ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1739/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 26 ianuarie 2010, sub nr. x/2010, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Statul român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., C., D., E., F., G., H. și I. S.A., solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 4/29 septembrie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 Gilău cu privire la includerea pârâților persoane fizice în categoria persoanelor îndreptățite la despăgubiri pentru terenul expropriat având nr. cadastral x; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul hotărârii atacate, parcelele nr. top x, în suprafață totală de 8.700 mp, suprafața reală fiind de 9.237 mp, exclusiv în favoarea reclamanților, proprietari tabulari ai imobilului; obligarea expropriatorului, în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanților; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat iar, în subsidiar, pentru pierderea totală de valoare a terenului rămas în proprietate la suma de 609.000 euro, în echivalent în RON, conform valorii de circulație a întregii suprafețe afectate; obligarea pârâtului Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirii exclusiv în favoarea reclamanților, la valoarea reală a pagubei suferite de aceștia; de asemenea, au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 613/13 septembrie 2012, Tribunalul Cluj a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., împotriva pârâților Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., C., D., E., F., G., H. și I. S.A.; a anulat, în parte, Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009, emisă de către CNADNR, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Gilău, în ceea ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și cuantumul despăgubirilor; a stabilit că reclamanții A. și B. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 4068 mp situat în comuna Gilău, arabil intravilan, prevăzut cu nr. top comasat x, nr. topo x nr. top nou x, nr. topo comasat x, cu nr. top nou x; a respins cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafețe de 8700 mp; a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 1.079.804 RON; a respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri cuprinzând persoanele îndreptățite la acordarea de despăgubiri și l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 4 din data de 29 septembrie 2009, emisă de CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul comunei Gilău, s-a stabilit că numiții C., D., E., G., J., H., A., B. și I. S.A. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului situat în comuna Gilău, categoria de folosință arabil intravilan, cu ieșire la DN1, parcele cu nr. top. comasat x, nr. topo comasat x, nr. topo nou x nr. topo comasat x și nr. topo nou x, în suprafață totală de 4068 mp, identificat prin număr cadastral x. Totodată, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru acest teren, în cuantum de 503.461,17 RON, reprezentând echivalentul a 120.006 euro (raportat la cursul BNR din 28 septembrie 2009 de 4,1953 RON/1 euro).

Potrivit extraselor de carte funciară aflate la dosar, imobilele având CF nr. x Gilău nr. topo x arător la Șesul de Jos în suprafață de 2900 mp, din CF x Gilău nr. topo comasat x și nr. topo nou x arător la Șesul de Jos în suprafață de 2900 mp și din CF nr. x Gilău, nr. topo de comasație 5212/1 și nr. topo x arător la Șesul de Jos în suprafață de 2900 mp, era proprietatea tabulară a reclamanților, înscrisă din anul 2002 asupra celei dintâi parcele și din anul 2001 asupra celorlalte două parcele. Raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expertul K. a relevat că suprafața însumată a celor trei parcele este în realitate de 9237 mp.

Anterior efectuării lucrărilor de expropriere, reclamanții au înregistrat și cadastral terenul proprietatea lor, întregul teren dobândind numărul cadastral x Gilău.

Cu prilejul lucrărilor pentru autostradă, acest teren a fost dezmembrat cadastral în patru parcele, și anume 4909, 4910, 4911 și 4912 Gilău, întreaga parcelă cu număr cadastral nou 4909, în suprafață de 4068 de mp, fiind afectată de lucrări necesare pentru autostrada A3, și anume plasarea unor conducte pentru utilități.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au susținut că suprafața de teren expropriată, de 4098 mp (identificată în prezent cu nr. cadastral x), afectează exclusiv terenul lor aflat în proprietate tabulară și nu are nici o legătură cu terenurile înscrise în titlurile de proprietate ale pârâților, unele dintre acestea nefiind nici măcar învecinate cu terenul lor.

În vederea verificării acestor susțineri, instanța a încuviințat administrarea expertizei în specialitatea topografie de către expertul K..

Din raportul de expertiză întocmit a reieșit că terenul care face obiectul Hotărârii nr. 4/2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/204 Gilău, în suprafață de 4068 mp, având nr. cadastral x, se suprapune în întregime peste terenurile proprietatea pârâților Căruntu și nu se suprapune peste terenurile proprietatea pârâților.

Reclamanții au susținut că despăgubirea stabilită prin Hotărârea nr. 4/2009 nu este justă, întrucât valoarea terenului expropriat este în realitate mai mare; de asemenea, nu au fost avute în vedere la stabilirea despăgubirii daunele suferite prin măsura exproprierii, constând în lipsirea de orice valoare economică a terenurilor adiacente celui expropriat, rămase în proprietatea lor.

Pentru verificarea acestui aspect, instanța a procedat la administrarea probei cu expertiză în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/2004, desemnând o comisie alcătuită din trei experți respectiv: L., M. și N..

Experții M. și L. au arătat în cuprinsul raportului de expertiză că deprecierea valorii terenului expropriat este de 532.952 RON reprezentând diferența dintre valoarea terenului expropriat la data de 29 septembrie 2009 - 735.481 RON (echivalentul a 175.738 euro, la un curs de 4,1851 RON/euro) și valoarea acestuia la data de 15 martie 2012 - 202.529 RON (echivalentul la 46.375 euro la un curs de 4,3672 RON/euro).

Valoarea terenului expropriat la data întocmirii expertizei a fost stabilită la suma de 11,40 euro/mp.

De asemenea, au precizat că deprecierea terenului neexpropriat în suprafață de 5.169 mp este de 677.192 RON, reprezentând diferența dintre valoarea terenului neexpropriat la data de 29 septembrie 2009 - 934.536 RON și valoarea terenului la data de 15 martie 2012 - 257.344 RON.

Referitor la terenurile neexpropriate în suprafață de 3405 mp, 1588 mp și 176 mp, experții au arătat că acestea nu mai îndeplinesc condițiile obiective impuse de lege pentru a fi considerate construibile, întrucât sunt compuse din două fâșii paralele, străbătute de conducte pentru utilități, cu restricțiile impuse prin certificatul de urbanism emis de Primăria comunei Gilău în anul 2006, între care se intercalează terenul expropriat.

Expertul N. a formulat opinie separată, arătând că valoarea de 11,40 euro/mp a fost determinată de experți aplicând o serie de corecții exagerate.

Calculând prețul terenului la nivelul lunii martie 2012, acest expert a stabilit că valoarea terenului expropriat este de 25 euro/mp, astfel că valoarea despăgubirii pentru expropriere raportat la suprafața expropriată este de 217.500 euro.

Referitor la punctul 2 al obiectivelor stabilite de instanță, a menționat că este de acord cu concluziile celorlalți doi experți, în sensul că valoarea deprecierii terenului se calculează ca o diferență dintre valoarea acestuia la data de 29 septembrie 2009 și valoarea acestuia la data întocmirii expertizei.

A arătat că valoarea terenului expropriat de 4068 mp este de 560.330 RON, determinată ca o diferență dintre valoarea terenului la data de 29 septembrie 2009 - 1.004.447 și valoarea terenului la data de 15 martie 2012 - 444.144 RON.

Deprecierea terenului neexpropriat în suprafață de 5169 mp a fost calculată la suma de 711.983, ca diferență dintre valoarea terenului la data de 29 septembrie 2009 - 1.276.334 RON și valoarea terenului la data de 15 martie 2012 - 564.351 RON.

La punctul 3 al obiectivelor stabilite de instanță, expertul a arătat că din pricina împărțirii în patru a terenurilor proprietatea reclamanților, au rezultat loturi cu o formă neregulată și suprafețe care nu pot fi utilizate pentru construirea de clădiri de producție potrivit planului urbanistic general.

În privința valorii terenurilor, atât a celui expropriat, cât și a celui neexpropriat rămas în proprietatea reclamanților, Tribunalul Cluj a reținut opinia expertului N., în considerarea faptului că acesta a utilizat un număr mai mare de comparabile, aspect care asigură o mai mare corectitudine a valorii stabilite față de ceilalți doi experți, care au utilizat un număr de numai două comparabile.

De asemenea, a fost găsit întemeiat argumentul prezentat de expertul N., potrivit căruia normele de evaluare agreate de ANEVAR nu impun reținerea drept comparabile exclusiv a valorilor de tranzacționare din contracte autentice.

Făcând o comparație între valoarea despăgubirii stabilită în Hotărârea nr. 4/2009 pentru suprafața de 4064 mp și valoarea de 25 euro/mp stabilită de expertul N., Tribunalul Cluj a apreciat că, pentru terenul expropriat, în suprafață de 4068 mp, valoarea despăgubirii de 503.461,17 RON a fost corect stabilită.

A reținut această instanță că, potrivit opiniei experților evaluatori și a expertului topograf, precum și certificatului de urbanism nr. 136/05 iunie 2008, emis de Primăria comunei Gilău, terenurile rămase, după expropriere, în proprietatea reclamanților nu mai îndeplinesc caracteristicile unui teren construibil.

Astfel, din certificatul de urbanism a rezultat că eventualele construcții trebuie retrase la o distanță de 22 m față de axul drumului național, la o distanță de 50 m față de limita exterioară a acostamentului autostrăzii și la o distanță de min. 3 m față de limitele laterale.

Cum terenul de 3405 mp adiacent, prevăzut cu nr. cadastral x, are o lățime de 20,057 m, respectându-se retragerea de 22 m de la axul drumului național, acesta nu mai este apt pentru a fi construit.

Terenul de 176 mp prevăzut cu nr. cadastral x nu mai poate fi socotit construibil deoarece are o suprafață mai mică de 200 mp, cât prevede H.G. nr. 836/1996 pentru o parcelă construibilă.

Parcela în suprafață de 1588 mp cu nr. top x are o formă neregulată, și păstrând retragerile impuse în certificatul de urbanism, nu mai are calitățile unui loc construibil, iar ca terenuri agricole, terenurile rămase în proprietatea reclamanților nu mai au valoare economică, întrucât, fiind situate într-o zonă cu trafic intens și poluare, ele nu pot prezenta interes pentru un cumpărător ce ar dori să le exploateze pentru destinația agricolă.

S-a reținut că întrucât terenurile rămase în proprietatea reclamanților nu mai pot fi exploatate potrivit celei mai bune utilizări, pierzându-și caracteristicile de teren construibil, acestea și-au pierdut valoarea economică.

A menționat tribunalul că hotărârea nr. 4/2009 nu a cuprins în valoarea despăgubirii și daunele aduse reclamanților prin deprecierea valorii economice a terenurilor rămase în proprietatea lor după expropriere, iar valoarea acestei deprecieri o reprezintă înseși valoarea terenului în suprafață de 5169 mp stabilită la data întocmirii raportului de expertiză de expert N., și anume 25 euro/mp; raportat la suprafața terenului de 5169 mp, valoarea deprecierii este de 504.461,17 RON (la un curs de 4,46 RON/1 euro).

Însumând valoarea terenului expropriat, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, cu valoarea daunelor cauzate reclamanților prin deprecierea valorii terenurilor rămase în proprietatea lor, determinată de modalitatea în care s-a făcut exproprierea, tribunalul a constatat că suma datorată reclamanților cu titlu de despăgubire pentru expropriere este de 1.079.804 RON.

S-a constatat că, în Hotărârea nr. 4/2009, de stabilire a despăgubirilor, au fost menționate, fără temei, drept persoane îndreptățite la despăgubire pârâții - persoane fizice, care nu au nici un drept de proprietate sau vreun alt drept real asupra terenului expropriat, iar valoarea despăgubirii stabilite este mult inferioară celei datorate reclamanților potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

A apreciat prima instanță că solicitarea reclamanților de anulare a Hotărârii nr. 4/29 septembrie 2009 este admisibilă, astfel că excepția inadmisibilității, invocată de pârât, a fost respinsă.

În consecință, Tribunalul Cluj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată și a dispus anularea, în parte, a Hotărârii nr. 4/29 septembrie 2009, emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Comisia de aplicarea a Legii nr. 198/2004 Gilău, în ceea ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și cuantumul despăgubirilor.

În temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, a stabilit că reclamanții A. și B. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 4068 mp situat în comuna Gilău, nr. topo x nr. top nou x, nr. topo comasat x, nr. top nou x.

Deși a socotit ca fiind admisibilă cererea reclamanților de obligare a pârâtului la exproprierea întregii suprafețe de teren de 8700 mp, tribunalul a apreciat că o asemenea cerere este lipsită de interes pentru reclamanți, în condițiile în care în valoarea despăgubirii la care sunt îndreptățiți urmează să fie inclusă întreaga valoare a terenului rămas neexpropriat de 5169 mp.

A fost stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 1.079.804 RON și a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri cuprinzând persoanele îndreptățite la valoarea despăgubirilor, instanța apreciind că emiterea unei noi hotărâri nu este necesară, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, în acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia. Așadar plata despăgubirii urmează a fi achitată la valoarea și persoanelor stabilite prin hotărârea judecătorească.

În temeiul dispozițiilor art. 274, coroborate cu cele ale art. 276 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, determinate proporțional cu pretențiile admise.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B. și pârâții Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și I. S.A..

Prin decizia civilă nr. 44/A/26 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 613 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul în suprafață de 176 mp, având nr. cadastral x, la suma de 2006,4 euro și l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată parțiale în primă instanță, în sumă de 1000 RON.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-reclamanți A. și B. și de apelanta-pârâtă S.C. I. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții A. și B. și pârâții Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., și I. S.A..

Prin decizia civilă nr. 625/21 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes a recursului declarat de pârâta I. S.A.; a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta I. S.A., împotriva deciziei nr. 44/A din 26 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă; au fost admise recursurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva aceleiași decizii. A fost casată, în parte, decizia recurată și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor formulate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței nr. 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj, secția civilă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut, în ceea ce privește recursul declarat de recurenții-reclamanți, că prima critică a vizat terenul de 5169 mp (identificat prin numerele cadastrale 4910, 4911 și 4912), învederându-se contradicția dintre considerente și dispozitiv exclusiv pentru terenurile identificate prin numerele cadastrale 4910 și 4912.

Această critică a fost găsită fondată cu motivarea că instanța de apel a admis apelul și a schimbat sentința civilă apelată doar în privința terenului identificat prin nr. cadastral x sub aspectul cuantumului despăgubirilor calculate la valoarea de 11,4 euro, în loc de 25 euro, menținând soluția de acordare a despăgubirilor de către prima instanță pentru terenurile identificate cu numerele cadastrale 4910 și 4912. Cu toate acestea, în considerente, instanța de apel a arătat în mod eronat că nu vor fi acordate despăgubiri pentru terenurile identificate prin numerele cadastrale 4910 și 4912, în suprafață de 3405 mp și, respectiv, de 1588 mp.

Critica recurenților-reclamanți privind neverificarea situației juridice a terenului neexpropriat identificat prin numerele cadastrale 4910 și 4912 a fost găsită fondată, întrucât concluzia instanței de apel privind categoria de terenuri construibile rămase în proprietatea reclamanților (identificate prin numerele cadastrale 4910 și 4912) nu a fost motivată, instanța neindicând probele pe baza cărora a ajuns la această concluzie, concluzie care este infirmată chiar prin raportul de expertiză pe care instanța l-a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor (efectuat la judecata în primă instanță de experții L. și M.), experții arătând că aceste parcele de teren nu sunt construibile.

A arătat Înalta Curte că pentru aceste considerente se impune admiterea recursului declarat de recurenții-reclamanți, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, pentru stabilirea situației de fapt și anume verificarea situației juridice a terenurilor identificate prin numerele cadastrale 4910 și 4912, instanța de rejudecare putând dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, în condițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ.

Cu privire la momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat, critica formulată de reclamanți a fost apreciat nefondată, arătându-se că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile și în această privință.

Înalta Curte a reținut că nu sunt fondate criticile recurenților-reclamanți privind obligarea expropriatorului la exproprierea totală a suprafeței de teren de 5169 mp; s-a arătat că susținerile reclamanților nu se justifică cu privire la suprafețele de teren neexpropriate (identificate cu nr. 4910 și 4912), cu excepția suprafeței de teren de 176 mp (identificată prin nr. cadastral x) pentru care nu se justifică interesul de a se solicita exproprierea, reclamanții obținând despăgubiri la valoarea terenului respectiv.

Astfel, prin art. 2 din Legea nr. 198/2004, aplicabilă în cauză, sunt declarate de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind, potrivit legii, Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

În ceea ce privește procedura de expropriere, legea prevede că expropriatorul întocmește o documentație tehnico-economică pentru fiecare lucrare, pe baza căreia Guvernul aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul și suma globală estimată a despăgubirilor.

Potrivit art. 6 din lege, în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului, expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate sau orice alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și se pronunță asupra actului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale.

Sesizarea instanței de către expropriat se poate face exclusiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, astfel cum prevede în mod expres art. 9 din lege.

Prin urmare, nicio dispoziție a legii nu permite instanței de judecată ca, la cererea unei persoane ce pretinde că terenul care-i aparține ar trebui expropriat, să se substituie autorității executive și să efectueze sau să înlocuiască prin hotărâre judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum aceasta este reglementată de normele legale citate.

În această materie, competențele instanței de judecată sunt limitate, în ipoteza în care este sesizată de persoana expropriată, exclusiv la cenzurarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul care îi aparține; trimiterea pe care art. 9 din Legea nr. 198/2004 o face la prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 vizează în mod exclusiv stabilirea despăgubirilor.

Cu referire la motivul de recurs invocat de recurenții-reclamanți privind aplicarea eronată a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat și momentul de la care se calculează aceste despăgubiri, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că numai respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 poate face obiect al unei critici de nelegalitate. Susținerea în sensul că data de la care trebuiau calculate despăgubirile era data exproprierii, nu data efectuării raportului de expertiză, nu a fost primită cu motivarea că din interpretarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 rezultă că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Acest moment a fost apreciat în mod just de instanțele de fond și de apel ca fiind data efectuării raportului de expertiză, neprezentând relevanță fluctuațiile prețului imobilului respectiv.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., critica acestui recurent privind anularea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 4/2009 a fost apreciată ca fiind lipsită de interes.

A reținut Înalta Curte că prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate, excepție care viza aplicarea art. 24 din Legea nr. 33/1994, însă Statul Român nu contestă finalitatea cererii formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 și anume aceea a stabilirii de către instanță a cuantumului final al despăgubirilor, caz în care hotărârea judecătorească reprezintă titlu executoriu pentru plata despăgubirilor; prin urmare, este obligatorie modificarea cuantumului despăgubirilor din hotărârea expropriatorului, deoarece nu pot rămâne două titluri pentru aceeași creanță, fiind lipsit de relevanță dacă instanța dispune modificarea sau anularea hotărârii Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, ca în speța dedusă judecății.

De altfel, prima instanță a dispus anularea hotărârii emise de expropriator și sub aspectul persoanelor îndreptățite la despăgubire, iar Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A., nu a contestat în faza procesuală a apelului acest aspect.

A fost găsită fondată critica recurentului Statul Român - prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 176 mp, identificată prin nr. cadastral x.

A apreciat Înalta Curte că pentru suprafața de teren de 176 mp nu s-a dispus și nu se poate dispune exproprierea, obiectul Hotărârii nr. 4/29 septembrie 2009, emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 a Județului Cluj - Consiliul local Gilău, fiind reprezentat doar de suprafața de 4068 mp (expropriată) identificată prin nr. cadastral x; or, soluția instanței de apel de a acorda despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994 pentru acest teren echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea suprafeței suplimentare de 176 mp.

Deoarece instanța de apel l-a obligat pe pârâtul Statul Român la plata despăgubirilor de 2006,4 euro pentru un teren care nu a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, Înalta Curte a apreciat că se impune casarea, în parte, a deciziei civile și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

S-a menționat că pentru stabilirea prejudiciului rezultând din deprecierea valorii terenului de 176 mp, cu prilejul rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea contravalorii acestui prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert și actual).

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 701/A/18 martie 2016, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 613 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor, cu titlu de prejudiciu pentru imobilele neexpropriate situate în localitatea Gilău, având număr cadastral x și 4912, teren în suprafață de 4.993 mp, în favoarea reclamanților A. și B., la suma de 688.739 RON.

Prin încheierea de ședință de la 15 aprilie 2016 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei sus-menționate în privința cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul Statul Român.

Împotriva acestei decizii și a încheierii de ședință de la 15 aprilie 2016 au declarat recurs reclamanții și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A..

Prin decizia nr. 1857/11 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 701/A din data de 18 martie 2016 și a încheierii din 15 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2010, precum și recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva aceleiași decizii.

Înalta Curte a reținut că, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Instanța de casare a statuat, în aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, că instanța de judecată nu se poate substitui autorității executive în sensul de a dispune exproprieri suplimentare, cu referire la terenul în suprafață de 176 mp, având nr. cadastral x.911. Tot cu privire la acest teren a arătat că acordarea unei despăgubiri prin raportare la valoarea metrului pătrat stabilit la 25 euro/mp pentru terenul expropriat valorează în fapt cu o expropriere, situație nepermisă de lege, așa încât instanța de trimitere avea obligația de a stabili prejudiciul cert și actual suferit de expropriat pentru acest teren, urmând a stabili și data la care se calculează prejudiciul.

Astfel, a reținut Înalta Curte că, față de dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, data la care se calculează despăgubirile este data întocmirii raportului de expertiză, iar nu data exproprierii.

În rejudecare, instanța de apel a reținut incidența deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, cu privire la terenurile neexpropriate, și autoritatea de lucru judecat cu privire la terenurile expropriate, în ceea ce privește data la care trebuie calculat prejudiciul.

Or, procedând în acest mod, de a nu motiva opțiunea de a da eficiență autorității de lucru judecat în raport cu decizia Curții Constituționale, cu privire la data la care trebuie calculat prejudiciul, și, implicit, la valoarea despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat și, totodată, de a acorda pentru suprafața de 176 mp, neexpropriată, aceeași valoare de 25 euro/mp, identică cu valoarea acordată pentru terenul expropriat, în condițiile în care instanța de casare a precizat că acordarea acestei sume reprezintă o adevărată expropriere de fapt, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

De asemenea, s-a reținut că instanța de trimitere avea obligația de a stabili regimul juridic al terenurilor expropriate identificate cadastral cu numerele 4910 și 4912.

Sub acest aspect, analizând raportul de expertiză, instanța de apel a reținut că terenurile aveau caracter construibil, caracteristică ce a încetat o dată cu exproprierea terenului identificat cadastral cu nr. 4909; față de apărarea expropriatorului în sensul că terenurile nu aveau la data achiziționării caracter construibil, s-a apreciat că dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 43/1997 nu sunt aplicabile cauzei pentru că terenurile au fost și sunt intravilane.

Cu toate acestea, fără a se preocupa să lămurească care este regimul juridic aplicabil terenurilor agricole intravilane, în sensul de a stabili care este legea aplicabilă acestora și dacă la data achiziționării și ulterior, după expropriere, se puteau edifica construcții și în ce condiții, instanța a stabilit că la data achiziționării terenurile aveau valoare mare pentru că pe teren existau utilitățile publice necesare bunei funcționări unor construcții (apă și canalizare) în contradicție cu cele menționate în raportul de expertiză referitoare la faptul că terenurile și-au diminuat valoarea pentru faptul că sunt afectate de lucrări de utilitate publică (apă și canal).

A mai reținut Înalta Curte că, deși dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, coroborate cu dispozițiile deciziei Curții Constituționale și cu decizia de casare, impuneau calculul prejudiciului prin raportare la imobilele aflate în aceeași unitate administrativă, instanța a luat în considerare valoarea unui imobil aflat în altă unitate administrativ-teritorială (comuna Florești); cu toate că pârâta a depus contracte de vânzare-cumpărare încheiate în proximitatea exproprierii, instanța de apel a omis să le ia în considerare fără o motivare pertinentă.

Or, la stabilirea corectă a situației de fapt instanța de apel trebuia să aibă în vedere acordarea unei despăgubiri reale și efective persoanei supuse exproprierii prin raportare la situația juridică a nemișcătoarelor, atât cu privire la terenul expropriat, cât și cu privire la prejudiciul cert și actual suferit pentru terenurile rămase în proprietate.

În rejudecare, prin decizia nr. 24/A/16 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 613/13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj; a fost schimbată, în parte, sentința în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților A. și B., pentru prejudiciul cauzat terenului rămas neexpropriat, situat în Gilău, cu nr. cad. x, în suprafață de 176 mp; cu nr. cad. x, în suprafață de 3.405 mp și cu nr. cad 4912, în suprafață de 1.588 mp, la suma de 283.453 RON, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de experții O., P. și Q..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, referitoare la: respingerea excepției inadmisibilității; admiterea, în parte, a acțiunii formulate de reclamanți; anularea, în parte, a Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009, emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Gilău, în ceea ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și cuantumul despăgubirilor; stabilirea că reclamanții A. și B. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 4.068 mp (teren expropriat), situat în comuna Gilău, arabil intravilan, prev. cu nr. top. comasat x, nr. top. x, nr. top. nou x, nr. top. comasat x, cu nr. top nou x; respingerea cererii de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafețe de 8700 mp; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 1.079.804 RON; respingerea cererii de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri cuprinzând persoanele îndreptățite la acordarea despăgubirilor.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva aceleiași sentințe.

În raport cu limitele rejudecării, instanța de apel a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate, în raport cu dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv:1) care este prejudiciul cert și actual pe care reclamanții l-au suferit cu referire la loturile rămase neexpropriate, identificate cu numerele cadastrale 4910, 4911 și 4912 Gilău, urmare exproprierii numărului cadastral 4909 Gilău, raportat la momentul exproprierii (29 septembrie 2009), luându-se în considerare tranzacții autentice, privind imobile similare, situate în aceeași unitate administrativ teritorială; să se stabilească regimul juridic al terenurilor expropriate având numerele cadastrale 4910 și 4912, care era destinația terenului la data achiziționării, dacă se afla sau nu în circuitul agricol și dacă s-a efectuat vreo procedură de schimbare a regimului juridic al acestuia la data achiziționării, dacă existau restricții de construire anterior exproprierii și după expropriere, dacă se puteau efectua construcții și în ce condiții, dacă reclamanții au făcut demersuri pentru obținerea avizelor necesare construirii, anterior exproprierii; să efectueze demersuri pentru a se stabili dacă la data exproprierii terenul era afectat sau nu de utilități.

Văzând îndrumările din decizia de casare, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, instanța de rejudecare a reținut, cu privire la natura juridică a terenurilor în litigiu, că loturile de teren neexpropriate, proprietate reclamanților, sunt identificate cadastral cu nr. 4910, 4911 și 4912 Gilău. La data achiziționării lor, în anii 2000 - 2001, aceste terenuri erau terenuri intravilane conform PUG comuna Gilău aprobat prin HCL nr. 67/1997, fiind zonă de unități de producție - subzonă unități industriale nepoluante având destinația de teren agricol. Acest fapt rezultă și din adresa comunei Gilău aflată la dosarul instanței anexă la raportul de expertiză din care rezultă că terenurile sunt identificate cu nr. cad 4910 - în suprafață de 3405 mp și cu nr. cad. x - în suprafață de 1588 mp.

La data achiziționării lor, aceste terenuri cu nr. cad. x și 4912 aveau destinația de terenuri agricole, fapt ce rezultă din certificatul de urbanism nr. x din 15 noiembrie 2000, emis de Consiliul Județean Cluj. Au fost identificate demersuri de schimbare a folosinței terenului din teren agricol, în teren construibil, în sensul că a fost întocmită documentația tehnică pentru obținerea Certificatului de Urbanism în vederea construirii "Stației de distribuție produse petroliere", și au fost obținute o parte din avizele și acordurile solicitate, dar demersurile nu au mai fost finalizate.

Prin Certificatul de urbanism nr. x din 15 noiembrie 2000, emis de Consiliul Județean Cluj, s-a reținut că există restricții de construire care au existat și anterior exproprierii, constând în existența pe teren a unor conducte de alimentare cu apă, astfel cum rezultă din adresa emisă de Regia Autonomă Apă Canal. Ulterior exproprierii, conductele de apă au fost reamplasate pe parcela expropriată cu nr. cad. x, parcelele rămase devenind neconstruibile. Adresa eliberată de comuna Gilău sub nr. x/04 decembrie 2017, confirmă aceste constatări și rețineri în sensul că aceste restricții existau încă din anul 2001 fapt ce rezultă din actele depuse de reclamanți, respectiv Avizul de principiu cu nr. 7172/14 iunie 2001, emis de S.C. Distrigaz Nord Târgu Mureș, și din acordul de amplasament nr. x/20 iunie 2001, emis de Regia Autonomă Județeană de Apă Canal Cluj.

În anul 2006 a fost obținut Certificatul de Urbanism nr. 155/30 octombrie 2006 pentru "Amenajare teren și construire clădiri de birouri, expoziție utilaje și împrejmuire teren", dar în afara acestui certificat nu au fost identificate alte demersuri pentru obținerea acordurilor și avizelor solicitate în acest certificat de urbanism necesare obținerii autorizației de construire pentru obiectivul menționat.

Din acest certificat rezultă că zona dispune de rețele de energie electrică, apă, canalizare, telefonie și gaz metan; conform PUG Gilău parcela este străbătută de conducta de aducțiune pentru alimentare cu apă și de LEA 110 KV, care implică zone de protecție și restricții de construire. Parcela studiată este afectată de zona de protecție a autostrăzii Brașov - Orăștie.

Prin răspunsul de la fila x din vol. I cuprins și în răspunsul de la dosarul instanței, comuna Gilău a comunicat faptul că parcelele având numerele cadastrale 4910 și 4912 nu mai au caracter construibil deoarece nu respectă dispozițiile art. 30 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 525/1996, respectiv nu au adâncimea egală sau mai mare cu lățimea parcelei, iar pe parcela cu nr. cadastral x se află amplasată o conductă de canalizare, astfel că amplasarea clădirilor în această zonă este posibilă cu respectarea distanțelor legale față de aceste conducte, conform H.G. nr. 930/2005 și SR nr. 8591/1997.

În raport de aceste rețineri curtea de apel a constatat că parcelele cu nr. cadastral x și 4912 rămase după expropriere nu au caracter construibil, iar parcela cu nr. cadastral x nu mai are nicio utilitate.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat reclamanților pentru terenul rămas neexpropriat, curtea de apel a reținut că reclamanții au susținut că acest teren și-a pierdut în totalitate valoarea, întrucât parcelele rămase nu mai îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a fi considerate construibile.

În speță, pierderea caracterului construibil al parcelelor rămase neexpropriate corespunde unui prejudiciu cert și actual, iar împrejurarea că ulterior exproprierii aceste parcele și-au pierdut caracterul construibil, îi îndreptățește pe reclamanți să pretindă contravaloarea prejudiciului încercat.

În speță, comisia de experți, folosind ca surse de informații contractele notariale puse la dispoziție de reclamanți și de Primăria comunei Gilău, cât și alte oferte, identificate pe piața imobiliară a zonei, aferente anului 2009, a stabilit că valoarea prejudiciului pentru terenul rămas neexpropriat este de 283.453 RON.

Astfel, au fost depuse la dosar, de către reclamanți, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/14 martie 2008, nr. 216/29 ianuarie 2009 și nr. 641/03 aprilie 2009 și de Primăria comunei Gilău, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/15 mai 2009, nr. 226/24 februarie 2009, nr. 225/24 februarie 2009 și nr. 1054/30 iulie 2009.

Având în vedere că între contractele depuse și analizate au fost constatate diferențe semnificative de valoare, experții au procedat și la analiza pieței imobiliare, prin examinarea de oferte pentru perioada în care s-a făcut exproprierea, apreciind că aceasta ar putea conduce la comparații și aprecieri realiste și obiective cu privire la valoarea terenului în litigiu, utilizând grile de comparare atât pentru tranzacțiile notariale selectate, cât și pentru ofertele selectate.

Tranzacțiile notariale selectate pentru aplicarea metodei comparației de piață au fost comparabila 1 - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14 martie 2008, comparabila 2 - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03 aprilie 2009 și comparabila nr. 3 contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15 mai 2009.

Urmare acestui fapt experții au impus anumite restricții având în vedere că înscrisurile autentice de vânzare-cumpărare privesc perioade anterioare exproprierii. Alte ajustări au fost cele impuse de restricțiile de construire generate de existența în vecinătatea terenului în litigiu a unor conducte magistrale de apă, care impun restricții severe de construire pe un anumit perimetru și de 1% la fiecare 500 mp, generat de suprafețele de teren în litigiu.

În consecință, curtea de apel a constatat că terenul rămas după expropriere a devenit neconstruibil, valoarea prejudiciului pentru acest teren fiind de 283.453 RON.

Pentru aceste considerente a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinței civile nr. 613/13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B..

Prin decizia civilă nr. 3369 din 4 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 24/A din 16 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială (…)".

Din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate prin deciziile Curții Constituționale nr. 12/2015 și 380/2015, rezultă cele două aspecte esențiale care interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții desemnați de instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacțiile încheiate în perioada relevantă, și momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Prin urmare, criteriul legal de determinare a despăgubirilor pentru expropriere este acela al prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Sintagma "preț obișnuit" are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, iar sintagma "imobile de același fel" are în vedere imobile cu caracteristici similare celui expropriat, interesând sub acest aspect amplasamentul, localizarea, categoria de folosință, suprafața și altele asemenea.

Criteriul prețului obișnuit cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială presupune, așadar, ca în evaluarea despăgubirilor să fie valorizate contracte de vânzare-cumpărare privind imobile cu caracteristici similare celui expropriat (ca amplasament, localizare, categorie de folosință, suprafață, etc.).

Înalta Curte a constatat că este fondată critica prin care recurenții-reclamanți au susținut încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece expertiza pe care și-a fundamentat soluția nu s-a raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data exproprierii.

Critica recurenților privitoare la modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor a vizat prejudiciul pentru loturile de teren neexpropriate, respectiv cele cu numerele cadastrale 4910, 4911 și 4912 Gilău.

Urmare administrării probelor, instanța de apel a reținut că parcelele cu numerele cadastrale 4910 și 4912, rămase după expropriere, nu au caracter construibil, iar parcela cu nr. cadastral x nu mai are nicio utilitate, astfel încât pierderea caracterului construibil a parcelelor rămase neexpropriate corespunde unui prejudiciu cert și actual, iar împrejurarea că, ulterior exproprierii, aceste parcele și-au pierdut caracterul construibil, îi îndreptățește pe reclamanți să pretindă contravaloarea prejudiciului încercat.

Așa fiind, instanța de apel a constatat în mod corect că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubirile reprezentând prejudiciu pentru terenurile neexpropriate, însă modul de stabilire a cuantumului acestor despăgubiri contravine dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, instanța de apel a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de cei trei experți desemnați în cauză, potrivit căruia, valoarea despăgubirilor datorate reclamanților, reprezentând prejudiciu pentru terenul rămas în proprietatea reclamanților, este de 283.453 RON.

Pentru stabilirea acestei valori, experții au analizat contractele notariale puse la dispoziție de reclamanți și de Primăria comunei Gilău, cât și alte oferte, identificate pe piața imobiliară a zonei, aferente momentului exproprierii - 2009.

În acest sens au fost depuse la dosar contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/14 martie 2008, nr. 216/29 ianuarie 2009 și nr. 641/03 aprilie 2009 de către reclamanți și contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/15 mai 2009, nr. 226/24 februarie 2009, nr. 225/24 februarie 2009 și nr. 1054/30 iulie 2009 de către Primăria comunei Gilău.

Tranzacțiile notariale selectate pentru aplicarea metodei comparației de piață au fost comparabila 1- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14 martie 2008, comparabila 2 - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03 aprilie 2009 și comparabila nr. 3 - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15 mai 2009.

Dintre aceste comparabile, experții au selectat comparabila nr. 3, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15 mai 2009, care se referă la un teren extravilan, deși din înscrisurile aflate la dosar rezultă că terenul proprietatea reclamanților se află situat în intravilan, această împrejurare fiind de altfel reținută și de către instanța de apel.

A reținut Înalta Curte că, întrucât cuantumul despăgubirii a fost stabilit cu nerespectarea criteriilor impuse de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește cerința privitoare la "terenuri de același fel", cu referire la categoria de folosință a terenurilor, hotărârea recurată este nelegală.

Având în vedere aceste considerente, pentru stabilirea valorii despăgubirii reprezentând prejudiciul pentru terenul rămas în proprietatea reclamanților, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, s-a constatat că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 din C. proc. civ., motiv pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare, în limitele arătate.

A arătat Înalta Curte că instanța de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în raport de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data exproprierii", preț rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment.

A menționat, de asemenea, instanța de recurs că în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanță se va constata că nu există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de experți.

Înalta Curte a constatat ca fiind fondată și critica privind nemotivarea hotărârii sub aspectul monedei în care urmează a fi stabilite despăgubirile cuvenite ca urmare a exproprierii (leu sau euro), recurenții susținând că, deși au solicitat exprimarea valorii despăgubirilor în euro, atât prin motivele de apel, cât și prin concluziile scrise depuse la instanța de apel în rejudecare, aceasta nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.

De asemenea, Înalta Curte a constatat caracterul fondat al susținerii privind greșita obligare la plata onorariilor experților, față de împrejurarea că în dosarul de apel se află dovada plății acestor onorarii.

Prin urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor reprezentând prejudiciul pentru terenurile neexpropriate rămase în proprietatea reclamanților, precum și a dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce privește moneda în care urmează a fi stabilite aceste despăgubiri, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 - 3), cu referire la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul și a casat decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

În rejudecare, prin decizia nr. 229/A/2019 din 29 o