ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1857/2016

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Cluj reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin C. SA, D., E., F., G., H., I. și J. SA solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 cu privire la includerea pârâților persoane fizice între persoanele îndreptățite la despăgubiri pentru terenul expropriat cu nr. cadastral 4.909 și cu privire la cuantumul despăgubirilor; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul hotărârii atacate, parcelele nr. top. 5.212/3/2, nr. top. 5.212/2, nr. top. 4.487/2, nr. top. 5.212/1 și nr. top. 4.487/1, în suprafață totală de 8.700 mp, suprafața reală fiind de 9.237 mp exclusiv în favoarea reclamanților proprietari tabulari ai imobilului; obligarea expropriatorului în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2004 la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat sau, în subsidiar, pierderea totală de valoare a terenului rămas în proprietate la suma de 609.000 euro, în echivalent în lei, conform valorii de circulație a întregii suprafețe afectate; obligarea pârâtului Statul Român prin C. SA să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirii exclusiv în favoarea reclamanților, la valoarea reală a pagubei suferite de aceștia precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii; s-a admis în parte acțiunea și, în consecință, s-a anulat în parte Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de C. SA prin Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ceea ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și cuantumul acestora și s-a stabilit că reclamanții A. și B. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 4.068 mp situat în comuna Gilău, arabil intravilan, având nr. top comasat 5.212/3/2, nr. top. 5.212/2, nr. top. nou 4.487/2, nr. top. comasat 5.212/1, nr. top. nou 4.487/1; s-a respins cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafețe de 8.700 mp; s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul expropriat, la suma de 1.079.804 RON; s-a respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri cuprinzând persoanele îndreptățite la valoarea despăgubirilor și a fost obligat pârâtul Statul român, prin C. SA, să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 RON. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a stabilit că numiții D., E., F., H., K., I., A., B., J. SA sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului situat în nr. top. comasat 5.212/3/2, nr. top comasat 5.212/2, nr. top nou 4.487/2 nr. top comasat 5.212/1 și nr. top nou 4.487/1, în suprafață totală de 4.068 mp, identificat prin număr cadastral 4.909 și s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru acest teren, în cuantum de 503.461,17 RON, reprezentând echivalentul a 120.006 euro, raportat la cursul B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953 RON/1 euro. Pentru evaluarea despăgubirilor reale cuvenite reclamanților s-a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză de către experții L., M. și N.. Experții L. și M. au arătat că deprecierea valorii terenului expropriat este de 532.952 RON adică 11,40 euro/mp; deprecierea terenului neexpropriat în suprafață de 5.169 mp este de 677.192 RON; terenurile cu suprafețele de 3.405 mp, 1.588 mp și 176 mp, nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi construibile întrucât sunt compuse din două fâșii paralele, străbătute de conducte pentru utilități, cu restricțiile impuse prin certificatul de urbanism și că, în situația în care se va admite cererea reclamanților de expropriere a parcelei de 5.169 mp, valoarea totală a despăgubirii este de 707.932 RON, echivalentul a 162.102 euro.

Curtea de Apel Cluj, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de reclamanții A. și B., pârâtul Statul Român, prin C. SA și de pârâta J. SA, prin Decizia nr. 44/A/2013 de la 26 iunie 2013 a admis apelul declarat de Statul român prin C. SA; a schimbat sentința în parte în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul în suprafață de 176 mp, nr. cadastral 4.911 la suma de 2.006,4 euro, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță în cuantum de 1.000 RON; au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de pârâta J. SA.

Prin Decizia nr. 625 din 21 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins excepția lipsei de interes a recursului pârâtei J. SA; s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta J. SA împotriva Deciziei nr. 44/A din 26 iunie 2013; s-au admis recursurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român, prin C. SA împotriva aceleiași decizii; s-a casat în parte decizia recurată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor formulate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român, prin C. SA, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei, pentru considerentele ce urmează. Instanța a reținut ca situație de fapt că, anterior începerii lucrărilor de expropriere, terenul reclamanților cu nr. cadastral 1964 Gilău a fost dezmembrat în 4 parcele și anume 4.909, 4.910, 4.911 și 4.912 Gilău, din care parcela cu nr. 4.909, în suprafață de 4.068 mp a fost afectată de lucrări necesare pentru autostrada A3, respectiv pentru construcția unor conducte de utilități. În ceea ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți, o primă critică a vizat terenul de 5.169 mp (identificat prin nr. cadastrale 4.910, 4.911 și 4.912), învederându-se contradicția dintre considerente și dispozitiv exclusiv pentru terenurile identificate prin nr. cadastrale nr. 4.910 și 4.912. Instanța a reținut că această critică se circumscrie motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Susținerea recurenților reclamanți sub acest aspect a fost reținută ca fondată deoarece instanța de apel a admis apelul și a schimbat sentința civilă apelată doar în privința terenului identificat prin nr. cadastral 4.911 sub aspectul cuantumului despăgubirilor calculate la valoarea de 11,4 euro, în loc de 25 euro, menținând soluția de acordare a despăgubirilor de către prima instanță pentru terenurile identificate prin nr. cadastral 4.910 și 4.912. Or, în considerentele deciziei, instanța de apel în mod eronat a arătat că nu se vor acorda deloc despăgubiri pentru terenurile identificate prin nr. cadastrale 4910 și 4.912 în suprafață de 3.405 mp și respectiv 1.588 mp. Critica recurenților-reclamanți privind neverificarea situației juridice a terenului neexpropriat identificat prin nr. cadastral 4.910 și 4.912 a fost considerată fondată, concluzia instanței de apel privind categoria de terenuri construibile rămase în proprietatea reclamanților (identificate prin nr. cadastrale 4.910 și 4.912) nu a fost motivată, instanța nu a indicat probele pe care se sprijină și în baza cărora a ajuns la această concluzie și a fost infirmată chiar prin raportul de expertiză pe care instanța l-a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor (efectuat de experții L. și M. la instanța de fond) experții arătând că aceste parcele de teren nu sunt construibile. Cu privire la momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat, critica formulată de reclamanți este nefondată, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 fiind aplicabile și în această privință. Instanța a reținut că nu sunt fondate criticile recurenților reclamanți privind obligarea expropriatorului la exproprierea totală a suprafeței de teren de 5.169 mp. Aceste susțineri ale reclamanților nu se justifică cu privire la suprafețele de teren neexpropriate (identificate sub nr. 4.910 și 4.912), cu excepția suprafeței de teren de 176 mp (identificată prin nr. cadastral 4.911) pentru care nu se justifică interesul de a se solicita exproprierea, reclamanții obținând despăgubiri la valoarea terenului respectiv. Sesizarea instanței de către expropriat se poate face exclusiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, astfel cum în mod expres prevede art. 9 din Legea nr. 198/2004, aplicabilă cauzei. Prin urmare, nicio dispoziție a legii nu permite instanței de judecată ca, la cererea unei persoane ce pretinde că terenul ce-i aparține ar trebui expropriat, să se substituie autorității executive și să efectueze sau să înlocuiască prin hotărâre judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum aceasta este reglementată de normele legale citate. Asupra motivului de recurs invocat de recurenții-reclamanți privind aplicarea eronată a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, precum și a momentului de la care se calculează aceste despăgubiri, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că numai respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 poate face obiect al unei critici de nelegalitate. În speță, s-a contestat momentul de la care se calculează despăgubirile, această critică punând în discuție o problemă de încălcare a legii ce poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, s-a susținut că data de la care trebuiau calculate despăgubirile era data exproprierii, și nu data efectuării raportului de expertiză, instanța apreciind că această susținere nu poate fi primită. Din interpretarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 rezultă că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptățite. Acest moment a fost apreciat corect de instanța de fond și de apel ca fiind data efectuării raportului de expertiză, neprezentând relevanță fluctuațiile prețului imobilului respectiv, motiv pentru care acest motiv de recurs nu a fost primit. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul pârât Statul român, prin C. SA, critica acestui recurent privind anularea hotărârii de stabilire a Cuantumului despăgubirii nr. x/2009 a fost apreciată ca lipsită de interes. Prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate, excepție ce viza aplicarea art. 24 din Legea nr. 33/1994, însă Statul român nu contestă finalitatea cererii formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 și anume aceea a stabilirii de către instanță a cuantumului final al despăgubirilor, caz în care hotărârea judecătorească reprezintă titlu executoriu pentru plata despăgubirilor, deci ar fi obligatorie modificarea cuantumului despăgubirilor din hotărârea expropriatorului, deoarece nu pot rămâne două titluri pentru aceeași creanță. Este lipsit de relevanță dacă instanța a dispus modificarea sau anularea hotărârii Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, ca în speța dedusă judecății. Instanța a reținut că este fondată critica recurentului Statul român, prin C. SA în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp identificată prin nr. cadastral 4.911. Pentru suprafața de teren de 176 mp nu s-a dispus și nu se poate dispune exproprierea, obiect al Hotărârii din 29 septembrie 2009 emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 a județului Cluj, Consiliul local Gilău îl constituie doar suprafața de 4.068 mp (expropriată) identificată prin nr. cadastral 4.909. Soluția instanței de apel de a acorda despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994 pentru acest teren echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea suprafeței suplimentare de 176 mp. Deoarece instanța de apel a obligat pârâtul Statul român la plata despăgubirilor de 2.006,4 euro pentru un teren ce nu a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, s-a impus casarea în parte a deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Cu ocazia rejudecării, pentru stabilirea prejudiciului rezultând din deprecierea valorii terenului de 176 mp, instanța de apel va dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea contravalorii acestui prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert și actual), instanței de trimitere revenindu-i și obligația de a stabili momentul de la care trebuie calculat prejudiciul rezultând din deprecierea valorii terenului respectiv. Recursul declarat de J. SA s-a privit a fi nefondat, motivele invocate de recurenta-pârâtă neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate. Solicitarea principală a acestei recurente, de modificare a deciziei și a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți neputând fi admisă pentru motivele expuse în cadrul analizei criticilor de nelegalitate formulate de reclamanți întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care au fost considerate ca neîntemeiate. De asemenea, criticile recurentei pârâte S.C. J. SA privind alte aspecte de fapt ce au fost supuse controlului instanței de apel nemaiputând fi reanalizate, recurenta J. SA nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, instanța de control judiciar fiind chemată să cerceteze doar aspectele de nelegalitate a hotărârii recurate.

În rejudecare, instanța superioară de fond, prin Decizia nr. 701/A de la 18 martie 2016, a admis apelurile declarate de reclamanți și de pârâtul Statul român, prin C. SA, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 688.739 RON, prejudiciu cert și actual pentru imobilele neexpropriate situate în localitatea Gilău, număr cadastral 4.910 și 4.912 teren în suprafață de 4.993 mp, în favoarea reclamanților, cu obligarea pârâtului la achitarea acestei sume; a obligat pârâtul la 12.266,2 RON, cheltuieli de judecată parțiale; au fost menținute dispozițiile sentinței ce nu contravin deciziei și a obligat același pârât la 9.925 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului, pentru considerentele ce urmează. Curtea de Apel, în stabilirea limitelor rejudecării apelurilor, a reținut că din motivarea deciziei de casare reiese că Înalta Curte de Casație a admis recursul formulat de reclamanții A. și B. doar cu privire la verificarea situației juridice a terenului neexpropriat identificat prin nr. cadastral 4.910 și 4.912, iar recursul formulat de către pârâtul Statul român, prin C. SA doar cu privire la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp identificată prin nr. cadastral 4.911 și cheltuielile de judecată din ambele recursuri. Restul criticilor formulate de reclamanți și de pârâtul Statul român, prin C. SA, ca și recursul declarat de pârâta J. SA, au fost respinse. Tot cu privire la limitele rejudecării s-a mai constatat că instanța de recurs a dispus că pentru stabilirea prejudiciului rezultând din deprecierea valorii terenului de 176 mp, identificată prin nr. cadastral 4.911, instanța de apel va pune în discuție efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea contravalorii acestui prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert și actual), cu obligația de a stabili momentul de la care trebuie calculat prejudiciul rezultând din deprecierea valorii terenului respectiv. Cererea apelanților reclamanți, în rejudecarea apelului, cu privire la actualizarea sumelor, cerere menționată în apelul inițial nu poate fi analizată față de limitele casării. Curtea a reținut că partea din hotărâre ce nu a fost atacată cu apel sau cu recurs sau cu privire la care nu s-a dispus casarea, a intrat în autoritatea de lucru judecat și nu mai poate fi analizată. O eventuală nepronunțare putea face obiectul apelului, recursului sau unei alte căi extraordinare de atac, în primul ciclu procesual. În al doilea ciclu procesual, în apel, nu mai pot fi repuse în discuție decât cele expres indicate în decizia de casare. Referitor la momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat, critica formulată de reclamanți în recurs s-a stabilit că este nefondată, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 fiind aplicabile și în această privință. Instanța, în rejudecarea apelului, a reținut că după momentul casării, prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituționale. Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, astfel că în rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize care să țină seama de efectele acestei decizii, adică stabilirea despăgubirilor constând în prejudiciul cert și actual pentru terenul neexpropriat să se facă raportat la momentul exproprierii. Prin urmare, având în vedere cele stabilite de instanța de recurs, s-a dispus în rejudecarea apelului refacerea expertizei în vederea stabilirii prejudiciului rezultând din deprecierea valorii terenului neexpropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului și de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data exproprierii, luând în considerare prețul efectiv plătit și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, momentul exproprierii. Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, deci în categoria prejudiciului, așa cum se solicită a se stabili de către părți, și cu privire la care s-a dispus casarea în prezenta cauză, se cuprinde și scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, teren adiacent porțiunii expropriate, scădere determinată de chiar faptul exproprierii. Cum și acest prejudiciu se calculează prin prisma dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, rezultă că sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 12/2015. Curtea de Apel a constatat că a fost învestită doar cu privire la verificarea situației juridice a terenului neexpropriat identificat prin nr. cadastral 4.910 și 4.912, din partea reclamanților, cu privire la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp identificată prin nr. cadastral 4.911, din partea pârâtului Statul român și cu privire la cheltuielile de judecată. Cele trei parcele de teren sunt terenuri neexpropriate, prin urmare au o situație egală și se impune a se stabili pentru toate trei prejudiciul rezultând din deprecierea valorii terenului neexpropriat, chiar dacă în rejudecare s-a trimis cauza prin admiterea recursului reclamanților pentru nr. cadastral 4.910 și 4.912 și prin admiterea recursului pârâtului pentru nr. cadastral 4.911. Instanța de fond a stabilit că valoarea din Hotărârea nr. 4/2009 pentru terenul expropriat în suprafață de 4.068 mp este corect stabilită la suma de 25 euro/mp, anume în total 503.461,17 RON, stabilită și de expert N. Această dispoziție a fost menținută de către instanța de recurs deoarece singurul motiv de recurs cu privire la terenul expropriat a fost cel legat de momentul de la care se calculează despăgubirile pentru terenul expropriat, iar acest motiv de recurs a fost respins, considerându-se că acesta era cel prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în forma în vigoare la momentul analizării recursului. Este real că după casare art. 26 din Legea nr. 33/1994 a fost declarat neconstituțional dar pentru terenul expropriat cauza nu a fost trimisă spre rejudecare cu privire la nici un aspect. Pentru verificarea situației juridice a terenului rămas neexpropriat, anume parcelele cu nr. cadastral 4.910 și 4912 și 4.911, după casare, prin expertiză, s-a stabilit caracterului neconstruibil al parcelelor neexpropriate, experții arătând că o parcelă nu are nici o utilitate economică, iar două parcele au utilitate ca teren agricol. Comuna Gilău arată că parcela cu nr. cadastral 4.912 nu are caracter construibil deoarece adâncimea trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu lățimea parcelei, potrivit art. 30 din H.G. nr. 525/1996. De asemenea, se arată că regulamentul local de urbanism prevede că în zona unde sunt amplasate parcelele UTR, construcțiile se vor amplasa cu păstrarea unor distanțe minime între clădiri sau până la limita proprietății egale cu cel puțin jumătate din înălțimea cornișei a clădirii celei mai înalte dar nu mai puțin de 6 m. Se mai arată că pe parcela cu nr. cadastral 4.910 se află amplasată o conductă de canalizare. B. SA arată că parcela cu nr. cadastral 4.912 este subtraversată de conducta de aducțiune a apei potabile cu Ø 1.000, iar parcela cu nr. cadastral 4.910 este subtraversată de conducta de canalizare de Dn 40 cm, astfel că amplasarea clădirilor în această zonă este posibilă cu respectarea distanțelor legale față de aceste conducte conform H.G. nr. 930/2005 și SR 8591/1997. D.R.D.P. Cluj arată că terenul avea adâncimea maximă anterior exproprierii de 42 m, iar distanța minimă la care se putea construi în cazul unui drum european, cum este cel în discuție, este de 50 de metri de la marginea îmbrăcăminții asfaltice, astfel că din punct de vedere al O.G. nr. 43/1997, terenul nu avea nici anterior exproprierii și nu are caracter construibil nici în prezent. Această dispoziție se aplică doar pentru terenurile aflate în afara localităților, potrivit art. 47 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997, dar terenul este intravilan, după cum reiese din chiar hotărârea de expropriere. Pentru a facilita realizarea expertizei, prin prisma celor reținute de instanța de recurs, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză. Comisia de experți a indicat prejudiciul cert și actual suferit de reclamanți la data exproprierii a parcelelor neexpropriate ca fiind de 934.536 RON. După obiecțiunile formulate la primul supliment al raportului de expertiză s-a întocmit un nou supliment de către aceiași experți prin care se stabilește prejudiciul cert și actual la momentul exproprierii pentru cele 3 parcele de teren neexpropriate ca fiind în sumă de 43,2 euro/mp, adică pentru parcela cu nr. cadastral 4.911 în suprafață de 176 mp o valoare de 31.820 RON, iar pentru parcelele cu nr. cadastral 4.910 și 4.912 în suprafață de 4.993 mp o valoare de 688.739 RON, ținând seama și de caracterul neconstruibil al terenurilor rămase în proprietatea reclamanților. Experții au reținut că terenul este subtraversat de conducte de apă și canalizare, că parcela cu nr. cadastral 4.911 este lipsită de acces, o enclavă și că nu are nicio valoare economică sau una de întrebuințare, că parcelele cu nr. cadastral 4.910 și 4.912 mai pot avea o utilizare agricolă. Utilizarea agricolă, având în vedere și comparabilele folosite în acest sens, nu aduce un plus de valoare pentru că terenul a fost achiziționat pentru a se construi corpuri administrative, expoziție utilaje; pe teren existau toate utilitățile, iar datorită utilităților zona a fost apreciată ca având un potențial economic foarte ridicat. Instanța de fond a stabilit că terenul neexpropriat a suferit o depreciere în valoare de 25 euro/mp pentru suprafață de 5.169 mp, printre care și nr. cadastral 4.911. Curtea a avut în vedere că doar în ce privește apelul reclamanților a fost trimisă cauza spre rejudecare cu privire la aceste terenuri, cu număr cadastral 4.910 și 4.912, iar din expertiză a reieșit că acestea au suferit o devalorizare față de valoarea pe care o aveau la data exproprierii. Prejudiciul cauzat reclamanților constă în diferența de valoare pe care o avea terenul rămas neexpropriat anterior exproprierii și valoarea pe care o are în prezent. În rejudecarea apelului a fost analizată situația parcelei cu nr. cadastral 4.911 doar prin prisma apelului pârâtului Statul român prin C. SA Prejudiciul cert și actual la momentul exproprierii pentru parcela de teren neexpropriată cu nr. cadastral 4.911 ca fiind în sumă de 43,2 euro/mp, valoare care este mai mare decât cea stabilită de către instanța de fond, care a stabilit o valoare de 25 euro/mp, conform raportului de expertiză. Această sumă însă va fi acordată deoarece s-ar crea pârâtului o situație mai grea în propria cale de atac. Instanța a obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 7.350,6 RON, cheltuieli de judecată parțiale la fond, proporțional cu admiterea în parte a acțiunii. Reclamanții au efectuat la fond cheltuieli constând în suma 3.975 RON onorariu avocat, onorariu expert topo în sumă de 1.960 RON și suma de 6.806,2 RON onorariu pentru expertiza de evaluare. Reclamanții au mai depus o chitanță pentru plata unui onorariu de evaluare însă nu a fost o probă solicitată sau încuviințată de către instanță. Pârâtul Statul român prin C. SA a achitat suma de 700 RON onorariu pentru expertiza de evaluare. Onorariul de avocat achitat de către reclamanți a fost redus, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., de la suma de 3.975 RON, la suma de 1.987,5 RON. Toate cheltuielile efectuate la fond cu expertiza topo au fost necesare pentru admiterea în parte a acțiunii, fiind în sumă de 1.960 RON. Având în vedere că suprafața expropriată este de 4.068 mp, iar suprafața totală a terenului pentru care s-au solicitat despăgubiri este de 8.700 mp, Curtea a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată aferente costului expertizei de evaluare suma de 3.403,1 RON din 6.806,2 RON. La această sumă s-a adăugat suma de 1.987,5 RON onorariu avocat parțial și suma de 1.960 RON pentru expertiza topo. În ce privește acordarea despăgubirii pentru terenul expropriat 25 euro/mp cadastral 4.909 în suprafață de 4.068 mp, respingerea excepției inadmisibilității și anularea hotărârii de expropriere, acestea au fost menținute prin decizia de casare. În temeiul art. 274 și art. 276 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 6.950 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului, raportând solicitările formulate atât de către reclamanți cât și de către pârât prin apelul inițial, recurs și în rejudecarea apelului la cheltuielile de judecată efectuate de către ambele părți în toate aceste etape procesuale, precum și la soluționarea apelului în rejudecare prin prisma statuărilor din decizia de casare. În primul apel reclamanții au achitat onorariu de avocat în sumă de 2.500 RON din care s-a acordat suma de 1.250 RON onorariu avocat parțial, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. La fel este situația în recurs, unde reclamanții au achitat suma de 4.000 RON onorariu de avocat, din care s-a acordat suma de 2.000 RON. Reclamanții au susținut că au efectuat cheltuieli în recurs și 1.300 RON pentru bilet avion, însă nu au făcut dovada acelor cheltuieli. În rejudecarea apelului reclamanții au achitat suma de 3.000 RON onorariu de avocat, din care s-au acordat doar 1.500 RON. Pârâtului Statul român prin C. SA i s-ar cuveni pentru admiterea apelului referitor la nr. cadastral 4911, onorariu de expert în sumă de 2.200 RON achitat de către acest pârât dar a compensat parțial cu onorariul de experți în sumă de 4.400 RON achitat de către reclamanți, rămânând diferența în sumă de 2.200 RON onorariu de expert. La această sumă s-au adăugat 1.250 RON din apelul inițial, 2.000 RON în recurs și de 1.500 RON în rejudecarea apelului, în total 6.950 RON.

Prin Încheierea de ședință de la 15 aprilie 2016 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei, în sensul că în loc de "Obligă pârâtul Statul român, prin C. SA să achite reclamanților suma de 12.266,2 RON, cheltuieli de judecată parțiale la fond, proporțional cu admiterea în parte a acțiunii." se va trece "Obligă pârâtul Statul român, prin C. SA să achite reclamanților suma de 7.350,6 RON, cheltuieli de judecată parțiale la fond, proporțional cu admiterea în parte a acțiunii." În loc de "Obligă pârâtul Statul român prin C. SA să achite reclamanților suma de 9.925 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului." se va trece "Obligă pârâtul Statul român prin C. SA să achite reclamanților suma de 6.950 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului."

Împotriva acestei deciziei și a Încheierii de ședință de la 15 aprilie 2016 au declarat recurs reclamanții și pârâtul Statul român prin C. SA. 7.1. Recurenții-reclamanți, prin recursul declarat împotriva deciziei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. solicită, în esență, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de pârât, admiterii apelului reclamanților și stabilirii valorii despăgubirilor pentru terenul rămas în proprietate la 227.903,6 euro, în echivalent în ziua plății, 55.731,6 euro pentru terenul expropriat și 172.172 euro pentru terenul rămas în proprietate; cât privește cheltuielile de judecată solicită acordarea integrală a cheltuielilor de judecată în toate ciclurile de judecată în cuantum de 26.035 RON onorariu de avocat în totalitate precum și cheltuielile de judecată din recurs. Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele: - Hotărârea instanței de apel încalcă, în anumite părți formele de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la art. 315 C. proc. civ., deoarece interpretarea dată de către instanța de apel deciziei de casare este restrictivă. În realitate, conform dispozițiilor deciziei de casare se impunea a fi reanalizat prejudiciul suferit de către reclamanți atât în ceea ce privește terenul rămas neexpropriat, cât și terenul expropriat, luând în considerare situația juridică a terenurilor, prejudiciul cert și actual produs la momentul exproprierii. Din cuprinsul motivării nu rezultă că recursul a fost admis exclusiv în ceea ce privește nr. cadastrale 4.910 și 4.912, ci doar faptul că unul dintre motivele casării îl reprezintă nestabilirea situației de fapt a acestor terenuri. Între motivele de recurs respinse nu se regăsesc cele privitoare la stabilirea unei despăgubiri pentru terenul expropriat, ci doar respingerea recursului în ceea ce privește critica privitoare la modul de aplicare a art. 26 din lege privitor la terenul expropriat. Conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. 1865, instanța, în rejudecare, trebuie să țină cont de toate motivele invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost casată, și nu de motivele invocate înaintea instanței care a pronunțat hotărârea de casare, adică inclusiv motivele invocate care nu au fost respinse expres, neechivoc, prin hotărârea de casare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel avea obligația de a analiza întreg apelul reclamanților, mai puțin aspectele dezlegate de instanța de recurs în primul ciclu procesual, cererea de expropriere a întregului teren și de acordare a valorii terenului la data exproprierii. Consecutiv, nu au fost judecate sau au fost nelegal judecate următoarele aspecte: Actualizarea sumei de 120.006 euro; reevaluarea valorii despăgubirilor pentru întreg terenul rămas neexpropriat, inclusiv pentru terenul în suprafață de 176 mp, aferent numărului cadastral 4.911, cerere care a fost analizată doar din perspectiva apelului formulat de către pârâtă, cu consecința stabilirii valorii despăgubirilor la 25 euro/mp în loc de 43,2 euro/mp, sub motivul neagravării situației acelei părți în propria cale de atac precum și solicitarea de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, în cuantum de 55.737.6 euro. Instanța de apel nu a motivat respingerea implicită a unor solicitări din cuprinsul apelului reclamanților, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, atât prin cererea de apel cât și prin concluziile scrise depuse în apel în rejudecare, s-a solicitat ca acordarea tuturor sumelor datorate de către expropriator ca efect al exproprierii să se facă în echivalent lei în ziua plății la valoarea stabilită în euro, inclusiv pentru prejudiciul calculat în apel în urma rejudecării. Instanța de apel, la fel ca și cea de fond, au stabilit plata unor sume în lei, fără a motiva solicitarea ca plata să fie făcută în echivalent lei la data plății pentru sumele stabilite în euro. Instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 în ceea ce privește daunele aduse proprietarului pentru terenul expropriat, față de conținutul Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale aplicabil și în procesele în curs de judecată, în sensul că valoarea terenului expropriat se calculează la data exproprierii, iar pe de altă parte la calcularea valorii despăgubirilor pentru terenul rămas în proprietate și cel expropriat trebuie avut în vedere, cu precădere, momentul exproprierii. De aceea soluția corectă în apel ar fi fost, admițând apelul formulat, fie stabilirea valorii terenului expropriat la 175.737,6 euro (43,2 euro x 4068 mp) fie, în subsidiar stabilirea valorii pierderii suferite pentru terenul expropriat la diferența dintre valoarea terenului la data exproprierii 175.737,6 euro (43,2 euro x 4.068 mp) și valoarea acordată prin hotărârea atacată (120.006 euro), anume 55.737,6 euro. - Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată datorate reclamanților. Instanța de apel a respins acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, în primul ciclu procesual, constând în contravaloarea biletului de avion pentru motivul că nu s-ar fi dovedit această cheltuială, însă biletul de avion a fost depus în original la termenul din 14 februarie 2014, atașat notei de cheltuieli, în calea de atac în care cheltuielile au fost avansate. Instanța de apel a redus onorariile avocațiale la jumătate, în baza art. 274 alin. (3), aplicabil reducerii onorariilor nepotrivit de mari față de valoarea pricinilor și munca avocatului, fără a motiva de ce s-ar impune reducerea onorariilor pentru acest temei de drept. Este vorba de un litigiu al cărui obiect are o valoare de peste 1 milion de lei, în fiecare fază procesuală a fost stabilit un onorariu rezonabil (între 2.500 și 4.000 RON), pentru un litigiu cu mai multe expertize și cu probleme de drept incidente. 7.2. Prin recursul declarat împotriva Încheierii de la 15 aprilie 2016 se arată că, deși formal există o eroare raportată la sumele cuprinse în considerentele deciziei și cele din dispozitivul acesteia, în fapt sumele stabilite inițial, respectiv 9.338,1 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, proporțional cu admiterea în parte a acțiunii și 13.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului sunt cele corecte. Modul de stabilire a sumelor datorate de către pârâtul Statul român, prin C. SA este nelegal deoarece, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Instanța de apel a respins solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, în primul ciclu procesual, constând în contravaloare bilet de avion pentru motivul că nu s-ar fi dovedit în apel această cheltuială, însă biletul de avion a fost depus în original la termenul din 14 februarie 2014. Instanța de apel a redus onorariile avocațiale la jumătate, în baza art. 274 alin. (3), aplicabil reducerii onorariilor nepotrivit de mari față de valoarea pricinilor și munca avocatului, fără a motiva de ce s-ar impune reducerea onorariilor pentru acest temei de drept. 7.2.1. C. SA prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită, în principal, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului pârâtei și, pe fond respingerea cererii de majorare a cuantumului despăgubirii, iar în subsidiar, casarea și trimiterea spre rejudecare pentru efectuarea unui raport de expertiză în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994. Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a apreciat în mod greșit că imobilul aflat în litigiu avea înainte de expropriere destinația de teren construibil, încălcând astfel dispozițiile exprese ale art. 23 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 și ale art. 4 alin. (3) din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996. Destinația imobilului în litigiu rezultă cu certitudine din actele de proprietate ale părților reclamante, precum și din Avizul din 21 septembrie 2006 eliberat de Consiliul județean Cluj și din Certificatul de urbanism din 5 iunie 2008 eliberat de Primăria comunei Gilău, jud. Cluj. Reclamanții nu au depus acte din care să rezulte că înainte de expropriere au întreprins demersuri pentru scoaterea imobilului în litigiu din circuitul agricol sau că au obținut o autorizație de construire în privința terenului supus exproprierii. Or, potrivit dispozițiilor 23 alin. (3) din Legea nr. 50/1991: "Prin autorizația de construire, terenurile agricole din intravilan se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, conform legii." În același sens sunt și prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996, care reiau textul normativ anterior. Instanța de control judiciar ar fi trebuit să rețină că toate cele 3 terenuri rămase neexpropriate nu au avut înainte de momentul exproprierii categoria de folosință curți-construcții, ci au fost și rămân terenuri arabile. Instanța a preluat în întregime concluziile raportului de expertiză evaluatorie a conchis succint că "s-a stabilit caracterului neconstruibil al parcelelor neexpropriate ... iar două parcele au utilitate doar ca teren agricol". Instanța a omologat în mod nelegal raportul de expertiză realizat în apel rejudecare, cu privire la prejudiciul aferent loturilor rămase neexpropriate (cad. 4.910 și 4.912 Gilău) cu încălcarea prevederile art. 26, alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994, art. 129 și art. 315 C. proc. civ. Art. 26 din Legea nr. 3/1994 reglementează modalitatea determinării despăgubirilor pe cale judiciară. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca, în rejudecare, instanța de apel să cerceteze incidența prejudiciului cu privire la terenurile identificate cadastral cu nr. 4.910 și nr. 4.912 fapt ce presupune, în mod evident, dovedirea prejudiciului, deci administrarea de probe concludente în sensul evidențiat. Or, astfel cum rezultă din cuprinsul Încheierii de ședință din 28 noiembrie 2014 și al adreselor comunicate de către instanță Comisiei de experți, Curtea de Apel Cluj le-a solicitat evaluatorilor să "evalueze prejudiciul cert și actual suferit de reclamanți în urma exproprierii". Modalitatea în care a fost formulat obiectivul poate constitui unul dintre motivele pentru care comisia de experți numită în cauză nu a cercetat existența unui prejudiciu, ci a calculat o valoare pornind de la premisa că prejudiciul este cert. În plus, instanța de casare i-a solicitat instanței Curții de Apel Cluj să refacă evaluarea prejudiciului în cazul terenului neexpropriat identificat cadastral cu nr. 4.911, în suprafață de 176 mp. Probele administrate (adresele Companiei de Apă Someș, Direcției de Drumuri și Poduri Cluj, actul de proprietate din cuprinsul căruia rezultă categoria de folosință la momentul exproprierii și raportul de expertiză topografică întocmit la fond) infirmă teza prejudiciului. Astfel, în contextul relevat, amplasarea terenurilor în intravilan nu generează concluzia urmărită de către reclamanți (aceea că terenul era construibil). Independent de alegațiile experților judiciari, instanța de judecată era obligată, în condițiile art. 129 C. proc. civ., să analizeze ansamblul probator și să statueze cu privire la incidența prejudiciului. în realitate acest lucru nu s-a întâmplat, Curtea de Apel Cluj preferând să acorde prioritate unui raport de expertiză nelegal. Instanța de apel a ignorat cu nerespectarea evidentă a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994 și art. 315 C. proc. civ., toate înscrisurile relevante ce infirmau teza prejudiciului susținută de experții judiciari. Astfel, prin Adresa din 13 noiembrie 2014 a Primăriei comunei Gilău, jud. Cluj, comunicată la dosarul cauzei în data de 20 noiembrie 2014 s-au adus următoarele lămuriri cu privire la caracterul construibil al parcelelor rămase neexpropriate identificate cu numerele cadastrale 4.910 și 4.912 Gilău: "- conform H.G. nr. 525/1996 art. 30 sunt considerate loturi construibile numai cele care respectă cumulativ condițiile impuse la alin. (2) inclusiv pct. c) - adâncime mai mare sau cei puțin egală cu lățimea parcelei, condiție nerespectată de parcela cu nr. cad. 4.912; - ambele parcele identificate prin cad. 4.910 și 4.912 sunt în imediata vecinătate a DN1-E60 și Autostrada Transilvania necesitând avizul Drumurilor Naționale care are reglementări stricte privind zonele de protecție terenul identificat cu nr. cadastral 4.910 în suprafața de 3.405 mp este afectat parțial de lucrările executate pentru Autostradă conform plan anexă 2, existând pe aliniamentul acestuia și o conductă de canalizare, urmând ca după obținerea avizului Drumurilor Naționale și a B. SA Someș corelate cu reglementările urbanistice și dimensiunile parcelei rămase neafectate să ne putem expune un punct de vedere aferent faptului că această parcelă este construibilă sau nu. Prin Adresa din 17 februarie 2016, Primăria comunei Gilău a arătat că "în baza comunicării C. SA anexată, terenul cu nr. cadastral 4.912 are o adâncime sub 50 m. situație în care este și a fost neconstruibil; - Parcela cu nr. cadastral 4.910 este posibil construibilă în funcție de acordarea avizelor instituțiilor menționate în adresa C. SA, a B. SA cu respectarea distanțelor legale față de conductele de aducțiune conform H.G. nr. 930/2005 și SR 8.591/97, completate cu avizele menționate în Adresa Primăriei Gilău din 13 noiembrie 2014 - D., E., F., Mediu, Consiliul Local". Răspunsul Primăriei comunei Gilău, cuprins în Adresa din data de 17 februarie 2016 se poate corobora cu celelalte înscrisuri relevante de la dosarul cauzei, respectiv cu adresele din 3 iunie 2015 a B. SA Someș și din 16 iunie 2015 a D.R.D.P. Cluj, dar și cu comunicarea inițială a Primăriei comunei Gilău, jud. Cluj. Instanța de apel ar fi trebuit astfel să constate faptul că reclamanții nu au niciun prejudiciu, ca urmare a exproprierii terenului identificat cu număr cadastral 4.909 Gilău. Referitor la parcela cu număr cadastral 4912 Gilău, atât Primăria Gilău cât și D.R.D.P. Cluj s-au pronunțat în sensul că acest teren nu avea caracter construibil nici înainte de expropriere, nici după expropriere. În ceea ce privește parcela cu număr cadastral 4.910 Gilău, din interpretarea probelor existente la dosar reiese faptul că aceasta are același regim juridic ca și înainte de expropriere, edificarea unor construcții pe acest teren fiind posibilă doar după obținerea avizelor de la toate instituțiile menționate în adresele Primăriei Gilău. Restricțiile privind edificarea unor construcții pe terenul în litigiu sunt anterioare cu 3 ani momentului exproprierii, astfel cum rezultă din avizul eliberat de Consiliul județean Cluj, din 21 septembrie 2006 și din Certificatul de urbanism din 5 iunie 2008 eliberat de Primăria comunei Gilău, județul Cluj. Prin urmare, concluzia instanței de apel potrivit căreia "prejudiciul cauzat reclamanților constă în diferența de valoare pe care o avea terenul rămas neexpropriat anterior exproprierii și valoarea pe care o are în prezent" este nefondată. Instanța de apel a nesocotit prevederile art. 315 C. proc. civ. deoarece nu a clarificat regimul juridic al terenului în litigiu și nici nu a determinat incidența unui prejudiciu cert și actual cu referire la parcelele rămase neexpropriate așa cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 652/2014. Instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 coroborate cu dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 cu referire la modalitatea de determinare a valorii terenului în litigiu. Instanța de apel a determinat valoarea prejudiciului încercat de reclamanți cu referire la parcelele rămase neexpropriate având numerele cadastrale 4.910 și 4.912 Gilău, prin calcularea unei diferențe între valoarea acestor imobile în ipoteza în care ar fi avut destinația de terenuri construibile și valoarea lor ca terenuri agricol-arabile. Instanța de control judiciar nu a ținut cont de faptul că experții au determinat valoarea de 43,2 euro/mp prin raportare la imobile situate în comuna Florești deși terenul în litigiu este situat în intravilanul comunei Gilău, județul Cluj. Este adevărat că instanța de apel, după analizarea obiecțiunilor recurentei, a decis că valorile care erau proprii terenurilor situate în comuna Florești, județul Cluj nu sunt utile pentru stabilirea valorii prejudiciului, însă, în final, calculul experților s-a raportat la o valoare care a fost determinată pentru un teren situat în localitatea Florești (suma de 43,2 euro/mp). Pe de altă parte, instanța de apel nu a avut în vedere nici dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale a României, în condițiile în care valoarea de despăgubire a fost stabilită prin raportare la două tranzacții perfectate în ianuarie 2009 și un contract de vânzare-cumpărare încheiat în martie 2008. Este evident că valoarea propusă prin raportul omologat de Curtea de Apel Cluj nu putea reflecta valoarea reală de tranzacționare a terenului în litigiu la data de referință - septembrie 2009 (momentul exproprierii). Contrar afirmațiilor instanței de apel, contractul de vânzare-cumpărare care a fost autentificat în anul 2008, independent de modalitatea în care experții au procedat la ajustarea valorii, prin raportare la momentul exproprierii (septembrie 2009), nu putea constitui o probă utilă. Diferența de 1 an și jumătate dintre momentul autentificării tranzacției și data exproprierii este suficient de mare pentru a conduce la respingerea/invalidarea respectivei comparabile. În dosar au fost administrate suficiente contracte care au fost încheiate în proximitatea momentului exproprierii și care infirmă valoarea propusă de 43,2 euro/mp. Recurenta, pentru termenul de judecată din data de 2 octombrie 2015, a depus contracte autentice de vânzare-cumpărare. Din cuprinsul contractelor autentice rezultă că în anul 2009, în intravilanul comunei Gilău, județul Cluj s-au înstrăinat terenuri arabile cu prețuri cuprinse între 2.00 și 21,00 euro/mp. Instanța a înlăturat aceste probe fără motivare. Instanța de apel a menținut în mod nelegal soluția de obligare a recurentei la plata unor despăgubiri în cuantum de 25 euro/mp pentru lotul rămas neexpropriat cu număr cadastral 4.911 Gilău, cuprinsă în Sentința civilă nr. 613/2012 a Tribunalului Cluj. Procedând în acest fel Curtea de Apel Cluj a aplicat greșit prevederile art. 24 alin. (4) și a nesocotit prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, art. 9, art. 15 și art. 18 din Legea nr. 198/2004, precum și dispozițiile art. 315 C. proc. civ. Prin decizia recurată instanța de apel a stabilit că pentru terenul în suprafață de 176 mp având nr. cadastral 4.911 Gilău, recurenta datorează reclamanților despăgubiri în cuantum de 25 euro/mp - menținând soluția pronunțată de Tribunalul Cluj, prin Sentința civilă nr. 613/2012. Acționând în acest fel, instanța de control judiciar a dispus practic exproprierea unei parcele de teren suplimentare din proprietatea reclamanților, deși această suprafață de teren nu a fost expropriată în temeiul Legii nr. 198/2004 și nu este necesară pentru realizarea obiectivului de utilitate publică, făcând, implicit, aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 ce nu au incidentă în cauză. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9, art. 15 și art. 18 din Legea nr. 198/2004 reiese faptul că prevederile Legii nr. 33/1994 continuă să aibă aplicabilitate exclusiv în ceea ce privește modalitatea verificării pe cale judiciară a justeței cuantumului despăgubirii. Instanța de control judiciar a încălcat cu evidență dispozițiile art. 315 C. proc. civ., care a stabilit că instanța de apel a obligat pârâtul Statul român la plata despăgubirilor de 2.006,4 euro pentru un teren ce nu a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, așa încât acordarea reclamanților a valorii de despăgubire stabilită la fondul cauzei, 25 euro/mp, este nelegală. Instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 274 și art. 276 C. proc. civ. cu privire la cheltuielile de judecată. Din ansamblul înscrisurilor administrate rezultă că reclamanții nu au suferit niciun fel de prejudiciu cu privire la loturile rămase neexpropriate având număr cadastral 4.910 și 4.912. Prin raportare la soluția legală care ar fi trebuit pronunțată în cauză, în acord cu regimul juridic/destinația terenurilor rămase neexpropriate, instanța de apel ar fi trebuit să îi oblige pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reține cele ce urmează: Conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Instanța de casare a statuat, în aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 că instanța de judecată nu se poate substitui autorității executive în sensul de a dispune exproprieri suplimentare, cu referire la terenul în