ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr.

1312/2016

Asupra cauzei

civile de față constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 65

din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosar nr.

x/117/2009, au fost respinse excepțiile netimbrării,

inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei

calității procesuale active, invocate de pârât; a fost admisă în

parte acțiunea formulată și precizată de reclamantele A.

și B., decedată în cursul procesului, continuată de

moștenitoarea acesteia C. și, în consecință, s-a dispus

anularea parțială a Hotărârilor nr. 11 din 18 februarie 2009

și nr. 6 din 09 ianuarie 2009 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr.

198/2004; a fost stabilit cuantumul despăgubirilor la care sunt

îndreptățite reclamantele, pentru imobilele expropriate, situat în

localitatea Gilău, teren în suprafață de 1721 mp, număr

cadastral xxx și teren în suprafață de 552 mp, număr

cadastral xxx, la suma de 256.230 lei; a fost obligat pârâtul să achite

reclamantelor această sumă și sumele de câte 892,5 lei pentru

fiecare, cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a apreciat ca

nefondată excepția inadmisibilității petitului privind

anularea hotărârilor Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

potrivit art. 7 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 9 și art. 8.

În

privința fondului litigiului, instanța a reținut că prin

Hotărârea nr. 11 din 18 februarie 2009 a Companiei Naționale de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA s-a aprobat

acordarea despăgubirii în sumă de 87.306,89 lei, echivalentul sumei

de 20.258,70 euro pentru imobilul expropriat situat în localitatea Gilău,

categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 17, parcela 5, în

suprafață de 679 mp și arabil intravilan, tarlaua 17, parcela 5,

în suprafață de 1042 mp, identificate prin nr. cadastral xxx și

prin Hotărârea nr. 6 din 09 ianuarie 2009 s-a aprobat acordarea

despăgubirii în sumă de 27.463,09 lei, echivalentul sumei de 6.636 euro,

pentru imobil expropriat situat în loc. Gilău, în suprafață de

152 mp, categoria de folosință arabil extravilan și în

suprafață de 400 mp, categoria de folosință arabil

intravilan, identificat prin nr. cadastral xxx, persoana aparent

îndreptățită să primească despăgubiri fiind

pârâta Comuna Gilău.

Din titlul de

proprietate nr. 3330/1835/2006, rezultă că asupra terenului în

suprafață de 700 mp situat în extravilanul comunei Gilău, s-a

reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului A. și B..

Tribunalul a constatat că reclamantele au calitatea de persoane

îndreptățite la acordarea despăgubirilor și pentru

suprafața de teren expropriată conform Hotărârii nr. 6 din 09

ianuarie 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) și

(3) din Legea nr. 198/2004.

Pentru

stabilirea cuantumului despăgubirilor, tribunalul a dat

eficiență contraexpertizei efectuate de către experții D.,

E. și F., care au arătat că, la data întocmirii raportului,

valoarea de circulație a terenurilor expropriate era de 45.280 euro

(200.830 lei), iar valoarea prejudiciului pentru terenul rămas

neexpropriat era de 12.490 euro (55.400 lei).

În ceea ce

privește prejudiciul cauzat ca urmare a exproprierii, experții au

arătat că suprafața de teren de 627 mp rămasă

neexpropriată este învecinată cu autostrada și, având în vedere

distanța mică de la drum până la gardul de protecție al

autostrăzii, este practic imposibil să se construiască pe acest

teren. Totodată, s-a reținut că terenul nu poate fi utilizat cu

destinația agricol, datorită bolovanilor de mari dimensiuni

rămași în urma lucrărilor la bucla autostrăzii.

În ceea ce

privește data la care trebuie stabilită valoarea de circulație a

terenului, instanța a considerat nefondate susținerile reclamantelor,

în sensul că aceasta este data transferului dreptului de proprietate, în

aplicarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În baza art. 274 C.

proc. civ. pârâtul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a fost obligat

să achite fiecărei reclamante suma de câte 892,5 lei, cheltuieli de

judecată.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamantele A., C. și pârâtul

Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA.

Curtea de

Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 97A din 15 ianuarie 2016

a admis în parte apelurile declarate de reclamantele A., C. și pârâtul

Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA împotriva Sentinței civile nr. 65

din 06 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte. A

stabilit cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptățite

reclamantele A. și C., pentru imobilele expropriate, situate în

localitatea Gilău, în suprafață de 1721 mp, nr. cadastral xxx

și teren în suprafață de 552 mp, nr. cadastral xxx, la suma de

66 682,56 euro, echivalentul în lei la data plății. A stabilit

cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptățite reclamantele

A. și C. la suma de 3436,58 euro pentru imobilul rămas neexpropriat

în suprafață de 627 mp, echivalentul în lei la data plății.

A înlăturat dispoziția din sentință privind anularea

parțială a Hotărârilor nr. 11 din 18 februarie 2009 și nr.

6 din 09 ianuarie 2009 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004. A

obligat pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA să achite

reclamantelor suma de 3285 lei cheltuieli de judecată. A obligat pârâtul

Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA să achite către stat suma de

2690 lei care a făcut obiectul cererii de ajutor public judiciar. A

menținut dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea

excepțiilor netimbrării, lipsei de interes și a lipsei

calității procesuale active. A compensat în totalitate cheltuielile

de judecată în apel.

Instanța

de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Pe parcursul

derulării litigiului, Curtea Constituțională a revenit asupra

propriei jurisprudențe în materie, și, prin Decizia nr. 12 din 15

ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a art. 9,

teza a II-a din Legea nr. 198/2004, raportate la sintagma "la data

întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În

considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut

că în materia exproprierii, spre deosebire de legea generală - Legea

nr. 33/1994 - unde transferul dreptului de proprietate se realizează la

momentul plății despăgubirii impuse prin hotărârea

judecătorească de expropriere, cu consecința stabilirii

cuantumului despăgubirii prin raportare la momentul temporal cât mai

apropiat de realizarea transferului, prin legea specială - Legea nr.

198/2004 - se stipulează că transferul dreptului de proprietate

operează fie la momentul plății despăgubirii stabilite pe

cale administrativă, ceea ce echivalează cu recunoașterea

faptului că stabilirea cuantumului acestei despăgubiri se

raportează la momentul transferului dreptului de proprietate, fie la

momentul consemnării despăgubirii menționate, ipoteză în

care stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judiciară nu se mai

raportează la momentul transferului dreptului, ci la un moment ulterior,

respectiv cel al pronunțării hotărârii judecătorești

prin care se stabilește întinderea despăgubirii și nu la cel al

transferului dreptului de proprietate.

În

consecință, Curtea Constituțională a reținut că valoarea

bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul

contemporan realizării transferului dreptului de proprietate, iar

prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 aduc atingere

exigențelor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) din

Constituție, despăgubirea stabilită prin raportare la momentul

întocmirii raportul de expertiză nefiind dreaptă (nu are un caracter

just), deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului

dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare

constituțională reținută de Curte prin Deciziile nr.

984/2012 și 395/2013. În considerentele deciziei s-a reținut de Curte

și faptul că soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională

se regăsește și în O.U.G. nr. 228/2008, în vigoare în perioada 5

ianuarie 2009 - 22 decembrie 2010, revenindu-i legiuitorului obligația

constituțională de a modifica corespunzător legea și pentru

acest act normativ, pentru a da depline efecte prezentei decizii.

Prin urmare,

instanța de apel a găsit întemeiat primul motiv de apel formulat de

reclamante referitor la momentul calculării despăgubirii, raportat la

Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea Constituțională cu

privire la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat

la momentul transferului dreptului de proprietate a terenului, respectiv anul

2009.

În ceea ce

privește cuantumul despăgubirii la care sunt îndreptățite

reclamantele, instanța de apel a constatat că atât reclamantele, cât

și pârâtul, prin apelurile declarate, au criticat expertiza avută în

vedere de prima instanță pentru calculul despăgubirii, apreciind

fie că acesta este prea mic, fie că este prea mare, raportat la

terenul în litigiu. În condițiile în care toți apelanții

și-au manifestat nemulțumirea față de raportul de

expertiză avut în vedere la pronunțarea hotărârii, în apel s-a

suplimentat probațiunea și s-a dispus efectuarea unui alt raport de

expertiză, solicitându-se experților să stabilească

valoarea de circulație a terenului expropriat, precum și prejudiciul

cauzat terenului rămas neexpropriat la data exproprierii - anul 2009, iar

la solicitarea reclamantelor și la data efectuării primului raport de

expertiză 2010 și la data efectuării raportului de

expertiză, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

(întrucât apelul a fost declarat anterior declarării

neconstituționalității art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004).

Raportul de

expertiză efectuat în apel de către experții G., H. și I.,

a concluzionat că valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat la

nivelul anului 2009 este de 30,45 euro/mp pentru terenul situat în intravilan

și de 27,4 euro/mp, pentru terenul situat în extravilan, totalul

despăgubirii pentru terenul expropriat fiind de 66.682,56 euro, iar

prejudiciul pentru terenul rămas neexpropriat este de 15.655,56 euro.

Comisia de experți a statuat că terenul rămas neexpropriat în

suprafață de 627 mp a suferit o depreciere datorită faptului

că terenul se află în imediată vecinătate cu nodul rutier

al A3 care duce la apariția poluării sub diverse forme: sonoră,

gazoasă și cu pulberi și acești factori au făcut ca

terenul să piardă din valoare. Comisia a aplicat coeficienți de

corecție publicați în buletinul CET-R. Experții au constatat

că, la nivelul anului 2010, piața imobiliară a cunoscut o

depreciere constantă, iar la valorile rezultate pentru anul 2009 s-a

aplicat un coeficient de actualizare de minus 18%, rezultând un preț de

24,97 euro/mp. Valoarea totală a terenului expropriat a fost de 54.679,60

euro. Prejudiciul pentru terenul rămas neexpropriat în anul 2010 a fost de

12.838,07 euro.

Valoarea

terenului expropriat în ianuarie 2015, data efectuării raportului de

expertiză, a fost stabilită la 48.331 euro pentru întreg terenul

expropriat, iar prejudiciul calculat pentru terenul rămas neexpropriat la

nivelul anului 2015, momentul efectuării raportului de expertiză, a

fost apreciat la suma de 13.837,89 euro, cu opinia separată a expertului

H., cu privire la valoarea de piață a terenului în litigiu la data

întocmirii raportului de expertiză - 2015.

Atât

reclamantele cât și pârâtul au formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză, părțile fiind nemulțumite de valoarea

despăgubirilor stabilite la toate cele trei momente mai sus

menționate, care au fost comunicate experților.

Ulterior

publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, Curtea a

solicitat experților să stabilească valoarea despăgubirii

pentru terenul expropriat și prejudiciul cauzat numai la momentul

exproprierii.

Prin

răspunsul la obiecțiuni înregistrat la data de 2 iunie 2015, comisia

de experți, compusă din inginerii G. și I., și-a

menținut concluziile pentru evaluarea despăgubirii la momentul

exproprierii. În ceea ce privește prejudiciul creat pentru terenul

rămas neexpropriat, care s-a calculat în funcție de factorii ce influențează

negativ valoarea imobilului, s-a arătat că dintr-o eroare de

redactare în raportul de expertiză s-a trecut o altă valoarea a

terenului rămas neexpropriat, însă în răspunsul la

obiecțiuni s-au refăcut calculele ținându-se seama de factorii

care influențează negativ imobilul și însumează minus 18%.

În consecință, prejudiciul pentru terenul rămas neexpropriat la

nivelul anului 2009 a fost de 3436,58 euro, la nivelul anului 2010 de 2.182,11

euro și la nivelul anului 2015 de 2.490,82 euro.

Expertul H. a

răspuns printr-un memoriu separat la obiecțiuni și și-a

menținut punctul de vedere cu privire la valoarea exprimată în

raportul de expertiză, la momentul 2010 și 2015, însă în ceea ce

privește momentul exproprierii terenurilor - anul 2009, a arătat de ce

nu pot fi avute în vedere ca și comparabile terenurile menționate în

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1293 din 20 noiembrie

2009 - tranzacție între membrii familiei B.; Contractul autentificat sub

nr. 694/4 iunie 2009- tranzacție între membrii familiei J.; Contractul

autentificat sub nr. 953 din 14 august 2009, tranzacția unei grădini

de 72 mp; Contractul autentificat sub nr. 2942 - tranzacție între firmele

SC K. și SC L. SRL, reprezentate de același administrator, M.;

Contractul autentificat sub nr. 2942 din 22 iulie 2010 - tranzacție cu

privire la cota de 1/10 dintr-un drum de acces. Aceste comparabile nu au putut

fi valorificate deoarece prețul menționat în aceste contracte este

mult mai mic decât prețul estimat în grila notarilor din 2009, care

stabilește pentru anul 2009 valoarea de 8,90 lei/mp (2,23 euro/mp) pentru

terenul aflat în extravilan și 89,10 lei/mp (22,35 euro/mp) pentru terenul

aflat în intravilan. Totodată, a arătat că nu au putut fi avute

în vedere contractele de vânzare-cumpărare invocate de către

reclamantă, deoarece acestea vizau perioada decembrie 2007 și martie

2008, perioadă de vârf a tranzacțiilor imobiliare, dar

irelevantă pentru piața din 2009, când s-a instalat criza imobiliară

și prețurile proprietăților au scăzut drastic. În

opinia expertului, obiecțiunea pârâtului potrivit căreia terenurile

agricole-arabile situate atât în extravilanul, cât și în intravilanul

comunei Gilău nu se puteau înstrăina în anul 2009 cu mai mult de 5 euro/mp

este falsă, întrucât la dosar există două contracte autentice cu

preț de vânzare de 50 euro/mp și respectiv 54 euro/mp, iar

contractele invocate de pârât au prețuri de vânzare foarte apropiate cu

nivelul grilei notarului, însă sunt tranzacții în familie sau

vizează terenuri care nu sunt similare cu proprietatea în litigiu. În

concluzie, valoarea de piață a proprietăților a fost

încadrată de acest expert între 20 și 35 euro / mp, la nivelul anului

2009.

Întrucât în

raportul de expertiză experții au avut aceeași opinie cu privire

la valoarea despăgubirii stabilită la momentul exproprierii în anul

2009, precum și cu privire la prejudiciul cauzat terenului rămas

neexpropriat, iar expertul H. nu a răspuns obiecțiunilor formulate de

părți cu privire la prejudiciul stabilit pentru terenul rămas

neexpropriat, au fost încuviințate obiecțiunile părților de

către instanță. Experții au formulat un punct de vedere

comun, arătând că își mențin opiniile anterior exprimate în

primul răspuns la obiecțiuni. Toți trei experții au

susținut punctul de vedere potrivit căruia contractele de

vânzare-cumpărare aferente anului 2009, existente la dosar sau invocate de

pârât prin obiecțiuni nu au putut fi selectate ca și comparabile,

deoarece acestea nu reflectă valoarea de circulație a terenurilor la

nivelul anului 2009. Întrucât în unele contracte s-a menționat expres

că proprietarii au evaluat imobilul supus tranzacționării

exclusiv în scopul calculării taxelor notariale aferente acestei

operațiuni, iar alte contracte privesc tranzacții în familie sau care

au vânzător și cumpărător aceeași persoană, ori

terenurile nu sunt similare. Un alt argument pentru care comisia de

experți nu a reținut drept comparabile contractele menționate în

obiecțiuni a fost acela că, dacă în 2015 nivelul prețurilor

pentru terenuri similare se situează între 10 și 15 euro/mp, în 2009,

când piața era cu 64% mai mare, conform indicelui Darian, nivelul

prețurilor nu putea fi în intervalul 0,2 - 5,02 euro/mp, așa cum

rezultă din contractele invocate de pârâtul apelant. Mai mult, utilizarea

acestor comparabile fără o analiză critică, așa cum

prevede ghidul metodologic de evaluare nr. 630, ar conduce la estimarea unei

valori de piață fără corespondent în realitate.

În

ședința publică din 8 ianuarie 2016, instanța la

solicitarea părților a audiat comisia de experți pentru a

clarifica toate aspectele invocate în obiecțiuni de către

părți. Experții și-au menținut punctul de vedere avut

în ultimul răspuns la obiecțiuni cu privire la valoarea despăgubirii

stabilită pentru anul 2009, ca fiind valoarea menționată în

raportul de expertiză efectuat și s-a clarificat motivul pentru care

expertul H. a formulat opinie separată când s-a răspuns la

obiecțiuni și a apreciat că terenul expropriat are o valoare de

18 euro/mp Experții au reiterat motivele pentru care au ales comparabilele

A-D la stabilirea valorii despăgubirii în anul 2009, apreciind că

acestea au fost cele mai bune comparabile care prezentau caracteristici

apropiate cu terenul expropriat. În ceea ce privește prejudiciul calculat

pentru terenul rămas neexpropriat, expertul H. a arătat că

achiesează la valoarea despăgubirilor stabilite în răspunsul la

obiecțiuni dat de experții G. și I., unde prejudiciul

reclamantelor a fost cuantificat la suma de 3285 euro.

Curtea a

constatat că în fața tribunalului s-a efectuat o expertiză

judiciară de către experții N., O., care a stabilit că

valoarea de piață cea mai probabilă a celor două terenuri

expropriate, la data exproprierii - 2009, este de 34 euro/mp, iar în ceea ce

privește prejudiciul cauzat ca urmare a exproprierii parțiale a

terenurilor, s-a stabilit că terenul rămas neexpropriat în

suprafață de 627 mp a suferit o depreciere calculată la suma de

2201 euro. Expertul P. a formulat opinie separată și a considerat

că terenul aflat în intravilan are o valoare de 25,43 euro/mp, iar terenul

situat în extravilan 17,03 euro/mp.

În fața

primei instanțe s-a dispus efectuarea unei contraexpertize de către

experții D., E. și F. și valoarea proprietății la data

exproprierii 2009 a fost precizată ca fiind 41,40 euro/mp Având în vedere

decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, instanța de apel a

analizat doar momentul exproprierii terenului, întrucât acesta este momentul

relevant pentru stabilirea cuantumului despăgubirii.

Atât prima

expertiză efectuată, cât și contraexpertiza dispusă de

tribunal au fost contestate sub aspectul despăgubirii stabilite de

experți la momentul exproprierii, anul 2009, contrar susținerilor

reclamantelor din concluziile scrise. În consecință, Curtea a determinat

cuantumul despăgubirii pentru terenul expropriat, ținând seama de

expertiza efectuată în apel.

Deși

această expertiză a fost contestată de ambele părți,

Curtea a apreciat că acest raport de expertiză a avut în vedere

comparabile asemănătoare cu terenul în litigiu, respectându-se exigențele

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Reclamantele

au criticat faptul că expropriatorul a folosit ca unic criteriu pentru

stabilirea despăgubirilor situarea terenului în intravilan și

extravilan, dar art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu face o astfel de

distincție. Legea nu cere să fie avute în vedere terenuri

asemănătoare din aceeași parcelă sau tarla, ci din

aceeași unitate administrativ-teritorială, iar stabilirea

despăgubirii s-a făcut prin raportare la prețul cu care se vând

în mod obișnuit imobilele avute în vedere ca și comparabile. Prin

urmare, dacă terenurile expropriate sunt parțial în intravilan

și parțial în extravilan, iar experții au identificat posibile

comparabile și în intravilan și în extravilan, prețul din

tranzacții fiind diferit în funcție de situarea imobilului, este

firesc ca și despăgubirile să reflecte această realitate,

deci criteriul folosit de experți nu contravine dispozițiilor legale

invocate.

Curtea a

apreciat că nu este relevantă contraexpertiza efectuată la

tribunal, de către experții D., E. și F. deoarece toate

contractele de vânzare-cumpărare folosite ca și comparabile sunt din

anul 2007 și 2008, anterioare momentului exproprierii în anul 2009.

Instanța

de apel a constatat că este fondată atât critica reclamantelor

referitoare la cuantumul despăgubirii acordate pentru terenul expropriat,

cât și critica referitoare la faptul că prima instanță nu a

inclus în cheltuielile de judecată acordate și onorariile

experților ocazionate de efectuarea primului raport de expertiză, în

raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora partea

care cade în pretenții este obligată să plătească

cheltuieli de judecată.

În

speță, reclamantele au achitat parte din onorariile experților

pentru cele două lucrări de expertiză încuviințate în

fața primei instanțe. Prima instanță a pronunțat

sentința bazându-se doar prin concluziile celui de-al doilea raport de

expertiză efectuat, însă și efectuarea primei expertize a fost

încuviințată de instanță, iar administrarea ei a presupus

cheltuieli pentru părțile litigante.

Instanța

de apel a statuat că modul în care părțile sunt obligate să

suporte cheltuielile nu se face în funcție de faptul că proba a fost

folosită efectiv pentru pronunțarea soluției, ci prin raportare

la dispozițiile art. 274 C. proc. civ., care stipulează

obligația părții care a pierdut procesul să suporte

cheltuielile de judecată.

Astfel,

reclamantele au achitat avansul pentru onorariile experților pentru prima

expertiză în sumă de 1500 lei, iar pentru diferența de 2690 lei

reclamantele au beneficiat de ajutor public în temeiul art. 24, 25 O.U.G. nr.

51/2008, potrivit încheierii de ședință din 31 martie 2010.

Prima

instanță a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 1785 lei, la care se mai adaugă avansul achitat de reclamante

pentru primul raport de expertiză, 1500 lei, deci pârâtul are

obligația să achite reclamantelor suma de 3285 lei cheltuieli de

judecată în primă instanță. Întrucât pârâtul este parte

căzută în pretenții, Curtea, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr.

51/2008, a obligat să achite statului suma de 2690 lei, reprezentând parte

din onorariile experților pentru care reclamantele au beneficiat de ajutor

public judiciar.

Cu privire la

criticile formulate de pârât, Curtea a constatat că prin Legea nr.

198/2004 s-a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri pentru

executarea lucrărilor de construcții de autostrăzi și

drumuri naționale. Legiuitorul a stabilit în art. 6 că asupra cuantumului

despăgubirii se pronunță o comisie printr-o hotărâre de

stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din lege, expropriatul

nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței

judecătorești competente.

Acțiunea

prevăzută de art. 9 din lege este o cale de atac împotriva

hotărârii emisă de comisia constituită în baza art. 6 din lege,

după cum rezultă și din art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 941/2004,

prin care se permite modificarea cuantumului despăgubirii, instanța

având competență să verifice temeinicia hotărârii numai cu

privire la cuantumul despăgubirii.

În

speță, nu s-au invocat motive de nulitate absolută sau

relativă care să impună anularea hotărârilor de

expropriere, reclamantele invocând doar art. 9 din Legea nr. 198/2004, ceea ce

presupune doar modificarea hotărârilor de expropriere sub aspectul

cuantumului despăgubirii și nu anularea acestora.

Așadar,

Curtea a constatat că primul motiv de apel invocat de către pârât

este fondat și, în consecință, a dispus înlăturarea din

sentință a dispoziției referitoare la anularea parțială

a Hotărârilor nr. 11 din 18 februarie 2009 și nr. 6 din 09 ianuarie

2009 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

Pârâtul a

solicitat menținerea cuantumului despăgubirilor stabilite prin

Hotărârile de expropriere nr. 11 din 18 februarie 2009 și nr. 6 din 9

ianuarie 2009, însă, după cum a rezultat din toate rapoartele de

expertiză efectuate atât în fața primei instanțe, cât și în

fața instanței de apel, cuantumul despăgubirii stabilite de

către expropriator a fost mai mic decât cel menționat în rapoartele

de expertiză efectuate. Pentru considerentele pentru care a fost admis în

parte apelul reclamantei cu privire la cuantumul despăgubirii pentru

terenurile expropriate, Curtea a respins această critică

formulată de pârât.

În ceea ce

privește cuantumul despăgubirii stabilite pentru terenul rămas

neexpropriat în suprafață de 627 mp, Curtea a apreciat critica

fondată.

Atât prima

expertiză cât și expertiza efectuată în apel au statuat că

terenul rămas neexpropriat, situat parțial în intravilan și

parțial în extravilan, poate fi folosit în continuare, însă valoarea

acestuia s-a diminuat, datorită poluării sonore, gazoase și cu

praf, coeficienții de reducere a valorii terenului fiind de 18%.

În

consecință, la nivelul anului 2009, s-a stabilit că valoarea deprecierii

terenului a fost de 3436,58 euro. Această valoare a fost

susținută inițial numai de experții G. și I., apoi

expertul H. a achiesat la concluziile celorlalți membrii ai comisiei.

În a doua

expertiză efectuată la tribunal, s-a susținut că terenul rămas

neexpropriat nu mai poate fi utilizat pentru construcție, având în vedere

distanța mică de la drum până la gardul de protecție a

autostrăzii și nici ca teren agricol, datorită bolovanilor de

mari dimensiuni rămași în urma lucrărilor la autostradă.

Instanța

de apel a apreciat că aceste concluzii vin în contradicție cu cele

din primul raport de expertiză cât și cu expertiza efectuată în

apel și, prin urmare, le-a înlăturat.

În primul

raport de expertiză efectuat la tribunal s-a ținut seama de factorii

de individualizare a terenului rămas neexpropriat, pozitivi (amplasarea în

vecinătatea buclei de acces la autostradă, prezența

utilităților la marginea terenului) și negativi (restricții

de folosire a terenului limitrof autostrăzii, poluarea sonoră, cu

gaze, aspectul urbanistic și confortul urban-social defavorabile,

formă neregulată, degradarea suprafeței ca urmare a traficului

în timpul amenajării buclei de acces) și s-a apreciat corect

cuantumul prejudiciului la 2201 euro.

În raportul

de expertiză realizat în apel comisia de experți a statuat că

terenul rămas neexpropriat a pierdut din valoare și s-a precizat

că vecinătatea nodului rutier A3 duce la apariția poluării,

ceea ce determină un coeficient de reducere de 18%, potrivit buletinul

CET-R nr. 97/2006, pentru poluare sonoră, gazoasă și cu pulberi.

Cu toate acestea, experții au calculat valoarea terenului rămas

neexpropriat în suprafață de 627 mp, care a scăzut la 82%

și nu prejudiciul generat de scăderea valorii terenului cu 18%.

Această

eroare de calcul a fost corectată în răspunsul la obiecțiuni

și a fost calculat prejudiciul pentru terenul rămas neexpropriat la

suma de 3436,58 euro, raportându-se la coeficienții de reducere de 18%

avuți în vedere la efectuarea expertizei. Terenul rămas neexpropriat

are destinația de teren agricol-arabil situat în intravilan-extravilan

și nu are interdicții de construire. Curtea a apreciat că

prejudiciul invocat de reclamante trebuie să fie cert și nu doar

prezumat, iar probațiunea solicitată de reclamante pentru a dovedi

că terenul rămas neexpropriat a devenit inutilizabil trebuia

făcută în condițiile prevăzute de art. 292 C. proc. civ.

Așadar,

Curtea a stabilit că terenul rămas neexpropriat nu a devenit

inutilizabil, iar reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri

în cuantum de 3436,58 euro, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994 și nu la despăgubiri în sumă de 12490 euro, cum a

statuat prima instanță.

Prin

încheierea de ședință din 8 martie 2016, Curtea de Apel Cluj,

secția I civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale

formulate de reclamantele A. și C., în sensul că suma datorată

reclamantelor cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei este

de 5285 lei, în loc de 3285 lei, cum în mod eronat s-a menționat în

hotărâre.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamantele cât și pârâtul.

I.

Reclamantele C. și A. au criticat soluția din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că decizia

este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 25 - 27 din Legea nr.

33/1994, în ceea ce privește despăgubirile stabilite pentru terenul

expropriat și pentru cel rămas neexpropriat.

O primă

critică vizează faptul că, deși în mod corect,

instanța de apel a reținut că sub aspectul stabilirii întinderii

despăgubirii acțiunea este întemeiată și trebuie

soluționată prin prisma dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea

nr. 198/2004, în mod nelegal, însă, a stabilit despăgubirea, cu încălcarea

atât a acestor dispoziții legale, cât și a celor la care se face

trimitere, respectiv dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.

Astfel,

instanța de apel a stabilit valoarea despăgubirii la suma de

66.682,56 euro, reținând că o parte din terenul expropriat este în

intravilan, iar cealaltă parte în extravilan, cu încălcarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede ca singurul

criteriu de determinare a valorii despăgubirii este prețul cu care se

vând în mod obișnuit terenurile de același fel în unitatea

administrativ teritorială.

În

speță, expropriatorul a stabilit valoarea despăgubirii la suma

de 10,50 euro/mp, pentru terenul extravilan și suma de 12,60 euro/mp,

pentru terenul intravilan, iar reclamantele au indicat valoarea de 70 euro/mp,

tot terenul constituind o singură parcelă.

În cauză

s-au efectuat trei lucrări de specialitate, efectuate de 9 experți,

care au convenit ca prețul la momentul exproprierii/transferului dreptului

de proprietate să fie cuprins între 30,45 euro/mp și 41,40 euro/mp,

prin raportare la contracte de vânzare-cumpărare autentice pentru terenuri

reținute ca și comparabile.

Susțin

că, deși, în mod constant pe parcursul soluționării cauzei,

au dovedit cu înscrisuri că, la data exproprierii, întreg terenul era

situat în intravilan, instanța de apel nu a analizat deloc acest aspect.

Instanța de apel a îmbrățișat punctul de vedere al

experților din apel cu privire la valoarea propusă, care stabileau

diferențiat valoarea/mp în funcție de situare în intravilan/extravilan

și nu a analizat dacă a fost stabilită în mod corect amplasarea

terenului. Din actele dosarului rezultă că întregul teren înscris în

Titlul de proprietate nr. 26113/886 și Titlul de proprietate nr.

3330/1835, în suprafață totală de 2900 mp, din care suprafața

expropriată este de 2273 mp, a fost introdus în intravilan în anul 1994.

După ce terenul a fost poziționat pe traseul viitoarei

autostrăzi, o parte a devenit extravilan, respectiv terenul de sub axul

autostrăzii. Din adresa din 20 mai 2008 depusă la dosar de Primăria

comunei Gilău rezultă că sunt persoane care, în aceeași

situație, au fost despăgubite la valoarea de intravilan, deși

terenul este poziționat sub axul autostrăzii, cu motivarea că în

titlul de proprietate terenul figura ca intravilan.

În

conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului

și urbanismul și a H.G. nr. 525/1996, intravilanul unei

localități se stabilește prin Planul Urbanistic General pe

fiecare localitate componentă a comunei, avizat de către organismele

interesate și aprobat de către consiliul local, fapt comunicat

și în adresa din 29 mai 2009 emisă de Consiliul Județean Cluj.

Modificarea limitelor intravilanului localității, incluzând

situația reducerii suprafeței intravilane, nu poate avea loc decât în

baza aceleiași proceduri, ce nu a fost probată în speță.

Amplasarea

terenului în intravilan este atestată și în răspunsul la

obiecțiuni dat de experții N., O. și P. în data de 27 august

2012, înregistrat la dosar în 03 septembrie 2012, la pagina 2, care

menționează că potrivit PUG, ambele parcele de teren se

află în întregime în intravilanul localității, aspect confirmat

și de experții D., E. și F., cu privire la ambele terenuri.

Recurentele

susțin că în alte dosare cu obiect similar, vizând terenuri

expropriate din vecinătate, s-au stabilit de către experți

și, ulterior, de către instanță, valori cuprinse între 45

euro/mp și 60 euro/mp, conform hotărârilor depuse atât în fața

Tribunalului Cluj cât și în fața Curții de Apel Cluj. Terenul

expropriat, indiferent de susținerile expropriatorului, constituie o

singură parcelă, aspect confirmat de toți cei nouă

experți, care au întocmit cele trei lucrări de specialitate în

cauză, iar experții G., I. și H. au reconfirmat acest aspect cu

ocazia audierii în instanță.

Solicită

instanței de recurs să facă o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și să determine

cuantumul despăgubirii prin reținerea corectă a amplasării

întregului teren, în intravilan.

O altă

critică vizează faptul că instanța de apel, în mod

greșit, a determinat valoarea despăgubirii prin însușirea

concluziilor expertizei efectuate în apel, fără a compara concluziile

celor trei rapoarte de expertiză în raport de prețul indicat de

reclamante, ci doar prin raportare la valoarea indicată de expropriator,

încălcând dispozițiile art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994 indică un criteriu legal obiectiv de

determinare a despăgubirilor de către comisia de experți, astfel

încât, la calcularea acestora trebuie să se țină seama de prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare

amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, care, în lumina clarificării

aduse de Curtea Constituțională, este momentul transferului dreptului

de proprietate. În mod nejustificat, în vederea stabilirii valorii

despăgubirii, instanța de apel a avut în vedere raportul de

expertiză efectuat în apel, cu motivarea că cele efectuate în

fața primei instanțe au fost contestate.

Contrar

acestui considerent, este de observat că toate cele trei lucrări de

expertiză efectuate au fost contestate de ambele părți, inclusiv

cel efectuat în apel, acest aspect neconstituind un criteriu de alegere a

probei și cu atât mai puțin de stabilire a valorii despăgubirii.

Cu toate aceste, dintre cele trei rapoarte, care toate au stabilit valoarea

despăgubirii și la momentul exproprierii, pârâtul Statul Român prin

CNADR nu a contestat valorile indicate de experți în rapoartele de la

fond, ci doar în apel.

Recurentele

consideră că instanța trebuia să țină cont de

prețul indicat de comisia de experți D., E. și F. în sumă

de 41.40 euro/mp întrucât acesta este cel mai aproape de realitatea

atestată de contractele depuse la dosar drept comparabile, rezultând o

valoare a terenului expropriat de 94.100 euro, și nu de concluziile

expertizei efectuate în apel.

Deși au

formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în apel,

întrucât comparabilele avute în vedere de experți în apel nu priveau

terenuri similare, iar indicii de corecție au fost aplicați

greșit, au fost menținute valorile comparabilelor fără a se

justifica în mod clar, transparent, modul în care s-au determinat

coeficienții de corecție aplicați și actul normativ avut în

vedere. În condițiile în care în raportul de expertiză s-a

reținut că terenul reclamantelor este arabil, construibil, în zona

metropolitană, nu puteau fi avute în vedere drept comparabile numai

suprafețe în extravilan, dintre care una este fâneață.

Această comparabilă nu a fost înlăturată din analiza

comparativă, deși s-a solicitat acest lucru. Prin urmare, valoarea

finală a fost diminuată și în raport de această

comparabilă.

Susțin

că experții au aplicat un coeficient de 2% la suprafața

comparabilei F, intenționat, pentru a obține o corecție

minimă la comparabila G și a obține valoarea cea mai mică

pentru terenul în litigiu. În consecință, singura lucrare de

expertiză acceptată de părți este raportul întocmit în

primă instanță de experții D., E. și F., care

respectă criteriile legale, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Tot în

susținerea acestei valori, versus valorile indicate de celelalte comisii

de experți, arată că au depus, pe parcursul procesului, mai

multe contracte de vânzare-cumpărare, respectiv Contractele nr. 528 din 12

februarie 2007, între R. și SC S. SA, de unde rezultă o valoare de 54

euro/mp; nr. 3242 din 20 decembrie 2007, între Ș. și SC T. SRL, de

unde rezulta o valoare de 41 euro/mp; nr. 1798 din 20 decembrie 2007, între

Ț. și SC U. SRL, de unde rezultă o valoare de 54,7 euro/mp; nr.

862 din 17 martie 2008, între V. și SC T. SRL, de unde rezultă o

valoare de 50 euro/mp; între Q. și SC T. SRL, de unde rezulta o valoare de

55 euro/mp; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 215 din

29 ianuarie 2009 încheiat între W. și SC AA. SRL, de unde rezultă o

valoare de 48 euro/mp; Sentința civilă nr. 297 din 30 mai 2008 a

Tribunalului Cluj și Decizia civilă nr. 301/A/2008 din Dosarul nr.

x/117/2007 a Curții de Apel Cluj, pentru un teren aflat în tarlaua 17,

similar cu terenul în litigiu de 1697 mp, pentru care s-a stabilit o valoare de

41 euro/mp Tot în dovedire a fost depus și un raport de expertiză

tehnică judiciară efectuat în Dosarul nr. x/117/2008, pentru terenul

situat în tarlaua 17, parcela 34, cu aceleași caracteristici cu terenul în

litigiu, unde s-au stabilit valori la momentul februarie 2009 de 41 euro/mp,

luând zona corecțiilor minime intre 38,49 euro/mp și 44,17 euro/ mp,

utilizând, drept comparabile, contracte care au fost depuse și în prezenta

speță, din perioada în care și expropriatorul a efectuat

raportul pe baza căruia a stabilit despăgubirile oferite.

Din raportul

de evaluare întocmit de expropriator și depus la dosar, efectuat în 24

aprilie 2007, rezultă că însuși expropriatorul a stabilit la acel

moment, pentru terenuri aflate la DN1, o valoare de 29,6 euro/mp, deși

erau terenuri în extravilan, cu utilități la distanță mare.

În fapt,

terenul are o valoare ridicată, respectiv de 70 euro/mp, având în vedere

caracteristicile terenului în litigiu, respectiv faptul că este în

întregime în intravilan, este situat în apropierea DN 1, E 60, are acces la

strada, posibilitate de racordare la toate utilitățile, este un teren

plan, fără înclinație cu pământ de cea mai buna calitate,

în zonă metropolitană liniștită, construibilă, fiind

evaluat la 60 euro/mp încă din anul 2006. Aceasta valoare este

susținută și de multiplele contracte de vânzare-cumpărare

depuse la dosar.

În ceea ce

privește despăgubirea stabilită pentru terenul neexpropriat,

reclamantele critică faptul că instanța de apel, în mod

greșit, a determinat prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a

exproprierii parțiale, respectiv pentru terenul de 627 mp, neexpropriat,

la suma de 3.436,58 euro, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 - 27

din Legea nr. 33/1994.

Aceasta

deoarece s-a apreciat în mod eronat că terenul de 627 mp este situat în

intravilan/extravilan, în condițiile în care din actele dosarului și

lucrările de specialitate efectuate rezultă ca este situat în

întregime în intravilan și faptul că nu este teren construibil,

determinarea acestui prejudiciu de către comisia de experți fiind

incorectă.

Susțin

că expertiza întocmită de experții D., E. și F., care au

stabilit o valoare de 25,960 euro, este cea care acoperă prejudiciul real,

întrucât terenul rămas neexpropriat nu poate fi folosit datorită

noxelor, prafului și poluării produse de constructor și,

ulterior, datorită noxelor, prafului și poluării produse de

mașinile care circulă pe autostradă și pe bucla

autostrăzii, terenul nemaiputând fi folosit la adevărata lui valoare,

de teren construibil. Totodată, arată că au depus la dosar

dovezi foto din care rezultă că pârâtul, cu ocazia lucrărilor de

construcție și organizare de șantier pe parcela

neexpropriată, l-a făcut inutilizabil, conform destinației sale,

lucru constatat și de comisia de experți. Prin urmare, valoarea

totală a despăgubire ce se impune a se acorda reclamantelor este de

120,060 euro (compusă din cele două sume: 94,100 + 25,960).

Au criticat

și faptul că în mod greșit instanța a admis apelul

pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA și a dispus schimbarea

sentinței de fond în sensul înlăturării dispoziției de

anulare parțială a Hotărârilor nr. 11 din 18 februarie 2009

și nr. 6 din 09 ianuarie 2009 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr.

198/2004.

Instanța

de apel, în mod nelegal a reținut că au contestat doar cuantumul

despăgubirilor acordate și nu au invocat motive de anulare sau

nulitate a celor două hotărâri, cu consecința nelegală a

schimbării hotărârii instanței de fond sub acest aspect.

Contrar

reținerilor instanței de apel, reclamantele au invocat motive de

nelegalitate cu privire la ambele hotărâri de expropriere, respectiv

nerespectarea dispozițiilor art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (1) - (2), art.

7 din Legea nr. 198/2004, art. 5 alin. (1) și (9) din Normele

Metodologice, iar instanța de apel nu a răspuns acestei critici.

Totodată, cât timp în cele două hotărâri contestate s-a stabilit

greșit cuantumul despăgubirilor și persoana aparent

îndreptățită la despăgubiri, se impunea anularea

parțială a acestora. În acest sens s-a pronunțat și

instanța supremă în multe decizii de speță.

Pe de

altă parte, în ceea ce privește cea de-a doua hotărâre de

expropriere, ce nu le-a fost comunicată, fiind doar depusă la dosar

și pe care, ulterior, au atacat-o în instanță, în mod

greșit a fost stabilită persoana aparent îndreptățită

la despăgubirea terenului expropriat, respectiv Comuna Gilău, aspect

analizat și apreciat de instanța de fond ca întemeiat, fiind unul

dintre motivele de anulare reținute. Cu toate că instanța de

apel a schimbat hotărârea instanței de fond, nu a combătut, mai

exact nu a analizat deloc raționamentul instanței de fond.

Legea nr.

198/2004 permite contestarea în instanța a hotărârii prin care s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, procedura

efectivă de soluționare fiind cea reglementat de art. 21 - 27 din

Legea nr. 33/1994, astfel încât instanța avea posibilitatea de a

pronunța anularea hotărârii de expropriere.

O altă

critică a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată în primă

instanță acordate de instanța de apel, reclamantele

susținând că în mod greșit s-a acordat suma de 3285 lei în loc

de 5285 lei.

Prin ultima

critică formulată, recurentele susțin și că în mod

greșit instanța de apel a dispus compensarea cheltuielilor de

judecată din apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 274 - 276 C.

proc. civ. În opinia lor, de vreme ce le-a fost admis în proporție

majoritară apelul, se impune a le fi acordate în totalitate cheltuielile

de judecată, reprezentând onorariul expertului I. și onorariul

avocațial, sau cel puțin acordarea acestor cheltuieli

proporțional cu pretențiile recunoscute de instanța de apel. Susțin

că nu pot fi obligate la plata onorariului suportat de pârât în apel

pentru experți, ca urmare a compensării, întrucât motivul de apel al

acestuia ce viza cuantumul despăgubirii a fost respins.

II. Pârâtul

Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA a susținut nelegalitatea deciziei

recurate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., arătând că au fost încălcate dispozițiile

art. 129 C. proc. civ. și art. 26 din Legea nr. 33/1994, coroborat cu

Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015.

O primă

critică privește modalitatea în care a fost stabilit cuantumul

despăgubirii, întrucât valoarea de 66.682,56 euro a fost stabilită cu

încălcarea prevederilor legale, prin utilizarea a 4 contracte de

vânzare-cumpărare, dintre care doar unul constituia o probă

pertinentă, respectiv contractul care releva un preț de

tranzacționare de 4,81 euro/mp.

Celelalte

contracte nu trebuiau să fie valorificate deoarece nu respectau

cerințele impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, comparabilele F

și G vizau tranzacții care fuseseră încheiate în anul 2008, cu

un an înainte de expropriere, iar comparabila H viza un teren situat în

altă unitate administrativ-teritorială.

Pârâtul

susține că a probat cu alte Contracte de vânzare-cumpărare (nr.

928 din 5 august 2009 BNP BB. pentru terenul de 1022 mp, CF 50001 Gilău

sub A+1 cu nr. top 4542 preț 4,42 euro/mp; nr. 899 din 23 iulie 2009 BNP

BB., teren în suprafață de 906 mp și 10 mp cu preț de 0,31

euro/mp; nr. 891 din 23 iulie 2009 BNP BB., teren în suprafață de

1200 mp în extravilan cu prețul de 1,02 euro/mp; nr. 887 din 23 iulie 2009

BNP BB. teren extravilan de 2300 mp, cu nr. cadastral 4681 preț 0,26 mp;

nr. 867 din 10 iulie 2009 BNP BB., intravilan, suprafața de 2781 și

10 mp, preț 2,73 euro/mp; nr. 1033 din 25 septembrie 2009 BNP BB. teren

extravilan de 56 mp, preț 2,12 euro/mp) caracterul netemeinic al

pretențiilor reclamantelor, iar instanța de apel trebuia să

acorde preferință probei cu înscrisuri în detrimentul celei cu

expertiză judiciară, care s-a bazat pe supoziții.

O altă

critică vizează modalitatea în care a fost stabilit prejudiciul, din

perspectiva faptului că reclamantele nu au probat existența lui.

Pentru a

putea exista o reparație în materia exproprierii, prejudiciul trebuie

să existe, să fie cert și să nu fi fost reparat încă.

Or, în

speță, determinarea prejudiciului s-a făcut de către

experți prin raportare la factori ipotetici, reducerea valorii terenului

rămas neexpropriat cu 18% datorită poluării fiind doar o

apreciere nefondată și neîntemeiată a experților. Terenul

rămas neexpropriat poate fi utilizat de către reclamante în

conformitate cu destinația sa, respectiv teren agricol-arabil, situat în

extravilanul și intravilanul localității Gilău,

județul Cluj.

Prin

omologarea unui raport judiciar întocmit cu încălcarea legii, soluția

pronunțată de instanța de apel este nelegală și se

impune casarea ei.

I. Recursul

formulat de reclamantele C. și A. se privește ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

În primul

rând, trebuie subliniat că nu pot forma obiect al analizei instanței

de recurs decât acele critici care vizează nelegalitatea deciziei

recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ.

permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de

nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de

recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt

stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest

scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la

situația de fapt pe care aceasta o constată.

Modul în care

instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit

pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv

de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 11 al

art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului

de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat

la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000.

Așa

fiind, criticile care vizează situația de fapt sau aprecierea

probelor nu vor fi supuse analizei instanței de recurs.

Reclamantele

impută instanței de apel că a stabilit greșit amplasarea

terenului, prin raportare la probele administrate. Astfel, au susținut

că experții au statuat eronat că terenul este amplasat parte în

intravilan, parte în extravilan, în condițiile în care din probe

rezultă o altă stare de fapt, respectiv că terenul este situat

în întregime în intravilan. Or, o astfel de critică pune în discuție

temeinicia hotărârii, iar nu legalitatea ei, neputând fi, deci,

circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

Tot o

critică de netemeinicie, ce nu poate fi cenzurată în recurs, este

și aceea ce privește întinderea despăgubirii acordate de

instanța de apel prin omologarea expertizei efectuate în apel, recurentele

susținând că trebuia să fie însușită expertiza

efectuată în prima instanță de către experții D., E.

și F.

Or,

însușirea de către instanța de apel a unui anumit raport de expertiză

ține tot de aprecierea probelor, chestiune ce nu poate fi analizată

în recurs față de actuala structură a art. 304 C. proc. civ.

Recurentele

au susținut încălcarea dispozițiilor art. 26 - 27 din Legea nr.

33/1994, critici care nu sunt fondate.

În ceea ce

privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, din perspectiva criteriilor de stabilire a cuantumului

despăgubirii, respectiv a prețului cu care se vând în mod

obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

aceasta nu este fondată.

Reclamantele

au susținut că prin reținerea amplasamentului terenului atât în

intravilan cât și în extravilan, valoarea terenului a fost diminuată,

că terenul constituie o singură parcelă, aspect confirmat de

toți cei nouă experți care au întocmit în cauză

lucrări de specialitate, iar pentru alte terenuri învecinate, cu

aceleași caracteristici, valoarea a oscilat între 45 euro/mp și 60

euro/mp, critici vizând componenta valorii reale a imobilului expropriat.

Potrivit art.

26 din Legea nr. 33/1994, "Despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite" (alin. (1)), iar "La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de d