ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2104/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2104/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 21 februarie 2014, reclamantul I.T. a

solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, obligarea

pârâtului la plata unei juste despăgubiri în cuantum de 172.440 euro, în

echivalent în Iei, adică 20 euro/mp x 3.993 mp și respectiv 20 euro/mp x 4.629

mp, pentru terenul în suprafață de 3.993 mp, respectiv pentru terenul în

suprafață de 4.629 mp, din suprafața totală de 6.800 mp, parte din tarlaua Ses,

situate în localitatea Stolna, comuna Savadisla, precum și la repararea

prejudiciului suferit prin scăderea valorii terenului rămas, având în vedere că

din suprafața totală de 6.800 mp a fost propusă pentru expropriere suprafața de

4.629 mp, reprezentând diferența de preț dintre valoarea inițială a terenului

și valoarea pe care suprafața reziduală de teren o are după expropriere.

Prin sentința civilă nr. 492 din 27

mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj au fost respinse excepțiile lipsei de

interes și lipsei calității procesuale active și a fost admisă, în parte,

acțiunea în sensul obligării pârâtului să achite reclamantului despăgubiri

pentru imobilele expropriate, situate în comuna Savadisla, sat Stolna, teren în

suprafață de 4.629 mp, în sumă de 156.000 lei, teren în suprafață de 3.993 mp,

în sumă de 134.600 lei, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.320

lei.

Instanța de fond a reținut că prin

hotărârile din 12 noiembrie 2007, emise de CN A.D.N.R. SA - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de

90.005,54 lei, reprezentând echivalentul în iei a sumei de 25.385,30 euro,

respectiv de 77.639,25 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de

22.760,10 euro, pentru imobilele expropriate situate in comuna Săvădisla, sat

Stolna, arabil, în suprafață de 4.629 mp, identificat și respectiv de 3.993 mp,

identificat, în favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptățită să

primească despăgubiri.

Instanța a reținut că reclamantul este

menționat în hotărârile arătate mai sus ca persoană expropriată, astfel încât,

conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, acesta și-a justificat

calitatea procesuală și interesul pentru a contesta cuantumul despăgubirilor,

motiv pentru care a respins excepțiile invocate de pârât

Prin raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuat în cauză, s-a stabilit că despăgubirile la care este îndreptățit

reclamantul sunt în cuantum 33,70 lei/mp sau 8 euro/mp, rezultând pentru

terenul, în suprafață de 4.629 mp valoarea de 156.000 lei și pentru terenul, în

suprafață de 3.993 mp, valoarea de 134.600 lei, la data la care s-a făcut

reevaluarea, respectiv 9 septembrie 2009.

Experții au arătat că zona în care se

află terenul în litigiu are categoria de teren agricol pășune, iar pe teren nu

există construcții. De asemenea, unitățile de alimentație publică și stații ale

mijloacelor de transport în comun sunt la foarte mare distanță, iar dotările

din zonă (rețea de curent electric, apă și gaz) sunt la distanțe de peste 500

m.

Față de prevederile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 și în raport de art. 27 alin. (2) din aceeași lege,

instanța a considerat că experții au stabilit corect despăgubirile la care este

îndreptățit reclamantul, urmare a exproprierii, acestea fiind stabilite

raportat, la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin Decizia civilă nr. 5/A din 25

ianuarie 2012, Curtea de Apei Cluj a admis în parte apelul reclamantului, a

schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a obligat pârâtul Statul

Român, prin CN A.D.N.R. SA București, să îi plătească reclamantului I.T.,

pentru terenul în suprafață de 4.629 mp, situat în comuna Săvădisla, satul

Stolna, suma de 215.629 lei, respectiv 49.530 euro, iar pentru terenul de 3.993

mp, situat în comuna Săvădisla, satul Stolna, suma de 130.200 iei, respectiv

29.907 euro.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât

împotriva aceleiași sentințe.

Prin încheierea civilă nr. 11/A din 15

februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. 186/33/2012 a

fost admisă cererea formulată de reclamant, privind îndreptarea erorilor materiale

strecurate în Decizia civilă nr. 5/A din 25 ianuarie .2012 a Curții de Apei

Cluj, pronunțată în Dosar nr. 696/117/2008 și obligat pârâtul să îi plătească

reclamantului cheltuieli de judecată, în apel, în cuantum de 6.910 lei.

Prin Decizia civilă nr. 7330 din 29

noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 5/A

din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și pe cale de

consecință, a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanță de

apel în vederea efectuării unei noi expertize topografice, cu respectarea

prevederilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe

prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul

expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare.

În vederea efectuării unei noi

expertize, Înalta Curte a dispus a ti obținute informațiile relevante de la

C.N.P., de la autoritatea administrativă locală ori de la orice altă instituție

ce dețin datele necesare administrării probei, iar, în măsura în care nu s-au

încheiat asemenea tranzacții în perioada de referință, experții vor evalua

raportându-se la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile din

anunțurile de mică publicitate.

Instanța supremă a reținut că instanța

de apel nu a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, deoarece, sintagma „data întocmirii raportului de

expertiză", menționată în textul de lege, corespunde datei la care este

efectuată expertiza topografică în cadrul judecății, și nu celei a raportului

de evaluare întocmit în procedura administrativă a exproprierii, prealabilă

procedurii jurisdicționale, derulată în fața comisiei de aplicare a legii din

cadrul CN A.D.N.R. SA.

A mai reținut Înalta Curte că

procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor de către instanța de

judecată este cea prevăzută de Legea nr. 33/1994, iar nu de către Legea nr. 198/2004

pentru faza exproprierii, cu finalitatea determinării prețului cu care se vând

în mod obișnuit, imobilele de aceiași fel în unitatea administrativ

teritorială.

Rezultă, din modul diferit de

reglementare a procedurii. în etapa jurisdicțională, că intenția legiuitorului

a fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor de instanța de judecată,

pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă, inclusiv

din perspectiva momentului de calculare a despăgubirilor. întrucât instanța de

judecată nu verifică dacă hotărârea administrativă a fost legal emisă, nu

există niciun motiv pentru a determina cuantumul despăgubirilor la data

transferului dreptului de proprietate prin expropriere.

În aceste condiții, sintagma „data

întocmirii raportului de expertiză", presupune raportarea la data

efectuării expertizei în cursul judecății, și nu la data exproprierii, cu atât

mai mult cu cât legiuitorul folosește o tehnologie diferită pentru conturarea

celor două etape, respectiv „raport de expertiză" pentru etapa

jurisdicțională și „raport de evaluare" pentru faza administrativă

În rejudecare dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 696/117/2008.

Prin Decizia nr. 33/A/2014 din data de

16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis în parte apelul

declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 492 din 27 mai 2010 a

Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 696/117/2008, pe care a schimbat-o,

în parte, în sensul că a respins, în întregime, acțiunea civilă formulată de

reclamant, a menținut celelalte dispoziții din sentința apelată referitoare la

respingerea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale

active și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant în contra

aceleiași sentințe.

Totodată, a fost obligat pârâtul la

plata sumei de 1.300 lei reprezentând diferență onorariu expert în contul

expertului B.V. și la plata sumei de 650 iei reprezentând diferență onorariu

expert în contul expertei V.D., iar reclamantul la plata sumei de 13.00 lei

reprezentând diferență onorariu expert în eontui expertei Ș.A. și la plata

sumei de 650 lei, reprezentând diferență onorariu expert în contul expertei V.D.

A fost obligat I.T. să plătească

pârâtului suma de 1.320 lei cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei și

suma de 750 lei cheltuieli de judecată pentru apel.

Instanța de apel a reținut că, dată

fiind decizia de casare, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze

în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru

rest, cauza intrând în puterea lucrului judecat, textul art. 315 C. proc. civ.

fiind declarat constituțional în raport cu prevederile art. 123 alin. (2) și art.

124 alin. (3) din Constituție.

Instanța de apel a mai reținut că,

potrivit doctrinei și jurispradenței, art. 3 alin. (5) C. proc. civ. limitează

obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate

și la necesitatea administrării unor probe, astfel că modul de interpretare a

unui anumit text de lege, ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în

condițiile determinate de instanța de recurs prin decizia de casare, sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului și nu pot fi refuzate sub pretext că

judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

De asemenea, s-a motivat, în privința

problemelor de fapt, că deși instanța de rejudecare are o anumită libertate,

are totuși obligația să ia în cercetare faptele indicate în decizia instanței

superioare și să administreze probele necesare, urmând să dea soluția numai în

raport de cercetarea aprofundată a tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Totodată, s-a mai reținut că, în

interpretarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., se impune a se sublinia

faptul că, în cadrul rejudecării după casare, nu se pot schimba elementele

esențiale ale acțiunii, orice modificare în acest sens urmând să fie

considerată ca tardivă

Față de considerentele reținute și de

dispozițiile deciziei de casare, prin încheiere din 11 aprilie 2013, instanța

de apei a dispus efectuarea unei noi expertize tehnico-judiciare de evaluare în

cauza, prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru

terenurile expropriate prin Hotărârile din data de 12 noiembrie 2007, cu

respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prin

raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în

unitatea administrativ teritorială și să se determine dacă prin exproprierea

terenului în suprafață de 4.629 mp, diferența de teren rămasă neexpropriată a

suferit o depreciere de valoare și să se stabilească cuantumul despăgubirii.

Instanța de apei a dispus ca la

stabilirea cuantumului despăgubirii se vor avea în vedere contractele de

vânzare - cumpărare încheiate la o dată cât mai apropiată de data întocmirii

raportului de expertiză depuse la dosar de B.N.P. Asociați M.D. și M.C.,

O.C.P.I. Cluj, B.N.P. Asociați, J. și T., în urma adreselor emise de instanță.

A fost încuviințat și obiectivul

suplimentar, formulat de reclamantul-apelant, anume, în ipoteza în care nu

există contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada de referință,

respectiv cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiză, la

stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenurile

expropriate, experții să țină cont și de hotărârile judecătorești depuse la

dosarul cauzei.

Prin Raportul de expertiză tehnică

judiciară de evaluare întocmit de Comisia de experți au fost întocmite patru

variante de evaluare a terenului în litigiu. Prima evaluare a fost realizată

prin metoda comparației directe - compararea cu proprietăți expuse la vânzare,

respectiv, prin luarea în considerare a unor elemente de comparație, constând

în prețui de ofertă și prețui de vânzare, cu aplicarea corecțiilor menționate

în considerentele raportului de expertiză rezultând, potrivit acestei metode de

evaluare, o valoare de 8,74 euro/mp, pentru terenul, în suprafață de 4.629 mp,

respectiv, un total de 40.457 euro sau în echivalent în lei, 179.498 lei, și o

valoare de 7,13 euro/mp, pentru terenul, în suprafață de 3.993 mp, însumând un

total de 28.470 euro, în echivalent în lei, 126.313 lei.

A doua metodă de evaluare a vizat

evaluarea prin compararea cu terenuri tranzacționate conform contractelor de

vânzare-cumpărare puse la dispoziția experților de către instanța de judecată -

contracte comunicate instanței conform celor anterior expuse rezultând o

valoare medie de vânzare a terenurilor de 4,48 lei / mp, astfel încât, valoarea

totală a terenului, în suprafață de 4.629 mp, este de 20.738 lei, iar valoarea

terenului, în suprafață de 3.993 mp, este de 17.889 lei.

A treia metodă de evaluare a vizat

evaluarea prin compararea cu terenuri pentru care s-au acordat despăgubiri

conform unor hotărâri judecătorești puse la dispoziția experților de către

instanța de judecată -pronunțate în dosare având ca obiect exproprieri cu

privire la terenuri învecinate cu terenurile care fac obiectul prezentului

dosar, rezultând, potrivit acestei metode de evaluare, o valoare unitară medie

a despăgubirilor de 55,64 lei/mp, pentru numărul cadastral X, în suprafață de 4.629

mp, valoarea totală a despăgubirilor fiind de 257.558 lei, iar pentru nr. cadastral

X, în suprafață de 3.993 mp, valoarea totală a despăgubirilor fiind de 222.171

lei.

Cea de-a patra opinie exprimată de

către experți, și care a vizat, în opinia evaluatorilor, valoarea de piață a

terenurilor în litigiu, estimată de experți prin compararea cu proprietăți

expuse la vânzare la nivelul anului 2013, a concluzionat o valoare de 8,74

euro/mp pentru terenul, în suprafață de 4.629 mp, însumând o valoare totală de

179.498 lei, în echivalent în euro, 40.457 euro, respectiv, o valoare de 7,13

euro/mp, pentru terenul, în suprafață de 3.993 mp, însumând o valoare totală de

126.313 lei, în echivalent în euro, 28.470 euro.

Curtea de apel a apreciat că nu poate

da curs solicitării reclamantului ca despăgubirile să fie stabilite potrivit

metodei comparației cu terenuri pentru care s-au acordat despăgubiri prin

hotărâri judecătorești deoarece, prin decizia de casare a Înaltei Curți s-a

stabilit în mod expres pentru instanța de rejudecare că la efectuarea noii

expertize de evaluare, în condițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994,

evaluarea trebuie să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în

zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte

autentice de vânzare-cumpărare.

Față de îndrumările deciziei de casare

și dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a

constatat că valoarea care trebuie luată în considerare este cea rezultată prin

metoda comparației cu terenuri tranzacționate conform contractelor de

vânzare-cumpărare și, totodată, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 33/1994,

a constatat că valoarea rezultată este cu mult mai mică față de valorile

stabilite prin cele două hotărâri de expropriere și în raport de despăgubirile

acordate la fond.

Cum despăgubirile calculate de comisia

de experți potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, și în conformitate cu

îndrumările din decizia de casare, au un cuantum mult mai redus decât

despăgubirile stabilite prin Hotărârile de expropriere din 12 noiembrie 2007,

curtea de apel a constatat că cererea reclamantului, de majorare a cuantumului

acestor despăgubiri, nu este întemeiată, impunându-se a fi respinsă, cu

consecința menținerii celor două hotărâri de expropriere sub acest aspect.

Prin recursul declarat la data de 6

februarie 2014, reclamantul I.T. a solicitat modificarea deciziei atacate în

sensul admiterii apelului reclamantului și respingerea, în tot, a apelului

declarat de pârât.

Recurentul a invocat faptul că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea legii, în sensul

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv a dispozițiilor art 9 din

Legea nr. 198/2004, art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, precum și a dispozițiilor art. 129 C. proc.

civ.

Potrivit dispozițiilor art 26 din

Legea nr. 33/1994, la stabilirea despăgubirii, atât experții tehnici cât și

instanța de judecată trebuie să se raporteze la prețul de circulația al

imobilului teren obiect al. exproprierii. Recurentul a motivat că sintagma

„prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ teritorială", a fost definită în jurisprudența Înaltei

Curți, ca prețului cel mai probabil, la o anumită dată la care trebuie să se

vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus,

într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, când sunt întrunite toate

condițiile unei vânzări corecte, în care cumpărătorui și vânzătorul acționează

prudent, în cunoștință de cauză, în interes propriu, niciunul neflind supus

unei constrângeri exagerate.

Instanța de apel, după rejudecare, nu

a ținut seama de respectivele prevederi legale, reținând o valoarea a terenului

sub despăgubirile stabilite prin Hotărârile din data de 12 noiembrie 2007,

valoarea rezultată prin metoda comparației cu terenurile tranzacționate conform

contractelor de vânzare-cumpărare, conform metodei 2 din raportul de evaluare.

A mai arătat recurentul că a fost omologat

raportul de expertiză deși experții au subliniat în mod expres în raportul de

expertiză și răspunsul la obiecțîunile pârâtului depuse la dosarul cauzei la

data de 6 noiembrie 2013, că valorile indicate în contractele de

vânzare-cumpărare depuse la dosar sunt valori minime stabilite prin grila

notarilor-publici iar nu prețul real al terenurilor, aspect ce a rezultat și

din adresa de la B.N.P. asociați M.D. și M.C. în care s-au evidențiat valorile

cuprinse în rapoartele de evaluare a fondului imobiliar, indicând o valoare de

0,40 lei/mp pentru localitățile Săvădia, Stolna, Vlaha.

Instanța de apel nu a ținut seama că

actele autentice la care s-au raportat experții nu vizau terenuri similare cu

cele din speță, ci situate în altă zonă, având o altă categorie de folosință,

motiv pentru care, în lipsa actelor autentice relevante, instanța trebuie să se

raporteze la valorile stabilite de comisia de experți la pct. 1 din.

concluziile expertizei, poziție ce a fost exprimată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în decizia prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Recurentul a mai susținut că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 27 din Legea nr.

33/1994 din analiza căruia, coroborat cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanțele

de judecată sunt obligate ca la pronunțarea hotărârii judecătorești să aibă în

vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei, nefiind ținute

exclusiv de concluziile raportului de expertiză.

A arătata recurentul ca instanța de

apel a avut în vedere numai prețurile din contractele de vânzare-cumpărare

luate în considerare prin expertiză, deși avea obligația să țină seama de

înscrisurile depuse în probațiune de recurent și hotărârile judecătorești

pronunțate de instanțele din Cluj, care sunt acte autentice și prin care pentru

terenuri învecinate cu cel al recurentului s-au majorat considerabil

despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere.

S-a invocat că este necesar a se

judeca în echitate fiind necesar ca pentru două terenuri învecinate să se

stabilească, în caz de expropriere, despăgubiri similare sau cât se poate de

apropiate, fiind discriminatoriu ca pentru două terenuri învecinate, din

aceeași categorie, expropriate în anul 2007, să fie stabilite despăgubiri

diferite, așa cum rezultă din hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 761/117/2008

prin care s-a stabilit o despăgubire de 10 euro pentru un teren învecinat.

Nu este echitabil ca pentru o

expropriere care a avut loc în anul 2007 să se ajungă la stabilirea unei

despăgubiri modice, mult sub prețul real de piață, în condițiile în care

persoana îndreptățită la despăgubire, nu a beneficiat de prealabilă despăgubire

și a fost în imposibilitatea de a folosi terenul.

Înlăturând hotărârile judecătorești

care sunt de asemenea acte autentice ce stabileau prețuri pentru terenuri

continuie, instanța a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

limitând fără temei legal cuantumul despăgubirilor.

Expropriatul trebuie să beneficieze de

o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar prin menținerea despăgubirii la 5,7

euro/mp, recurentul ar fi pus în situația de a-i fi preluat forțat terenul și

de a suporta un prejudiciu.

Prin întâmpinare din data de 7 mai

2014, CN A.D.N.R. SA a invocat excepția nulității recursului deoarece acesta nu

se circumscrie motivelor strict prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., reclamantul criticând raportul de expertiză tehnică judiciară

întocmit în faza apelului pe aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii și a

solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Prin cererea formulată ta data de 23

iunie 2014, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curții Constituționale a

României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) C.

proc. civ. privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.

Reclamantul a invocat faptul ca

cererea îndeplinește cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv

dispoziția legală a cărei neconstituționalitate este invocată este cuprinsă

într-o lege sau ordonanță în vigoare, atât la momentul introducerii acțiunii

cât și în prezent, dispoziția criticată au legătură cu soluționarea cauzei și

nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale, deși a mai fost sesizată cu respectiva excepție de

neconstituționalitate. S-a arătat că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 au legătură cu soluționarea cauzei, instanțele fiind ținute să

stabilească despăgubirea la care este îndreptățit recurentul prin raportare la

momentul efectuării expertizei de comisia de experți.

Recurentul a susținut că norma legală

este neconstituțională fiind încălcate prevederile art. 44 alin. (3) din

Constituția României precum și dispozițiile art. 1 teza I și a II-a din Primul

protocol adițional la C.E.D.O. și art. 16 alin. (1) din Constituție potrivit

cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără

privilegii și fără discriminări și a dispozițiilor art. 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece permite

statului să ia măsuri ce conduc la exproprierea de facto a bunului cu mult timp

înainte de acordarea despăgubirilor, ceea ce conduce la înfrângerea

caracterului prealabil al despăgubirilor și la diminuarea despăgubirilor ce se

acordă efectiv. Pentru ca să fie acordată valoarea reală a imobilului este

necesar ca despăgubirea să fie determinată prin raportare la prețurile la care

se vând imobile similare la data exproprierii, iar nu la data expertizei

realizate în cadrul procesului,

Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

formulată de recurentul-reclamant Iepure Teojîl

Înalta Curte reține că, potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru a fi admisibilă,

cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate

trebuie să vizeze o dispoziție legală cuprinsă într-o ordonanță sau lege în

vigoare la data invocării, care să aibă legătură cu soluționarea cauzei și care

să nu fi fost declarată neconstituțională anterior.

Înalta Curte constată că, deși

excepția ridicată în fața prezentei instanțe vizează neconstituționalitatea

unei dispoziții legale în vigoare, astfel cum a fost interpretată această

sintagmă în jurisprudența Curții Constituționale, aceasta nu are legătură cu

soluționarea cauzei fiind, prin urmare, inadmisibilă,

Astfel, recursul, astfel cum a fost

formulat vizează, în sinteză, greșita aplicate a dispozițiilor art. 26 și art. 27

din Legea nr. 33/1994, motivat de faptul că instanța de apel a luat în

considerare, ca elemente de comparație, prețul terenurilor menționate în

contracte de vânzare cumpărare încheiate pentru terenuri din aceeași unitate

administrativ teritorială, în perioada efectuării raportului de expertiză, deși

acestea nu sunt reale, iar nu valorile din oferte de vânzare-cumpărare sau

valorile care au fost consemnate în hotărârile judecătorești ce au privit

litigii privind exproprierea unor imobile contigue terenurilor în litigiu.

Excepția de neconstituționalitate însă

vizează încălcarea dispozițiilor constituționale, urmare a faptului că

legiuitorul a stabilit, prin prevederile art. 26 alin. (2) C. proc. civ., că

evaluarea realizată în timpul procesului să se raportează la prețurile la care

se vând imobile similare (la data efectuării expertizei, iar nu la data

exproprierii.

Prin urmare, față de conținutul

motivelor de recurs, ce nu vizează critica privind perioada de referință din

raportul de evaluare, ci aspecte privmd comparabilele care au fost utilizate

pentru a determina valoarea despăgubirilor pentru imobilul în litigiu, Înalta.

Curte urmează a concluziona că excepția invocată, nu are legătură cu

soluționarea cauzei.

Examinând cu prioritate, conform, art.

137 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului întemeiată de

dispozițiile art 302

1

alin. (1) C. proc. civ. și ale art 306 C.

proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, având în vedere

următoarele considerente:

Instanța de recurs constată că

argumentele prezentate de reclamant se încadrează în dispozițiile art. 304 pct

9 C. proc. civ., deoarece vizează, în principal, interpretarea și încălcarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) și art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Respectiv, invocă reclamantul faptul

că, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ia stabilirea

despăgubirii, atât experții tehnici cât și instanța de judecată trebuie să se

raporteze la prețul de circulația ai imobilului teren obiect al exproprierii.

Se motivează că respectiva dispoziție

legală a fost încălcată prin faptul că instanța de apel a omologat raportul de

expertiză ce a avut la bază contracte de vânzare-cumpărare ce nu reflectă

prețul real al tranzacțiilor cu terenuri din aceeași zonă administrativ

teritorială și, pe de altă parte, au fost ignorate valorile din hotărârile

judecătorești privind exproprierea unor imobile din zona continuă sau din

oferte de vânzare cumpărare, fiind astfel încălcate prevederile art. 27 din

Legea nr. 33/1994 și art. 129 C. proc. civ.

În consecință, articolul 302

1

C. proc. civ., text care instituie sancțiunea nulității recursului pentru lipsa

invocării motivelor de nelegaiitate, nu este aplicabil în cauză, excepția

nulității recursului, invocată de pârât, urmând a fi respinsă

Examinând decizia în limita criticilor

formulate de reclamant, ce permit încadrarea în art. 304 pct 9 C. proc. civ.

instanța constată următoarele;

Prin criticile formulate, reclamanta a

susținut că soluția dată prin decizia recurată este rezultatul încălcării

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece, la stabilirea

cuantumului despăgubirii cuvenite acesteia pentru bunul expropriat, instanța de

judecată nu a luat în considerare valoarea de circulație a imobilului

expropriat stabilită pe baza ofertelor de vânzare consultate de experți,

legiuitorul neimpunând a se avea în vedere, la stabilirea cuantumului

despăgubirii, exclusiv prețurile de tranzacționare și nici valorile cuprinse în

hotărâri judecătorești.

Înalta Curte reține că, în materia

specială a expropierii, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța

trebuie să se conformeze normei imperative ce decurge din dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora «la stabilirea cuantumului

despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ -

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele

aduse proprietarului, sau, după caz, aitor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de acestea».

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 27

alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „Primind, rezultatul expertizei, instanța îl va

compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî."

În cauză, se constată că instanța de

apel, prin încheierea din data de 11 aprilie 2013, a dispus efectuarea unei noi

expertize tehnico-judiciare de evaluare în cauză, prin care să se stabilească

valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenurile expropriate cu respectarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prin raportare la prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea

administrativ teritorială și să se determine dacă prin exproprierea terenului

în suprafață de 4.629 mp, categoria de folosință arabil, identificat prin nr. cadastral,

diferența de teren rămasă neexpropriată a suferit vreo depreciere de valoare,

iar în caz afirmativ, să se stabilească cuantumul despăgubirii.

Prin raportul de expertiză, având în

vedere și obiectivul suplimentar formulat de reprezentantul

reclamantului-apelant, au fost întocmite patru variante de evaluare a terenului

în litigiu, pornind de la metoda comparației directe, prin luarea în

considerare a unor elemente de comparație, constând în prețul de ofertă și

prețul de vânzare, a prețurilor din contracte de vânzare-cumpărare, respectiv

prin comparare cu despăgubiri acordate conform unor hotărâri judecătorești și,

în ultimul rând, prin compararea cu proprietăți expuse la vânzare la nivelul

anului 2013.

În urma expertizei efectuate a fost

omologată cea de-a doua metodă de evaluare în cadrul căreia s-a ținut seama de

prețul din contractele de vânzare cumpărare depuse în urma adreselor efectuate,

instanța de apel apreciind că respectiva evaluare corespunde îndrumărilor date

prin decizia de casare.

Înalta Curte reține făptui că

procedând astfel, instanța de rejudecare a respectat nu numai îndrumările

obligatorii ale deciziei de casare, în sensul dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. dar și prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ce, în

interpretarea înaltei Curți, presupun ca la efectuarea expertizei trebuie să se

țină seama de tranzacții concrete, respectiv contracte de vânzare-cumpărare

încheiate în formă autentică și care vizează terenuri situate în aceeași zonă

administrațiv-teritorială cu cea a terenului în litigiu, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Înalta Curte reține că instanța de

apel a apreciat că nu există niciun motiv pentru care ar fi trebuit să fie

înlăturate, la determinarea valorii despăgubirilor, prețurile menționate în

contractele de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, pretins a fi

fost simulate, pentru a se ține seama, fie de oferte de vânzare, fie de

valorile cuprinse în hotărârile judecătorești menționate, aprecierile instanței

de apel cu privire la conținutul probelor neputând face obiect al analizei în

faza recursului.

Totodată, în sensul art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Înaltei

Curți nu pot fi cuprinse în calitate de comparabile nici valorile cuprinse în

hotărâri judecătorești care, deși sunt acte autentice, nu sunt cuprinse în

ipoteza de reglementare a textului legal. în plus, hotărârile judecătorești nu

pot să fie opuse unor terțe persoane care nu au participat la actul de justiție

finalizat prin pronunțarea lor, considerent suplimentar pentru care urmează sa

fie respins motivul de recurs invocat.

Pentru toate aceste considerente, în

baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a respinge, ca

nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulată de

intimatid-pârât Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, deoarece sumele pretinse nu

sunt aferente fazei de judecata a recursului, pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 274 C. proc. civ, iar intimatul nu a promovat cale de atac

pentru faptul neacordării respectivelor cheltuieli în faza apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, formulată de

recurentul-reclamant I.T.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția

nulității recursului invocată de intimatu l-pârât Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul I.T. împotriva Deciziei nr. 33/A din data de 16 ianuarie

2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge, ca nefondată, cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-pârât Statul Român

prin CN A.D.N.R. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

1 iulie 2014.