ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 427/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 951 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 451/117/2008, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și a fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantului S.V. pentru imobilele expropriate situate în comuna S., sat S.A., arabil în suprafață de 1.295 m.p., identificat prin număr cadastral și în comuna S., sat S.A., arabil, în suprafață de 652 m.p. identificat prin număr cadastral, echivalentul în RON la cursul comunicat de Banca Națională Română în ziua plății a sumei de 21.806,4 euro, respingând alte pretenții.

A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantului S.V. suma de 4.230 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 65 din 12 noiembrie 2007 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, în cuantum de 25.179,77 RON, reclamantului, pentru imobilul expropriat situat în com. S., sat S.A., arabil, în suprafață de 1.295 m.p., identificat prin nr. cadastral. Prin Hotărârea nr. 66 din 12 noiembrie 2007 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198 /2004, în cuantum de 12.677,38 RON, reclamantului, pentru imobilul expropriat situat în comunei S., sat S.A., arabil, în suprafață de 652 m.p., identificat prin nr. cadastral.

În cauză, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară,conform prevederile Legii nr. 198/2004. Experții au stabilit că la data exproprierii terenul avea o valoare de 21 euro/m.p., echivalentul a 90 RON/m.p. La data exproprierii, valoarea terenului ar fi fost cu mult mai mare decât valoarea stabilită prin hotărârea de expropriere. Asupra acestor valori au fost de acord toți membrii comisiei, aceștia semnând toate rapoartele comunicate instanței. Obiecțiunile formulate de pârâtă au fost respinse ca fiind neconcludente și nepertinente, întrucât experții au răspuns în cuprinsul raportului și a completărilor la toate solicitările. Cererile de efectuare a unei noi expertize sau de refacere a raportului de expertiză au fost respinse ca neconcludente, întrucât experții au avut în vedere dispozițiile legale și normele metodologice edictate pentru întocmirea raportului de expertiză în astfel de materie.

În cauză experții nu au exprimat niciun punct de vedere cu privire la eventualul prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a exproprierii parțiale a terenului identificat cu nr. cadastral întrucât, nu li s-a solicitat acest lucru, obiectivele expertizei fiind formulate de către avocat și încuviințate în modalitatea cerută. Simpla împrejurare că o parte din teren a fost expropriată nu este de natură a duce la aprecierea că restul terenului a suferit o devalorizare. Analiza planului de situație întocmit de către comisia de experți denotă că suprafața de teren rămasă neexpropriată rămâne într-o formă compactă, având acces la drumuri, fără ca prin exproprierea parțială să se creeze o îngreunare a exploatării în regim agricol a terenului.

Planșele fotografice depuse în completarea răspunsului la obiecțiuni confirmă posibilitatea folosirii în continuare a terenului rămas neexpropriat conform destinației inițiale, astfel încât, o afirmație a deprecierii terenului rămas neexpropriat nu poate fi primită. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 159/A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, cu obligarea apelanților la a-i plăti intimatului reclamant suma de 2.480 RON, cheltuieli de judecată în apel,reținându-se că sunt neîntemeiate criticile privitoare la lipsa de rol activ a primei instanțe, fiind de reținut că la stabilirea valorii terenului în litigiu au respectate în totul dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. SA, admis prin decizia civilă nr. 798 din 09 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj. Astfel în decizia de casare au fost reținute următoarele: Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Instanța de apel a invocat numai fragmentar acest text, pentru a susține motivele pentru care a considerat că a fost respectat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că a fost avută în vedere valoarea de la data efectuării expertizei. Pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă, să se solicite să se depună contracte de vânzare-cumpărare care să îndeplinească cerința textului și nu să se valideze opinia experților care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor pornind de la oferte de vânzare din ziarul „Piața” a unor terenuri similare. Nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare față de inevitabila negociere a preșului, știut fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel tranzacționat.

Pe cale de consecință, stabilind cuantumul despăgubiri cuvenite reclamantului prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, decurgând din interpretarea greșită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În raport de aceste considerente s-a statuat în decizia de casare că în rejudecarea apelului, este necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat.

Procedând la rejudecarea apelului potrivit îndrumărilor date de instanța de recurs, Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 29/A din 30 aprilie 2013 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA și s-a schimbat sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului . Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Astfel cum s-a arătat în cuprinsul deciziei de casare, la judecarea cauzei este necesar a se ține seama de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite celui expropriat, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de părți.

Pentru a se putea efectua expertiza,s-a solicitat Primăriei comunei S., Camerei Notarilor Publici Cluj și Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda să comunice copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2012 sau, în lipsă, în anul 2011, privitoare la terenuri situate în extravilanul comunei S., județul Cluj. Primăria comunei S. a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 decembrie 2011 de notarul public N.D.G., care face referire la vânzarea unei suprafețe de 2.500 m.p. teren (situată în extravilanul comunei S.) pentru prețul de 15.000 RON, rezultând un preț de 6 RON/m.p. Totodată, Primăria a transmis și copia unui contract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, însă acesta, nefiind încheiat în formă autentică, nu valorează contract de vânzare-cumpărare valid încheiat și, deci, susceptibil a unui drept probă utilă în prezentul proces.

Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda a transmis instanței copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, în anul 2012, pentru terenuri situate în extravilanul comunei S., în aceste contracte făcându-se vorbire despre vânzarea unei suprafețe de 2.888 m.p. (faptic 772 m.p.) pentru prețul de 2.000 RON, respectiv despre vânzarea unei cote ideale dintr-o suprafață de teren pentru prețul de 300 RON. În cazul primului dintre aceste contracte prețul vânzării este, conform stipulațiilor contractuale, de 2,77 RON/m.p., în vreme ce în cazul celui de-al doilea prețul /m.p. este de 0,67 RON. S-a reținut astfel că toate aceste valori sunt mai mici decât cele stabilite în beneficiul reclamantului prin hotărârile nr. 65 din 12 noiembrie 2007 și nr. 66 din 12 noiembrie 2007 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care s-au acordat sumele de 25.179,77 RON (7.381,50 euro) pentru terenul în suprafață de 1.295,00 m.p.

identificat prin numărul cadastral și de 12677,38 RON (3.716,40 euro) pentru terenul în suprafață de 652 m.p., rezultând un nivel al exproprierii de 19,44 RON/m.p. Prin expertiza nou-efectuată în rejudecarea apelului s-a stabilit, raportat la data efectuării expertizei, o valoare de circulație a terenului de 20.077 RON aferent terenului de 1295 m.p. (adică 16,06 RON/m.p., echivalentul a 3,50 euro/m.p.) și de 10.108 RON aferent terenului de 652 m.p. (adică 15,50 RON/m.p., echivalentul a 3,40 euro/m.p.).

La stabilirea acestor valori experții judiciari au ținut seama de ofertele de vânzare făcute prin publicații de specialitate, având în vedere că acestea, deși nu corespund în mod necesar prețul propriu-zis al vânzării (căci între părți pot exista negocieri care să conducă, finalmente, la un preț de vânzare situat sub nivelul celui cerut inițial de vânzător), exprimă totuși un nivel valoric ce poate avea valoare de reper, aceasta și în condițiile în care numărul tranzacțiilor efectiv încheiate este, în perioada actuală, redus. Suplimentar, instanța de apel a reținut și semnificativele discrepanțe dintre prețurile menționate de părți în contractele de vânzare-cumpărare depuse ca probe la dosarul cauzei (despre care s-a făcut vorbire mai sus) și ofertele de vânzare făcute prin publicațiile de specialitate, ceea ce naște temeri cu privire la realitatea prețurilor menționate în contracte.

Este de remarcat însă, că, atât prin raportare la prețurile menționate în contractele autentice de vânzare-cumpărare aflate la dosar, cât și prin raportare la valorile stabilite de experți în temeiul ofertelor de vânzare existente în publicațiile de specialitate, valoarea terenului în litigiu era, la data efectuării în rejudecare a noii expertize, mai mică decât aceea acordată reclamantului prin hotărârile de expropriere mai sus menționate.

S-a mai reținut că .nu poate fi primită solicitarea reclamantului de a ține seama, în rejudecare, de o valoare a terenului în litigiul determinată prin raportare la valorile stabilite pentru alte terenuri (asemănătoare însă ca amplasament) prin hotărârile judecătorești depuse de reclamant la dosar (este vorba despre sentința civilă nr. 546/2010 a Tribunalului Cluj, menținută prin decizia civilă nr. 2733/R/2010 a Curții de Apel Cluj), întrucât, pe de o parte, aceste hotărâri privesc un alt moment temporal (anul 2010) decât cel al efectuării noi expertize în procesul de față (anul 2013), iar pe de altă parte, hotărârile judecătorești invocate nu stabilesc în mod direct un preț de vânzare a terenurilor, ci doar determină nivelul de despăgubire a unei persoane expropriate.

În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligat reclamantul la plata sumei de 3.040 RON cheltuieli de judecată în apel către recurent , reprezentând onorariu experților tehnici judiciari achitat de apelantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.V., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține astfel că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004,-art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și respectiv art. 129 C. proc.

civ. Recurentul susține astfel că, instanța de apel, a reținut eronat că nu poate fi primită solicitarea de a ține seama de valoarea terenului din litigiu prin raportare la hotărârile depuse de către recurent în probațiune. Ca atare se învederează că este evidentă încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, din moment ce hotărârile judecătorești mai sus amintite aveau la bază expertize de specialitate în care se stabilea prețul de vânzare al imobilelor expropriate, aflate chiar în graniță cu terenul obiect al prezentului litigiu. Se mai învederează că experții desemnați stabilesc valoarea de piață a imobilelor expropriate prin raportare la hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul 3734/117/2009, care privesc terenuri învecinate cu cel din prezentul litigiu, prin aplicarea unei corecții de - 50% la momentul efectuării raportului de expertiză, față de valoarea stabilită prin hotărârile judecătorești.

Astfel, se susține că experții în mod eronat experții stabilesc o valoare de piață mai mică cu 50% a terenurilor din prezentul litigiu, fără a aduce un argument solid în acest sens, fără a face trimitere la un document justificativ, stabilind în mod arbitrar un anumit procent. Este de notorietate că prețurile imobilelor au scăzut în anul 2012, însă scăderea valorii acestora nu a atins 50%. ci scăderea pieței este de 20%, maxim 35%.

Se mai arată că instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea hotărârii concluziile raportului de expertiză referitoare la valoarea stabilită prin raportare la ofertele de vânzare din publicațiile de specialitate, deși aceasta avea obligația, ca pentru justa soluționare a cauzei și pentru aplicarea corectă a dispozițiilor legale, să aibă în vedere și înscrisurile depuse în probațiune de către recurent și de asemenea hotărârile judecătorești pronunțate de către instanțele din Cluj depuse la dosarul cauzei - în special sentința civilă nr. 546/2010 a Tribunalului Cluj, menținută de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 2733/R/2010 în Dosarul nr. 3734/117/2008* hotărâri judecătorești prin care pentru terenuri învecinate cu cel al recurentului, s-au majorat considerabil despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere, instanța obligând expropriatorul la achitarea unei despăgubiri de 67,61 RON/mp.

Se mai susține că a judeca în echitate este absolut necesar ca pentru două terenuri învecinate să se stabilească aceeași despăgubire în caz de expropriere, sau valori cât se poate de apropriate, fiind neechitabil ca pentru două terenuri învecinate, de aceeași categorie, expropriate în anul 2007, să se stabilească despăgubiri diferite. În aceeași idee se mai arată că nu este echitabil, ca pentru o expropriere care a avut Ioc în anul 2007, să se ajungă după aproape 6 ani de proces, la stabilirea unei despăgubiri modice, cu mult sub prețul real de piață. Ori, susține recurentul, în măsura în care s-ar stabili definitiv suma de 5,7 euro/mp (stabilită prin hotărârea de expropriere), se ajunge la încălcarea dreptului de proprietate, având în vedere faptul că este de notorietate, că valoarea unor astfel de terenuri era infinit mai mare atât în anul 2007, anul exproprierii, cât și în momentul de față.

Astfel se învederează că în măsura în care s-ar menține suma de 5,7 euro/mp, recurentul ar fi pus în situația ca pe lângă preluarea forțată a terenului să suporte și un alt prejudiciu. Intimatul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a ridicat excepția nulității recursului, susținând că nici una din criticile recurentului nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.: În ce privește excepția nulității recursului, excepție ridicată de intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, motivat de neîncadrarea motivelor invocate în nici una din ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. , sunt de reținut următoarele aspecte: Este real că potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță, însă recurentul s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., arătând atât motivele de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. cât și criticile propriu –zise pe care își întemeiază recursul. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului,ce vizează motive de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Din această perspectivă,este nefondată excepția nulității recursului, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin decizia de casare nr. 798 din 09 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost reținute următoarele aspecte și statuări cu caracter obligatoriu pentru instanță în rejudecarea cauzei: Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. S-a reținut că instanța a invocat numai fragmentar acest text, pentru a susține motivele pentru care a considerat că a fost respectat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că a fost avută în vedere valoarea de la data efectuării expertizei.

S-a statuat astfel că pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, depunerea unor contracte de vânzare-cumpărare, care să îndeplinească cerința textului și nu să se valideze opinia experților, care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor pornind de la oferte de vânzare din ziarul „Piața” a unor terenuri similare. S-a mai reținut în decizia de casare, că, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, față de inevitabila negociere a prețului, știut fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel tranzacționat.

Pe cale de consecință, stabilind cuantumul despăgubiri cuvenite reclamantului prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de casare a reținut greșita aplicare și interpretare a acestui temei de drept. În raport de aceste considerente, s-a statuat în decizia de casare că în rejudecarea apelului, este necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat.

Pentru a se putea efectua o nouă expertiză cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a solicitat atât primăriei comunei S., Camerei Notarilor Publici Cluj cât și Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda să comunice copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2012 sau, în lipsă, în anul 2011, privitoare la terenuri situate în extravilanul comunei S., județul Cluj. Astfel Primăria comunei S. a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 decembrie 2011 de notarul public N.D.G., care face referire la vânzarea unei suprafețe de 2.500 m.p. teren (situată în extravilanul comunei S.) pentru prețul de 15.000 RON, rezultând un preț de 6 RON/m.p.

În respectarea statuărilor din decizia de casare privind necesitatea efectuării unei noi expertize, cu respectarea dispozițiilor legale,instanța de apel a solicitat și Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda, copii ale unor contracte de vânzare cumpărare, fiind astfel comunicate copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, în anul 2012, pentru terenuri situate în extravilanul comunei S., contracte ce vizează vânzarea unei suprafețe de 2.888 mp (faptic 772 m.p.) pentru prețul de 2000 RON), respectiv vânzarea unei cote ideale dintr-o suprafață de teren pentru prețul de 300 RON. În cazul primului dintre aceste contracte,prețul vânzării este, conform stipulațiilor contractuale, de 2,77 RON/m.p., în vreme ce în cazul celui de-al doilea prețul /m.p.

este de 0,67 RON. Față de aceste elemente, prin expertiza efectuată în rejudecarea apelului,s-a stabilit,(raportat la data efectuării expertizei), o valoare de circulație a terenului de 20.077 RON aferent terenului de 1295 m.p. (adică 16,06 RON/m.p., echivalentul a 3,50 euro/m.p.) și de 10.108 RON aferent terenului de 652 m.p. (adică 15,50 RON/m.p., echivalentul a 3,40 euro/m.p.),valori într-adevăr mai mici decât cele stabilite prin actele de expropriere, respectiv hotărârile nr. 65 din 12 noiembrie 2007și nr. 66 din 12 noiembrie 2007 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

La stabilirea acestor valori experții au ținut seama de ofertele de vânzare făcute prin publicații de specialitate, având în vedere că acestea, deși nu corespund în mod necesar prețului propriu-zis al vânzării (căci între părți pot exista negocieri care să conducă, finalmente, la un preț de vânzare situat sub nivelul celui cerut inițial de vânzător), exprimă totuși un nivel valoric, ce poate fi apreciat ca reper, aceasta și în condițiile în care numărul tranzacțiilor efectiv încheiate este, în perioada actuală, redus.

Astfel, față de aceste aspecte,în ce privește motivul de recurs ce vizează modalitatea în care instanța de apel s-a raportat la expertiza efectuată în calea de atac a apelului, și respectiv nesocotirea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/ 1994 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, sunt de reținut următoarele: Susținerile recurentului potrivit cărora instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 (în prezent Legea nr. 255/2010) vor fi înlăturate întrucât art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, care prevedea că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege” a fost modificat de pct. 3 al art. IV din O.U.G.

nr. 228/2008, în sensul că „acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, ... în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”. Totodată este de reținut că Legea nr. 198/2004 nu derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, câtă vreme la art. 18 din Legea nr. 198/2004 se prevede că „dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994”, iar dispozițiile art. 34 din Legea nr. 255/2010 prin care a fost abrogată Legea nr. 198/2004 au menținut aceste norme de trimitere. Așa fiind, cât timp prin dispozițiile pretins încălcate se autorizează instanța să constituie o comisie de experți care să calculeze despăgubirea, această critică de nelegalitate se dovedește a fi străină în raport de textul legii și, ca atare, nefondată.

În speță, instanța de apel a aplicat și interpretat în mod just dispozițiile legale, raportul de expertiză întocmit în cauză respectând procedurile impuse de actul normativ incident speței. Prin urmare criteriile în raport de care se stabilește despăgubirea sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului acestor valori ,atât experții cât și instanța vor ține seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ – teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.

Așa cum s-a cristalizat în practica judiciară sintagma „ prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele „are în vedere prețul de piață , respectiv cel de tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare, încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare. „ Prețul de piață” este considerat prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate . Stabilirea prețului de piață presupune astfel administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare.

Or,rațiunea pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel, a constat în faptul că raportul de expertiză întocmit la fond nu respecta dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, așa cum de altfel s-a și reținut în decizia de casare sus evocată. Expertiza efectuată în faza de apel, a ținut cont de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, fiind astfel stabilită valoarea despăgubirii, pentru terenul expropriat, în conformitate cu dispozițiile art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Nefondată este și critica legată de corecțiile aplicate de comisia de experți în condițiile în care aceste corecții au avut în vedere aspecte legate de poziția terenului,distanța la care se găsesc parcelele de teren comparate față de drumul DJ 103, precum și aspecte legate de utilități.

Aceste corecții au fost aplicate de către comisiile de experți având în vedere că terenurile utilizate drept comparabile nu sunt identice cu cel expropriat, astfel încât , (așa cum rezultă din raportul de expertiză) era necesar să fie aplicate anumite corecții. Nefondată este și critica legată de încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel în vederea efectuării unei noi expertize în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a solicitat atât Primăriei Comunei S., cât și Camerei Notarilor Publici Cluj și respectiv Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda comunicarea de copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare, în condițiile în care expertiza de la fond, a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, este de reținut că instanța de apel a exercitat rol activ cu atât mai mult cu cât a încuviințat toate obiecțiunile la expertiză, motiv pentru care sunt nefondate criticile legate de încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. Cum celelalte critici formulate de recurent, reprezintă în esență chestiuni de apreciere a probelor, fiind critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, neîncadrându-se în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea este aceea a neanalizării lor. Astfel din perspectiva celor expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva deciziei nr. 29/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.