ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.03.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2017

HOTĂRÂRE
17.03.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 498/2017

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 964 din 27 iunie 2014 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă,

instanța a admis

contestația formulată de reci amantele A. și B. în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin SC C. SA, a dispus modificarea în

parte a Hotărârii nr. 19 din 24 iunie 2011 de stabilire a

despăgubirilor adoptată de Comisia de verificare a dreptului de

proprietate ori a altui drept real asupra imobilelor supuse exproprierii,

constituită potrivit dispozițiile Legii nr. 255/2010, numai în ceea

ce privește cuantumul despăgubirilor, stabilind despăgubirile

datorate de expropriator reclamantelor la suma totala de 19.749 lei, ce

reprezintă valoarea de circulație a terenului expropriat în

suprafață de 7 mp, situat în București.

Prin Decizia

civilă nr. 437/R din 06 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de

Apel București

a

fost admis recursul formulat de către recurentul - pârât Statul Român

reprezentat de D. și Infrastructurii prin SC C. SA împotriva

sentinței civile nr. 964 din 27 iunie 2014, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă în Dosarul nr. x/3/2011,

în contradictoriu cu intimatele - reclamante A. și B.

S-a

dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

Cauza

a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 29

mai 2015.

Prin

sentința civilă nr. 43.1 din 11 aprilie 2010 Tribunalul

București, secția III-a civilă,

a admis contestația

formulată de către reclamantele A. și B. în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin SC C. SA, a modificat, în parte, Hotărârea nr. 19

din 24 iunie 2011 de stabilire a despăgubirilor adoptată de Comisia

de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra

imobilelor supuse exproprierii constituită potrivit dispozițiilor

Legii nr. 255/2010, numai în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor, a stabilit despăgubirile datorate de către expropriator

reclamantelor la suma de 22.700 lei, ce reprezintă valoarea de

circulație a terenului expropriat în suprafață de 7 mp, situat

în București, la care se va adăuga suma de 10.190 lei, ce

reprezintă cheltuielile necesare pentru refacerea împrejmuirii și, pe

cale de consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamante

a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3400 Iei.

Împotriva

acestei sentințe, ia data de 09 mai 2016 a formulat recurs pârâtul Statul

Român reprezentat de D. prin SC C. SA care a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, la data de 16 mai 2016.

Prin Decizia

civilă nr. 554 din 08 iunie 2016, Curtea de Apel București,

secția a III-a

civilă, a admis recursul, a modificat în parte sentința

recurată;în sensul stabilirii despăgubirilor datorate de expropriator

reclamantelor la suma de 19.749 lei, reprezentând exclusiv valoarea terenului

expropriat, în suprafață de 7 mp situat în București.

Prin

cererea formulată la data de 15 iunie 2016 reclamanta A.

a solicitat îndreptarea erorii

materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 554 din 08 iunie 2016

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și

completarea dispozitivului deciziei civile astfel;

- cu

privire la cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri datorate de

către expropriator, reprezentând exclusiv valoarea terenului expropriat,

în sensul că valoarea terenului expropriat este de 22.700 lei (așa

cum reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză) și nu,

19.749 lei, așa cum, din eroare a reținut instanța.

- pronunțarea

pe capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de

intimată, având în vedere soluția de admitere în parte a recursului.

În drept

au fost invocate dispozițiile art. 281 și 281

2

civ. vechi.

La

data de 04 octombrie 2016, petenta și-a recalificat cererea de îndreptare

a erorii materiale din dispozitivul Deciziei civile nr. 554 din 08 iunie 2016,

învederând că înțelege să formuleze o cerere de revizuire a

acestei decișii.

În motivare

s-a invocat existența a două hotărâri definitive potrivnice,

motiv de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Petenta

a arătat că, prin Decizia civilă nr. 437 din 06 aprilie 2015 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

hotărât că suma de 19.749 lei, acordată contestatoarelor este

stabilită printr-o expertiză tehnică nulă, care nu s-a

bazat pe tranzacții comparabile efectuate la momentul transferului

dreptului de proprietate. Pentru acest motiv s-a dispus rejudecarea fondului,

cu stabilirea corectă a despăgubirilor, în urma efectuării unei

noi expertize de evaluare, pe bază de acte translative de proprietate încheiate

pentru imobile similare.

Prin

Decizia nr. 736 din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie,

a

declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea

Înaltei Curți de Casație .și Justiție, reținând în

motivarea acestei soluții dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 17 ianuarie 2017,

stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la 31 martie 2017 când,

instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la

excepția tardivității formulării cererii de revizuire,

invocată din oficiu și prioritară excepției inadmisibilității.

Examinând

cererea de revizuire, în raport

de

dispozițiile art. 137 alin, (1) cu referire la art. 324 alin. (1) pct. 1

ultima teză C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este

tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Căile

de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate

prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul

general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință,

nici părțile și nici instanța de judecată nu pot

deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru

exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea

se calculează.

Conform

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 ultima teză C. proc. civ.,

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile

prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei

hotărâri.

Art.

103 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că neexercitarea oricărei

căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură

în termenul legal atrage decăderea, afară de căzui în care legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

în

ceea ce privește calculul termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) C.

proc. civ., se vor aplica dispozițiile art. 101 alin. (3) din același

cod, care dispun în sensul că „Termenele statornicite pe ani, luni sau

săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau

săptămânii corespunzătoare zilei de plecare".

În

speță, prin cererea formulată, la data de 15 iunie 2016, petenta

civile nr. 554 din 08 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, și completarea dispozitivului deciziei civile.

Cu

privire la cererea de îndreptare, petenta a arătat că eroarea

materială se referă la cuantumul sumei acordată cu titlu de

despăgubiri datorate de către expropriator, reprezentând exclusiv

valoarea terenului expropriat, în sensul că valoarea terenului expropriat

este de 22 700 lei (așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit

în cauză) și nu de 19 749 lei, așa cum din eroare, a

reținut instanța.

Ulterior,

la data de 04 octombrie 2016, așa cum rezultă din rezoluția de primire,

aflată la fila 70 din dosarul curții de apel, petenta a depus cerere

prin care a solicitat să se dispună recalificarea cererii de

îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Deciziei civile nr. 554 din 08

iunie 2016 în cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocând existența a două

hotărâri definitive potrivnice, și anume, Decizia civilă nr. 554

din 08 iunie 2016 este contrară Deciziei civile nr. 437/R din 06 aprilie 2015

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Deoarece

la această dată ulterioara, 08 octombrie 2016, revizuentă a

învederat care sunt hotărârile judecătorești arătate ca

fiind potrivnice, precum și motivele care justifică, în opinia sa,

revizuirea deciziei civile susmenționate pe temeiul art. 322 alin. (1) pct.

7 C. proc. civ., nu se poate aprecia că cererea de revizuire

întemeiată pe contrarietate de hotărâri judecătorești a

fost formulată de revizuentă la data de 15 iunie 2036 (în termen

legal) deoarece aceasta vizează alte motive de fapt șt de drept decât

cele precizate de revizuentă ulterior.

Susținerea

revizuentei în sensul că, în speță, cererea de revizuire a fost

formulată în termenul legal, la data de 15 iunie 2016, când a formulat

cererea de îndreptare eroare materială, iar la data de 4 octombrie 2016

doar-a recalificat această cerere ca fiind de revizuire, cu prezervarea

căii de atac extraordinare, nu poate fi primită.

Astfel,

curtea de apel nu a recalificat cererea de îndreptarea eroare materială ca

fiind una de revizuire, ei doar a luat act de faptul că, la data de 4 octombrie

2016, petenta și-a modificat cererea de îndreptare eroare materială, invocând

motive de revizuire a hotărârii atacate, întemeiate pe dispozițiile art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sens în care a soluționat cererea de completare

și a declinat soluționarea cererii de revizuire în favoarea

instanței competente.

Prin

urmare, dispozițiile art. 84 C. proc. civ., invocata de revizuentă

prin cererea de recalificare din data de 4 octombrie 2016 nu pot fi reținute

în cauză.

În concluzie,

se constată că revizuentă a solicitat, la data de 04 octombrie 2016,

revizuirea Deciziei civile nr. 554 din 08 iunie 2016 a Curții de Apel

București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, pe motivul contrarietății cu Decizia civilă nr.

437/R din 06 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Așadar,

termenul de revizuire este de o lună de la data pronunțării Deciziei

civile nr. 554 din 08 iunie 2016 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, și s-a împlinit la data de 08 iulie 2016.

Drept

urmare, față de data depunerii, 04 octombrie 2016, prezenta cerere de

revizuire este formulată peste termenul legal prevăzut de lege,

urmând a-fi apreciată ca tardivă, încălcarea termenului

atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita

această cale de atac.

În

acest context, obligația părților de a-și exercita drepturile

procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre

consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului

său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6

parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Pentru

aceste considerente, având în vedere că termenul legai pentru declararea

căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în

temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte, urmează a respinge cererea de revizuire, ca tardiv

formulată, excepția tardivității declarării acestei

căi de atac fiind una de ordine publică, absolută,

dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanța

învestită cu soluționarea cererii de revizuire să analizeze

admisibilitatea cererii de revizuire.

Respinge,

ca tardiva, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei

nr. 554 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 17 martie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2503/2015
ul a considerat că acțiunea promovată de reclamantul D. este inadmisibilă. Prin Decizia civilă nr. 595/A din 27 octombrie 2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de
ÎCCJ 2017-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 609/2017
iție, secția I civilă, a fost admis recursul, decizia pronunțată în faza apelului fiind casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași iritantă de apel. Instanța de recurs a reținut că decăderea pârâtului din dreptul de
ÎCCJ 2019-06-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2019
nr. 414 din 25 martie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii. A admis excepția lipsei de obiect și a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2011, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Societatea
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3313/2018
bă. Prin Decizia civilă nr. 119 A din 16 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat, a schimbat în parte sentința, stabilind că despăgubirea datorată de recla
Sursă