ÎCCJ, Decizia nr. 12/2015

Rejudecarea apelului după casare. Raportul între efectele deciziei de casare și  efectele deciziei Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial înainte de soluționarea cauzei. Obligativitatea hotărârii instanței de contencios constituțional. 2. Principiul nemijlocirii probelor. Valorificarea de către instanța de rejudecare a unui raport de expertiză administrat într-un ciclu procesual anterior.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi de atac. Apelul.

Index alfabetic :

decizie de casare

-decizie de neconstituționalitate

-probe

-expropriere

-despăgubiri

Constituția României, art. 147

C.proc.civ. din 1865, art. 169, art. 315

Legea nr. 33/1994, art. 26

1

.  Aplicând a fortiori cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 206/2013, prin care a fost dezlegată problema referitoare la

prioritatea deciziilor date în controlul de constituționalitate [general obligatorii – art. 147 alin. (4) din Constituție] în concurs cu decizii date de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii [dezlegarea dată problemelor de drept judecate sunt obligatorii pentru instanțe – art. 330

7

alin. (4) C.proc.civ.], rezultă că, în contextul în care pe parcursul soluționării cauzei în apel în rejudecare după casare și până la pronunțarea unei hotărâri definitive, a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, instanța de apel în mod corect a făcut aplicarea efectelor deciziei instanței de contencios constituțional în concurs cu cele ale deciziei instanței de casare (obligatorii pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 C.proc.civ.), cu privire la  problemele de drept dezlegate prin aceasta.

Obligativitatea generală a deciziilor Curții Constituționale, principiul prevăzut de norma constituțională sus citată, dezleagă chestiunea priorității efectelor Deciziei nr. 12/2015, în concurs cu cele stabilite prin decizia de casare. Astfel, urmare a celor statuate prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, rezultă că verificarea cuantumului despăgubirilor și a daunelor ce se cuvin reclamantei ca efect al exproprierii, trebuie a se face în raport cu data transferului dreptului de proprietate, iar nu cu data efectuării raportului de expertiză, astfel cum se stabilise prin decizia de casare.

2.

Opțiunea instanței de rejudecare în sensul de a valorifica o probă deja dobândită cauzei într-o etapă procesuală anterioară este pe deplin valabilă, întrucât hotărârea instanței de apel se poate fundamenta pe probele administrate la prima instanță, dar și pe probele administrate în apel, ori parte pe probele administrate la prima instanță și parte în apel,  sau administrate numai la prima instanță sau numai în apel, iar dacă instanța de apel rejudecă pricina, și pe înscrisurile administrate în recurs; nu ar putea fi însă valorificate probele a căror nulitate a fost constatată în mod explicit de instanța care judecă în acea etapă procesuală sau de către instanțele de control judiciar, sancțiunea nulității probei conducând la înlăturarea acesteia din ansamblul probator al cauzei.

Probele administrate în etapele procesuale anterioare intră în sfera de aplicare a principiului nemijlocirii administrării probelor în fața instanței de judecată, regulă aplicabilă pentru întregul proces, iar nu numai pentru o etapă procesuală.

Secția I civilă, decizia nr. 2133 din 9 octombrie 2015

Prin sentința civilă nr. 75 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, excepții invocate de pârâtă.

S-a admis acțiunea intentată de reclamanta SC D.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și, în consecință, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 41.891 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății efective, cu titlu de justă despăgubire pentru terenul expropriat situat în comuna Gilău, arabil extravilan, tarlaua x7, în suprafață de 600 mp; arabil în intravilan, tarlaua x7, în suprafață de 166 mp, identificat prin nr. cadastral xx96 și categoria de folosință arabil în intravilan, tarlaua x7, în suprafață de 429 mp, identificat prin nr. cadastral xx97, parte din tarla x7, în suprafață totală de 2.721 mp, din care proprietarului îi rămâne suprafața de 1.526 mp pentru care i se cuvin daune rezultate în urma exproprierii, în cuantum de 12.258 euro, motiv pentru a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei și suma de 12.258 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății efective, cu titlu de daune aduse proprietarului.

Tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 71 din 23.04.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Gilău, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 49.169,75 lei, reprezentând echivalentul a 13.797 euro, în favoarea persoanelor îndreptățite M.V. și SC D.C. SRL, pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 600 mp, situat în tarlaua x7, pentru terenul în suprafață de 166 mp arabil intravilan identificat prin nr. cadastral xx96 situat în tarlaua x7 și pentru terenul în suprafață de 429 mp arabil intravilan situat parțial în tarlaua x7 în suprafață totală de 2.721 mp din care proprietarului i-a rămas suprafața de 1.526 mp. Reclamanta a refuzat să semneze procesul-verbal nr. 71 atașat hotărârii, pentru motivul că prețul stabilit este sub valoarea de circulație a terenurilor din zona respectivă.

S-a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă și interes în cauză, deoarece în procesul-verbal care face parte integrantă din hotărârea nr. 71/2008, se menționează că titularii dreptului de proprietate au fost identificați în baza documentației tehnico-cadastrale înregistrate la OCPI Cluj la 20.12.2007, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xx07/2004 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x0/2007, care fac dovada că la data de 6.05.2004 s-a transmis dreptul de proprietate de la vânzătorii S.M. și M.S., în favoarea lui C.D. și C.D.V., iar apoi, aceștia din urmă, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x05/2007, au transmis dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, asupra terenului intravilan înscris în CF xx12, nr. top comasat xx95/1, arător în suprafață de 2.877 mp.

Prima instanță a reținut că din raportul de expertiză efectuat de comisia de experți alcătuită din B.G., F.C. și B.Ș. a rezultat că terenul proprietatea reclamantei (având categoria de folosință arabil), este situat pe limita dintre intravilanul și extravilanul localității Gilău, în tarlaua x7, parcelele xx63-xx65 și are o suprafață de 2.721 mp, din care pentru construirea autostrăzii Brașov-Cluj-Borș este necesară exproprierea unei suprafețe de 1.195 mp compusă din două parcele: 767 mp și 429 mp; în urma exproprierii, proprietarului îi rămâne o suprafață de 1.526 mp.

Valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei, calculate conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este de 41.891 euro, la un preț de 45,90 euro/mp pentru terenul în suprafață de 429 mp situat în intravilan și 24,30 euro/mp pentru terenul în suprafață de 166 mp situat în extravilan.

Pentru terenul în suprafața de 1.526 mp rămas neexpropriat, situat în intravilan, a cărui valoare s-a diminuat cu 15-20%, s-a apreciat, în baza aceleiași expertize, că reclamantei i se cuvin despăgubiri în sumă de 12.258 lei.

I.2. Prin decizia civilă nr. 300/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR SA împotriva sentinței civile nr. 75/2010 a Tribunalului Cluj.

Instanța de apel a dispus efectuarea expertizei noi topografice de către expertul B.I., din concluziile căreia a rezultat că terenul în litigiu este situat în localitatea Gilău, pe drumul de acces din DN 1 și se identifică în tarlaua x7, parcela 1, făcând parte din CF  xx12, nr. top comasat xx95/1, având conversia în CF nr. xx766. Terenul în litigiu este afectat de lucrările de construire a autostrăzii în zona Gilău, fiind parcelat cadastral în 4 parcele cadastrale: xx96, xx97, xx98 și xx99.

Instanța de apel a constatat, contrar susținerilor apelantului, că din concluziile raportului de expertiză topografică rezultă identitatea dintre terenurile expropriate prin hotărârea nr. 71/2008, parcelele xx96 și xx97, cu terenul înscris în CF nr. xx12, nr. top comasat xx95/1 aflat în proprietatea tabulară a reclamantei; prin urmare, s-a apreciat că există identitate între persoana reclamantei și persoana titulară a dreptului de proprietate asupra terenului expropriat.

Evaluarea despăgubirilor cuvenite reclamantei s-a făcut de către o comisie de experți conform recomandărilor Standardelor internaționale de evaluare IVSC, metoda de evaluare a valorii de piață prin comparația prețurilor unor proprietăți similare și competitive cu proprietatea ce se evaluează, într-o corelare cu diferențe între proprietățile comparate. La obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză, comisia de experți a răspuns detaliat, arătând că își mențin concluziile inițiale.

Raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.

I.3. Prin decizia nr. 7032 din 11 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR SA, împotriva deciziei civile nr. 300/A/2010 a Curții de Apel Cluj, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Înalta Curte a reținut că instanțele de fond și de apel au soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor. Prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt, raportul de expertiză judiciară nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât informațiile pe care acesta s-a fundamentat sunt  în dezacord cu cerințele impuse de lege.

Instanța de casare a reținut că nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dată fiind inevitabila negociere a prețului. În consecință, nu pot fi validate concluziile unui raport de expertiză în care, contrar prevederilor legale aplicabile, experții au motivat că nu au luat în considerare eventualele prețuri din tranzacții, deoarece tranzacțiile au stagnat și valorile înregistrate în contractele de vânzare-cumpărare nu reflectă realitatea, acestea fiind mult inferioare valorilor reale negociate, din considerente economice.

Cu ocazia rejudecării, instanței de apel i s-au dat îndrumări în sensul de a dispune efectuarea unui nou raport de expertiză în condițiile legii, pentru a respecta criteriul pe care doar legea îl poate impune, în acest sens fiind relevante toate înscrisurile ce furnizează informații concludente, cum ar fi prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, precum și orice alte relații care sunt compatibile ci normele legale incidente.

II.1.Urmare a primei casări cu trimitere, prin decizia civilă nr. 27/A din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR, împotriva sentinței civile nr. 75/2010 a Tribunalului Cluj.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în rejudecarea apelului a fost completată probațiunea cu contracte autentice de vânzare-cumpărare și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului la 3 momente relevante (data exproprierii - 23.04.2008, data efectuării raportului de expertiză în primul apel și data efectuării expertizei în rejudecare), precum și prejudiciul suferit prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat, de, asemenea, în considerarea acelorași 3 momente.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că nu se poate aplica metoda comparațiilor directe, deoarece în zona în care este situat terenul în litigiu, nu au fost efectuate tranzacții care să poată fi folosite drept comparabile, întrucât contractele depuse de pârâtă fie au o dată prea îndepărtată față de aceea a evaluării, fie vizează terenuri cu caracteristici total diferite, din zone diferite sau având alte categorii de folosință, ori sunt  contracte încheiate între rude, cu prețuri la minimul grilei notariale, în timp ce altele au ca obiect cote de drum sau amenajări. De asemenea, s-a reținut că terenul rămas neexpropriat, în suprafață de 458 mp, a suferit o diminuare a valorii sale ca urmare a exproprierii dispuse, pentru că nu are acces la un drum public și nu este construibil din cauza formei și a restricțiilor urbanistice, evaluarea acestui teren făcându-se cu ajutorul formulei de calcul prin bonitare.

În rejudecarea apelului, s-a efectuat un raport de expertiză care a stabilit valori mai mari pentru terenul expropriat, astfel: 60.945 euro la data exproprierii, 48.995 euro la data întocmirii raportului de expertiză și 29.494 euro la data efectuării ultimului raport de expertiză (pentru ultima evaluare utilizându-se metoda comparației prin bonitare și nu cea a comparației directe, pentru că nu au fost identificate contracte privind terenuri cu caracteristici similare). Pentru terenul rămas neexpropriat, s-a stabilit un prejudiciu de: 13.244 euro la data exproprierii, 10.647 euro la data efectuării primului raport de expertiză și 6.409 euro la data efectuării raportului de expertiză în rejudecare.

Fiindcă la data exproprierii nu au fost acordate deloc despăgubiri pentru terenul reclamantei rămas neexpropriat, fiind stabilite despăgubiri în cuantum mai mic decât cel stabilit prin raportul de

expertiză în rejudecare, plângerea reclamantei a fost considerată ca fiind fondată.

Față de data efectuării raportului de expertiză în primul ciclu procesual, valoarea stabilită cu titlu de prejudiciu pentru terenul rămas neexpropriat și diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei prin expertiza efectuată în rejudecarea apelului, este de 59.642 euro.

Valorile stabilite prin raportare la data efectuării raportului de expertiză în rejudecare, sunt mai mici decât cele avute în vedere de prima instanță, astfel încât instanța de apel a considerat că nu și le poate însuși, nu doar pentru că a fost aplicată metoda comparației prin bonitare (în condițiile în care nu au putut fi identificate contracte pentru terenuri similare), ci și pentru că apelantul nu-și poate crea o situație favorabilă doar uzând de căile de atac în vederea prelungirii procesului, pentru ca, în condiții de recesiune economică, să profite apoi de scăderea prețurilor.

II.2 Prin decizia nr. 61 din 16 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR SA, împotriva deciziei civile nr. 27/A/2013 a Curții de Apel Cluj, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că sunt fondate ambele motive de recurs, atât cel care vizează modul de soluționare a excepțiilor, cât și cel privind stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii.

Astfel, instanța de casare a apreciat că este greșită concluzia din decizia recurată în sensul că „soluția instanțelor de fond cu privire la excepțiile invocate de pârâtă a rămas irevocabilă”; câtă vreme hotărârea pronunțată în apel în primul ciclu procesual a fost casată, iar prin apelul exercitat împotriva hotărârii fondului și apoi prin recursul exercitat împotriva deciziei din apel, pârâtul a contestat modul de soluționare a excepțiilor invocate, astfel încât, în rejudecare, instanța de apel avea obligația de a se pronunța și cu privire la excepții, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (3) C.proc.civ.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte a reținut că, raportat la prevederile art. art. 44 din Constituție și art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea justă și echitabilă pentru imobilul expropriat se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar stabilirea cuantumului acestor despăgubiri se realizează la momentul întocmirii raportului de expertiză în rejudecare, respectiv iunie 2012, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 7032/2011, pronunțată de Înalta Curte în primul ciclu procesual.

Întrucât reclamanta a înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia a contestat cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, aceasta trebuie să-și asume și momentul în raport de care urma să se stabilească despăgubirea, întrucât nu se poate stabili cuantumul despăgubirii la un alt moment decât cel prevăzut de lege, sub motivul existenței unor fluctuații ale prețurilor de tranzacționare a terenurilor similare celui expropriat pe piața imobiliară.

Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare.

Instanța supremă a mai stabilit că instanța de rejudecare avea obligația de a cere experților să facă verificări cu privire la prețurile terenurilor ce rezultau din tranzacțiile încheiate la agenții imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă, urmând ca, pe baza informațiilor primite, să procedeze la evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții; numai în măsura în care informațiile culese în urma unor astfel de verificări prin care s-ar indica neîncheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele din aceeași unitate administrativ teritorială, experții puteau apela la alte comparabile decât prețul de vânzare în determinarea despăgubirilor aferente exproprierii.

În plus, îndrumările date de instanța de casare au fost că data despăgubirilor va fi cea a raportului de expertiză de la momentul rejudecării apelului, astfel cum s-a stabilit prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, urmând a se stabili și daunele aduse proprietarilor prin expropriere, precum și să analizeze excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâtă, precum și prejudiciul suplimentar datorat reclamantei, raportat la probele din dosar.

III.1. Prin decizia civilă nr. 1008/A din 20 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția  I civilă, apelul formulat de pârât a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel, în rejudecare a reținut și apreciat următoarele:

Respectând îndrumările obligatorii date de instanța de casare, conform art. 315 alin. (1)

C.proc.civ., în această nouă rejudecare instanța de apel a analizat mai întâi, potrivit art. 137 alin. (1) C.proc.civ., excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a reclamantei, invocate de către pârât în fața primei instanțe; aceste excepții procesuale au fost respinse motivat de tribunal, însă au fost reiterate în apel și au constituit motiv de recurs și  în fața instanței supreme.

S-a reținut că prin hotărârea nr. 71/2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în scopul realizării obiectivului de investiții autostrada Brașov-Cluj-Borș, din tarlaua x7 în suprafață totală de 2.721 mp s-a expropriat suprafața de 1.195 mp, astfel: din nr. cad. xx96 suprafața de 600 mp arabil extravilan și 166 mp arabil intravilan, iar din nr. cad xx97 suprafața de 429 mp arabil intravilan; în aceste condiții, a rămas neexpropriată o suprafață de teren de 1.526 mp, din care 458 mp intravilan cu nr. cad. xx98 și 1.068 mp tot intravilan din nr. cad. xx99;  persoanele aparent îndreptățite să primească despăgubirile stabilite în sumă de 49.169,75 lei sunt numitul M.V. și reclamanta SC D.C. SRL.

În procesul-verbal nr. 71/2008, încheiat de aceeași Comisie pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a menționat, de asemenea, că terenul expropriat face parte din nr. cad. xx96 și nr. cad. xx97, ambele din tarlaua x7 a comunei Gilău, iar la rubrica „documente” din acest proces verbal s-au menționat: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xx07/2004 (prin care S.M. și M.S. le-au vândut cumpărătorilor C.D. și C.D.V., terenul intravilan înscris în CF xx12, nr. top comasat xx95/1 arător în suprafață de 2.877 mp pentru prețul de 150.000.000 lei) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x05/12007 (prin care vânzătorii C.D. și C.D.V. i-au vândut reclamantei SC D.C. SRL, terenul în suprafață de 2.877 mp înscris în CF nr. xx12, nr. top comasat xx95/1 cu destinația arător, pentru prețul de 100.000 euro).

Potrivit încheierii nr. 84557/2007, reclamanta SC D.C. SRL  și-a intabulat dreptul de proprietate în CF nr. xx12, nr. top xx95/1, asupra terenului arător în suprafață de 2.877 mp.

Prin raportul de expertiză efectuat de experții F.C.C., B.G. și B.Ș., s-a identificat tarlaua x7, parcelele 1263-1265, constatându-se că terenul reclamantei are o suprafață de 2.721 mp, din care s-a expropriat suprafața de 1.195 mp, astfel: 766 mp cu nr. cad. xx96 (600 mp extravilan și 166 mp intravilan) și 429 mp intravilan cu nr. cad. xx97.

Calitatea procesuală activă constă în cerința existenței unei identități între persoana reclamantei și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății. În evaluarea excepției lipsei calității procesuale active, instanța de rejudecare a apreciat că reclamanta și-a intabulat cu titlu de cumpărare dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.877 mp prin încheierea nr. 84557/2007, în CF xx12, nr. top comasat xx95/1 (suprafața măsurată fiind de 2.721 mp), din care 1.195 mp au fost expropriați de către pârât, iar suprafața de 1.526 mp rămasă neexpropriată a suferit o diminuare a valorii, ca urmare a exproprierii unei părți din teren; în consecință, instanța de apel a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză.

Interesul procesual este folosul practic, imediat, pe care o reclamantul îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. S-a apreciat că, în cauza de față, reclamanta are un interes material, patrimonial, născut și actual, precum și personal.

Pe fondul cauzei, curtea de apel, potrivit îndrumării obligatorii date de instanța de casare conform art. 315 alin. (1) C.proc.civ., a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică judiciară cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, având ca obiective stabilirea prețului de circulație al terenului în litigiu în anul 2012, precum și daunele produse proprietarului prin expropriere.

În vederea asigurării aplicării criteriului legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 - „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială” - cu referire la luna iunie 2012, potrivit momentului indicat prin decizia de casare, instanța de apel a făcut demersuri în acest sens: astfel, a dispus emiterea unor adrese către Primăria comunei Gilău, OCPI Cluj și Camera Notarilor Publici Cluj, pentru a transmite contracte autentice de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la terenuri situate în aceeași zonă a localității Gilău în anul 2012, similare cu terenul în litigiu.

Urmare a acestor demersuri, OCPI Cluj a comunicat contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. x13/2012 cu privire la un imobil situat în localitatea Gilău, nr. cad. xx94 și nr. cad. xx95  și actul de dezmembrare aut. sub nr. xx45/2012 cu privire la un imobil situat în comuna Gilău, nr. cad. xx244, nr. cad. xx245 și nr. cad. xx246. Camera Notarilor Publici Cluj a transmis „Raportul de evaluare fond imobiliar al județului Cluj”, paginile aferente localității Gilău, înregistrat sub nr. 7025/2011, valabil în anul 2012. Societatea Profesională Notarială S.V.B., a comunicat o serie de contracte de vânzare-cumpărare autentice, încheiate cu privire la trenuri similare cu terenul în litigiu, situate în aceeași zonă, în anul 2012. Pe de altă parte, apelanta CNADNR SA a depus la dosar, un număr de 7 contracte autentice de vânzare-cumpărare.

Toate aceste documente au fost aduse la cunoștința experților O.P., N.D.S. și A.Ș., care, prin raportul de expertiză tehnică judiciară, au concluzionat următoarele: prin exproprierea dispusă, parcela inițială în suprafață de 2.721 mp a fost fragmentată în patru parcele mai mici, cu suprafețe de 458 mp (nr. cad. xx98), 429 mp (nr. cad. xx97), 1.068 mp (nr. cad. xx99) și 766 mp (nr. cad. xx96) ; la nivelul anului 2012, valoarea terenului expropriat era de 11.146 euro (595 mp x 9,82 euro/mp + 600 mp x 8,84 euro/mp), iar dauna produsă proprietarului era de 10.488 euro (1.068 mp x 9,82 e/mp), deoarece în urma exproprierii, parcela cu nr. cad. xx99 în suprafață de 1.068 mp rămasă neexpropriată, devine inutilizabilă, întrucât este situată de partea cealaltă a autostrăzii și, pentru acest motiv, rămâne lipsită de acces.

La data de 18 februarie 2015, apelanta CNADNR a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, solicitând, în principal, cenzurarea raportului de expertiză cu privire la concluziile referitoare la „prejudiciul” cauzat părții reclamante, iar, în subsidiar, obligarea comisiei de experți la refacerea raportului de expertiză, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Totodată, a anexat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xx7 din 7 martie 2012.

Ulterior, la data de 1 aprilie 2015, apelanta C.N.A.D.N.R. a depus la dosar note scrise, prin care a arătat că, având în vedere dispozițiile deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale, experții și instanța urmează să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la momentul transferului dreptului de proprietate

. Cum terenul în litigiu a intrat în domeniul public al Statului Român și în administrarea apelantei C.N.A.D.N.R. la data de 23.04.2008, pentru calcularea cuantumului despăgubirii, atât instanța cât și experții judiciari trebuie să se raporteze la tranzacții autentice perfectate anterior exproprierii, anume 23.04.2008. În acest sens, apelanta a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. x46/2008.

Intimata SC D.C. SRL, prin notele scrise depuse la dosar, precum și la termenul din 6 mai 2015, a solicitat respingerea obiecțiunilor formulate de apelantă la raportul de expertiză, având în vedere decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, conform căreia despăgubirile urmează să fie stabilite la data transferului dreptul de proprietate, respectiv la data de 23.04.008, când s-a emis hotărârea de expropriere, întrucât o astfel de variantă a raportului de expertiză a fost efectuată în dosarul nr. xx13/117/2008*.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la același termen din 6 mai 2015, a solicitat respingerea obiecțiunilor formulate de apelantă, ca fiind rămase fără obiect.

Curtea de apel la termenul din 6 mai 2015, a respins obiecțiunile pârâtului la raportul de expertiză, față de statuările din decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale.

În acest context, instanța de apel a apreciat că, într-adevăr, în dosarul nr. xx13/117/2008*, comisia de experți alcătuită din S.N., M.D. și T.M., a stabilit că valoarea totală a terenului la data exproprierii 23 aprilie 2008, este de 60.945 euro (echivalentul a 217.988 Ron;  V = 1.155 mp x 51 euro/mp = 60.945 euro sau 217.988 lei, la cursul BNR de 1 euro = 3,5768 RON).

La stabilirea acestui cuantum al despăgubirilor, experții au luat în considerare drept comparabile, contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică între persoane fizice și juridice, deoarece au fost încheiate la prețul real al tranzacției, spre deosebire de contractele de vânzare-cumpărare încheiate între persoane fizice, în care prețurile s-au stabilit la nivelul prețurilor minimale din grila notarială.

Astfel, s-a constatat că în contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. x46/2008, prețul pentru un teren în suprafață de 2.780 mp înscris în CF nr. xx15, nr. top xx59 având categoria de folosință fânaț, a fost de 27.800 lei. Instanța de apel a decis înlăturarea acestui contract dintre comparabilele relevante în cauză, pentru același motiv pentru care experții au luat în considerare doar contracte autentice de vânzare-cumpărare încheiate între persoane fizice și persoane juridice, iar nu contracte de vânzare-cumpărare încheiate între persoane fizice în care nu s-a menționat prețul real al tranzacției, ci prețurile minimale din grila notarială, pentru evitarea plății unor impozite mai mari pe tranzacții.

De asemenea, s-a constatat că în răspunsul la obiecțiuni, comisia de experți alcătuită din S.N.,

M.D. și T.M. a stabilit că valoarea prejudiciului pentru parcela cu nr. cad. 3099 la data exproprierii, 23 aprilie 2008, ca fiind V=1.068 mp x 51 e/mp x 40/100 = 21.787 euro echivalent cu 77.928 lei (suprafața rămasă neexpropriată fiind de 1.526 mp), iar pentru parcela cu nr. cad. 3098 în suprafață de 458 mp valoarea despăgubirilor este de 13.244 euro.

Având în vedere că despăgubirile calculate de experți în favoarea reclamantei pentru terenul expropriat în suprafață de 1.195 mp la data exproprierii 23 aprilie 2008, erau de 60.945 euro, că Tribunalului Cluj prin sentința civilă nr. 75/2010 a acordat doar 41.891 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, adică mai puțin cu 19.054 euro față de valoarea stabilită de experți la data exproprierii, dar reclamanta nu a declarat apel împotriva sentinței, curtea de apel a înlăturat ca nefondate criticile apelantului pârât cu privire la despăgubirile acordate de prima instanță pentru terenul expropriat.

În privința daunelor cauzate reclamantei prin expropriere pentru terenul neexpropriat în suprafață de 1.526 mp (parcela în suprafață de 458 mp cu nr. cad. xx98 și parcela în suprafață de 1.068 mp cu nr. cad. xx99), comisia de experți alcătuită din L.S.N., M.D. și T.M. a stabilit că la data de 23 aprilie 2008 (data exproprierii) acestea erau de 35.031 euro, în timp ce prima instanță a stabilit daune rezultate în urma exproprierii în favoarea reclamantei (pentru terenul rămas neexpropriat în suprafață totală de 1.526 mp), în cuantum de 12.258 euro, așadar, cu 22.773 euro mai puțin decât a acordat prima instanță

,

daune calculate la data efectuării primului raport de expertiză, respectiv luna mai 2009.

Experții L.S.N., M.D. și T.M. au motivat că reclamantei i s-a produs prejudiciul evaluat la suma de 35.031 euro, deoarece parcela cu nr. cad. xx98 (în suprafață de 458 mp) a devenit teren neconstruibil în urma exproprierii și nu are acces la un drum de utilitate publică, iar parcela cu nr. cad. xx99 (în suprafață de 1.068 mp) a devenit teren neconstruibil din cauza restricțiilor urbanistice, ca urmare a exproprierii.

La rândul lor, experții F.C.C., B.G. și B.Ș. au concluzionat, că partea din teren neexpropriat, fiind limitrofă amplasamentului autostrăzii, nu va dobândi un spor de valoare, ci dimpotrivă, valoarea ei va fi diminuată cu 15-20% în funcție de evoluțiile din piața imobiliară, din cauza restricțiilor impuse dezvoltatorilor imobiliari prin planul urbanistic general, prin modificarea regimului tehnic al zonei, impus de construcția autostrăzii (experții arătând că cele două parcele de teren nu se vor preta decât pentru realizarea unor plantații de protecție), poluarea sonoră și gazoasă (din cauza noxelor eliberate în atmosferă de autovehiculele care vor

circula pe autostradă).

Prin urmare, curtea de apel a înlăturat ca nefondate criticile formulate de către pârât și în ceea ce privește soluția primei instanțe de acordare a despăgubirilor aduse reclamantei ca urmare a exproprierii, pentru suprafața rămasă neexpropriată de 1.526 mp, precum și cele referitoare la cuantumul acestora.

În ceea ce privește raportul dintre îndrumările date prin decizia de casare și efectele Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 3 martie 2015, curtea de apel a reținut și apreciat următoarele:

Îndrumările date de instanța de casare sunt obligatorii pentru instanța de trimitere conform art. 315 alin. (1) C.proc.civ., astfel că, în considerarea acestora, curtea de apel a dispus efectuarea raportului de expertiză de către experții O.P., N.D.S. și A.Ș.; comisia de experți a concluzionat că, la nivelul anului 2012, valoarea terenului expropriat de la reclamantă în suprafață de 1.195 mp era de 11.146 euro, iar dauna adusă proprietarului pentru terenul rămas neexpropriat în suprafață de 1.068 mp era de 10.488 euro (experții omițând însă să evalueze și parcela în suprafață de 458 mp care ar valora 4.271,85 euro potrivit acelorași raționamente, situație în care rezultă un total 14.759 euro, în consecință, și această parte a despăgubirilor – prejudiciul produs prin expropriere – fiind mai mare decât suma de 12.258 euro stabilită și acordată de prima instanță).

Așadar, daunele stabilite la nivelul anului 2012, calculate de experți în rejudecare, sunt mai mari decât cele acordate de prima instanță, însă împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel numai pârâtul, astfel că, instanța de rejudecare a concluzionat că despăgubirile în favoarea reclamantei nu pot fi majorate în apelul părții adverse.

Curtea de apel a apreciat că singura problemă care se pune, este aceea că despăgubirile acordate reclamantei de prima instanță pentru terenul expropriat în suprafață de 1.195 mp au fost de 41.891 euro, în timp ce experții care au efectuat rapoartele de expertiză în rejudecare, le-au calculat la suma de 11.146 euro, la nivelul anului 2012; ca atare, s-a apreciat că, strict sub acest aspect, față de îndrumările obligatorii date de instanța de casare, s-ar fi impus admiterea apelului pârâtului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reducerii despăgubirilor la suma de 11.148 euro, în loc de 41.891 euro (în echivalent lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Însă, avându-se în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 3 martie 2015, s-a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004), raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituționale, curtea de apel a considerat că, practic, în materia exproprierii, s-a introdus principiul conform căruia

despăgubirile cuvenite proprietarului expropriat se stabilesc la data exproprierii

, respectiv la

data transferului dreptului de proprietate

de la expropriat la expropriator.

Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Având de optat între îndrumările date de instanța de casare și decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, curtea de apel a acordat prioritate acesteia din urmă.

Pe de altă parte, instanța de apel a mai arătat că, de altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 12/2011 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat, referindu-se la deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și nr. 1360/2010 că „dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”; prin analogie, curtea de apel a apreciat că este valabilă și în speța de față această dezlegare cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, în sensul că prevederile din art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 și cele ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la obligativitatea stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat la data întocmirii raportului de expertiză nu mai sunt în vigoare, astfel că despăgubirile nu se mai calculează la data întocmirii raportului de expertiză, ci la momentul transferului dreptului de proprietate; acest raționament este valabil și în prezenta cauză care nu era soluționată definitiv la data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 C.proc.civ., curtea de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

Împotriva  acestei decizii, pârâtul Statul Român prin CNADNR SA a declarat recurs, prevalându-se de ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 teza finală C.proc.civ.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, și, în principal (doar pentru ipoteza în instanța de recurs va aprecia că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării unor noi probe – expertiză topografică și de evaluare), casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru efectuarea unor noi expertize tehnice topografice și de evaluare, cu respectarea prevederilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, precum și a dispozițiilor Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale; în subsidiar, a solicitat modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea cererii  reclamantei prin care a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 71/2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind încălcate dispozițiile art. 315 alin. (1) C.proc.civ., în sensul nesocotirii  îndrumărilor instanței supreme cuprinse în decizia de casare nr. 61/2014, dar și Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale.

Recurentul a arătat că instanța de apel în mod greșit nu a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză topografică sau completarea lucrării existente la dosar - soluționând excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes pe baza probelor deja administrate.

Prin memoriul de recurs, recurentul a învederat că reiterează excepția lipsei de interes a cererii formulate de reclamanta SC D.C. SRL, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Cu referire la aceste două excepții procesuale, recurentul a susținut că în primul ciclu

procesual, în fața instanței de apel, a fost administrată proba cu expertiză topo care a avut ca obiectiv principal stabilirea corespondenței dintre terenul reclamantei identificat cu nr. topo comasat xx95/1, înscris în CF nr. xx12 și terenul expropriat identificat cadastral cu nr. xx96 și xx97.

După depunerea lucrării, pârâta a formulat obiecțiuni prin care a arătat că există cel puțin o eroare materială în privința inventarului de coordonate, evidențiind că o suprafață de 13 mp este în afara amprizei autostrăzii Brasov-Cluj-Borș, fapt care echivalează cu o afectare doar parțială a terenului reclamantei prin măsura exproprierii.

În rejudecare, având în vedere faptul că instanța de apel, în primul ciclu procesual, a respins obiecțiunile sale, apelantul pârât a solicitat instanței de apel să încuviințeze comunicarea obiecțiunilor către expertul topo în vederea formulării unei completări a lucrării și/sau efectuarea unui nou raport de expertiză topografic; în acest sens a decis și instanța de casare prin care s-a stabilit că instanța de apel trebuie să analizeze excepțiile invocate de către apelantul pârât.

Deși apelantul pârât a revenit cu solicitarea de a se completa raportul efectuat de expertul topograf B.I. în ședința publică din 4 februarie 2015, instanța de apel a respins proba cu următoarea motivare:  „prin decizia civilă nr. 7032 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 octombrie 2011, s-a admis recursul declarat de pârât și s-a trimis cauza spre rejudecare doar cu privire la efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se stabili valoarea reală a despăgubirilor, deoarece chestiunile referitoare la amplasamentul terenului au fost clarificate.”

Or, prin ultima decizie de casare pronunțată în cauză (decizia nr. 61/2014 a Înaltei Curți) s-a dispus analizarea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, fapt care impunea cu necesitate clarificarea problemei amplasamentului imobilului reclamantei.

Cu toate acestea, instanța de apel a preferat să soluționeze excepțiile invocate de pârât doar pe baza actelor depuse de reclamantă încă din primul ciclu procesual, reținând după o analiză sumară că: „întrucât reclamanta și-a intabulat cu titlu de cumpărare dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.877 mp, prin încheierea nr. 84557/2007, în CF xx12, nr. top. comasat xx95/1 suprafața măsurată fiind de 2.721:mp, din care 1.195 mp au fost expropriați de pârât ... este evident că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză.”; de asemenea, s-a reținut că reclamanta are interes.

Recurentul consideră că,  astfel, instanța de control judiciar a ignorat cu desăvârșire faptul că raportul topografic realizat în cauză conținea inadvertențe majore, pronunțând o soluție viciată cu privire la excepțiile reiterate de acesta prin motivele de apel, având în vedere că nu s-au clarificat aspectele legate de amplasament semnalate de pârât.

În opinia recurentului, reclamanta este doar o persoană aparent îndreptățită la despăgubire - deci nu o persoană îndreptățită. întrucât aceasta nu a produs dovezi în sprijinul dovedirii corespondenței/identității dintre terenul proprietatea sa, situat în parcela cu nr. top xx95/1, înscris în CF nr. xx12 și terenurile expropriate identificate cadastral cu nr. xx96-xx97; de altfel, acest aspect a fost constatat și de instanța de control judiciar în hotărârea recurată, însă curtea de apel nu a înțeles să dispună verificări suplimentare.

Cu toate acestea, instanța de apel a menținut sentința apelată prin care pârâtul a fost obligată la plata despăgubirilor către reclamantă pentru terenurile expropriate, identificate cu nr. cadastrale xx96 și xx97, precum și suma de 12.258 de euro cu titlu de prejudiciu produs prin expropriere, în condițiile în care a învederat existența unor erori cu privire la modalitatea de stabilire a corespondenței dintre terenurile expropriate și cele aflate în proprietatea intimatei-reclamante.

În opinia recurentului, faptul că reclamanta a fost menționată în Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 71/2008 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Gilău, cât și în procesul-verbal aferent, nu echivalează cu dovedirea calității acesteia de persoană îndreptățită la despăgubire. Dimpotrivă, reclamanta era ținută să facă dovada dreptului său de proprietate, în condițiile legilor speciale în materie; conform art. 5 din Legea nr. 198/2004, noțiunea de titular de drepturi reale este indisolubil legată de cea de persoană îndreptățită la despăgubire.

Printr-o altă critică formulată prin memoriul de recurs, recurentul a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre criticabilă sub aspectul legalității, pornind de la o greșită interpretare a legii si implicit a dovezilor administrate în susținerea recursului.

S-a arătat că instanță de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 9 și art. 15 din Legea nr. 198/2004, ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, ale art. 169 și 315 C.proc.civ., ca și ale art.

274 din același cod.

Astfel, recurentul a arătat că prin Decizia nr. 12/2015, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată și a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituționale.

Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din data de 03.03.2015.

Totodată, recurentul a învederat că în considerentele deciziei menționate s-a arătat în mod clar că „experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la  momentul  transferului dreptului de proprietate.”

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a menținut soluția legislativă în ceea ce privește modalitatea de evaluare a imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004, însă singurul aspect care a comportat o schimbare esențială este cel referitor la momentul la care trebuie realizată evaluarea (care a devenit data exproprierii/transferului dreptului de proprietate).

În acest context, prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 trebuie interpretate în sensul că evaluarea imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004 se va realiza în funcție de prețul consfințit în contracte autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri similare celor expropriate, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială; recurentul invocă, sub acest aspect, jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul arătat.

Cu toate că instanța de apel a reținut incidența deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale în prezenta cauză, recurentul susține că în mod nelegal  a avut în vedere un raport de expertiză întocmit în cel de-al doilea ciclu procesual, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

S-a precizat de către recurent că terenul care face obiectul prezentului litigiu, în suprafață de 1.195 mp, identificat cu număr cadastral xx96, xx97, parte din tarlaua x7 a fost expropriat în data de 27.06.2008; or, instanța de apel ar fi trebuit să observe faptul că la dosarul cauzei nu există absolut nicio evaluare care să privească momentul exproprierii. Potrivit dispozițiilor legii speciale, momentul exproprierii coincide cu momentul plății/consemnării despăgubirilor stabilite pentru terenul expropriat, astfel încât în mod greșit a reținut instanța de apel că data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii echivalează cu data exproprierii.

Curtea de apel a preferat să dea prioritate unei lucrări de specialitate întocmită în dosarul din

rejudecare și depusă în data de 07.06.2012, care nu a vizat și evaluarea terenului în litigiu la momentul exproprierii/consemnării despăgubirii (iunie 2008); în acea expertiză, comisia de experți a evaluat terenul la data emiterii hotărârii nr. 71 (23.04.2008), dată care a fost confundată de instanța de apel cu momentul exproprierii (27.06.2008).

Recurentul a susținut că instanța de rejudecare a nesocotit aspectul temporal reglementat de prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, raportat la dispozițiile deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale; este astfel inadmisibilă și nelegală acceptarea de către instanța de apel a unei valori de 51 euro/mp, propusă de către experți, atât timp cât evaluarea terenului  expropriat a fost realizată aproape în întregime prin prisma unor contracte perfectate în anul 2007 (cu mai mult de 6 luni sau 1 an înainte de data exproprierii – iunie 2008).

S-a mai arătat că tranzacțiile utilizate de către experții L., M. și T. nu priveau imobile similare cu cel aflate în litigiu, astfel încât au fost nesocotite celelalte criterii prevăzute de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.

În acest sens, recurentul a susținut că a comunicat instanței de apel că: în mod nepermis specialiștii au selectat „contracte cu firme” pentru considerentul că acestea ar reflecta prețul real al tranzacției; în fapt, aceste tranzacții consfințesc valorile cele mai mari înregistrate pe piața locală în anul 2007 și au fost folosite în mod insistent în aproape toate dosarele de expropriere privind terenuri situate în com. Gilău; în plus, toate comparabilele selectate au caracteristici superioare terenului expropriat ce face obiectul prezentului litigiu (deschidere la DNI-E 60, posibilitate de edificare, utilități).

Recurentul a criticat și înlăturarea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. xx6/2008 de către instanța de apel, în condițiile în care această tranzacție privea un teren asemănător cu ce expropriat și consfințea un preț de 2,73 euro/mp, propriu perioadei de referință.

Raportându-se la argumentele arătate de curtea de apel pentru înlăturarea acestei tranzacții,

recurentul a susținut că instanța de control judiciar a instituit o adevărată prezumție absolută de nelegalitate cu referire la contractele autentice de vânzare-cumpărare perfectate între persoanele fizice. Mai mult decât atât, din cauza acestui raționament greșit, instanța de apel a înlăturat singura tranzacție autentică pertinentă pentru evaluarea terenului expropriat.

Nu în ultimul rând, recurentul a subliniat că experții ar fi trebuit să determine valori separate în funcție de amplasamentul și categoria de folosință a fiecărei parcele expropriate (având în vedere că parcela cu nr. cadastral xx96 de 600 m.p. este amplasată în extravilanul localității, iar parcela cu nr. cadastral xx97 de 595 mp este amplasată în intravilanul localității). În aceste condiții, instanța de apel nu putea accepta o valoare unitară pentru întreg terenul expropriat (experții propunând o singură valoare, respectiv - 51 euro/mp), deoarece diferențele de regim juridic trebuiau cuantificate diferit.

Nici soluția instanței de apel cu privire la prejudiciul produs prin expropriere nu este în acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994. De altfel, curtea de apel s-a limitat la enumerarea tezelor expuse de experți cu referire la prejudiciu, care se regăsesc în raportul de evaluare întocmit în apel rejudecare  și în raportul întocmit la fondul cauzei.

Recurentul a solicitat instanței de recurs a constata că, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada de către reclamantă a unui prejudiciu cert și actual, iar experți