică, în anul 2012, pentru terenuri situate în extravilanul

comunei S., în aceste contracte făcându-se vorbire despre vânzarea unei suprafețe

de 2.888 m.p. (faptic 772 m.p.) pentru prețul de 2.000 RON, respectiv despre vânzarea

unei cote ideale dintr-o suprafață de teren pentru prețul de 300 RON. În cazul primului

dintre aceste contracte prețul vânzării este, conform stipulațiilor contractuale,

de 2,77 RON/m.p., în vreme ce în cazul celui de-al doilea prețul /m.p. este de 0,67

RON. S-a reținut astfel că toate aceste valori sunt mai mici decât cele stabilite

în beneficiul reclamantului prin hotărârile nr. 65 din 12 noiembrie 2007 și nr.

66 din 12 noiembrie 2007 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin

care s-au acordat sumele de 25.179,77 RON (7.381,50 euro) pentru terenul în suprafață

de 1.295,00 m.p. identificat prin numărul cadastral și de 12677,38 RON (3.716,40

euro) pentru terenul în suprafață de 652 m.p., rezultând un nivel al exproprierii

de 19,44 RON/m.p.

Prin expertiza nou-efectuată

în rejudecarea apelului s-a stabilit, raportat la data efectuării expertizei, o

valoare de circulație a terenului de 20.077 RON aferent terenului de 1295 m.p. (adică

16,06 RON/m.p., echivalentul a 3,50 euro/m.p.) și de 10.108 RON aferent terenului

de 652 m.p. (adică 15,50 RON/m.p., echivalentul a 3,40 euro/m.p.).

La stabilirea acestor

valori experții judiciari au ținut seama de ofertele de vânzare făcute prin publicații

de specialitate, având în vedere că acestea, deși nu corespund în mod necesar prețul

propriu-zis al vânzării (căci între părți pot exista negocieri care să conducă,

finalmente, la un preț de vânzare situat sub nivelul celui cerut inițial de vânzător),

exprimă totuși un nivel valoric ce poate avea valoare de reper, aceasta și în condițiile

în care numărul tranzacțiilor efectiv încheiate este, în perioada actuală, redus.

Suplimentar, instanța de apel a reținut și semnificativele discrepanțe dintre prețurile

menționate de părți în contractele de vânzare-cumpărare depuse ca probe la dosarul

cauzei (despre care s-a făcut vorbire mai sus) și ofertele de vânzare făcute prin

publicațiile de specialitate, ceea ce naște temeri cu privire la realitatea prețurilor

menționate în contracte.

Este de remarcat însă,

că, atât prin raportare la prețurile menționate în contractele autentice de vânzare-cumpărare

aflate la dosar, cât și prin raportare la valorile stabilite de experți în temeiul

ofertelor de vânzare existente în publicațiile de specialitate, valoarea terenului

în litigiu era, la data efectuării în rejudecare a noii expertize, mai mică decât

aceea acordată reclamantului prin hotărârile de expropriere mai sus menționate.

S-a mai reținut că .nu

poate fi primită solicitarea reclamantului de a ține seama, în rejudecare, de o

valoare a terenului în litigiul determinată prin raportare la valorile stabilite

pentru alte terenuri (asemănătoare însă ca amplasament) prin hotărârile judecătorești

depuse de reclamant la dosar (este vorba despre sentința civilă nr. 546/2010 a Tribunalului

Cluj, menținută prin decizia civilă nr. 2733/R/2010 a Curții de Apel Cluj), întrucât,

pe de o parte, aceste hotărâri privesc un alt moment temporal (anul 2010) decât

cel al efectuării noi expertize în procesul de față (anul 2013), iar pe de altă

parte, hotărârile judecătorești invocate nu stabilesc în mod direct un preț de vânzare

a terenurilor, ci doar determină nivelul de despăgubire a unei persoane expropriate.

În baza art. 274 C.

proc. civ. a fost obligat reclamantul la plata sumei de 3.040 RON cheltuieli de

judecată în apel către recurent , reprezentând onorariu experților tehnici judiciari

achitat de apelantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.V.,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține astfel că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 198/2004,-art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică și respectiv art. 129 C. proc. civ. Recurentul

susține astfel că, instanța de apel, a reținut eronat că nu poate fi primită solicitarea

de a ține seama de valoarea terenului din litigiu prin raportare la hotărârile depuse

de către recurent în probațiune.

Ca atare se învederează

că este evidentă încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, din moment

ce hotărârile judecătorești mai sus amintite aveau la bază expertize de specialitate

în care se stabilea prețul de vânzare al imobilelor expropriate, aflate chiar în

graniță cu terenul obiect al prezentului litigiu.

Se mai învederează că

experții desemnați stabilesc valoarea de piață a imobilelor expropriate prin raportare

la hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul 3734/117/2009, care privesc terenuri

învecinate cu cel din prezentul litigiu, prin aplicarea unei corecții de - 50% la

momentul efectuării raportului de expertiză, față de valoarea stabilită prin hotărârile

judecătorești.

Astfel, se susține că

experții în mod eronat experții stabilesc o valoare de piață mai mică cu 50% a terenurilor

din prezentul litigiu, fără a aduce un argument solid în acest sens, fără a face

trimitere la un document justificativ, stabilind în mod arbitrar un anumit procent.

Este de notorietate că

prețurile imobilelor au scăzut în anul 2012, însă scăderea valorii acestora nu a

atins 50%. ci scăderea pieței este de 20%, maxim 35%.

Se mai arată că instanța

de apel a avut în vedere la pronunțarea hotărârii concluziile raportului de expertiză

referitoare la valoarea stabilită prin raportare la ofertele de vânzare din publicațiile

de specialitate, deși aceasta avea obligația, ca pentru justa soluționare a cauzei

și pentru aplicarea corectă a dispozițiilor legale, să aibă în vedere și înscrisurile

depuse în probațiune de către recurent și de asemenea hotărârile judecătorești pronunțate

de către instanțele din Cluj depuse la dosarul cauzei - în special sentința civilă

nr. 546/2010 a Tribunalului Cluj, menținută de către Curtea de Apel Cluj prin decizia

civilă nr. 2733/R/2010 în Dosarul nr. 3734/117/2008* hotărâri judecătorești prin

care pentru terenuri învecinate cu cel al recurentului, s-au majorat considerabil

despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere, instanța obligând expropriatorul

la achitarea unei despăgubiri de 67,61 RON/mp.

Se mai susține că a judeca

în echitate este absolut necesar ca pentru două terenuri învecinate să se stabilească

aceeași despăgubire în caz de expropriere, sau valori cât se poate de apropriate,

fiind neechitabil ca pentru două terenuri învecinate, de aceeași categorie, expropriate

în anul 2007, să se stabilească despăgubiri diferite.

În aceeași idee se mai

arată că nu este echitabil, ca pentru o expropriere care a avut Ioc în anul 2007,

să se ajungă după aproape 6 ani de proces, la stabilirea unei despăgubiri modice,

cu mult sub prețul real de piață.

Ori, susține recurentul,

în măsura în care s-ar stabili definitiv suma de 5,7 euro/mp (stabilită prin hotărârea

de expropriere), se ajunge la încălcarea dreptului de proprietate, având în vedere

faptul că este de notorietate, că valoarea unor astfel de terenuri era infinit mai

mare atât în anul 2007, anul exproprierii, cât și în momentul de față.

Astfel se învederează

că în măsura în care s-ar menține suma de 5,7 euro/mp, recurentul ar fi pus în situația

ca pe lângă preluarea forțată a terenului să suporte și un alt prejudiciu.

Intimatul-pârât Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a ridicat excepția nulității recursului, susținând că

nici una din criticile recurentului nu se încadrează în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.:

În ce privește excepția

nulității recursului, excepție ridicată de intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, motivat de neîncadrarea motivelor invocate în nici una din ipotezele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. , sunt de reținut următoarele aspecte:

Este real

că potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs

trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C.

proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului,

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs

nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea

recursului.

În speță,

însă recurentul s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ., arătând atât motivele de nelegalitate încadrabile în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. cât și criticile propriu –zise pe care își întemeiază recursul.

Astfel, în

cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, se regăsesc critici propriu-zise la

adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului,ce vizează motive de nelegalitate

prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea

acesteia.

Din această

perspectivă,este nefondată excepția nulității recursului, motiv pentru care, Înalta

Curte urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia de casare

nr. 798 din 09 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost reținute

următoarele aspecte și statuări cu caracter obligatoriu pentru instanță în rejudecarea

cauzei:

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

S-a reținut că instanța

a invocat numai fragmentar acest text, pentru a susține motivele pentru care a considerat

că a fost respectat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că

a fost avută în vedere valoarea de la data efectuării expertizei. S-a statuat astfel

că pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea,

depunerea unor contracte de vânzare-cumpărare, care să îndeplinească cerința textului

și nu să se valideze opinia experților, care au arătat că au stabilit cuantumul

despăgubirilor pornind de la oferte de vânzare din ziarul „Piața” a unor terenuri

similare.

S-a mai reținut în decizia

de casare, că, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, față de inevitabila

negociere a prețului, știut fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare

decât cel tranzacționat.

Pe cale de consecință,

stabilind cuantumul despăgubiri cuvenite reclamantului prin raportare la alte criterii

decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de casare a reținut greșita

aplicare și interpretare a acestui temei de drept.

În raport de aceste considerente,

s-a statuat în decizia de casare că în rejudecarea apelului, este necesară efectuarea

unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se

află terenul expropriat.

Pentru a se putea efectua

o nouă expertiză cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța

de apel a solicitat atât primăriei comunei S., Camerei Notarilor Publici Cluj cât

și Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda să comunice copii ale unor

contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2012 sau, în lipsă, în

anul 2011, privitoare la terenuri situate în extravilanul comunei S., județul Cluj.

Astfel Primăria comunei

S. a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 decembrie 2011

de notarul public N.D.G., care face referire la vânzarea unei suprafețe de 2.500

m.p. teren (situată în extravilanul comunei S.) pentru prețul de 15.000 RON, rezultând

un preț de 6 RON/m.p.

În respectarea statuărilor

din decizia de casare privind necesitatea efectuării unei noi expertize, cu respectarea

dispozițiilor legale,instanța de apel a solicitat și Biroului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Turda, copii ale unor contracte de vânzare cumpărare, fiind astfel comunicate

copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, în anul

2012, pentru terenuri situate în extravilanul comunei S., contracte ce vizează vânzarea

unei suprafețe de 2.888 mp (faptic 772 m.p.) pentru prețul de 2000 RON), respectiv

vânzarea unei cote ideale dintr-o suprafață de teren pentru prețul de 300 RON. În

cazul primului dintre aceste contracte,prețul vânzării este, conform stipulațiilor

contractuale, de 2,77 RON/m.p., în vreme ce în cazul celui de-al doilea prețul /m.p.

este de 0,67 RON.

Față de aceste elemente,

prin expertiza efectuată în rejudecarea apelului,s-a stabilit,(raportat la data

efectuării expertizei), o valoare de circulație a terenului de 20.077 RON aferent

terenului de 1295 m.p. (adică 16,06 RON/m.p., echivalentul a 3,50 euro/m.p.) și

de 10.108 RON aferent terenului de 652 m.p. (adică 15,50 RON/m.p., echivalentul

a 3,40 euro/m.p.),valori într-adevăr mai mici decât cele stabilite prin actele de

expropriere, respectiv hotărârile nr. 65 din 12 noiembrie 2007și nr. 66 din 12

noiembrie 2007 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

La stabilirea acestor

valori experții au ținut seama de ofertele de vânzare făcute prin publicații de

specialitate, având în vedere că acestea, deși nu corespund în mod necesar prețului

propriu-zis al vânzării (căci între părți pot exista negocieri care să conducă,

finalmente, la un preț de vânzare situat sub nivelul celui cerut inițial de vânzător),

exprimă totuși un nivel valoric, ce poate fi apreciat ca reper, aceasta și în condițiile

în care numărul tranzacțiilor efectiv încheiate este, în perioada actuală, redus.

Astfel, față de aceste

aspecte,în ce privește motivul

de recurs ce vizează modalitatea

în care instanța de apel s-a raportat la expertiza efectuată în calea de atac a

apelului, și respectiv nesocotirea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/ 1994 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, sunt de reținut următoarele:

Susținerile recurentului

potrivit cărora instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 198/2004 (în prezent Legea nr. 255/2010) vor fi înlăturate

întrucât art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, care prevedea că „la calcularea

cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul

transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege”

a fost modificat de pct. 3 al art. IV din O.U.G. nr. 228/2008, în sensul că „acțiunea

formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit

dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, ... în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii”.

Totodată este de reținut

că Legea nr. 198/2004 nu derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, câtă vreme

la art. 18 din Legea nr. 198/2004 se prevede că „dispozițiile acestei legi se completează

în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994”, iar dispozițiile art. 34

din Legea nr. 255/2010 prin care a fost abrogată Legea nr. 198/2004 au menținut

aceste norme de trimitere.

Așa fiind, cât timp prin

dispozițiile pretins încălcate se autorizează instanța să constituie o comisie de

experți care să calculeze despăgubirea, această critică de nelegalitate se dovedește

a fi străină în raport de textul legii și, ca atare, nefondată.

În speță, instanța de

apel a aplicat și interpretat în mod just dispozițiile legale, raportul de expertiză

întocmit în cauză respectând procedurile impuse de actul normativ incident speței.

Prin urmare criteriile

în raport de care se stabilește despăgubirea sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994,

care în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la

calcularea cuantumului acestor valori ,atât experții cât și instanța vor ține seama

de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea

administrativ – teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare dovezile depuse de acestea.

Așa cum s-a cristalizat

în practica judiciară sintagma „ prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele

„are în vedere prețul de piață , respectiv cel de tranzacționare, stipulat în acte

de înstrăinare, încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza

de evaluare.

„ Prețul de piață” este

considerat prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă

dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile

unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în

cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia

nu este supus unor constrângeri exagerate .

Stabilirea prețului de

piață presupune astfel administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai

importante fiind expertiza tehnică de evaluare.

Or,rațiunea

pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel, a constat în faptul

că raportul de expertiză întocmit la fond nu respecta dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, așa cum de altfel s-a și reținut în decizia de

casare sus evocată.

Expertiza efectuată în

faza de apel, a ținut cont de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, fiind astfel stabilită valoarea despăgubirii, pentru terenul expropriat,

în conformitate cu dispozițiile art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Nefondată este și critica

legată de corecțiile aplicate de comisia de experți în condițiile în care aceste

corecții au avut în vedere aspecte legate de poziția terenului,distanța la care

se găsesc parcelele de teren comparate față de drumul DJ 103, precum și aspecte

legate de utilități.

Aceste corecții au fost

aplicate de către comisiile de experți având în vedere că terenurile utilizate drept

comparabile nu sunt identice cu cel expropriat, astfel încât , (așa cum rezultă

din raportul de expertiză) era necesar să fie aplicate anumite corecții.

Nefondată este și critica

legată de încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., în condițiile în care

instanța de apel în vederea efectuării unei noi expertize în condițiile art. 26

din Legea nr. 33/1994, a solicitat atât Primăriei Comunei S., cât și Camerei Notarilor

Publici Cluj și respectiv Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda comunicarea

de copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare, în condițiile în care expertiza

de la fond, a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, este de reținut

că instanța de apel a exercitat rol activ cu atât mai mult cu cât a încuviințat

toate obiecțiunile la expertiză, motiv pentru care sunt nefondate criticile legate

de încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.

Cum celelalte critici

formulate de recurent, reprezintă în esență chestiuni de apreciere a probelor, fiind

critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, neîncadrându-se în niciunul din motivele

de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea este aceea a neanalizării

lor.

Astfel din perspectiva

celor expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul

reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului, invocată de intimatul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

S.V. împotriva deciziei nr. 29/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie

2014.