ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2104/2014

Asupra cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2014, reclamantul I.T. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, obligarea pârâtului la plata unei juste despăgubiri în cuantum de 172.440 euro, în echivalent în Iei, adică 20 euro/mp x 3.993 mp și respectiv 20 euro/mp x 4.629 mp, pentru terenul în suprafață de 3.993 mp, respectiv pentru terenul în suprafață de 4.629 mp, din suprafața totală de 6.800 mp, parte din tarlaua Ses, situate în localitatea Stolna, comuna Savadisla, precum și la repararea prejudiciului suferit prin scăderea valorii terenului rămas, având în vedere că din suprafața totală de 6.800 mp a fost propusă pentru expropriere suprafața de 4.629 mp, reprezentând diferența de preț dintre valoarea inițială a terenului și valoarea pe care suprafața reziduală de teren o are după expropriere.

Prin sentința civilă nr. 492 din 27 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj au fost respinse excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active și a fost admisă, în parte, acțiunea în sensul obligării pârâtului să achite reclamantului despăgubiri pentru imobilele expropriate, situate în comuna Savadisla, sat Stolna, teren în suprafață de 4.629 mp, în sumă de 156.000 lei, teren în suprafață de 3.993 mp, în sumă de 134.600 lei, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.320 lei. Instanța de fond a reținut că prin hotărârile din 12 noiembrie 2007, emise de CN A.D.N.R.

SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 90.005,54 lei, reprezentând echivalentul în iei a sumei de 25.385,30 euro, respectiv de 77.639,25 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 22.760,10 euro, pentru imobilele expropriate situate in comuna Săvădisla, sat Stolna, arabil, în suprafață de 4.629 mp, identificat și respectiv de 3.993 mp, identificat, în favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptățită să primească despăgubiri.

Instanța a reținut că reclamantul este menționat în hotărârile arătate mai sus ca persoană expropriată, astfel încât, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, acesta și-a justificat calitatea procesuală și interesul pentru a contesta cuantumul despăgubirilor, motiv pentru care a respins excepțiile invocate de pârât Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, s-a stabilit că despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul sunt în cuantum 33,70 lei/mp sau 8 euro/mp, rezultând pentru terenul, în suprafață de 4.629 mp valoarea de 156.000 lei și pentru terenul, în suprafață de 3.993 mp, valoarea de 134.600 lei, la data la care s-a făcut reevaluarea, respectiv 9 septembrie 2009. Experții au arătat că zona în care se află terenul în litigiu are categoria de teren agricol pășune, iar pe teren nu există construcții.

De asemenea, unitățile de alimentație publică și stații ale mijloacelor de transport în comun sunt la foarte mare distanță, iar dotările din zonă (rețea de curent electric, apă și gaz) sunt la distanțe de peste 500 m. Față de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și în raport de art. 27 alin. (2) din aceeași lege, instanța a considerat că experții au stabilit corect despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul, urmare a exproprierii, acestea fiind stabilite raportat, la data întocmirii raportului de expertiză. Prin Decizia civilă nr. 5/A din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apei Cluj a admis în parte apelul reclamantului, a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R.

SA București, să îi plătească reclamantului I.T., pentru terenul în suprafață de 4.629 mp, situat în comuna Săvădisla, satul Stolna, suma de 215.629 lei, respectiv 49.530 euro, iar pentru terenul de 3.993 mp, situat în comuna Săvădisla, satul Stolna, suma de 130.200 iei, respectiv 29.907 euro. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva aceleiași sentințe. Prin încheierea civilă nr. 11/A din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. 186/33/2012 a fost admisă cererea formulată de reclamant, privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în Decizia civilă nr. 5/A din 25 ianuarie .2012 a Curții de Apei Cluj, pronunțată în Dosar nr. 696/117/2008 și obligat pârâtul să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată, în apel, în cuantum de 6.910 lei.

Prin Decizia civilă nr. 7330 din 29 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 5/A din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și pe cale de consecință, a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanță de apel în vederea efectuării unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare.

În vederea efectuării unei noi expertize, Înalta Curte a dispus a ti obținute informațiile relevante de la C.N.P., de la autoritatea administrativă locală ori de la orice altă instituție ce dețin datele necesare administrării probei, iar, în măsura în care nu s-au încheiat asemenea tranzacții în perioada de referință, experții vor evalua raportându-se la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mică publicitate. Instanța supremă a reținut că instanța de apel nu a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece, sintagma „data întocmirii raportului de expertiză", menționată în textul de lege, corespunde datei la care este efectuată expertiza topografică în cadrul judecății, și nu celei a raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă a exproprierii, prealabilă procedurii jurisdicționale, derulată în fața comisiei de aplicare a legii din cadrul CN A.D.N.R.

SA. A mai reținut Înalta Curte că procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor de către instanța de judecată este cea prevăzută de Legea nr. 33/1994, iar nu de către Legea nr. 198/2004 pentru faza exproprierii, cu finalitatea determinării prețului cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de aceiași fel în unitatea administrativ teritorială. Rezultă, din modul diferit de reglementare a procedurii. în etapa jurisdicțională, că intenția legiuitorului a fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor de instanța de judecată, pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă, inclusiv din perspectiva momentului de calculare a despăgubirilor. întrucât instanța de judecată nu verifică dacă hotărârea administrativă a fost legal emisă, nu există niciun motiv pentru a determina cuantumul despăgubirilor la data transferului dreptului de proprietate prin expropriere.

În aceste condiții, sintagma „data întocmirii raportului de expertiză", presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecății, și nu la data exproprierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul folosește o tehnologie diferită pentru conturarea celor două etape, respectiv „raport de expertiză" pentru etapa jurisdicțională și „raport de evaluare" pentru faza administrativă În rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 696/117/2008.

Prin Decizia nr. 33/A/2014 din data de 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis în parte apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 492 din 27 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 696/117/2008, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins, în întregime, acțiunea civilă formulată de reclamant, a menținut celelalte dispoziții din sentința apelată referitoare la respingerea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant în contra aceleiași sentințe. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.300 lei reprezentând diferență onorariu expert în contul expertului B.V.

și la plata sumei de 650 iei reprezentând diferență onorariu expert în contul expertei V.D., iar reclamantul la plata sumei de 13.00 lei reprezentând diferență onorariu expert în eontui expertei Ș.A. și la plata sumei de 650 lei, reprezentând diferență onorariu expert în contul expertei V.D. A fost obligat I.T. să plătească pârâtului suma de 1.320 lei cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei și suma de 750 lei cheltuieli de judecată pentru apel. Instanța de apel a reținut că, dată fiind decizia de casare, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest, cauza intrând în puterea lucrului judecat, textul art. 315 C. proc.

civ. fiind declarat constituțional în raport cu prevederile art. 123 alin. (2) și art. 124 alin. (3) din Constituție. Instanța de apel a mai reținut că, potrivit doctrinei și jurispradenței, art. 3 alin. (5) C. proc. civ. limitează obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe, astfel că modul de interpretare a unui anumit text de lege, ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs prin decizia de casare, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului și nu pot fi refuzate sub pretext că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

De asemenea, s-a motivat, în privința problemelor de fapt, că deși instanța de rejudecare are o anumită libertate, are totuși obligația să ia în cercetare faptele indicate în decizia instanței superioare și să administreze probele necesare, urmând să dea soluția numai în raport de cercetarea aprofundată a tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei. Totodată, s-a mai reținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., se impune a se sublinia faptul că, în cadrul rejudecării după casare, nu se pot schimba elementele esențiale ale acțiunii, orice modificare în acest sens urmând să fie considerată ca tardivă Față de considerentele reținute și de dispozițiile deciziei de casare, prin încheiere din 11 aprilie 2013, instanța de apei a dispus efectuarea unei noi expertize tehnico-judiciare de evaluare în cauza, prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenurile expropriate prin Hotărârile din data de 12 noiembrie 2007, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prin raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială și să se determine dacă prin exproprierea terenului în suprafață de 4.629 mp, diferența de teren rămasă neexpropriată a suferit o depreciere de valoare și să se stabilească cuantumul despăgubirii.

Instanța de apei a dispus ca la stabilirea cuantumului despăgubirii se vor avea în vedere contractele de vânzare - cumpărare încheiate la o dată cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiză depuse la dosar de B.N.P. Asociați M.D. și M.C., O.C.P.I. Cluj, B.N.P. Asociați, J. și T., în urma adreselor emise de instanță. A fost încuviințat și obiectivul suplimentar, formulat de reclamantul-apelant, anume, în ipoteza în care nu există contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada de referință, respectiv cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiză, la stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenurile expropriate, experții să țină cont și de hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei.

Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare întocmit de Comisia de experți au fost întocmite patru variante de evaluare a terenului în litigiu. Prima evaluare a fost realizată prin metoda comparației directe - compararea cu proprietăți expuse la vânzare, respectiv, prin luarea în considerare a unor elemente de comparație, constând în prețui de ofertă și prețui de vânzare, cu aplicarea corecțiilor menționate în considerentele raportului de expertiză rezultând, potrivit acestei metode de evaluare, o valoare de 8,74 euro/mp, pentru terenul, în suprafață de 4.629 mp, respectiv, un total de 40.457 euro sau în echivalent în lei, 179.498 lei, și o valoare de 7,13 euro/mp, pentru terenul, în suprafață de 3.993 mp, însumând un total de 28.470 euro, în echivalent în lei, 126.313 lei.

A doua metodă de evaluare a vizat evaluarea prin compararea cu terenuri tranzacționate conform contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziția experților de către instanța de judecată - contracte comunicate instanței conform celor anterior expuse rezultând o valoare medie de vânzare a terenurilor de 4,48 lei / mp, astfel încât, valoarea totală a terenului, în suprafață de 4.629 mp, este de 20.738 lei, iar valoarea terenului, în suprafață de 3.993 mp, este de 17.889 lei.

A treia metodă de evaluare a vizat evaluarea prin compararea cu terenuri pentru care s-au acordat despăgubiri conform unor hotărâri judecătorești puse la dispoziția experților de către instanța de judecată -pronunțate în dosare având ca obiect exproprieri cu privire la terenuri învecinate cu terenurile care fac obiectul prezentului dosar, rezultând, potrivit acestei metode de evaluare, o valoare unitară medie a despăgubirilor de 55,64 lei/mp, pentru numărul cadastral X, în suprafață de 4.629 mp, valoarea totală a despăgubirilor fiind de 257.558 lei, iar pentru nr. cadastral X, în suprafață de 3.993 mp, valoarea totală a despăgubirilor fiind de 222.171 lei.

Cea de-a patra opinie exprimată de către experți, și care a vizat, în opinia evaluatorilor, valoarea de piață a terenurilor în litigiu, estimată de experți prin compararea cu proprietăți expuse la vânzare la nivelul anului 2013, a concluzionat o valoare de 8,74 euro/mp pentru terenul, în suprafață de 4.629 mp, însumând o valoare totală de 179.498 lei, în echivalent în euro, 40.457 euro, respectiv, o valoare de 7,13 euro/mp, pentru terenul, în suprafață de 3.993 mp, însumând o valoare totală de 126.313 lei, în echivalent în euro, 28.470 euro.

Curtea de apel a apreciat că nu poate da curs solicitării reclamantului ca despăgubirile să fie stabilite potrivit metodei comparației cu terenuri pentru care s-au acordat despăgubiri prin hotărâri judecătorești deoarece, prin decizia de casare a Înaltei Curți s-a stabilit în mod expres pentru instanța de rejudecare că la efectuarea noii expertize de evaluare, în condițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea trebuie să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare.

Față de îndrumările deciziei de casare și dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a constatat că valoarea care trebuie luată în considerare este cea rezultată prin metoda comparației cu terenuri tranzacționate conform contractelor de vânzare-cumpărare și, totodată, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 33/1994, a constatat că valoarea rezultată este cu mult mai mică față de valorile stabilite prin cele două hotărâri de expropriere și în raport de despăgubirile acordate la fond.

Cum despăgubirile calculate de comisia de experți potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, și în conformitate cu îndrumările din decizia de casare, au un cuantum mult mai redus decât despăgubirile stabilite prin Hotărârile de expropriere din 12 noiembrie 2007, curtea de apel a constatat că cererea reclamantului, de majorare a cuantumului acestor despăgubiri, nu este întemeiată, impunându-se a fi respinsă, cu consecința menținerii celor două hotărâri de expropriere sub acest aspect. Prin recursul declarat la data de 6 februarie 2014, reclamantul I.T. a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului reclamantului și respingerea, în tot, a apelului declarat de pârât. Recurentul a invocat faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea legii, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv a dispozițiilor art 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art 26 din Legea nr. 33/1994, la stabilirea despăgubirii, atât experții tehnici cât și instanța de judecată trebuie să se raporteze la prețul de circulația al imobilului teren obiect al. exproprierii.

Recurentul a motivat că sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială", a fost definită în jurisprudența Înaltei Curți, ca prețului cel mai probabil, la o anumită dată la care trebuie să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări corecte, în care cumpărătorui și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interes propriu, niciunul neflind supus unei constrângeri exagerate. Instanța de apel, după rejudecare, nu a ținut seama de respectivele prevederi legale, reținând o valoarea a terenului sub despăgubirile stabilite prin Hotărârile din data de 12 noiembrie 2007, valoarea rezultată prin metoda comparației cu terenurile tranzacționate conform contractelor de vânzare-cumpărare, conform metodei 2 din raportul de evaluare.

A mai arătat recurentul că a fost omologat raportul de expertiză deși experții au subliniat în mod expres în raportul de expertiză și răspunsul la obiecțîunile pârâtului depuse la dosarul cauzei la data de 6 noiembrie 2013, că valorile indicate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar sunt valori minime stabilite prin grila notarilor-publici iar nu prețul real al terenurilor, aspect ce a rezultat și din adresa de la B.N.P. asociați M.D. și M.C. în care s-au evidențiat valorile cuprinse în rapoartele de evaluare a fondului imobiliar, indicând o valoare de 0,40 lei/mp pentru localitățile Săvădia, Stolna, Vlaha. Instanța de apel nu a ținut seama că actele autentice la care s-au raportat experții nu vizau terenuri similare cu cele din speță, ci situate în altă zonă, având o altă categorie de folosință, motiv pentru care, în lipsa actelor autentice relevante, instanța trebuie să se raporteze la valorile stabilite de comisia de experți la pct. 1 din.

concluziile expertizei, poziție ce a fost exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare. Recurentul a mai susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 din analiza căruia, coroborat cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanțele de judecată sunt obligate ca la pronunțarea hotărârii judecătorești să aibă în vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei, nefiind ținute exclusiv de concluziile raportului de expertiză.

A arătata recurentul ca instanța de apel a avut în vedere numai prețurile din contractele de vânzare-cumpărare luate în considerare prin expertiză, deși avea obligația să țină seama de înscrisurile depuse în probațiune de recurent și hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele din Cluj, care sunt acte autentice și prin care pentru terenuri învecinate cu cel al recurentului s-au majorat considerabil despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere. S-a invocat că este necesar a se judeca în echitate fiind necesar ca pentru două terenuri învecinate să se stabilească, în caz de expropriere, despăgubiri similare sau cât se poate de apropiate, fiind discriminatoriu ca pentru două terenuri învecinate, din aceeași categorie, expropriate în anul 2007, să fie stabilite despăgubiri diferite, așa cum rezultă din hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 761/117/2008 prin care s-a stabilit o despăgubire de 10 euro pentru un teren învecinat.

Nu este echitabil ca pentru o expropriere care a avut loc în anul 2007 să se ajungă la stabilirea unei despăgubiri modice, mult sub prețul real de piață, în condițiile în care persoana îndreptățită la despăgubire, nu a beneficiat de prealabilă despăgubire și a fost în imposibilitatea de a folosi terenul. Înlăturând hotărârile judecătorești care sunt de asemenea acte autentice ce stabileau prețuri pentru terenuri continuie, instanța a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, limitând fără temei legal cuantumul despăgubirilor. Expropriatul trebuie să beneficieze de o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar prin menținerea despăgubirii la 5,7 euro/mp, recurentul ar fi pus în situația de a-i fi preluat forțat terenul și de a suporta un prejudiciu.

Prin întâmpinare din data de 7 mai 2014, CN A.D.N.R. SA a invocat excepția nulității recursului deoarece acesta nu se circumscrie motivelor strict prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., reclamantul criticând raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza apelului pe aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii și a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat. Prin cererea formulată ta data de 23 iunie 2014, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) C. proc. civ. privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.

Reclamantul a invocat faptul ca cererea îndeplinește cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv dispoziția legală a cărei neconstituționalitate este invocată este cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare, atât la momentul introducerii acțiunii cât și în prezent, dispoziția criticată au legătură cu soluționarea cauzei și nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, deși a mai fost sesizată cu respectiva excepție de neconstituționalitate. S-a arătat că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 au legătură cu soluționarea cauzei, instanțele fiind ținute să stabilească despăgubirea la care este îndreptățit recurentul prin raportare la momentul efectuării expertizei de comisia de experți.

Recurentul a susținut că norma legală este neconstituțională fiind încălcate prevederile art. 44 alin. (3) din Constituția României precum și dispozițiile art. 1 teza I și a II-a din Primul protocol adițional la C.E.D.O. și art. 16 alin. (1) din Constituție potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece permite statului să ia măsuri ce conduc la exproprierea de facto a bunului cu mult timp înainte de acordarea despăgubirilor, ceea ce conduce la înfrângerea caracterului prealabil al despăgubirilor și la diminuarea despăgubirilor ce se acordă efectiv.

Pentru ca să fie acordată valoarea reală a imobilului este necesar ca despăgubirea să fie determinată prin raportare la prețurile la care se vând imobile similare la data exproprierii, iar nu la data expertizei realizate în cadrul procesului, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, formulată de recurentul-reclamant Iepure Teojîl Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate trebuie să vizeze o dispoziție legală cuprinsă într-o ordonanță sau lege în vigoare la data invocării, care să aibă legătură cu soluționarea cauzei și care să nu fi fost declarată neconstituțională anterior.

Înalta Curte constată că, deși excepția ridicată în fața prezentei instanțe vizează neconstituționalitatea unei dispoziții legale în vigoare, astfel cum a fost interpretată această sintagmă în jurisprudența Curții Constituționale, aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei fiind, prin urmare, inadmisibilă, Astfel, recursul, astfel cum a fost formulat vizează, în sinteză, greșita aplicate a dispozițiilor art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, motivat de faptul că instanța de apel a luat în considerare, ca elemente de comparație, prețul terenurilor menționate în contracte de vânzare cumpărare încheiate pentru terenuri din aceeași unitate administrativ teritorială, în perioada efectuării raportului de expertiză, deși acestea nu sunt reale, iar nu valorile din oferte de vânzare-cumpărare sau valorile care au fost consemnate în hotărârile judecătorești ce au privit litigii privind exproprierea unor imobile contigue terenurilor în litigiu.

Excepția de neconstituționalitate însă vizează încălcarea dispozițiilor constituționale, urmare a faptului că legiuitorul a stabilit, prin prevederile art. 26 alin. (2) C. proc. civ., că evaluarea realizată în timpul procesului să se raportează la prețurile la care se vând imobile similare (la data efectuării expertizei, iar nu la data exproprierii. Prin urmare, față de conținutul motivelor de recurs, ce nu vizează critica privind perioada de referință din raportul de evaluare, ci aspecte privmd comparabilele care au fost utilizate pentru a determina valoarea despăgubirilor pentru imobilul în litigiu, Înalta. Curte urmează a concluziona că excepția invocată, nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Examinând cu prioritate, conform, art. 137 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului întemeiată de dispozițiile art 302 1 alin. (1) C. proc. civ. și ale art 306 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: Instanța de recurs constată că argumentele prezentate de reclamant se încadrează în dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ., deoarece vizează, în principal, interpretarea și încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Respectiv, invocă reclamantul faptul că, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ia stabilirea despăgubirii, atât experții tehnici cât și instanța de judecată trebuie să se raporteze la prețul de circulația ai imobilului teren obiect al exproprierii.

Se motivează că respectiva dispoziție legală a fost încălcată prin faptul că instanța de apel a omologat raportul de expertiză ce a avut la bază contracte de vânzare-cumpărare ce nu reflectă prețul real al tranzacțiilor cu terenuri din aceeași zonă administrativ teritorială și, pe de altă parte, au fost ignorate valorile din hotărârile judecătorești privind exproprierea unor imobile din zona continuă sau din oferte de vânzare cumpărare, fiind astfel încălcate prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 și art. 129 C. proc. civ. În consecință, articolul 302 1 C. proc. civ., text care instituie sancțiunea nulității recursului pentru lipsa invocării motivelor de nelegaiitate, nu este aplicabil în cauză, excepția nulității recursului, invocată de pârât, urmând a fi respinsă Examinând decizia în limita criticilor formulate de reclamant, ce permit încadrarea în art. 304 pct 9 C. proc.

civ. instanța constată următoarele; Prin criticile formulate, reclamanta a susținut că soluția dată prin decizia recurată este rezultatul încălcării dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece, la stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite acesteia pentru bunul expropriat, instanța de judecată nu a luat în considerare valoarea de circulație a imobilului expropriat stabilită pe baza ofertelor de vânzare consultate de experți, legiuitorul neimpunând a se avea în vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirii, exclusiv prețurile de tranzacționare și nici valorile cuprinse în hotărâri judecătorești.

Înalta Curte reține că, în materia specială a expropierii, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să se conformeze normei imperative ce decurge din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora «la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, aitor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea».

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „Primind, rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî." În cauză, se constată că instanța de apel, prin încheierea din data de 11 aprilie 2013, a dispus efectuarea unei noi expertize tehnico-judiciare de evaluare în cauză, prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenurile expropriate cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prin raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială și să se determine dacă prin exproprierea terenului în suprafață de 4.629 mp, categoria de folosință arabil, identificat prin nr. cadastral, diferența de teren rămasă neexpropriată a suferit vreo depreciere de valoare, iar în caz afirmativ, să se stabilească cuantumul despăgubirii.

Prin raportul de expertiză, având în vedere și obiectivul suplimentar formulat de reprezentantul reclamantului-apelant, au fost întocmite patru variante de evaluare a terenului în litigiu, pornind de la metoda comparației directe, prin luarea în considerare a unor elemente de comparație, constând în prețul de ofertă și prețul de vânzare, a prețurilor din contracte de vânzare-cumpărare, respectiv prin comparare cu despăgubiri acordate conform unor hotărâri judecătorești și, în ultimul rând, prin compararea cu proprietăți expuse la vânzare la nivelul anului 2013. În urma expertizei efectuate a fost omologată cea de-a doua metodă de evaluare în cadrul căreia s-a ținut seama de prețul din contractele de vânzare cumpărare depuse în urma adreselor efectuate, instanța de apel apreciind că respectiva evaluare corespunde îndrumărilor date prin decizia de casare.

Înalta Curte reține făptui că procedând astfel, instanța de rejudecare a respectat nu numai îndrumările obligatorii ale deciziei de casare, în sensul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. dar și prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ce, în interpretarea înaltei Curți, presupun ca la efectuarea expertizei trebuie să se țină seama de tranzacții concrete, respectiv contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică și care vizează terenuri situate în aceeași zonă administrațiv-teritorială cu cea a terenului în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză.

Înalta Curte reține că instanța de apel a apreciat că nu există niciun motiv pentru care ar fi trebuit să fie înlăturate, la determinarea valorii despăgubirilor, prețurile menționate în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, pretins a fi fost simulate, pentru a se ține seama, fie de oferte de vânzare, fie de valorile cuprinse în hotărârile judecătorești menționate, aprecierile instanței de apel cu privire la conținutul probelor neputând face obiect al analizei în faza recursului. Totodată, în sensul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Înaltei Curți nu pot fi cuprinse în calitate de comparabile nici valorile cuprinse în hotărâri judecătorești care, deși sunt acte autentice, nu sunt cuprinse în ipoteza de reglementare a textului legal.

în plus, hotărârile judecătorești nu pot să fie opuse unor terțe persoane care nu au participat la actul de justiție finalizat prin pronunțarea lor, considerent suplimentar pentru care urmează sa fie respins motivul de recurs invocat. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat. Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulată de intimatid-pârât Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, deoarece sumele pretinse nu sunt aferente fazei de judecata a recursului, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ, iar intimatul nu a promovat cale de atac pentru faptul neacordării respectivelor cheltuieli în faza apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, formulată de recurentul-reclamant I.T. Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului invocată de intimatu l-pârât Statul Român prin CN A.D.N.R. SA. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.T. împotriva Deciziei nr. 33/A din data de 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-pârât Statul Român prin CN A.D.N.R. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2014.