ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1857/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1857/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr.

1857/2016

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față,

constată următoarele:

la data de 26 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Cluj reclamanții A.

și B. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin C. SA,

D., E., F., G., H., I. și J. SA solicitând instanței ca, prin

sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială

a Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii

nr. 198/2004 cu privire la includerea pârâților persoane fizice între

persoanele îndreptățite la despăgubiri pentru terenul expropriat

cu nr. cadastral 4.909 și cu privire la cuantumul despăgubirilor;

stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul

hotărârii atacate, parcelele nr. top. 5.212/3/2, nr. top. 5.212/2, nr.

top. 4.487/2, nr. top. 5.212/1 și nr. top. 4.487/1, în suprafață

totală de 8.700 mp, suprafața reală fiind de 9.237 mp exclusiv

în favoarea reclamanților proprietari tabulari ai imobilului; obligarea

expropriatorului în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2004 la

exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanților;

stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat

sau, în subsidiar, pierderea totală de valoare a terenului rămas în

proprietate la suma de 609.000 euro, în echivalent în lei, conform valorii de

circulație a întregii suprafețe afectate; obligarea pârâtului Statul

Român prin C. SA să emită o hotărâre de stabilire a

despăgubirii exclusiv în favoarea reclamanților, la valoarea

reală a pagubei suferite de aceștia precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

Sentința civilă nr. 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj

s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii; s-a admis

în parte acțiunea și, în consecință, s-a anulat în parte

Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de C. SA prin Comisia

comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ceea ce

privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și

cuantumul acestora și s-a stabilit că reclamanții A. și B.

sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea

terenului în suprafață de 4.068 mp situat în comuna Gilău,

arabil intravilan, având nr. top comasat 5.212/3/2, nr. top. 5.212/2, nr. top.

nou 4.487/2, nr. top. comasat 5.212/1, nr. top. nou 4.487/1; s-a respins

cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafețe

de 8.700 mp; s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate

reclamanților pentru terenul expropriat, la suma de 1.079.804 RON; s-a

respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri

cuprinzând persoanele îndreptățite la valoarea despăgubirilor

și a fost obligat pârâtul Statul român, prin C. SA, să

plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă

de 3.000 RON.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a

reținut că, prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009

emisă de Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004,

s-a stabilit că numiții D., E., F., H., K., I., A., B., J. SA sunt

persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea

terenului situat în nr. top. comasat 5.212/3/2, nr. top comasat 5.212/2, nr.

top nou 4.487/2 nr. top comasat 5.212/1 și nr. top nou 4.487/1, în

suprafață totală de 4.068 mp, identificat prin număr

cadastral 4.909 și s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru acest

teren, în cuantum de 503.461,17 RON, reprezentând echivalentul a 120.006 euro,

raportat la cursul B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953 RON/1 euro.

Pentru

evaluarea despăgubirilor reale cuvenite reclamanților s-a

încuviințat efectuarea unui raport de expertiză de către

experții L., M. și N.. Experții L. și M. au arătat

că deprecierea valorii terenului expropriat este de 532.952 RON adică

11,40 euro/mp; deprecierea terenului neexpropriat în suprafață de

5.169 mp este de 677.192 RON; terenurile cu suprafețele de 3.405 mp, 1.588

mp și 176 mp, nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru

a fi construibile întrucât sunt compuse din două fâșii paralele,

străbătute de conducte pentru utilități, cu

restricțiile impuse prin certificatul de urbanism și că, în

situația în care se va admite cererea reclamanților de expropriere a

parcelei de 5.169 mp, valoarea totală a despăgubirii este de 707.932

RON, echivalentul a 162.102 euro.

Apel Cluj, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de

reclamanții A. și B., pârâtul Statul Român, prin C. SA și de

pârâta J. SA, prin Decizia nr. 44/A/2013 de la 26 iunie 2013 a admis apelul

declarat de Statul român prin C. SA; a schimbat sentința în parte în

sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate reclamanților

pentru terenul în suprafață de 176 mp, nr. cadastral 4.911 la suma de

2.006,4 euro, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în

primă instanță în cuantum de 1.000 RON; au fost respinse, ca

nefondate apelurile declarate de reclamanți și de pârâta J. SA.

Decizia nr. 625 din 21 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție s-a respins excepția lipsei de interes

a recursului pârâtei J. SA; s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta

J. SA împotriva Deciziei nr. 44/A din 26 iunie 2013; s-au admis recursurile

declarate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român,

prin C. SA împotriva aceleiași decizii; s-a casat în parte decizia

recurată și s-a trimis cauza la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelurilor formulate de reclamanții A. și B.

și de pârâtul Statul Român, prin C. SA, fiind menținute celelalte

dispoziții ale deciziei, pentru considerentele ce urmează.

Instanța

a reținut ca situație de fapt că, anterior începerii

lucrărilor de expropriere, terenul reclamanților cu nr. cadastral

1964 Gilău a fost dezmembrat în 4 parcele și anume 4.909, 4.910,

4.911 și 4.912 Gilău, din care parcela cu nr. 4.909, în

suprafață de 4.068 mp a fost afectată de lucrări necesare

pentru autostrada A3, respectiv pentru construcția unor conducte de

utilități.

În ceea ce

privește recursul declarat de recurenții reclamanți, o

primă critică a vizat terenul de 5.169 mp (identificat prin nr.

cadastrale 4.910, 4.911 și 4.912), învederându-se contradicția dintre

considerente și dispozitiv exclusiv pentru terenurile identificate prin

nr. cadastrale nr. 4.910 și 4.912.

Instanța

a reținut că această critică se circumscrie motivului de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Susținerea

recurenților reclamanți sub acest aspect a fost reținută ca

fondată deoarece instanța de apel a admis apelul și a schimbat

sentința civilă apelată doar în privința terenului

identificat prin nr. cadastral 4.911 sub aspectul cuantumului

despăgubirilor calculate la valoarea de 11,4 euro, în loc de 25 euro,

menținând soluția de acordare a despăgubirilor de către

prima instanță pentru terenurile identificate prin nr. cadastral

4.910 și 4.912. Or, în considerentele deciziei, instanța de apel în

mod eronat a arătat că nu se vor acorda deloc despăgubiri pentru

terenurile identificate prin nr. cadastrale 4910 și 4.912 în suprafață

de 3.405 mp și respectiv 1.588 mp.

Critica

recurenților-reclamanți privind neverificarea situației juridice

a terenului neexpropriat identificat prin nr. cadastral 4.910 și 4.912 a

fost considerată fondată, concluzia instanței de apel privind

categoria de terenuri construibile rămase în proprietatea

reclamanților (identificate prin nr. cadastrale 4.910 și 4.912) nu a

fost motivată, instanța nu a indicat probele pe care se sprijină

și în baza cărora a ajuns la această concluzie și a fost

infirmată chiar prin raportul de expertiză pe care instanța l-a

avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor (efectuat de

experții L. și M. la instanța de fond) experții

arătând că aceste parcele de teren nu sunt construibile.

Cu privire la

momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat,

critica formulată de reclamanți este nefondată,

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 fiind aplicabile și în

această privință.

Instanța

a reținut că nu sunt fondate criticile recurenților

reclamanți privind obligarea expropriatorului la exproprierea totală

a suprafeței de teren de 5.169 mp. Aceste susțineri ale

reclamanților nu se justifică cu privire la suprafețele de teren

neexpropriate (identificate sub nr. 4.910 și 4.912), cu excepția

suprafeței de teren de 176 mp (identificată prin nr. cadastral 4.911)

pentru care nu se justifică interesul de a se solicita exproprierea,

reclamanții obținând despăgubiri la valoarea terenului

respectiv.

Sesizarea

instanței de către expropriat se poate face exclusiv în ceea ce

privește cuantumul despăgubirilor acordate, astfel cum în mod expres

prevede art. 9 din Legea nr. 198/2004, aplicabilă cauzei.

Prin urmare,

nicio dispoziție a legii nu permite instanței de judecată ca, la

cererea unei persoane ce pretinde că terenul ce-i aparține ar trebui

expropriat, să se substituie autorității executive și

să efectueze sau să înlocuiască prin hotărâre

judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum aceasta este

reglementată de normele legale citate.

Asupra

motivului de recurs invocat de recurenții-reclamanți privind aplicarea

eronată a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce

privește acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, precum

și a momentului de la care se calculează aceste despăgubiri,

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că numai

respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 33/1994 poate face obiect al unei critici de nelegalitate. În

speță, s-a contestat momentul de la care se calculează

despăgubirile, această critică punând în discuție o

problemă de încălcare a legii ce poate fi circumscrisă motivului

de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, s-a

susținut că data de la care trebuiau calculate despăgubirile era

data exproprierii, și nu data efectuării raportului de expertiză,

instanța apreciind că această susținere nu poate fi

primită. Din interpretarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994 rezultă că, la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții precum și instanța, vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz altor persoane îndreptățite.

Acest moment

a fost apreciat corect de instanța de fond și de apel ca fiind data

efectuării raportului de expertiză, neprezentând relevanță

fluctuațiile prețului imobilului respectiv, motiv pentru care acest

motiv de recurs nu a fost primit.

În ceea ce

privește recursul declarat de recurentul pârât Statul român, prin C. SA,

critica acestui recurent privind anularea hotărârii de stabilire a

Cuantumului despăgubirii nr. x/2009 a fost apreciată ca lipsită

de interes.

Prima

instanță a respins excepția inadmisibilității

acțiunii formulate, excepție ce viza aplicarea art. 24 din Legea nr.

33/1994, însă Statul român nu contestă finalitatea cererii formulate

în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 și anume aceea a stabilirii de

către instanță a cuantumului final al despăgubirilor, caz

în care hotărârea judecătorească reprezintă titlu

executoriu pentru plata despăgubirilor, deci ar fi obligatorie modificarea

cuantumului despăgubirilor din hotărârea expropriatorului, deoarece

nu pot rămâne două titluri pentru aceeași creanță.

Este lipsit de relevanță dacă instanța a dispus modificarea

sau anularea hotărârii Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, ca în

speța dedusă judecății.

Instanța

a reținut că este fondată critica recurentului Statul român,

prin C. SA în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru

suprafața de teren de 176 mp identificată prin nr. cadastral 4.911.

Pentru

suprafața de teren de 176 mp nu s-a dispus și nu se poate dispune

exproprierea, obiect al Hotărârii din 29 septembrie 2009 emise de Comisia

de Aplicare a Legii nr. 198/2004 a județului Cluj, Consiliul local

Gilău îl constituie doar suprafața de 4.068 mp (expropriată)

identificată prin nr. cadastral 4.909. Soluția instanței de apel

de a acorda despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994 pentru

acest teren echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea

suprafeței suplimentare de 176 mp.

Deoarece

instanța de apel a obligat pârâtul Statul român la plata

despăgubirilor de 2.006,4 euro pentru un teren ce nu a fost expropriat în

temeiul Legii nr. 198/2004, s-a impus casarea în parte a deciziei civile

și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia

rejudecării, pentru stabilirea prejudiciului rezultând din deprecierea

valorii terenului de 176 mp, instanța de apel va dispune efectuarea unei

expertize tehnice de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea

contravalorii acestui prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert

și actual), instanței de trimitere revenindu-i și obligația

de a stabili momentul de la care trebuie calculat prejudiciul rezultând din

deprecierea valorii terenului respectiv.

Recursul

declarat de J. SA s-a privit a fi nefondat, motivele invocate de

recurenta-pârâtă neputând conduce la reținerea

nelegalității deciziei recurate.

Solicitarea

principală a acestei recurente, de modificare a deciziei și a

sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în

judecată formulată de reclamanți neputând fi admisă pentru

motivele expuse în cadrul analizei criticilor de nelegalitate formulate de

reclamanți întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și care au fost considerate ca neîntemeiate.

De asemenea,

criticile recurentei pârâte S.C. J. SA privind alte aspecte de fapt ce au fost

supuse controlului instanței de apel nemaiputând fi reanalizate, recurenta

J. SA nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului,

instanța de control judiciar fiind chemată să cerceteze doar

aspectele de nelegalitate a hotărârii recurate.

rejudecare, instanța superioară de fond, prin Decizia nr. 701/A de la

18 martie 2016, a admis apelurile declarate de reclamanți și de

pârâtul Statul român, prin C. SA, a schimbat în parte hotărârea primei

instanțe în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la

suma de 688.739 RON, prejudiciu cert și actual pentru imobilele

neexpropriate situate în localitatea Gilău, număr cadastral 4.910

și 4.912 teren în suprafață de 4.993 mp, în favoarea

reclamanților, cu obligarea pârâtului la achitarea acestei sume; a obligat

pârâtul la 12.266,2 RON, cheltuieli de judecată parțiale; au fost

menținute dispozițiile sentinței ce nu contravin deciziei

și a obligat același pârât la 9.925 RON, cheltuieli de judecată

parțiale în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea

apelului, pentru considerentele ce urmează.

Curtea de

Apel, în stabilirea limitelor rejudecării apelurilor, a reținut

că din motivarea deciziei de casare reiese că Înalta Curte de

Casație a admis recursul formulat de reclamanții A. și B. doar

cu privire la verificarea situației juridice a terenului neexpropriat

identificat prin nr. cadastral 4.910 și 4.912, iar recursul formulat de

către pârâtul Statul român, prin C. SA doar cu privire la acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp identificată

prin nr. cadastral 4.911 și cheltuielile de judecată din ambele recursuri.

Restul

criticilor formulate de reclamanți și de pârâtul Statul român, prin

C. SA, ca și recursul declarat de pârâta J. SA, au fost respinse.

Tot cu

privire la limitele rejudecării s-a mai constatat că instanța de

recurs a dispus că pentru stabilirea prejudiciului rezultând din

deprecierea valorii terenului de 176 mp, identificată prin nr. cadastral

4.911, instanța de apel va pune în discuție efectuarea unei expertize

tehnice de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea contravalorii

acestui prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert și

actual), cu obligația de a stabili momentul de la care trebuie calculat

prejudiciul rezultând din deprecierea valorii terenului respectiv.

Cererea

apelanților reclamanți, în rejudecarea apelului, cu privire la

actualizarea sumelor, cerere menționată în apelul inițial nu

poate fi analizată față de limitele casării.

Curtea a

reținut că partea din hotărâre ce nu a fost atacată cu apel

sau cu recurs sau cu privire la care nu s-a dispus casarea, a intrat în

autoritatea de lucru judecat și nu mai poate fi analizată. O

eventuală nepronunțare putea face obiectul apelului, recursului sau

unei alte căi extraordinare de atac, în primul ciclu procesual. În al

doilea ciclu procesual, în apel, nu mai pot fi repuse în discuție decât

cele expres indicate în decizia de casare.

Referitor la

momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat,

critica formulată de reclamanți în recurs s-a stabilit că este

nefondată, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 fiind

aplicabile și în această privință.

Instanța,

în rejudecarea apelului, a reținut că după momentul

casării, prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale s-a

constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004

"la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt

neconstituționale.

Deciziile

Curții Constituționale sunt obligatorii, potrivit art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 47/1992, astfel că în rejudecare s-a dispus efectuarea unei

expertize care să țină seama de efectele acestei decizii,

adică stabilirea despăgubirilor constând în prejudiciul cert și

actual pentru terenul neexpropriat să se facă raportat la momentul

exproprierii.

Prin urmare,

având în vedere cele stabilite de instanța de recurs, s-a dispus în

rejudecarea apelului refacerea expertizei în vederea stabilirii prejudiciului

rezultând din deprecierea valorii terenului neexpropriat, de prejudiciul cauzat

proprietarului și de prețul cu care se vând în mod obișnuit

terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială la

data exproprierii, luând în considerare prețul efectiv plătit și

consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de

vânzare-cumpărare, momentul exproprierii.

Potrivit art.

26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite, deci în categoria prejudiciului, așa cum

se solicită a se stabili de către părți, și cu privire

la care s-a dispus casarea în prezenta cauză, se cuprinde și

scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, teren adiacent

porțiunii expropriate, scădere determinată de chiar faptul

exproprierii.

Cum și

acest prejudiciu se calculează prin prisma dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, rezultă că sunt incidente

dispozițiile Deciziei nr. 12/2015.

Curtea de

Apel a constatat că a fost învestită doar cu privire la verificarea

situației juridice a terenului neexpropriat identificat prin nr. cadastral

4.910 și 4.912, din partea reclamanților, cu privire la acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp identificată

prin nr. cadastral 4.911, din partea pârâtului Statul român și cu privire

la cheltuielile de judecată.

Cele trei

parcele de teren sunt terenuri neexpropriate, prin urmare au o situație

egală și se impune a se stabili pentru toate trei prejudiciul

rezultând din deprecierea valorii terenului neexpropriat, chiar dacă în

rejudecare s-a trimis cauza prin admiterea recursului reclamanților pentru

nr. cadastral 4.910 și 4.912 și prin admiterea recursului pârâtului

pentru nr. cadastral 4.911.

Instanța

de fond a stabilit că valoarea din Hotărârea nr. 4/2009 pentru

terenul expropriat în suprafață de 4.068 mp este corect

stabilită la suma de 25 euro/mp, anume în total 503.461,17 RON,

stabilită și de expert N.

Această

dispoziție a fost menținută de către instanța de

recurs deoarece singurul motiv de recurs cu privire la terenul expropriat a

fost cel legat de momentul de la care se calculează despăgubirile

pentru terenul expropriat, iar acest motiv de recurs a fost respins,

considerându-se că acesta era cel prevăzut de art. 26 din Legea nr.

33/1994, în forma în vigoare la momentul analizării recursului.

Este real

că după casare art. 26 din Legea nr. 33/1994 a fost declarat

neconstituțional dar pentru terenul expropriat cauza nu a fost

trimisă spre rejudecare cu privire la nici un aspect.

Pentru

verificarea situației juridice a terenului rămas neexpropriat, anume

parcelele cu nr. cadastral 4.910 și 4912 și 4.911, după casare,

prin expertiză, s-a stabilit caracterului neconstruibil al parcelelor

neexpropriate, experții arătând că o parcelă nu are nici o

utilitate economică, iar două parcele au utilitate ca teren agricol.

Comuna

Gilău arată că parcela cu nr. cadastral 4.912 nu are caracter

construibil deoarece adâncimea trebuie să fie mai mare sau cel puțin

egală cu lățimea parcelei, potrivit art. 30 din H.G. nr.

525/1996.

De asemenea,

se arată că regulamentul local de urbanism prevede că în zona

unde sunt amplasate parcelele UTR, construcțiile se vor amplasa cu

păstrarea unor distanțe minime între clădiri sau până la

limita proprietății egale cu cel puțin jumătate din

înălțimea cornișei a clădirii celei mai înalte dar nu mai

puțin de 6 m.

Se mai

arată că pe parcela cu nr. cadastral 4.910 se află

amplasată o conductă de canalizare.

B. SA

arată că parcela cu nr. cadastral 4.912 este subtraversată de

conducta de aducțiune a apei potabile cu Ø 1.000, iar parcela cu nr.

cadastral 4.910 este subtraversată de conducta de canalizare de Dn 40 cm,

astfel că amplasarea clădirilor în această zonă este

posibilă cu respectarea distanțelor legale față de aceste

conducte conform H.G. nr. 930/2005 și SR 8591/1997.

D.R.D.P. Cluj

arată că terenul avea adâncimea maximă anterior exproprierii de

42 m, iar distanța minimă la care se putea construi în cazul unui

drum european, cum este cel în discuție, este de 50 de metri de la

marginea îmbrăcăminții asfaltice, astfel că din punct de

vedere al O.G. nr. 43/1997, terenul nu avea nici anterior exproprierii și

nu are caracter construibil nici în prezent.

Această

dispoziție se aplică doar pentru terenurile aflate în afara

localităților, potrivit art. 47 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997, dar

terenul este intravilan, după cum reiese din chiar hotărârea de

expropriere.

Pentru a

facilita realizarea expertizei, prin prisma celor reținute de

instanța de recurs, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de

expertiză.

Comisia de

experți a indicat prejudiciul cert și actual suferit de reclamanți

la data exproprierii a parcelelor neexpropriate ca fiind de 934.536 RON.

După

obiecțiunile formulate la primul supliment al raportului de expertiză

s-a întocmit un nou supliment de către aceiași experți prin care

se stabilește prejudiciul cert și actual la momentul exproprierii

pentru cele 3 parcele de teren neexpropriate ca fiind în sumă de 43,2

euro/mp, adică pentru parcela cu nr. cadastral 4.911 în

suprafață de 176 mp o valoare de 31.820 RON, iar pentru parcelele cu

nr. cadastral 4.910 și 4.912 în suprafață de 4.993 mp o valoare

de 688.739 RON, ținând seama și de caracterul neconstruibil al

terenurilor rămase în proprietatea reclamanților.

Experții

au reținut că terenul este subtraversat de conducte de apă

și canalizare, că parcela cu nr. cadastral 4.911 este lipsită de

acces, o enclavă și că nu are nicio valoare economică sau

una de întrebuințare, că parcelele cu nr. cadastral 4.910 și

4.912 mai pot avea o utilizare agricolă.

Utilizarea

agricolă, având în vedere și comparabilele folosite în acest sens, nu

aduce un plus de valoare pentru că terenul a fost achiziționat pentru

a se construi corpuri administrative, expoziție utilaje; pe teren existau

toate utilitățile, iar datorită utilităților zona a

fost apreciată ca având un potențial economic foarte ridicat.

Instanța

de fond a stabilit că terenul neexpropriat a suferit o depreciere în

valoare de 25 euro/mp pentru suprafață de 5.169 mp, printre care

și nr. cadastral 4.911.

Curtea a avut

în vedere că doar în ce privește apelul reclamanților a fost trimisă

cauza spre rejudecare cu privire la aceste terenuri, cu număr cadastral

4.910 și 4.912, iar din expertiză a reieșit că acestea au

suferit o devalorizare față de valoarea pe care o aveau la data

exproprierii.

Prejudiciul

cauzat reclamanților constă în diferența de valoare pe care o

avea terenul rămas neexpropriat anterior exproprierii și valoarea pe

care o are în prezent.

În

rejudecarea apelului a fost analizată situația parcelei cu nr.

cadastral 4.911 doar prin prisma apelului pârâtului Statul român prin C. SA

Prejudiciul

cert și actual la momentul exproprierii pentru parcela de teren

neexpropriată cu nr. cadastral 4.911 ca fiind în sumă de 43,2

euro/mp, valoare care este mai mare decât cea stabilită de către

instanța de fond, care a stabilit o valoare de 25 euro/mp, conform

raportului de expertiză.

Această

sumă însă va fi acordată deoarece s-ar crea pârâtului o

situație mai grea în propria cale de atac.

Instanța

a obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 7.350,6 RON,

cheltuieli de judecată parțiale la fond, proporțional cu

admiterea în parte a acțiunii. Reclamanții au efectuat la fond

cheltuieli constând în suma 3.975 RON onorariu avocat, onorariu expert topo în

sumă de 1.960 RON și suma de 6.806,2 RON onorariu pentru expertiza de

evaluare. Reclamanții au mai depus o chitanță pentru plata unui

onorariu de evaluare însă nu a fost o probă solicitată sau

încuviințată de către instanță.

Pârâtul

Statul român prin C. SA a achitat suma de 700 RON onorariu pentru expertiza de

evaluare.

Onorariul de

avocat achitat de către reclamanți a fost redus, în temeiul art. 274

alin. (3) C. proc. civ., de la suma de 3.975 RON, la suma de 1.987,5 RON.

Toate

cheltuielile efectuate la fond cu expertiza topo au fost necesare pentru

admiterea în parte a acțiunii, fiind în sumă de 1.960 RON.

Având în

vedere că suprafața expropriată este de 4.068 mp, iar

suprafața totală a terenului pentru care s-au solicitat

despăgubiri este de 8.700 mp, Curtea a acordat cu titlu de cheltuieli de

judecată aferente costului expertizei de evaluare suma de 3.403,1 RON din

6.806,2 RON.

La

această sumă s-a adăugat suma de 1.987,5 RON onorariu avocat

parțial și suma de 1.960 RON pentru expertiza topo.

În ce

privește acordarea despăgubirii pentru terenul expropriat 25 euro/mp

cadastral 4.909 în suprafață de 4.068 mp, respingerea excepției

inadmisibilității și anularea hotărârii de expropriere,

acestea au fost menținute prin decizia de casare.

În temeiul

art. 274 și art. 276 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul să achite

reclamanților suma de 6.950 RON, cheltuieli de judecată parțiale

în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului, raportând

solicitările formulate atât de către reclamanți cât și de

către pârât prin apelul inițial, recurs și în rejudecarea

apelului la cheltuielile de judecată efectuate de către ambele

părți în toate aceste etape procesuale, precum și la

soluționarea apelului în rejudecare prin prisma statuărilor din

decizia de casare.

În primul

apel reclamanții au achitat onorariu de avocat în sumă de 2.500 RON

din care s-a acordat suma de 1.250 RON onorariu avocat parțial, în temeiul

art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

La fel este

situația în recurs, unde reclamanții au achitat suma de 4.000 RON

onorariu de avocat, din care s-a acordat suma de 2.000 RON.

Reclamanții

au susținut că au efectuat cheltuieli în recurs și 1.300 RON

pentru bilet avion, însă nu au făcut dovada acelor cheltuieli.

În

rejudecarea apelului reclamanții au achitat suma de 3.000 RON onorariu de

avocat, din care s-au acordat doar 1.500 RON.

Pârâtului

Statul român prin C. SA i s-ar cuveni pentru admiterea apelului referitor la

nr. cadastral 4911, onorariu de expert în sumă de 2.200 RON achitat de

către acest pârât dar a compensat parțial cu onorariul de

experți în sumă de 4.400 RON achitat de către reclamanți,

rămânând diferența în sumă de 2.200 RON onorariu de expert.

La

această sumă s-au adăugat 1.250 RON din apelul inițial,

2.000 RON în recurs și de 1.500 RON în rejudecarea apelului, în total

6.950 RON.

Încheierea de ședință de la 15 aprilie 2016 s-a dispus îndreptarea

erorii materiale din dispozitivul deciziei, în sensul că în loc de

"Obligă pârâtul Statul român, prin C. SA să achite

reclamanților suma de 12.266,2 RON, cheltuieli de judecată

parțiale la fond, proporțional cu admiterea în parte a

acțiunii." se va trece "Obligă pârâtul Statul român, prin

C. SA să achite reclamanților suma de 7.350,6 RON, cheltuieli de

judecată parțiale la fond, proporțional cu admiterea în parte a

acțiunii."

În loc de

"Obligă pârâtul Statul român prin C. SA să achite

reclamanților suma de 9.925 RON, cheltuieli de judecată parțiale

în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului." se va

trece "Obligă pârâtul Statul român prin C. SA să achite

reclamanților suma de 6.950 RON, cheltuieli de judecată parțiale

în apelul inițial, în recurs și în rejudecarea apelului."

acestei deciziei și a Încheierii de ședință de la 15

aprilie 2016 au declarat recurs reclamanții și pârâtul Statul român

prin C. SA.

7.1.

Recurenții-reclamanți, prin recursul declarat împotriva deciziei,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

solicită, în esență, modificarea deciziei în sensul respingerii

apelului formulat de pârât, admiterii apelului reclamanților și

stabilirii valorii despăgubirilor pentru terenul rămas în proprietate

la 227.903,6 euro, în echivalent în ziua plății, 55.731,6 euro pentru

terenul expropriat și 172.172 euro pentru terenul rămas în

proprietate; cât privește cheltuielile de judecată solicită

acordarea integrală a cheltuielilor de judecată în toate ciclurile de

judecată în cuantum de 26.035 RON onorariu de avocat în totalitate precum

și cheltuielile de judecată din recurs.

Prin

dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:

-

Hotărârea instanței de apel încalcă, în anumite părți

formele de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea

nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., prin raportare la art. 315 C. proc. civ., deoarece interpretarea

dată de către instanța de apel deciziei de casare este

restrictivă. În realitate, conform dispozițiilor deciziei de casare

se impunea a fi reanalizat prejudiciul suferit de către reclamanți

atât în ceea ce privește terenul rămas neexpropriat, cât și

terenul expropriat, luând în considerare situația juridică a

terenurilor, prejudiciul cert și actual produs la momentul exproprierii.

Din cuprinsul motivării nu rezultă că recursul a fost admis

exclusiv în ceea ce privește nr. cadastrale 4.910 și 4.912, ci doar

faptul că unul dintre motivele casării îl reprezintă

nestabilirea situației de fapt a acestor terenuri. Între motivele de

recurs respinse nu se regăsesc cele privitoare la stabilirea unei

despăgubiri pentru terenul expropriat, ci doar respingerea recursului în

ceea ce privește critica privitoare la modul de aplicare a art. 26 din

lege privitor la terenul expropriat.

Conform art.

315 alin. (3) C. proc. civ. 1865, instanța, în rejudecare, trebuie să

țină cont de toate motivele invocate în fața instanței a

cărei hotărâre a fost casată, și nu de motivele invocate

înaintea instanței care a pronunțat hotărârea de casare,

adică inclusiv motivele invocate care nu au fost respinse expres,

neechivoc, prin hotărârea de casare, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța

de apel avea obligația de a analiza întreg apelul reclamanților, mai

puțin aspectele dezlegate de instanța de recurs în primul ciclu

procesual, cererea de expropriere a întregului teren și de acordare a

valorii terenului la data exproprierii.

Consecutiv,

nu au fost judecate sau au fost nelegal judecate următoarele aspecte:

Actualizarea

sumei de 120.006 euro; reevaluarea valorii despăgubirilor pentru întreg

terenul rămas neexpropriat, inclusiv pentru terenul în suprafață

de 176 mp, aferent numărului cadastral 4.911, cerere care a fost

analizată doar din perspectiva apelului formulat de către

pârâtă, cu consecința stabilirii valorii despăgubirilor la 25

euro/mp în loc de 43,2 euro/mp, sub motivul neagravării situației

acelei părți în propria cale de atac precum și solicitarea de

acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, în cuantum de

55.737.6 euro.

Instanța

de apel nu a motivat respingerea implicită a unor solicitări din

cuprinsul apelului reclamanților, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, atât

prin cererea de apel cât și prin concluziile scrise depuse în apel în

rejudecare, s-a solicitat ca acordarea tuturor sumelor datorate de către

expropriator ca efect al exproprierii să se facă în echivalent lei în

ziua plății la valoarea stabilită în euro, inclusiv pentru

prejudiciul calculat în apel în urma rejudecării. Instanța de apel,

la fel ca și cea de fond, au stabilit plata unor sume în lei,

fără a motiva solicitarea ca plata să fie făcută în

echivalent lei la data plății pentru sumele stabilite în euro.

Instanța

a aplicat greșit dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 în ceea

ce privește daunele aduse proprietarului pentru terenul expropriat,

față de conținutul Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a

Curții Constituționale aplicabil și în procesele în curs de

judecată, în sensul că valoarea terenului expropriat se

calculează la data exproprierii, iar pe de altă parte la calcularea

valorii despăgubirilor pentru terenul rămas în proprietate și

cel expropriat trebuie avut în vedere, cu precădere, momentul

exproprierii.

De aceea

soluția corectă în apel ar fi fost, admițând apelul formulat,

fie stabilirea valorii terenului expropriat la 175.737,6 euro (43,2 euro x 4068

mp) fie, în subsidiar stabilirea valorii pierderii suferite pentru terenul

expropriat la diferența dintre valoarea terenului la data exproprierii

175.737,6 euro (43,2 euro x 4.068 mp) și valoarea acordată prin

hotărârea atacată (120.006 euro), anume 55.737,6 euro.

-

Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată datorate

reclamanților.

Instanța

de apel a respins acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, în primul

ciclu procesual, constând în contravaloarea biletului de avion pentru motivul

că nu s-ar fi dovedit această cheltuială, însă biletul de

avion a fost depus în original la termenul din 14 februarie 2014, atașat

notei de cheltuieli, în calea de atac în care cheltuielile au fost avansate.

Instanța

de apel a redus onorariile avocațiale la jumătate, în baza art. 274

alin. (3), aplicabil reducerii onorariilor nepotrivit de mari față de

valoarea pricinilor și munca avocatului, fără a motiva de ce

s-ar impune reducerea onorariilor pentru acest temei de drept. Este vorba de un

litigiu al cărui obiect are o valoare de peste 1 milion de lei, în fiecare

fază procesuală a fost stabilit un onorariu rezonabil (între 2.500

și 4.000 RON), pentru un litigiu cu mai multe expertize și cu

probleme de drept incidente.

7.2. Prin

recursul declarat împotriva Încheierii de la 15 aprilie 2016 se arată

că, deși formal există o eroare raportată la sumele

cuprinse în considerentele deciziei și cele din dispozitivul acesteia, în

fapt sumele stabilite inițial, respectiv 9.338,1 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată parțiale la fond, proporțional cu

admiterea în parte a acțiunii și 13.000 RON, cheltuieli de

judecată parțiale în apelul inițial, în recurs și în

rejudecarea apelului sunt cele corecte. Modul de stabilire a sumelor datorate

de către pârâtul Statul român, prin C. SA este nelegal deoarece,

instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.

Instanța

de apel a respins solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în

recurs, în primul ciclu procesual, constând în contravaloare bilet de avion

pentru motivul că nu s-ar fi dovedit în apel această cheltuială,

însă biletul de avion a fost depus în original la termenul din 14

februarie 2014.

Instanța

de apel a redus onorariile avocațiale la jumătate, în baza art. 274

alin. (3), aplicabil reducerii onorariilor nepotrivit de mari față de

valoarea pricinilor și munca avocatului, fără a motiva de ce

s-ar impune reducerea onorariilor pentru acest temei de drept.

7.2.1. C. SA

prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

solicită, în principal, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului

pârâtei și, pe fond respingerea cererii de majorare a cuantumului

despăgubirii, iar în subsidiar, casarea și trimiterea spre rejudecare

pentru efectuarea unui raport de expertiză în condițiile art. 25

și 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin

dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a

apreciat în mod greșit că imobilul aflat în litigiu avea înainte de

expropriere destinația de teren construibil, încălcând astfel

dispozițiile exprese ale art. 23 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 și

ale art. 4 alin. (3) din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G.

nr. 525/1996.

Destinația

imobilului în litigiu rezultă cu certitudine din actele de proprietate ale

părților reclamante, precum și din Avizul din 21 septembrie 2006

eliberat de Consiliul județean Cluj și din Certificatul de urbanism

din 5 iunie 2008 eliberat de Primăria comunei Gilău, jud. Cluj.

Reclamanții

nu au depus acte din care să rezulte că înainte de expropriere au

întreprins demersuri pentru scoaterea imobilului în litigiu din circuitul

agricol sau că au obținut o autorizație de construire în

privința terenului supus exproprierii.

Or, potrivit

dispozițiilor 23 alin. (3) din Legea nr. 50/1991: "Prin

autorizația de construire, terenurile agricole din intravilan se scot din

circuitul agricol, temporar sau definitiv, conform legii." În același

sens sunt și prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul general de

urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996, care reiau textul normativ anterior.

Instanța

de control judiciar ar fi trebuit să rețină că toate cele 3

terenuri rămase neexpropriate nu au avut înainte de momentul exproprierii

categoria de folosință curți-construcții, ci au fost

și rămân terenuri arabile. Instanța a preluat în întregime

concluziile raportului de expertiză evaluatorie a conchis succint că

"s-a stabilit caracterului neconstruibil al parcelelor neexpropriate ...

iar două parcele au utilitate doar ca teren agricol".

Instanța

a omologat în mod nelegal raportul de expertiză realizat în apel

rejudecare, cu privire la prejudiciul aferent loturilor rămase

neexpropriate (cad. 4.910 și 4.912 Gilău) cu încălcarea

prevederile art. 26, alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994, art. 129

și art. 315 C. proc. civ.

Art. 26 din

Legea nr. 3/1994 reglementează modalitatea determinării

despăgubirilor pe cale judiciară.

Înalta Curte

de Casație și Justiție a stabilit ca, în rejudecare,

instanța de apel să cerceteze incidența prejudiciului cu privire

la terenurile identificate cadastral cu nr. 4.910 și nr. 4.912 fapt ce

presupune, în mod evident, dovedirea prejudiciului, deci administrarea de probe

concludente în sensul evidențiat.

Or, astfel

cum rezultă din cuprinsul Încheierii de ședință din 28

noiembrie 2014 și al adreselor comunicate de către instanță

Comisiei de experți, Curtea de Apel Cluj le-a solicitat evaluatorilor

să "evalueze prejudiciul cert și actual suferit de

reclamanți în urma exproprierii". Modalitatea în care a fost formulat

obiectivul poate constitui unul dintre motivele pentru care comisia de

experți numită în cauză nu a cercetat existența unui

prejudiciu, ci a calculat o valoare pornind de la premisa că prejudiciul

este cert.

În plus,

instanța de casare i-a solicitat instanței Curții de Apel Cluj

să refacă evaluarea prejudiciului în cazul terenului neexpropriat

identificat cadastral cu nr. 4.911, în suprafață de 176 mp.

Probele

administrate (adresele Companiei de Apă Someș, Direcției de

Drumuri și Poduri Cluj, actul de proprietate din cuprinsul căruia

rezultă categoria de folosință la momentul exproprierii și

raportul de expertiză topografică întocmit la fond) infirmă teza

prejudiciului. Astfel, în contextul relevat, amplasarea terenurilor în

intravilan nu generează concluzia urmărită de către

reclamanți (aceea că terenul era construibil).

Independent

de alegațiile experților judiciari, instanța de judecată

era obligată, în condițiile art. 129 C. proc. civ., să analizeze

ansamblul probator și să statueze cu privire la incidența

prejudiciului. în realitate acest lucru nu s-a întâmplat, Curtea de Apel Cluj

preferând să acorde prioritate unui raport de expertiză nelegal.

Instanța

de apel a ignorat cu nerespectarea evidentă a dispozițiilor art. 26

alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994 și art. 315 C. proc. civ.,

toate înscrisurile relevante ce infirmau teza prejudiciului susținută

de experții judiciari.

Astfel, prin

Adresa din 13 noiembrie 2014 a Primăriei comunei Gilău, jud. Cluj,

comunicată la dosarul cauzei în data de 20 noiembrie 2014 s-au adus

următoarele lămuriri cu privire la caracterul construibil al

parcelelor rămase neexpropriate identificate cu numerele cadastrale 4.910

și 4.912 Gilău:

"-

conform H.G. nr. 525/1996 art. 30 sunt considerate loturi construibile numai

cele care respectă cumulativ condițiile impuse la alin. (2) inclusiv

pct. c) - adâncime mai mare sau cei puțin egală cu lățimea

parcelei, condiție nerespectată de parcela cu nr. cad. 4.912;

- ambele

parcele identificate prin cad. 4.910 și 4.912 sunt în imediata

vecinătate a DN1-E60 și Autostrada Transilvania necesitând avizul

Drumurilor Naționale care are reglementări stricte privind zonele de

protecție terenul identificat cu nr. cadastral 4.910 în suprafața de

3.405 mp este afectat parțial de lucrările executate pentru

Autostradă conform plan anexă 2, existând pe aliniamentul acestuia

și o conductă de canalizare, urmând ca după obținerea

avizului Drumurilor Naționale și a B. SA Someș corelate cu

reglementările urbanistice și dimensiunile parcelei rămase

neafectate să ne putem expune un punct de vedere aferent faptului că

această parcelă este construibilă sau nu.

Prin Adresa din

17 februarie 2016, Primăria comunei Gilău a arătat că

"în baza comunicării C. SA anexată, terenul cu nr. cadastral

4.912 are o adâncime sub 50 m. situație în care este și a fost

neconstruibil;

- Parcela cu

nr. cadastral 4.910 este posibil construibilă în funcție de acordarea

avizelor instituțiilor menționate în adresa C. SA, a B. SA cu

respectarea distanțelor legale față de conductele de

aducțiune conform H.G. nr. 930/2005 și SR 8.591/97, completate cu

avizele menționate în Adresa Primăriei Gilău din 13 noiembrie

2014 - D., E., F., Mediu, Consiliul Local".

Răspunsul

Primăriei comunei Gilău, cuprins în Adresa din data de 17 februarie

2016 se poate corobora cu celelalte înscrisuri relevante de la dosarul cauzei,

respectiv cu adresele din 3 iunie 2015 a B. SA Someș și din 16 iunie

2015 a D.R.D.P. Cluj, dar și cu comunicarea inițială a

Primăriei comunei Gilău, jud. Cluj.

Instanța

de apel ar fi trebuit astfel să constate faptul că reclamanții

nu au niciun prejudiciu, ca urmare a exproprierii terenului identificat cu

număr cadastral 4.909 Gilău. Referitor la parcela cu număr

cadastral 4912 Gilău, atât Primăria Gilău cât și D.R.D.P.

Cluj s-au pronunțat în sensul că acest teren nu avea caracter

construibil nici înainte de expropriere, nici după expropriere.

În ceea ce

privește parcela cu număr cadastral 4.910 Gilău, din

interpretarea probelor existente la dosar reiese faptul că aceasta are

același regim juridic ca și înainte de expropriere, edificarea unor

construcții pe acest teren fiind posibilă doar după

obținerea avizelor de la toate instituțiile menționate în

adresele Primăriei Gilău.

Restricțiile

privind edificarea unor construcții pe terenul în litigiu sunt anterioare

cu 3 ani momentului exproprierii, astfel cum rezultă din avizul eliberat

de Consiliul județean Cluj, din 21 septembrie 2006 și din

Certificatul de urbanism din 5 iunie 2008 eliberat de Primăria comunei

Gilău, județul Cluj.

Prin urmare,

concluzia instanței de apel potrivit căreia "prejudiciul cauzat

reclamanților constă în diferența de valoare pe care o avea

terenul rămas neexpropriat anterior exproprierii și valoarea pe care

o are în prezent" este nefondată.

Instanța

de apel a nesocotit prevederile art. 315 C. proc. civ. deoarece nu a clarificat

regimul juridic al terenului în litigiu și nici nu a determinat

incidența unui prejudiciu cert și actual cu referire la parcelele

rămase neexpropriate așa cum s-a stabilit prin Decizia civilă

nr. 652/2014.

Instanța

de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

coroborate cu dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 cu referire la modalitatea

de determinare a valorii terenului în litigiu.

Instanța

de apel a determinat valoarea prejudiciului încercat de reclamanți cu

referire la parcelele rămase neexpropriate având numerele cadastrale 4.910

și 4.912 Gilău, prin calcularea unei diferențe între valoarea

acestor imobile în ipoteza în care ar fi avut destinația de terenuri

construibile și valoarea lor ca terenuri agricol-arabile.

Instanța

de control judiciar nu a ținut cont de faptul că experții au determinat

valoarea de 43,2 euro/mp prin raportare la imobile situate în comuna

Florești deși terenul în litigiu este situat în intravilanul comunei

Gilău, județul Cluj.

Este

adevărat că instanța de apel, după analizarea

obiecțiunilor recurentei, a decis că valorile care erau proprii

terenurilor situate în comuna Florești, județul Cluj nu sunt utile

pentru stabilirea valorii prejudiciului, însă, în final, calculul

experților s-a raportat la o valoare care a fost determinată pentru

un teren situat în localitatea Florești (suma de 43,2 euro/mp).

Pe de

altă parte, instanța de apel nu a avut în vedere nici

dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale a

României, în condițiile în care valoarea de despăgubire a fost

stabilită prin raportare la două tranzacții perfectate în

ianuarie 2009 și un contract de vânzare-cumpărare încheiat în martie

Curtea de Apel Cluj nu putea reflecta valoarea reală de tranzacționare

a terenului în litigiu la data de referință - septembrie 2009

(momentul exproprierii).

Contrar

afirmațiilor instanței de apel, contractul de vânzare-cumpărare

care a fost autentificat în anul 2008, independent de modalitatea în care

experții au procedat la ajustarea valorii, prin raportare la momentul

exproprierii (septembrie 2009), nu putea constitui o probă utilă.

Diferența de 1 an și jumătate dintre momentul

autentificării tranzacției și data exproprierii este suficient

de mare pentru a conduce la respingerea/invalidarea respectivei comparabile. În

dosar au fost administrate suficiente contracte care au fost încheiate în

proximitatea momentului exproprierii și care infirmă valoarea

propusă de 43,2 euro/mp.

Recurenta,

pentru termenul de judecată din data de 2 octombrie 2015, a depus

contracte autentice de vânzare-cumpărare. Din cuprinsul contractelor

autentice rezultă că în anul 2009, în intravilanul comunei

Gilău, județul Cluj s-au înstrăinat terenuri arabile cu

prețuri cuprinse între 2.00 și 21,00 euro/mp. Instanța a

înlăturat aceste probe fără motivare.

Instanța

de apel a menținut în mod nelegal soluția de obligare a recurentei la

plata unor despăgubiri în cuantum de 25 euro/mp pentru lotul rămas

neexpropriat cu număr cadastral 4.911 Gilău, cuprinsă în Sentința

civilă nr. 613/2012 a Tribunalului Cluj. Procedând în acest fel Curtea de

Apel Cluj a aplicat greșit prevederile art. 24 alin. (4) și a

nesocotit prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, art. 9, art. 15

și art. 18 din Legea nr. 198/2004, precum și dispozițiile art.

315 C. proc. civ.

Prin decizia

recurată instanța de apel a stabilit că pentru terenul în

suprafață de 176 mp având nr. cadastral 4.911 Gilău, recurenta

datorează reclamanților despăgubiri în cuantum de 25 euro/mp -

menținând soluția pronunțată de Tribunalul Cluj, prin

Sentința civilă nr. 613/2012.

Acționând

în acest fel, instanța de control judiciar a dispus practic exproprierea

unei parcele de teren suplimentare din proprietatea reclamanților,

deși această suprafață de teren nu a fost expropriată

în temeiul Legii nr. 198/2004 și nu este necesară pentru realizarea

obiectivului de utilitate publică, făcând, implicit, aplicarea

dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 ce nu au

incidentă în cauză. Din interpretarea coroborată a

dispozițiilor art. 9, art. 15 și art. 18 din Legea nr. 198/2004

reiese faptul că prevederile Legii nr. 33/1994 continuă să

aibă aplicabilitate exclusiv în ceea ce privește modalitatea

verificării pe cale judiciară a justeței cuantumului

despăgubirii.

Instanța

de control judiciar a încălcat cu evidență dispozițiile

art. 315 C. proc. civ., care a stabilit că instanța de apel a obligat

pârâtul Statul român la plata despăgubirilor de 2.006,4 euro pentru un

teren ce nu a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, așa încât acordarea

reclamanților a valorii de despăgubire stabilită la fondul

cauzei, 25 euro/mp, este nelegală.

Instanța

de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 274 și

art. 276 C. proc. civ. cu privire la cheltuielile de judecată.

Din ansamblul

înscrisurilor administrate rezultă că reclamanții nu au suferit

niciun fel de prejudiciu cu privire la loturile rămase neexpropriate având

număr cadastral 4.910 și 4.912.

Prin

raportare la soluția legală care ar fi trebuit pronunțată

în cauză, în acord cu regimul juridic/destinația terenurilor

rămase neexpropriate, instanța de apel ar fi trebuit să îi

oblige pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte,

analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reține cele ce

urmează:

Conform art. 315

alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanței de

recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra

necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru

judecătorii fondului.

Instanța

de casare a statuat, în aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

198/2004 că instanța de judecată nu se poate substitui

autorității executive în sensul de a dispune exproprieri

suplimentare, cu referire la terenul în