ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele, Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 05/117 din 26 ianuarie 2010 la Tribunalul Cluj, reclamanții C.G. și C.D.F., i-au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA București, R.M.E., M.A., S.E., L.V., C.S., C.G. și SC V.R.

SA București solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 cu privire la includerea pârâților de rândul 2-7 între persoanele îndreptățite la despăgubiri pentru terenul expropriat și cu privire la cuantumul despăgubirilor; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul hotărârii atacate, parcelele, în suprafață totală de 8.700 mp, suprafața reală fiind de 9.237 mp exclusiv în favoarea reclamanților proprietari tabulari ai imobilului; obligarea expropriatorului în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2004 la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat sau, în subsidiar, pentru terenul expropriat și pierderea totală de valoare a terenului rămas în proprietate la suma de 609.000 euro în echivalent în lei, conform valorii de circulație a întregii suprafețe afectate; obligarea pârâtei de rândul 1 să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirii exclusiv în favoarea reclamanților, la valoarea reală a pagubei suferite de aceștia care va fi stabilită în cursul procesului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a respins excepția inadmisibilității. S-a admis în parte acțiunea intentată de reclamanții C.G. și C.D.F. împotriva pârâților Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA București, R.M.E., M.A., S.E., L.V., C.S., C.G. și SC V.R. SA București și în consecință, s-a anulat în parte Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de SC C.N.A.D.N.R. SA prin Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ceea ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și cuantumul acestora și s-a stabilit că reclamanții C.G. și C.D.F. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 4.068 mp situat în comuna Gilău, arabil intravilan.

S-a respins cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafețe de 8.700 mp. S-a stabilit cuantumul despăgubirilor datoate reclamanților pentru terenul expropriat, la suma de 1.079.804 lei. S-a respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri cuprinzând persoanele îndreptățite la valoarea despăgubirilor. A fost obligat pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a stabilit că numiții R.M.I.E., M.A., S.Ș.E., C.Ș.S., L.B., C.G.G., C.G., C.D.F., SC V.R.

SA sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului, în suprafață totală de 4.068 mp, identificat prin număr cadastral și s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru acest teren, în cuantum de 503.461,17 lei, reprezentând echivalentul a 120.006 euro, raportat la cursul B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953 lei/1 euro. Pentru evaluarea despăgubirilor reale cuvenite reclamanților, s-a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză de către experții D.D.M., L.S.N., și T.M. Dintre aceștia, experții D.M. și L.S.N.

au arătat că deprecierea valorii terenului expropriat este de 532.952 lei adică 11,40 euro/mp; deprecierea terenului neexpropriat în suprafață de 5.169 mp este de 677.192 lei; terenurile cu suprafețele de 3405 mp, 1.588 mp și 176 mp, nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi construibile, întrucât sunt compuse din două fâșii paralele, străbătute de conducte pentru utilități, cu restricțiile impuse prin certificatul de urbanism; în situația în care se admite și cererea reclamanților de expropriere a parcelei de 5.169 mp, valoarea totală a despăgubirii este de 707.932 lei, echivalentul a 162.102 euro. Din opinia experților evaluatori, a expertului topograf și din certificatului de urbanism din 5 iunie 2008 emis de Primăria comunei Gilău, a rezultat că terenurile rămase după expropriere în proprietatea reclamanților, nu mai îndeplinesc caracteristicile unui teren construibil.

În opinia expertului T.M., însușită de prima instanță, raportat la suprafața terenului de 5.169 mp, valoarea deprecierii este de 504.461,17 lei la un curs de 4,46 lei/1 euro. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată, art. 24 din Legea nr. 33/1994 permițând persoanei expropriate să solicite exproprierea întregului teren. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții C.G. și C.D.F., pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA București, precum și pârâta SC SC V.R. SA București. În apelul declarat de reclamanții C.G. și C.D.F.

s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în varianta principală sau în cea subsidiară și în consecință, obligarea exproprietarului în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat la suma de 675.402 euro în echivalent în lei, sau în subsidiar, pentru terenul expropriat și pierderea de valoare a terenului rămas în proprietate la 669.300 euro în echivalent în lei; cu cheltuieli de judecată integral atât la fond cât și în apel.

În motivarea apelului, reclamanții au susținut că în ceea ce privește modul în care exproprierea afectează terenul proprietatea acestora, cele 3 parcele de teren achiziționate și intabulate în perioada 2000-2002, ele au fost cumpărate pentru a forma o singură parcelă cu destinația de teren pentru construcții industriale și comerciale, sens în care au întocmit o înregistrare cadastrală unică pentru întreaga parcelă în urma comasării: nr. cadastral 1964, situată la limita dintre localitățile Gilău și Florești, învecinată la nord cu drumul european Cluj-N, Napoca - Oradea, situată între reprezentanțele D.A.F. și V., astfel că datorită valorii lui economice deosebite, SC B.V. SA i-a acordat în anul 2007 un împrumut ipotecar în sumă de 609.000 euro.

Reclamanții au mai criticat sentința și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., solicitând obligarea pârâtului de rândul 1 care s-a opus admiterii acțiunii, la plata integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.075 lei, plus onorariul expertului G.T. În mod greșit prima instanță a acordat „cheltuielile de judecată” proporțional cu pretențiile admise”, deoarece efectuarea raportului de expertiză a fost necesar din cauza culpei pârâtei SC C.N.A.D.N.R. SA care nu a stabilit corect proprietarii; pentru capătul de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru pierderea de valoare a terenului rămas neexpropriat, a necesitat efectuarea expertizei de evaluare, iar capetele de cerere respinse, nu determină reducerea cheltuielilor de judecată.

În apelul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA București, s-a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ca neîntemeiată; respingerea cererii de majorare a cuantumului despăgubirii ca neîntemeiată și nedovedită; admiterea excepției inadmisibilității cererii de expropriere totală; cenzurarea parțială a onorariului de avocat pretins la prima instanță; obligarea reclamanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea apelului, pârâta a susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală. În privința soluției de anulare parțială a Hotărârii nr. 4/2009 de stabilire a cuantumului despăgubirilor, care este un act unilateral emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004 și art. 6 din Normele metodologice, în care reclamanții nu sunt părți.

Pârâta-apelantă a susținut că exproprierea totală a terenului este inadmisibilă, raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, legiuitorul limitând aplicabilitatea Legii nr. 33/1994, la modalitatea stabilirii cuantumului despăgubirii. Referitor la cheltuielile de judecată, pârâta-apelantă a solicitat în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cenzurarea parțială a onorariului de avocat pretins, în raport de faptul admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată, de volumul muncii reprezentantului legal și nu în ultimul rând, de dificultatea speței. În apelul declarat de pârâta SC SC V.R.

SA București, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelante, rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii reclamanților și obligarea expropriatorului să exproprieze întreaga suprafață de 8.700 mp proprietatea reclamanților; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul expropriat exclusiv în favoarea reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat sau în subsidiar terenul expropriat precum și pierderea de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanților aflat în garanția apelantei la valoarea de piață a întregii suprafețe afectate; obligarea intimatei să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirilor exclusiv în favoarea reclamanților la valoarea reală a pagubei suferite de aceștia inclusiv prin privarea lor de folosința terenului.

În subsidiar, a solicitat obligarea reclamanților la încasarea întregului cuantum al despăgubirilor care li se vor cuveni, în conturile SC V.R. SA, cu destinația specială de rambursare anticipată parțială a creditului și constituirea unei alte garanții, cu cheltuieli de judecată în apel. În motivarea apelului, pârâta a susținut că le-a acordat în anul 2008 reclamanților un credit cu o ipotecă în valoare de 1.095.000 euro, suprafața de 8.700 mp fiind evaluată la valoarea de 609.000 euro. Având în vedere ponderea acestor imobile în garanția imobiliară a băncii și faptul că la data acordării creditului, banca nu ar fi acordat o sumă atât de mare dacă reclamanții nu garantau creditul și cu aceste imobile, soluția primei instanțe cu privire la pârâta-apelantă este de neînțeles, fiind pur și simplu ignorată.

Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local al comunei Gilău, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.006 euro la cursul B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953/euro, pentru terenul expropriat, situat în comuna Gilău categoria de folosință arabil intravilan cu ieșire la D.N.1, parcelele, identificate prin nr. cadastral, în suprafață de 4.068 mp. Din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de expertul G.T. filele 242-264, a rezultat că terenul ce a făcut obiectul exproprierii prin Hotărârea nr. 4/2009 în suprafață de 4.068 mp, nr. cad.4909, se suprapune în întregime peste terenurile proprietatea reclamanților, înscrise în C.F.

Gilău, în suprafață totală de 8.700 mp, suprafața reală fiind de 9.237 mp ce nu se suprapune peste terenurile pârâților persoane fizice din parcelele neexpropriate, parcela cu nr. cad. 4910 în suprafață de 3.405 mp are ieșire la D.E.60 și la drumul spre localitatea Luna de Sus, parcela cu nr. cad. 4911 în suprafață de 176 mp constituie o enclavă fără acces la drum și nu poate fi utilizată pentru construcții, iar parcela suprafață de 1.588 mp are o formă geometrică neregulată, este situată foarte aproape de noile trasee realocate ale conductelor de utilități, are ieșire la drumul spre Luna de Sus, are front mare și poate fi utilizată pentru construcții. În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză judiciară de către o comisie constituită din 3 experți, din care 2 experți L.S.N.

și D.M.D. filel 12-41 vol. II dosar tribunal, au concluzionat că valoarea de piață a terenului expropriat, în suprafață de 4068 mp la data efectuării expertizei 15 martie 2012, era de 11,4 euro/mp, ceea ce reprezintă 46.375 euro, echivalentul sumei de 202.530 lei; valoarea terenului neexpropriat în suprafață de 5.169 mp la data efectuării raportului de expertiză 15 martie 2012 era de 11,4 euro/mp, reprezentând 58.927 euro, echivalentul sumei de 257.346 lei; de asemenea, au apreciat că suprafețele de teren rămase neexpropriate compuse din două fâșii paralele în suprafață de 3.405 mp și 1.588 mp străbătute și de conducte de utilități, cu restricții impuse prin certificatul de urbanism din anul 2006, între care se intercalează fâșia de teren expropriată la care se adaugă parcela de 176 mp ce constituie o enclavă, nu îndeplinesc condițiile obiective impuse de lege pentru a fi construibile.

Acești doi experți au utilizat ca și comparabile trei contracte autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri aflate în localitățile Gilău și Florești, reprezentând caracteristici apropiate terenului în litigiu. Pârâta-apelantă SC C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea cererii de chemare în judecată, respectiv de anulare a Hotărârii nr. 4/2009, în contextul procedurilor speciale reglementate de legile speciale în materia exproprierii; de asemenea a mai invocat și excepția inadmisibilității cererii de expropriere totală. Așa fiind, cum pentru terenul expropriat în suprafață de 4.068 mp, prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.00 euro la cursul B.N.R.

din 28 septembrie 2009 de 4,1953/1 euro, ceea ce reprezintă 29,5 euro/1 mp, iar experții L.S.N. și D.M.D. la data efectuării raportului de expertiză 15 martie 2012 au stabilit că valoarea unui mp de teren expropriat era de 11,4 euro/mp (chiar și expertul T.M. în opinia minoritară a stabilit că valoarea unui metru pătrat de teren expropriat este de 25 euro, așadar și aceasta inferioară celei stabilite prin hotărârea de expropriere), nu s-a încuviințat solicitarea reclamanților-apelanți de majorare a prețului pentru terenul expropriat, în suprafață de 4.068 mp. În ceea ce privește solicitarea reclamanților-apelanți de expropriere totală a terenului proprietatea acestora, aceasta nu este posibilă în actualul cadru procesual, întrucât, dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, nu sunt aplicabile în cazul terenurilor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004, așa cum este în speță.

Dacă la data efectuării raportului de expertiză, 15 martie 2013, terenul rămas neexpropriat, în suprafață de 4.632 mp valorează 52.804,8 euro (la o valoare a 1 mp=11,4 euro), reclamanților-apelanți nu li s-ar putea acorda în actualul litigiu suma de 52.804,8 euro, sumă ce reprezintă în prezent valoarea terenului rămas neexpropriat așa cum rezultă din actele de proprietate, dar totodată aceiași reclamanți-apelanți să rămână și cu terenul în proprietate. În instanță, evaluarea terenului expropriat se face potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 la data efectuării raportului de expertiză, în speță la data de 15 martie 2012. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat apelul reclamanților împotriva sentinței tribunalului.

Apelul pârâtului Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA a fost apreciat ca fondat în parte, în privința despăgubirilor acordate de prima instanță reclamanților în sumă de 1.079.804 lei, deoarece pentru terenul expropriat în suprafață de 4.068 mp rămân despăgubirile în sumă de 120.000 euro acordate prin hotărârea comisiei de expropriere, pentru parcelele neexpropriate în suprafață de 3.405 mp și în suprafață de 1.588 mp care pot fi utilizate în continuare nu s-au acordat despăgubiri reclamanților, dar s-a acordat despăgubiri în sumă de 2.006,4 euro în echivalent în lei pentru parcela în suprafață de 176 mp la care reclamanții-apelanți nu au acces, reprezentând valoarea de circulație a acestei suprafețe de teren, la data efectuării raportului de expertiză.

Prin urmare, în baza art. 296 C. proc. civ. s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul în suprafață de 176 mp având nr. cadastral, la suma de 2.006,4 euro în echivalent în lei din ziua plății. Față de schimbarea parțială a sentinței, proporțional cu admiterea apelului, pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale la prima instanță în sumă de 1.000 lei, în loc de 3.000 lei. În apel, deși SC C.N.A.D.N.R. SA a solicitat cheltuielile de judecată, nu a făcut dovada ocazionării lor, astfel că nu au fost acordate.

Solicitarea pârâtului-apelant de respingere a capătului de cerere din acțiunea introductivă de instanță având ca obiect anularea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece prima instanță nu a făcut altceva decât să lămurească aspectul că numai reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubirile pentru terenul expropriat în suprafață de 4.068 mp, iar nu și celelalte persoane menționate greșit în hotărârea de expropriere. În instanță, ca urmare a soluției ce s-a pronunțat în apel, nu a avut loc o majorare a cuantumului despăgubirilor, nu s-a dispus exproprierea totală a terenului, iar onorariul avocatului reclamanților, dimpreună cu onorariul experților au fost reduse ca urmare a micșorării cheltuielilor de judecată la prima instanță datorate de pârât reclamanților, de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei.

Apelul pârâtei SC SC V.R. SA București a fost respins în baza art. 296 C. proc. civ., constatându-se că litigiul în speță este purtat între reclamanții C.G. și C.D.F. în calitate de expropriați, și Statul Român prin SC C.N.D.N.R. SA în calitate de expropriator. Pentru rațiunile expuse în cazul analizării apelului reclamanților, nu a fost admisă solicitarea principală a acestei apelante de schimbare a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării statului la exproprierea întregii suprafețe de 8.700 mp, stabilirea dreptului acestora la despăgubiri pentru terenul expropriat, sau în subsidiar să fie stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat precum și pierderea de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanților, la valoarea de piață a întregii suprafețe afectate și nici cel de-al doilea subsidiar privind obligarea reclamanților la încasarea întregului cuantum al despăgubirilor ce li se vor cuveni, în conturile deschise la SC V.R.

SA, cu destinația specială de rambursare anticipată parțială a creditului și constituirea unei alte garanții. Împotriva Deciziei nr. 44/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții C.G. și C.D.F., precum și pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA și pârâta SC SC V.R. SA. I. Reclamanții C.G. și C.D.F. au criticat decizia recurată invocând următoarele motive de nelegalitate: Din analiza considerentelor sentinței rezultă că suma de 1.079.804 lei se compune din suma stabilită inițial cu titlu de despăgubiri, pierderea de valoare pentru terenul rămas neexpropriat. Prin urmare, modificarea sentinței de fond, conform dispozitivului deciziei atacate vizează doar pierderea de valoare cu privire la terenul în suprafață de 176 mp, sentința fiind menținută cu privire la celelalte aspecte, și anume suma stabilită inițial cu titlu de despăgubiri precum și pierderea de valoare pentru terenul rămas neexpropriat.

Din considerentele deciziei atacate ar rezulta că instanța de apel a apreciat că nu se impunea acordarea de despăgubiri nici pentru celelalte două parcele de teren rămase neexpropriate, în contradicție cu cele statuate prin dispozitiv. O altă critică vizează faptul că instanța de apel a pronunțat decizia cu încălcarea dreptului la apărare al reclamanților, motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.. Privitor la chestiunea despăgubirilor acordate pentru pierderea de valoare a terenului rămas neexpropriat, instanța de apel a reținut în considerente faptul că terenul rămas în proprietatea reclamanților, ar fi utilizabil pentru construcții, acesta fiind singurul argument pentru neacordarea de despăgubiri cu privire la aceste două parcele de teren rămase neexpropriate.

Se critică decizia atacată prin prisma faptului că această chestiune de fapt esențială pentru soluția adoptată în apel aceea dacă terenul rămas în proprietatea reclamanților este sau nu construibil, nu a fost pusă în discuția părților, nu a făcut obiectul apelului și prin aceasta au fost privați de posibilitatea de a pune concluzii și eventual a completa probatoriul cu privire la acest aspect, ceea ce ar constitui un motiv de recurs prin prisma art. 304 pct. 5 C. proc. civ. O altă critică vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece motivarea instanței de apel ar cuprinde motive contradictorii și nu ar cuprinde acele considerente cu privire la respingerea unor solicitări din cuprinsul apelului reclamanților.

Se mai învederează greșita aplicare a legii de către instanța de recurs, (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) și anume a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește daunele aduse proprietarului. Din această perspectivă se apreciază că nelegală înlăturarea concluziilor comisiei de experți, pe motiv că valoarea pagubei suferite de către reclamanții ar fi mai mare decât valoarea terenului la data efectuării expertizei, pentru că prejudiciul s-a produs la data exproprierii. Din moment ce exproprierea a avut loc în luna septembrie 2009, iar terenul nu a mai putut fi valorificat încă din momentul de început al anului 2008, deoarece zona era propusă pentru expropriere, acela este momentul față de care trebuie să se raporteze orice justă evaluare.

Se mai constată că terenul expropriat precum și cel rămas în proprietate erau obiectul unei ipoteci în cuantum de 1.095.000 euro, ca urmare a evaluării imobilului la valoarea de 800.000 euro. Practic, prin exproprierea terenului, reclamanții au fost lipsiți de șansa de a înstrăina imobilul din anul 2008 (anunțul de expropriere și blocarea vânzărilor a avut loc în anul 2008) precum și de șansa de a păstra în proprietate un teren apt pentru construcții, care să poată fi valorificat la o valoare mai bună prin exploatare sau prin înstrăinare cândva în viitor, de o manieră să acopere creditul contractat. În opinia reclamanților, instanța de apel a aplicat greșit în speță art. 18 din Legea nr. 198/2004 (forma în vigoare la data exproprierii), care prevede completarea legii speciale cu dispozițiile Legii nr. 33/2004.

În aceste circumstanțe, se apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2004, deoarece în măsura în care paguba reală se apropie de valoarea întregului teren este în favoarea expropriatorului să preia întreaga suprafață de teren, mai ales că pe terenul adiacent drumului european trec și utilități și alte conducte de interes public, iar terenul va fi probabil necesar a fi expropriat în viitor. O altă critică vizează faptul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în ceea ce privește cheltuielile de judecată datorate reclamanților în speță. II. Recurenta SC C.N.A.D.N.R. SA - S.A. a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate: Se consideră că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., deoarece instanța de apel a menținut în mod eronat și nelegal soluția Tribunalului Cluj cu privire la anularea parțială a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii. S-a învederat instanței de control judiciar că dispoziția cuprinsă în sentința civilă nr. 612/2012 nu este în acord cu dispozițiile Legii nr. 198/2004, că instanța de apel nu a motivat soluția și nu a precizat temeiul de drept pentru care a respins cererea. Se arată că hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 este un act unilateral, care a fost emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii.

Atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 198/2004, în condițiile în care din prevederile art. 9 ale acestui act normativ se desprinde cu claritate concluzia că persoana expropriată nu poate decât să conteste cuantumul despăgubirii acordate de către expropriator (fără a exista posibilitatea de a solicita și anularea hotărârii de expropriere). O a doua critică vizează încălcarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică ce reglementează cazurile în care instanța de judecată poate dispune exproprierea în întregime sau parțială a unui imobil.

Instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24, alin. (4) cu privire la terenul în suprafață de 176 mp rămas în proprietatea reclamanților, atunci când i-a obligat să achite despăgubiri pentru acesta (în atare condiții soluția instanței echivalând cu obligarea la expropriere a suprafeței suplimentare având nr. cadastral), soluție de neînțeles în opinia recurentei în condițiile în care însăși Curtea de Apel a reținut în două rânduri că dispozițiile art. 24. alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu au incidență în cauză. O altă critică vizează faptul că instanța a pronunțat o hotărâre care conține motive vădit contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Cu privire la prevederile art. 24, alin. (4) din Legea nr. 33/1994, se consideră că instanța de control judiciar a făcut aplicarea acestora atunci când a decis acordarea unei sume de 2.006,4 euro pentru un teren neexpropriat.

Cu toate acestea, aceeași instanță a arătat în mod foarte clar în Decizia civilă nr. 44/A/2013 că dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu pot fi aplicate în cazul imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004. O altă contradicție evidențiată în cuprinsul memoriului de recurs ar fi aceea referitoare la eliberarea sumei de 503.461,17 lei (despăgubirea consemnată în temeiul Hotărârii nr. 4/2009 pentru imobilul expropriat având număr cadastral Gilău) și în plus a echivalentului în lei de la data plății a sumei de 2.006.4 euro (stabilită pentru terenul neexpropriat de 176 mp, având număr cadastral Gilău) către reclamanți. Este evident astfel că instanța de control judiciar a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților cu suma de 2.006,4 euro, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Ultimul motiv de recurs vizează aplicarea art. 274 C. proc. civ. alin. (3), cu referire la cheltuielile de judecată ocazionate la fondul cauzei (onorariu de avocat), considerându-se că suma de 1.000 lei acordată intimaților-reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată este mult prea mare în raport cu gradul de dificultate al speței și activitatea efectivă prestată de către avocat. III. Recurenta SC SC V.R. SA a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate: SC SC V.R. SA a acordat reclamanților C.G. și C.D.F. prin convenția de credit din 26 octombrie 2008 un credit în scopul finanțării cheltuielilor personale curente, acesta fiind garantat cu mai multe imobile proprietatea garanților printre care și terenurile în litigiu asupra cărora s-a înscris în favoarea băncii o ipoteca de rang I în valoare de 1.095.000 euro.

Se arată că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul motivelor reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că motivarea instanței de apel este deosebit de sumară și contradictorie atunci când analizează motivele de apel, fără a indica concret motivele de fapt și de drept în baza cărora și-a format convingerea, precum și cele prin care s-a respins apelul, precum și apărările din întâmpinare și concluziile scrise. Se mai susține că, instanțele nu s-au pronunțat asupra solicitărilor părților pe care le-a ignorat complet, iar instanța de apel a respins apelul ca nefondat fără sa motiveze această respingere în drept și în fapt. Se conchide că în caz de expropriere, bunul intră în proprietatea statului liber de orice sarcini, iar eventualele sarcini care îl grevau se strămută de drept asupra despăgubirilor ce se cuvin fostului proprietar, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică.

Asupra excepției lipsei de interes a recursului pârâtei SC V.R. SA invocată de SC C.N.A.D.N.R. SA, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed: Interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile reprezintă folosul practic urmărit,el trebuie să fie legitim, personal și direct, adică să-l vizeze pe cel care recurge la respectiva formă procedurală, să fie născut și actual, impunându-se condiția existenței acestuia la data formulării acțiunii. Recurenta-pârâtă SC SC V.R. SA are calitatea de creditor ipotecar asupra imobilelor aparținând reclamantei în baza contractului de credit încheiat la data de 26 octombrie 2008, imobilele având înscrise o ipotecă și interdicțiile aferente asupra acestora.

Interesul legitim al pârâtei rezidă tocmai în posibilitatea oferită de lege creditorului ipotecar de a urmări bunul în mâna oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate din prețul acelui bun. Astfel, excepția lipsei de interes a pârâtei SC SC V.R. SA invocată de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA se impune a fi respinsă. Analizând recursurile declarate de reclamanți și de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente: Instanța reține ca situație de fapt că, anterior începerii lucrărilor de expropriere, terenul reclamanților cu nr. cadastral Gilău a fost dezmembrat în 4 parcele Gilău, din care parcela în suprafață de 4.068 mp a fost afectată de lucrări necesare pentru autostrada A 3, respectiv pentru construcția unor conducte de utilități.

Prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.006 euro pentru terenul expropriat în suprafață de 4068 mp. Prin sentința civilă 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a anulat în parte hotărârea nr. 4/2009 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a constatat că reclamanții C.G. și C.D.F. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 4.068 mp, fiind respinsă cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafețe de 8.700 mp. S-a stabilit cuantumul despăgubirii acordate reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 1.079.804 lei.

Prin Decizia civilă nr. 44/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a admis în parte apelul declarat de Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 612/2012 a Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o în parte în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 176 mp la suma de 2.006,4 euro, fiind respinse celelalte apeluri declarate de reclamanții C.G. și C.D.F. și de pârâta SC SC V.R. SA. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că se impun a fi acordate despăgubiri pentru terenul expropriat, reținute în mod just de instanța de fond, precum și despăgubiri pentru terenul în suprafață de 176 mp la care reclamanții nu au acces, despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a acestei suprafețe de teren, la data efectuării raportului de expertiză, în sumă de 2.006,4 euro.

I. În ceea ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți, o primă critică vizează terenul de 5.169 mp, învederându-se contradicția dintre considerente și dispozitiv exclusiv pentru terenurile identificate. Această critică nu se circumscrie motivului de nelegalitate invocat de recurenții reclamanți și anume art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ci motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. conform căruia se poate solicita casarea unei hotărâri când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Susținerea recurenților reclamanți sub acest aspect este fondată deoarece instanța de apel a admis apelul și a schimbat sentința civilă apelată doar în privința terenului identificat prin nr. cadastral 4911 sub aspectul cuantumului despăgubirilor calculate la valoarea de 11,4 euro, în loc de 25 euro, menținând soluția de acordare a despăgubirilor de către prima instanță pentru terenurile identificate. Or, în considerentele deciziei, instanța de apel în mod eronat a arătat că nu se vor acorda deloc despăgubiri pentru terenurile identificate prin nr. cadastrale în suprafață de 3.405 mp și respectiv 1.588 mp.

Critica recurenților reclamanți privind neverificarea situației juridice a terenului neexpropriat identificat este fondată, concluzia instanței de apel privind categoria de terenuri construibile rămase în proprietatea reclamanților, nu a fost motivată, instanța nu a indicat probele pe care se sprijină și în baza cărora a ajuns la această concluzie și este infirmată chiar prin raportul de expertiză pe care instanța l-a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor ( efectuat de experții D.M. și L.S.N. la instanța de fond) experții arătând că aceste parcele de teren nu sunt construibile.

Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului declarat de recurenții reclamanți, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel pentru stabilirea situației de fapt și anume verificarea situației juridice a terenurilor identificate, instanța putând dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Cu privire la momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat, critica formulată de reclamanți este nefondată, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 fiind aplicabile și în această privință. Nu sunt fondate criticile recurenților reclamanți privind obligarea expropriatorului la exproprierea totală a suprafeței de teren de 5.169 mp.

Aceste susțineri ale reclamanților nu se justifică cu privire la suprafețele de teren neexpropriate, cu excepția suprafeței de teren de 176 mp pentru care nu se justifică interesul de a se solicita exproprierea, reclamanții obținând despăgubiri la valoarea terenului respectiv. Prin art. 2 din Legea nr. 198/2004 aplicabilă în cauză se declară lucrări de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind, potrivit legii, Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA. În ceea ce privește procedura de expropriere, legea prevede că expropriatorul întocmește o documentație tehnico-economică pentru fiecare lucrare, pe baza căreia Guvernul aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor.

Potrivit art. 6 din lege, în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului, expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate sau orice alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și se pronunță asupra actului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale. Sesizarea instanței de către expropriat se poate face exclusiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, astfel cum în mod expres prevede art. 9 din lege. Prin urmare, nicio dispoziție a legii nu permite instanței de judecată ca, la cererea unei persoane ce pretinde că terenul ce-i aparține ar trebui expropriat, să se substituie autorității executive și să efectueze sau să înlocuiască prin hotărâre judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum aceasta este reglementată de normele legale citate.

În această materie, competențele instanței de judecată sunt limitate, în ipoteza în care este sesizată de persoana expropriată, exclusiv la cenzurarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul ce-i aparține. Trimiterea pe care art. 9 din Legea nr. 198/2004 o face la prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 vizează exclusiv, astfel cum în mod expres rezultă din conținutul său, stabilirea despăgubirilor. Asupra motivului de recurs invocat de recurenții-reclamanți privind aplicarea eronată a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, precum și a momentului de la care se calculează aceste despăgubiri, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că numai respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 poate face obiect al unei critici de nelegalitate.

În speță, se contestă momentul de la care se calculează despăgubirile, această critică punând în discuție o problemă de încălcare a legii ce poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Astfel, se susține că data de la care trebuiau calculate despăgubirile era data exproprierii, și nu data efectuării raportului de expertiză, susținere ce nu poate fi primită. Din interpretarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 rezultă că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptățite.

Acest moment a fost apreciat în mod just de instanța de fond și de apel ca fiind data efectuării raportului de expertiză, neprezentând relevanță fluctuațiile prețului imobilului respectiv, motiv pentru care acest motiv de recurs nu poate fi primit. II. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul pârât Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, critica acestui recurent privind anularea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 4/2009 este a lipsită de interes.

Prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate, excepție ce viza aplicarea art. 24 din Legea nr. 33/1994, însă Statul Român nu contestă finalitatea cererii formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 și anume aceea a stabilirii de către instanță a cuantumului final al despăgubirilor, caz în care hotărârea judecătorească reprezintă titlu executoriu pentru plata despăgubirilor, deci ar fi obligatorie modificarea cuantumului despăgubirilor din hotărârea expropriatorului, deoarece nu pot rămâne două titluri pentru aceeași creanță. Este lipsit de relevanță dacă instanța dispune modificarea sau anularea hotărârii Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, ca în speța dedusă judecății.

De altfel, prima instanță a dispus anularea hotărârii emise de expropriator și sub aspectul persoanelor îndreptățite la despăgubire, iar Statul Român- prin SC C.N.A.D.N. SA nu a contestat în faza procesuală a apelului acest aspect. Față de lipsa de finalitate a susținerilor Statului Român pe această critică nu mai prezintă relevanță nemotivarea deciziei instanței de apel care nu a răspuns motivului de apel formulat de apelantul Statul Român privind anularea de către prima instanță a hotărârii emise de expropriator. Este fondată însă critica recurentului Statul Român - prin SC C.N.A.D.N.

SA în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp identificată prin nr. cadastral 4911. Pentru suprafața de teren de 176 mp nu s-a dispus și nu se poate dispune exproprierea, obiect al Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 a Județului Cluj, Consiliul Local Gilău îl constituie doar suprafața de 4.068 mp (expropriată) identificat prin nr. cadastral. Soluția instanței de apel de a acorda despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994 pentru acest teren echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea suprafeței suplimentare de 176 mp. Deoarece instanța de apel a obligat pârâtul Statul Român la plata despăgubirilor de 2.006,4 euro pentru un teren ce nu a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, se impune casarea în parte a deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării, pentru stabilirea prejudiciului rezultând din deprecierea valorii terenului de 176 mp, instanța de apel va dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea contravalorii acestui prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert și actual). Pe de altă parte, aprecierea asupra momentului exproprierii nu se regăsește în niciunul din mijloacele de probă, instanței de trimitere revenindu-i și obligația de a stabili momentul de la care trebuie calculat prejudiciul rezultând din deprecierea valorii terenului respectiv. Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ., împrejurarea că elementele de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, se va dispune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamanți și de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R.

SA, reluarea judecății urmând a se realiza în limitele în care criticile au fost găsite ca întemeiate. Motivele de recurs referitoare la cheltuielile de judecată și aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., față de soluția de casare cu trimitere adoptată vor fi avute în vedere la momentul judecării de către Curtea de Apel Cluj. III. Recursul declarat de SC V.R. SA se privește a fi nefondat, motivele invocate de recurenta -pârâtă neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea parțială a Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul hotărârii atacate, în suprafață de 8700 mp, obligarea expropriatorului la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanților, stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat și pierderea totală de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanților. Solicitarea principală a acestei recurente, de modificare a deciziei și a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți nu poate fi admisă pentru motivele expuse în cadrul analizei criticilor de nelegalitate formulate de reclamanți întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și care au fost considerate ca neîntemeiate. De asemenea, criticile recurentei pârâte SC SC V.R. SA privind alte aspecte de fapt ce au fost supuse controlului instanței de apel nu mai pot fi reanalizate, recurenta SC SC V.R. SA nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, instanța de control judiciar fiind chemată să cerceteze doar aspectele de nelegalitate a hotărârii recurate. Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâta SC V.R. SA va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes a recursului pârâtei SC V.R. SA. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V.R. SA împotriva Deciziei nr. 44/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Admite recursurile declarate de reclamanții C.G. și C.D.F. și de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii. Casează în parte decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor formulate de reclamanții C.G. și C.D.F. și de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței nr. 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj, secția civilă. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2014.