ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele,

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 05/117

din 26 ianuarie 2010 la Tribunalul Cluj, reclamanții C.G. și C.D.F., i-au

chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA București, R.M.E.,

M.A., S.E., L.V., C.S., C.G. și SC V.R. SA București solicitând instanței ca

prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 4

din 29 septembrie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 cu privire

la includerea pârâților de rândul 2-7 între persoanele îndreptățite la

despăgubiri pentru terenul expropriat și cu privire la cuantumul

despăgubirilor; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face

obiectul hotărârii atacate, parcelele, în suprafață totală de 8.700 mp,

suprafața reală fiind de 9.237 mp exclusiv în favoarea reclamanților

proprietari tabulari ai imobilului; obligarea expropriatorului în baza art. 24 alin.

(4) din Legea nr. 33/2004 la exproprierea totală a terenului proprietatea

reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul

expropriat sau, în subsidiar, pentru terenul expropriat și pierderea totală de

valoare a terenului rămas în proprietate la suma de 609.000 euro în echivalent

în lei, conform valorii de circulație a întregii suprafețe afectate; obligarea

pârâtei de rândul 1 să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirii exclusiv în

favoarea reclamanților, la valoarea reală a pagubei suferite de aceștia care va

fi stabilită în cursul procesului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a respins excepția inadmisibilității.

S-a admis în parte acțiunea intentată de reclamanții C.G. și C.D.F. împotriva

pârâților Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA București, R.M.E., M.A., S.E., L.V.,

C.S., C.G. și SC V.R. SA București și în consecință, s-a anulat în parte Hotărârea

nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de SC C.N.A.D.N.R. SA prin Comisia comunală

Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ceea ce privește persoanele

îndreptățite la despăgubiri și cuantumul acestora și s-a stabilit că

reclamanții C.G. și C.D.F. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru

exproprierea terenului în suprafață de 4.068 mp situat în comuna Gilău, arabil

intravilan. S-a respins cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea

întregii suprafețe de 8.700 mp. S-a stabilit cuantumul despăgubirilor datoate

reclamanților pentru terenul expropriat, la suma de 1.079.804 lei. S-a respins

cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri cuprinzând persoanele

îndreptățite la valoarea despăgubirilor. A fost obligat pârâtul Statul Român prin

SC C.N.A.D.N.R. SA, să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în

sumă de 3.000 lei.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 4 din 29

septembrie 2009 emisă de Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004,

s-a stabilit că numiții R.M.I.E., M.A., S.Ș.E., C.Ș.S., L.B., C.G.G., C.G., C.D.F.,

SC V.R. SA sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea

terenului, în suprafață totală de 4.068 mp, identificat prin număr cadastral și

s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru acest teren, în cuantum de 503.461,17

lei, reprezentând echivalentul a 120.006 euro, raportat la cursul B.N.R. din 28

septembrie 2009 de 4,1953 lei/1 euro.

Pentru evaluarea

despăgubirilor reale cuvenite reclamanților, s-a încuviințat efectuarea unui

raport de expertiză de către experții D.D.M., L.S.N., și T.M. Dintre aceștia,

experții D.M. și L.S.N. au arătat că deprecierea valorii terenului expropriat

este de 532.952 lei adică 11,40 euro/mp; deprecierea terenului neexpropriat în

suprafață de 5.169 mp este de 677.192 lei; terenurile cu suprafețele de 3405 mp, 1.588 mp și 176 mp, nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi

construibile, întrucât sunt compuse din două fâșii paralele, străbătute de

conducte pentru utilități, cu restricțiile impuse prin certificatul de

urbanism; în situația în care se admite și cererea reclamanților de expropriere

a parcelei de 5.169 mp, valoarea totală a despăgubirii este de 707.932 lei,

echivalentul a 162.102 euro.

Din opinia experților

evaluatori, a expertului topograf și din certificatului de urbanism din 5 iunie

2008 emis de Primăria comunei Gilău, a rezultat că terenurile rămase după

expropriere în proprietatea reclamanților, nu mai îndeplinesc caracteristicile

unui teren construibil.

În opinia expertului

T.M., însușită de prima instanță, raportat la suprafața terenului de 5.169 mp,

valoarea deprecierii este de 504.461,17 lei la un curs de 4,46 lei/1 euro.

Excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată, art.

24 din Legea nr. 33/1994 permițând persoanei expropriate să solicite

exproprierea întregului teren.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel reclamanții C.G. și C.D.F., pârâta SC C.N.A.D.N.R.

SA București, precum și pârâta SC SC V.R. SA București.

În apelul declarat de

reclamanții C.G. și C.D.F. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței

atacate în sensul admiterii acțiunii în varianta principală sau în cea

subsidiară și în consecință, obligarea exproprietarului în baza art. 24 alin. (4)

din Legea nr. 33/1994 la exproprierea totală a terenului proprietatea

reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul

expropriat la suma de 675.402 euro în echivalent în lei, sau în subsidiar,

pentru terenul expropriat și pierderea de valoare a terenului rămas în

proprietate la 669.300 euro în echivalent în lei; cu cheltuieli de judecată

integral atât la fond cât și în apel.

În motivarea

apelului, reclamanții au susținut că în ceea ce privește modul în care exproprierea

afectează terenul proprietatea acestora, cele 3 parcele de teren achiziționate

și intabulate în perioada 2000-2002, ele au fost cumpărate pentru a forma o

singură parcelă cu destinația de teren pentru construcții industriale și

comerciale, sens în care au întocmit o înregistrare cadastrală unică pentru

întreaga parcelă în urma comasării: nr. cadastral 1964, situată la limita

dintre localitățile Gilău și Florești, învecinată la nord cu drumul european

Cluj-N, Napoca - Oradea, situată între reprezentanțele D.A.F. și V., astfel că

datorită valorii lui economice deosebite, SC B.V. SA i-a acordat în anul 2007

un împrumut ipotecar în sumă de 609.000 euro.

Reclamanții au mai

criticat sentința și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

solicitând obligarea pârâtului de rândul 1 care s-a opus admiterii acțiunii, la

plata integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.075 lei, plus

onorariul expertului G.T. În mod greșit prima instanță a acordat „cheltuielile

de judecată” proporțional cu pretențiile admise”, deoarece efectuarea

raportului de expertiză a fost necesar din cauza culpei pârâtei SC C.N.A.D.N.R.

SA care nu a stabilit corect proprietarii; pentru capătul de cerere având ca

obiect acordarea despăgubirilor pentru pierderea de valoare a terenului rămas

neexpropriat, a necesitat efectuarea expertizei de evaluare, iar capetele de

cerere respinse, nu determină reducerea cheltuielilor de judecată.

În apelul declarat de

pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA București, s-a solicitat schimbarea sentinței

atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a hotărârii de stabilire a

cuantumului despăgubirii, ca neîntemeiată; respingerea cererii de majorare a

cuantumului despăgubirii ca neîntemeiată și nedovedită; admiterea excepției

inadmisibilității cererii de expropriere totală; cenzurarea parțială a

onorariului de avocat pretins la prima instanță; obligarea

reclamanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

apelului, pârâta a susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală.

În privința soluției de anulare parțială a Hotărârii nr. 4/2009 de stabilire a

cuantumului despăgubirilor, care este un act unilateral emis în conformitate cu

prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004 și art. 6 din Normele metodologice,

în care reclamanții nu sunt părți.

Pârâta-apelantă a

susținut că exproprierea totală a terenului este inadmisibilă, raportat la

prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, legiuitorul limitând aplicabilitatea

Legii nr. 33/1994, la modalitatea stabilirii cuantumului despăgubirii.

Referitor la

cheltuielile de judecată, pârâta-apelantă a solicitat în baza art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., cenzurarea parțială a onorariului de avocat pretins, în raport

de faptul admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată, de volumul muncii

reprezentantului legal și nu în ultimul rând, de dificultatea speței.

În apelul declarat de

pârâta SC SC V.R. SA București, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței

apelante, rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii reclamanților și obligarea

expropriatorului să exproprieze întreaga suprafață de 8.700 mp proprietatea

reclamanților; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul expropriat

exclusiv în favoarea reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor

pentru terenul expropriat sau în subsidiar terenul expropriat precum și

pierderea de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanților aflat în

garanția apelantei la valoarea de piață a întregii suprafețe afectate;

obligarea intimatei să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirilor exclusiv

în favoarea reclamanților la valoarea reală a pagubei suferite de aceștia

inclusiv prin privarea lor de folosința terenului. În subsidiar, a solicitat

obligarea reclamanților la încasarea întregului cuantum al despăgubirilor care

li se vor cuveni, în conturile SC V.R. SA, cu destinația specială de rambursare

anticipată parțială a creditului și constituirea unei alte garanții, cu

cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea

apelului, pârâta a susținut că le-a acordat în anul 2008 reclamanților un credit

cu o ipotecă în valoare de 1.095.000 euro, suprafața de 8.700 mp fiind evaluată

la valoarea de 609.000 euro.

Având în vedere

ponderea acestor imobile în garanția imobiliară a băncii și faptul că la data

acordării creditului, banca nu ar fi acordat o sumă atât de mare dacă

reclamanții nu garantau creditul și cu aceste imobile, soluția primei instanțe

cu privire la pârâta-apelantă este de neînțeles, fiind pur și simplu ignorată.

Examinând apelurile

declarate, prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 4

din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din

cadrul Consiliului local al comunei Gilău, s-a aprobat acordarea despăgubirii

în cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.006 euro la cursul

B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953/euro, pentru terenul expropriat, situat

în comuna Gilău categoria de folosință arabil intravilan cu ieșire la D.N.1,

parcelele, identificate prin nr. cadastral, în suprafață de 4.068 mp.

Din raportul de

expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de expertul G.T. filele

242-264, a rezultat că terenul ce a făcut obiectul exproprierii prin Hotărârea

nr. 4/2009 în suprafață de 4.068 mp, nr. cad.4909, se suprapune în întregime

peste terenurile proprietatea reclamanților, înscrise în C.F. Gilău, în

suprafață totală de 8.700 mp, suprafața reală fiind de 9.237 mp ce nu se

suprapune peste terenurile pârâților persoane fizice din parcelele

neexpropriate, parcela cu nr. cad. 4910 în suprafață de 3.405 mp are ieșire la

D.E.60 și la drumul spre localitatea Luna de Sus, parcela cu nr. cad. 4911 în

suprafață de 176 mp constituie o enclavă fără acces la drum și nu poate fi

utilizată pentru construcții, iar parcela suprafață de 1.588 mp are o formă

geometrică neregulată, este situată foarte aproape de noile trasee realocate

ale conductelor de utilități, are ieșire la drumul spre Luna de Sus, are front

mare și poate fi utilizată pentru construcții.

În cauză s-a efectuat

și un raport de expertiză judiciară de către o comisie constituită din 3

experți, din care 2 experți L.S.N. și D.M.D. filel 12-41 vol. II dosar

tribunal, au concluzionat că valoarea de piață a terenului expropriat, în

suprafață de 4068 mp la data efectuării expertizei 15 martie 2012, era de 11,4 euro/mp,

ceea ce reprezintă 46.375 euro, echivalentul sumei de 202.530 lei; valoarea

terenului neexpropriat în suprafață de 5.169 mp la data efectuării raportului

de expertiză 15 martie 2012 era de 11,4 euro/mp, reprezentând 58.927 euro,

echivalentul sumei de 257.346 lei; de asemenea, au apreciat că suprafețele de

teren rămase neexpropriate compuse din două fâșii paralele în suprafață de

3.405 mp și 1.588 mp străbătute și de conducte de utilități, cu restricții

impuse prin certificatul de urbanism din anul 2006, între care se intercalează

fâșia de teren expropriată la care se adaugă parcela de 176 mp ce constituie o

enclavă, nu îndeplinesc condițiile obiective impuse de lege pentru a fi

construibile. Acești doi experți au utilizat ca și comparabile trei contracte

autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri aflate în localitățile Gilău și

Florești, reprezentând caracteristici apropiate terenului în litigiu.

Pârâta-apelantă SC

C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în

formularea cererii de chemare în judecată, respectiv de anulare a Hotărârii nr.

4/2009, în contextul procedurilor speciale reglementate de legile speciale în

materia exproprierii; de asemenea a mai invocat și excepția inadmisibilității

cererii de expropriere totală.

Așa fiind, cum pentru

terenul expropriat în suprafață de 4.068 mp, prin Hotărârea nr. 4 din 29

septembrie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul

Consiliului local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum

de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.00 euro la cursul B.N.R. din

28 septembrie 2009 de 4,1953/1 euro, ceea ce reprezintă 29,5 euro/1 mp, iar

experții L.S.N. și D.M.D. la data efectuării raportului de expertiză 15 martie 2012

au stabilit că valoarea unui mp de teren expropriat era de 11,4 euro/mp (chiar

și expertul T.M. în opinia minoritară a stabilit că valoarea unui metru pătrat

de teren expropriat este de 25 euro, așadar și aceasta inferioară celei

stabilite prin hotărârea de expropriere), nu s-a încuviințat solicitarea

reclamanților-apelanți de majorare a prețului pentru terenul expropriat, în

suprafață de 4.068 mp.

În ceea ce privește

solicitarea reclamanților-apelanți de expropriere totală a terenului

proprietatea acestora, aceasta nu este posibilă în actualul cadru procesual,

întrucât, dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, nu sunt

aplicabile în cazul terenurilor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004, așa

cum este în speță.

Dacă la data

efectuării raportului de expertiză, 15 martie 2013, terenul rămas neexpropriat,

în suprafață de 4.632 mp valorează 52.804,8 euro (la o valoare a 1 mp=11,4

euro), reclamanților-apelanți nu li s-ar putea acorda în actualul litigiu suma

de 52.804,8 euro, sumă ce reprezintă în prezent valoarea terenului rămas

neexpropriat așa cum rezultă din actele de proprietate, dar totodată aceiași

reclamanți-apelanți să rămână și cu terenul în proprietate.

În instanță, evaluarea

terenului expropriat se face potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 la data efectuării

raportului de expertiză, în speță la data de 15 martie 2012.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat apelul

reclamanților împotriva sentinței tribunalului.

Apelul pârâtului

Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA a fost apreciat ca fondat în parte, în

privința despăgubirilor acordate de prima instanță reclamanților în sumă de

1.079.804 lei, deoarece pentru terenul expropriat în suprafață de 4.068 mp

rămân despăgubirile în sumă de 120.000 euro acordate prin hotărârea comisiei de

expropriere, pentru parcelele neexpropriate în suprafață de 3.405 mp și în

suprafață de 1.588 mp care pot fi utilizate în continuare nu s-au acordat

despăgubiri reclamanților, dar s-a acordat despăgubiri în sumă de 2.006,4 euro

în echivalent în lei pentru parcela în suprafață de 176 mp la care

reclamanții-apelanți nu au acces, reprezentând valoarea de circulație a acestei

suprafețe de teren, la data efectuării raportului de expertiză.

Prin urmare, în baza art.

296 C. proc. civ. s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român

prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței tribunalului, care a fost schimbată

în parte, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate

reclamanților pentru terenul în suprafață de 176 mp având nr. cadastral, la

suma de 2.006,4 euro în echivalent în lei din ziua plății.

Față de schimbarea

parțială a sentinței, proporțional cu admiterea apelului, pârâtul a fost

obligat să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale la prima instanță

în sumă de 1.000 lei, în loc de 3.000 lei.

În apel, deși SC

C.N.A.D.N.R. SA a solicitat cheltuielile de judecată, nu a făcut dovada

ocazionării lor, astfel că nu au fost acordate.

Solicitarea

pârâtului-apelant de respingere a capătului de cerere din acțiunea introductivă

de instanță având ca obiect anularea hotărârii de stabilire a cuantumului

despăgubirii a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece prima instanță nu a

făcut altceva decât să lămurească aspectul că numai reclamanții sunt

îndreptățiți la despăgubirile pentru terenul expropriat în suprafață de 4.068

mp, iar nu și celelalte persoane menționate greșit în hotărârea de expropriere.

În instanță, ca

urmare a soluției ce s-a pronunțat în apel, nu a avut loc o majorare a

cuantumului despăgubirilor, nu s-a dispus exproprierea totală a terenului, iar

onorariul avocatului reclamanților, dimpreună cu onorariul experților au fost

reduse ca urmare a micșorării cheltuielilor de judecată la prima instanță

datorate de pârât reclamanților, de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000

lei.

Apelul pârâtei SC SC

V.R. SA București a fost respins în baza art. 296 C. proc. civ., constatându-se

că litigiul în speță este purtat între reclamanții C.G. și C.D.F. în calitate

de expropriați, și Statul Român prin SC C.N.D.N.R. SA în calitate de

expropriator.

Pentru rațiunile

expuse în cazul analizării apelului reclamanților, nu a fost admisă solicitarea

principală a acestei apelante de schimbare a sentinței în sensul admiterii

acțiunii și obligării statului la exproprierea întregii suprafețe de 8.700 mp,

stabilirea dreptului acestora la despăgubiri pentru terenul expropriat, sau în

subsidiar să fie stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat

precum și pierderea de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanților,

la valoarea de piață a întregii suprafețe afectate și nici cel de-al doilea

subsidiar privind obligarea reclamanților la încasarea întregului cuantum al

despăgubirilor ce li se vor cuveni, în conturile deschise la SC V.R. SA, cu

destinația specială de rambursare anticipată parțială a creditului și

constituirea unei alte garanții.

Împotriva Deciziei

nr. 44/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, au declarat

recurs reclamanții C.G. și C.D.F., precum și pârâtul Statul Român, prin SC

C.N.A.D.N.R. SA și pârâta SC SC V.R. SA.

I. Reclamanții C.G. și

C.D.F. au criticat decizia recurată invocând următoarele motive de

nelegalitate:

Din analiza

considerentelor sentinței rezultă că suma de 1.079.804 lei se compune din suma

stabilită inițial cu titlu de despăgubiri, pierderea de valoare pentru terenul

rămas neexpropriat.

Prin urmare,

modificarea sentinței de fond, conform dispozitivului deciziei atacate vizează

doar pierderea de valoare cu privire la terenul în suprafață de 176 mp,

sentința fiind menținută cu privire la celelalte aspecte, și anume suma

stabilită inițial cu titlu de despăgubiri precum și pierderea de valoare pentru

terenul rămas neexpropriat.

Din considerentele

deciziei atacate ar rezulta că instanța de apel a apreciat că nu se impunea

acordarea de despăgubiri nici pentru celelalte două parcele de teren rămase

neexpropriate, în contradicție cu cele statuate prin dispozitiv.

O altă critică

vizează faptul că instanța de apel a pronunțat decizia cu încălcarea dreptului

la apărare al reclamanților, motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art.

304 pct. 5 C. proc. civ..

Privitor la

chestiunea despăgubirilor acordate pentru pierderea de valoare a terenului

rămas neexpropriat, instanța de apel a reținut în considerente faptul că

terenul rămas în proprietatea reclamanților, ar fi utilizabil pentru

construcții, acesta fiind singurul argument pentru neacordarea de despăgubiri

cu privire la aceste două parcele de teren rămase neexpropriate.

Se critică decizia

atacată prin prisma faptului că această chestiune de fapt esențială pentru

soluția adoptată în apel aceea dacă terenul rămas în proprietatea reclamanților

este sau nu construibil, nu a fost pusă în discuția părților, nu a făcut

obiectul apelului și prin aceasta au fost privați de posibilitatea de a pune

concluzii și eventual a completa probatoriul cu privire la acest aspect, ceea

ce ar constitui un motiv de recurs prin prisma art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică vizează

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece motivarea

instanței de apel ar cuprinde motive contradictorii și nu ar cuprinde acele

considerente cu privire la respingerea unor solicitări din cuprinsul apelului

reclamanților.

Se mai învederează greșita

aplicare a legii de către instanța de recurs, (motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.) și anume a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

în ceea ce privește daunele aduse proprietarului.

Din această

perspectivă se apreciază că nelegală înlăturarea concluziilor comisiei de

experți, pe motiv că valoarea pagubei suferite de către reclamanții ar fi mai

mare decât valoarea terenului la data efectuării expertizei, pentru că

prejudiciul s-a produs la data exproprierii.

Din moment ce

exproprierea a avut loc în luna septembrie 2009, iar terenul nu a mai putut fi

valorificat încă din momentul de început al anului 2008, deoarece zona era

propusă pentru expropriere, acela este momentul față de care trebuie să se

raporteze orice justă evaluare.

Se mai constată că

terenul expropriat precum și cel rămas în proprietate erau obiectul unei

ipoteci în cuantum de 1.095.000 euro, ca urmare a evaluării imobilului la

valoarea de 800.000 euro. Practic, prin exproprierea terenului, reclamanții au

fost lipsiți de șansa de a înstrăina imobilul din anul 2008 (anunțul de

expropriere și blocarea vânzărilor a avut loc în anul 2008) precum și de șansa

de a păstra în proprietate un teren apt pentru construcții, care să poată fi

valorificat la o valoare mai bună prin exploatare sau prin înstrăinare cândva

în viitor, de o manieră să acopere creditul contractat.

În opinia reclamanților,

instanța de apel a aplicat greșit în speță art. 18 din Legea nr. 198/2004

(forma în vigoare la data exproprierii), care prevede completarea legii speciale

cu dispozițiile Legii nr. 33/2004.

În aceste

circumstanțe, se apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (4)

din Legea nr. 33/2004, deoarece în măsura în care paguba reală se apropie de

valoarea întregului teren este în favoarea expropriatorului să preia întreaga

suprafață de teren, mai ales că pe terenul adiacent drumului european trec și

utilități și alte conducte de interes public, iar terenul va fi probabil

necesar a fi expropriat în viitor.

O altă critică

vizează faptul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., în ceea ce privește cheltuielile de judecată datorate reclamanților

în speță.

II. Recurenta SC

C.N.A.D.N.R. SA - S.A. a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii

recurate:

Se consideră că sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece instanța de

apel a menținut în mod eronat și nelegal soluția Tribunalului Cluj cu privire

la anularea parțială a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii. S-a

învederat instanței de control judiciar că dispoziția cuprinsă în sentința

civilă nr. 612/2012 nu este în acord cu dispozițiile Legii nr. 198/2004, că

instanța de apel nu a motivat soluția și nu a precizat temeiul de drept pentru

care a respins cererea.

Se arată că hotărârea

Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 este un act unilateral, care a fost

emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004 și art. 6 din

Normele metodologice de aplicare a legii.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel au interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 198/2004, în

condițiile în care din prevederile art. 9 ale acestui act normativ se desprinde

cu claritate concluzia că persoana expropriată nu poate decât să conteste

cuantumul despăgubirii acordate de către expropriator (fără a exista

posibilitatea de a solicita și anularea hotărârii de expropriere).

O a doua critică

vizează încălcarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru utilitate publică ce reglementează cazurile în care

instanța de judecată poate dispune exproprierea în întregime sau parțială a

unui imobil.

Instanța de apel a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 24, alin. (4) cu privire la terenul în

suprafață de 176 mp rămas în proprietatea reclamanților, atunci când i-a

obligat să achite despăgubiri pentru acesta (în atare condiții soluția

instanței echivalând cu obligarea la expropriere a suprafeței suplimentare având

nr. cadastral), soluție de neînțeles în opinia recurentei în condițiile în care

însăși Curtea de Apel a reținut în două rânduri că dispozițiile art. 24. alin. (4)

din Legea nr. 33/1994 nu au incidență în cauză.

O altă critică

vizează faptul că instanța a pronunțat o hotărâre care conține motive vădit

contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Cu privire la

prevederile art. 24, alin. (4) din Legea nr. 33/1994, se consideră că instanța

de control judiciar a făcut aplicarea acestora atunci când a decis acordarea

unei sume de 2.006,4 euro pentru un teren neexpropriat. Cu toate acestea,

aceeași instanță a arătat în mod foarte clar în Decizia civilă nr. 44/A/2013 că

dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu pot fi aplicate în

cazul imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004.

O altă contradicție

evidențiată în cuprinsul memoriului de recurs ar fi aceea referitoare la eliberarea

sumei de 503.461,17 lei (despăgubirea consemnată în temeiul Hotărârii nr. 4/2009

pentru imobilul expropriat având număr cadastral Gilău) și în plus a

echivalentului în lei de la data plății a sumei de 2.006.4 euro (stabilită

pentru terenul neexpropriat de 176 mp, având număr cadastral Gilău) către

reclamanți.

Este evident astfel

că instanța de control judiciar a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamanților cu suma de 2.006,4 euro, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Ultimul motiv de

recurs vizează aplicarea art. 274 C. proc. civ. alin. (3), cu referire la

cheltuielile de judecată ocazionate la fondul cauzei (onorariu de avocat),

considerându-se că suma de 1.000 lei acordată intimaților-reclamanți cu titlu

de cheltuieli de judecată este mult prea mare în raport cu gradul de

dificultate al speței și activitatea efectivă prestată de către avocat.

III. Recurenta SC SC

V.R. SA a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:

SC SC V.R. SA a

acordat reclamanților C.G. și C.D.F. prin convenția de credit din 26 octombrie 2008

un credit în scopul finanțării cheltuielilor personale curente, acesta fiind garantat

cu mai multe imobile proprietatea garanților printre care și terenurile în

litigiu asupra cărora s-a înscris în favoarea băncii o ipoteca de rang I în

valoare de 1.095.000 euro.

Se arată că hotărârea

instanței de apel este nelegală sub aspectul motivelor reglementate de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține că motivarea

instanței de apel este deosebit de sumară și contradictorie atunci când

analizează motivele de apel, fără a indica concret motivele de fapt și de drept

în baza cărora și-a format convingerea, precum și cele prin care s-a respins

apelul, precum și apărările din întâmpinare și concluziile scrise.

Se mai susține că, instanțele

nu s-au pronunțat asupra solicitărilor părților pe care le-a ignorat complet,

iar instanța de apel a respins apelul ca nefondat fără sa motiveze această respingere

în drept și în fapt.

Se conchide că în caz

de expropriere, bunul intră în proprietatea statului liber de orice sarcini,

iar eventualele sarcini care îl grevau se strămută de drept asupra

despăgubirilor ce se cuvin fostului proprietar, conform art. 28 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică.

Asupra excepției

lipsei de interes a recursului pârâtei SC V.R. SA invocată de SC C.N.A.D.N.R.

SA, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu poate fi primită

pentru considerentele ce succed:

Interesul, ca și

condiție de exercitare a acțiunii civile reprezintă folosul practic urmărit,el

trebuie să fie legitim, personal și direct, adică să-l vizeze pe cel care

recurge la respectiva formă procedurală, să fie născut și actual, impunându-se

condiția existenței acestuia la data formulării acțiunii.

Recurenta-pârâtă SC SC

V.R. SA are calitatea de creditor ipotecar asupra imobilelor aparținând

reclamantei în baza contractului de credit încheiat la data de 26 octombrie 2008,

imobilele având înscrise o ipotecă și interdicțiile aferente asupra acestora.

Interesul legitim al

pârâtei rezidă tocmai în posibilitatea oferită de lege creditorului ipotecar de

a urmări bunul în mâna oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate din

prețul acelui bun. Astfel, excepția lipsei de interes a pârâtei SC SC V.R. SA

invocată de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA se impune a fi respinsă.

Analizând recursurile

declarate de reclamanți și de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA prin

prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt fondate, urmând a fi

admise pentru următoarele considerente:

Instanța reține ca

situație de fapt că, anterior începerii lucrărilor de expropriere, terenul

reclamanților cu nr. cadastral Gilău a fost dezmembrat în 4 parcele Gilău, din

care parcela în suprafață de 4.068 mp a fost afectată de lucrări necesare

pentru autostrada A 3, respectiv pentru construcția unor conducte de utilități.

Prin Hotărârea nr. 4

din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din

cadrul Consiliului Local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în

cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.006 euro pentru

terenul expropriat în suprafață de 4068 mp. Prin sentința civilă 613 din 13

septembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a anulat în parte hotărârea nr. 4/2009 a

Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a constatat că reclamanții C.G. și

C.D.F. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului

în suprafață de 4.068 mp, fiind respinsă cererea de obligare a expropriatorului

la exproprierea întregii suprafețe de 8.700 mp.

S-a stabilit

cuantumul despăgubirii acordate reclamanților pentru terenul expropriat la suma

de 1.079.804 lei.

Prin Decizia civilă nr.

44/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a admis în

parte apelul declarat de Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 612/2012 a Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o în parte

în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață de

176 mp la suma de 2.006,4 euro, fiind respinse celelalte apeluri declarate de

reclamanții C.G. și C.D.F. și de pârâta SC SC V.R. SA. Instanța de apel a

reținut în considerentele deciziei că se impun a fi acordate despăgubiri pentru

terenul expropriat, reținute în mod just de instanța de fond, precum și

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 176 mp la care reclamanții nu au

acces, despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a acestei suprafețe de

teren, la data efectuării raportului de expertiză, în sumă de 2.006,4 euro.

I. În ceea ce

privește recursul declarat de recurenții reclamanți, o primă critică vizează

terenul de 5.169 mp, învederându-se contradicția dintre considerente și

dispozitiv exclusiv pentru terenurile identificate.

Această critică nu se

circumscrie motivului de nelegalitate invocat de recurenții reclamanți și anume

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ci motivului de nelegalitate reglementat de art.

304 pct. 5 C. proc. civ. conform căruia se poate solicita casarea unei hotărâri

când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Susținerea

recurenților reclamanți sub acest aspect este fondată deoarece instanța de apel

a admis apelul și a schimbat sentința civilă apelată doar în privința terenului

identificat prin nr. cadastral 4911 sub aspectul cuantumului despăgubirilor

calculate la valoarea de 11,4 euro, în loc de 25 euro, menținând soluția de

acordare a despăgubirilor de către prima instanță pentru terenurile

identificate. Or, în considerentele deciziei, instanța de apel în mod eronat a

arătat că nu se vor acorda deloc despăgubiri pentru terenurile identificate

prin nr. cadastrale în suprafață de 3.405 mp și respectiv 1.588 mp.

Critica recurenților

reclamanți privind neverificarea situației juridice a terenului

neexpropriat identificat este fondată, concluzia instanței de apel privind

categoria de terenuri construibile rămase în proprietatea reclamanților, nu a

fost motivată, instanța nu a indicat probele pe care se sprijină și în baza

cărora a ajuns la această concluzie și este infirmată chiar prin raportul de

expertiză pe care instanța l-a avut în vedere la stabilirea cuantumului

despăgubirilor ( efectuat de experții D.M. și L.S.N. la instanța de fond)

experții arătând că aceste parcele de teren nu sunt construibile.

Pentru aceste

considerente se impune admiterea recursului declarat de recurenții reclamanți,

casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță de apel pentru stabilirea situației de fapt și anume

verificarea situației juridice a terenurilor identificate, instanța putând

dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, în condițiile art.

129 alin. (5) C. proc. civ.

Cu privire la

momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat, critica

formulată de reclamanți este nefondată, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994

fiind aplicabile și în această privință.

Nu sunt fondate criticile

recurenților reclamanți privind obligarea expropriatorului la exproprierea

totală a suprafeței de teren de 5.169 mp. Aceste susțineri ale reclamanților nu

se justifică cu privire la suprafețele de teren neexpropriate, cu excepția

suprafeței de teren de 176 mp pentru care nu se justifică interesul de a se

solicita exproprierea, reclamanții obținând despăgubiri la valoarea terenului

respectiv.

Prin art. 2 din Legea

nr. 198/2004 aplicabilă în cauză se declară lucrări de utilitate publică toate

lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator

fiind, potrivit legii, Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA.

În ceea ce privește

procedura de expropriere, legea prevede că expropriatorul întocmește o

documentație tehnico-economică pentru fiecare lucrare, pe baza căreia Guvernul

aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de

expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a

despăgubirilor.

Potrivit art. 6 din

lege, în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului,

expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate sau orice

alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și se pronunță asupra

actului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor

drepturi reale.

Sesizarea instanței

de către expropriat se poate face exclusiv în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor acordate, astfel cum în mod expres prevede art. 9 din lege.

Prin urmare, nicio

dispoziție a legii nu permite instanței de judecată ca, la cererea unei

persoane ce pretinde că terenul ce-i aparține ar trebui expropriat, să se

substituie autorității executive și să efectueze sau să înlocuiască prin

hotărâre judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum aceasta este

reglementată de normele legale citate.

În această materie,

competențele instanței de judecată sunt limitate, în ipoteza în care este

sesizată de persoana expropriată, exclusiv la cenzurarea cuantumului

despăgubirilor acordate pentru imobilul ce-i aparține.

Trimiterea pe care art.

9 din Legea nr. 198/2004 o face la prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994

vizează exclusiv, astfel cum în mod expres rezultă din conținutul său,

stabilirea despăgubirilor.

Asupra motivului de

recurs invocat de recurenții-reclamanți privind aplicarea eronată a

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește acordarea

despăgubirilor pentru terenul expropriat, precum și a momentului de la care se

calculează aceste despăgubiri, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

numai respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.

33/1994 poate face obiect al unei critici de nelegalitate. În speță, se

contestă momentul de la care se calculează despăgubirile, această critică

punând în discuție o problemă de încălcare a legii ce poate fi circumscrisă

motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Astfel,

se susține că data de la care trebuiau calculate despăgubirile era data

exproprierii, și nu data efectuării raportului de expertiză, susținere ce nu

poate fi primită. Din interpretarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

rezultă că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și

instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz altor persoane îndreptățite.

Acest moment a fost

apreciat în mod just de instanța de fond și de apel ca fiind data efectuării

raportului de expertiză, neprezentând relevanță fluctuațiile prețului

imobilului respectiv, motiv pentru care acest motiv de recurs nu poate fi

primit.

II. În ceea ce

privește recursul declarat de recurentul pârât Statul Român, prin SC

C.N.A.D.N.R. SA, critica acestui recurent privind anularea hotărârii de

stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 4/2009 este a lipsită de interes.

Prima instanță a

respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate, excepție ce viza

aplicarea art. 24 din Legea nr. 33/1994, însă Statul Român nu contestă

finalitatea cererii formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 și anume

aceea a stabilirii de către instanță a cuantumului final al despăgubirilor, caz

în care hotărârea judecătorească reprezintă titlu executoriu pentru plata

despăgubirilor, deci ar fi obligatorie modificarea cuantumului despăgubirilor

din hotărârea expropriatorului, deoarece nu pot rămâne două titluri pentru

aceeași creanță. Este lipsit de relevanță dacă instanța dispune

modificarea sau anularea hotărârii Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004,

ca în speța dedusă judecății.

De altfel, prima

instanță a dispus anularea hotărârii emise de expropriator și sub aspectul

persoanelor îndreptățite la despăgubire, iar Statul Român- prin SC C.N.A.D.N. SA

nu a contestat în faza procesuală a apelului acest aspect. Față de lipsa de

finalitate a susținerilor Statului Român pe această critică nu mai prezintă

relevanță nemotivarea deciziei instanței de apel care nu a răspuns motivului de

apel formulat de apelantul Statul Român privind anularea de către prima

instanță a hotărârii emise de expropriator.

Este fondată însă

critica recurentului Statul Român - prin SC C.N.A.D.N. SA în ceea ce privește

acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp identificată prin nr.

cadastral 4911.

Pentru suprafața de

teren de 176 mp nu s-a dispus și nu se poate dispune exproprierea, obiect al Hotărârii

nr. 4 din 29 septembrie 2009 emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004

a Județului Cluj, Consiliul Local Gilău îl constituie doar suprafața de 4.068

mp (expropriată) identificat prin nr. cadastral. Soluția instanței de apel de a

acorda despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994 pentru acest

teren echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea suprafeței

suplimentare de 176 mp.

Deoarece instanța de

apel a obligat pârâtul Statul Român la plata despăgubirilor de 2.006,4 euro pentru

un teren ce nu a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, se impune

casarea în parte a deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel.

Cu ocazia

rejudecării, pentru stabilirea prejudiciului rezultând din deprecierea valorii

terenului de 176 mp, instanța de apel va dispune efectuarea unei expertize tehnice

de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea contravalorii acestui

prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert și actual).

Pe de altă parte, aprecierea

asupra momentului exproprierii nu se regăsește în niciunul din mijloacele de

probă, instanței de trimitere revenindu-i și obligația de a stabili momentul de

la care trebuie calculat prejudiciul rezultând din deprecierea valorii

terenului respectiv.

Față de aceste

considerente, văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ., împrejurarea că

elementele de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, se va dispune

casarea cu trimitere spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamanți și de

pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, reluarea judecății urmând a se

realiza în limitele în care criticile au fost găsite ca întemeiate.

Motivele de recurs

referitoare la cheltuielile de judecată și aplicabilitatea dispozițiilor art. 274

C. proc. civ., față de soluția de casare cu trimitere adoptată vor fi avute în

vedere la momentul judecării de către Curtea de Apel Cluj.

III. Recursul

declarat de SC V.R. SA se privește a fi nefondat, motivele invocate de

recurenta -pârâtă neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei

recurate.

Obiectul litigiului

dedus judecății îl constituie anularea parțială a Hotărârii nr. 4 din 29

septembrie 2009 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, stabilirea

dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul hotărârii atacate,

în suprafață de 8700 mp, obligarea expropriatorului la exproprierea totală a

terenului proprietatea reclamanților, stabilirea cuantumului despăgubirilor

datorate pentru terenul expropriat și pierderea totală de valoare a terenului

rămas în proprietatea reclamanților.

Solicitarea

principală a acestei recurente, de modificare a deciziei și a sentinței atacate

în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată formulată de

reclamanți nu poate fi admisă pentru motivele expuse în cadrul analizei

criticilor de nelegalitate formulate de reclamanți întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și care au fost considerate ca neîntemeiate.

De asemenea,

criticile recurentei pârâte SC SC V.R. SA privind alte aspecte de fapt ce au

fost supuse controlului instanței de apel nu mai pot fi reanalizate, recurenta

SC SC V.R. SA nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului,

instanța de control judiciar fiind chemată să cerceteze doar aspectele de

nelegalitate a hotărârii recurate.

Pentru aceste

considerente, recursul declarat de pârâta SC V.R. SA va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes a recursului pârâtei SC V.R. SA.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC V.R. SA împotriva Deciziei nr. 44/A din 26 iunie

2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Admite recursurile

declarate de reclamanții C.G. și C.D.F. și de pârâtul Statul Român, prin SC

C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii.

Casează în parte

decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea

apelurilor formulate de reclamanții C.G. și C.D.F. și de pârâtul Statul Român,

prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței nr. 613 din 13 septembrie 2012 a

Tribunalului Cluj, secția civilă.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 21 februarie 2014.