ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, la data de 10 august 2009, sub nr. 32835/3/2009,

reclamanții SC M.C. SRL, V.N. și V.C. au formulat contestație împotriva hotărârii

de stabilire a despăgubirilor din 10 mai 2009, emisă de Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, C.N.A.D.N.R. SA, reprezentant al Statului Român în conformitate

cu prevederile art. 12 alin. (2) din Norma metodologică nr. 10/06/2004 pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004.

În motivarea cererii reclamanții

au arătat că, suprafața de teren de 277 mp supusă exproprierii în conformitate cu

prevederile H.G. nr. 667/2008, face parte dintr-un imobil teren în suprafață totală

de 8.400 mp, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat

din 19 martie 2007 de Biroul Notarial Public G.I.

Reclamanții consideră

că, evaluarea făcută de expropriator, de 12.866 RON, (aproximativ 11 euro/mp) este

una injustă, chiar derizorie, raportat la realitatea pieței imobiliare, aceasta

lipsindu-l pe expropriat de o dreaptă și prealabilă despăgubire, fiind încălcate

astfel, prevederile art. 44 din Constituția României și art. 481 C. civ.

Reclamanții au arătat

că, valoarea unui teren supus exproprierii, cu aproximativ aceleași caracteristici,

situat în apropierea imobilului din litigiu este de 225 euro/mp, evaluare făcută

în urma unei expertize judiciare, efectuată într-o contestație ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 21084/3/2008, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă.

În plus, terenul expropriat

are deja deschidere la șoseaua de centură București, astfel, că, nu se poate vorbi

de o plus-valoare pe care ar căpăta-o acesta, în urma lucrărilor de construcții

ce vor fi realizate.

Având în vedere prețurile

de circulație și de tranzacționare a terenurilor similare, se consideră că, valoarea

de 200 euro/mp este una corectă pentru plata despăgubirilor.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 9, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, art. 112 C. proc.

civ., art. 481 C. civ., art. 44 din Constituția României, art. 21 și urm. din Legea

nr. 33/1994.

Prin încheierea din data

de 13 iulie 2011, tribunalul a constatat intervenită transmisiunea calității procesuale

active a SC M.C. SRL, către SC A.I. SRL

, având în vedere

contractul de vânzare de drepturi litigioase autentificat din 21 decembrie 2010.

Astfel, prin

sentința civilă nr. 1780 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată reclamanții SC A.I.

SRL, V.N. și V.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin hotărârea de Stabilire

a Despăgubirilor din 10 mai 2009 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul

în suprafață de 277 mp situat în comuna S.J., în cuantum de 12.866 RON.

Raportul de evaluare efectuat

de expertul evaluator M.D., a avut în vedere suprafața expropriată de 277 mp.

Instanța de fond a reținut

că, valoarea de despăgubire pe care trebuie să o primească expropriatul se compune

din valoarea reală, de piață a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului,

în măsura în care acesta există, iar potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Potrivit

art. 27 din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara

cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, iar despăgubirea acordată

de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici

mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Astfel, instanța

de fond reține că, expertul evaluator M.D., a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor,

întinderea suprafeței de teren expropriate (fiind aplicat un coeficient pentru existența

rețelei de transport, drum), faptul că, nu există echipare tehnico-edilitară, că

nu sunt plantații ,că terenul este extravilan, arabil, precum și faptul că, în proprietatea

reclamanților a rămas suprafața de 4572 mp.

Tribunalul

nu a reținut valoarea ce rezultă din aplicarea metodei parametrice, pedologice-ecologice,

pentru că, rezultă o valoare de 6.172 RON, mai mică decât cea oferită de expropriator,

potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Totodată,

instanța nu a reținut valoarea terenului de 24.400 RON, stabilită prin metoda comparației

directe, având în vedere că, această metodă presupune un calcul comparativ pentru

stabilirea valorii de circulație a terenului, luând în considerare prețul imobilelor

similare obținute pe baza ofertei de piață, iar ofertele de terenuri avute în vedere,

au vizat suprafețe de teren cu o întindere foarte mare, față de suprafața expropriată

de 277 mp.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel reclamanta

SC A.I. SRL și reclamanții V.C. și V.N.,

iar prin decizia civilă nr. 283 A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, a fost respins ca tardiv, apelul reclamantei

SC A.I. SRL și a fost admis apelul declarat de reclamanții

V.C. și V.N., fiind astfel schimbată în parte hotărârea instanței de fond, în sensul

admiterii acțiunii acestor reclamanți și, pe cale de consecință a fost modificată

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 mai 2009, în sensul stabilirii despăgubirilor

datorate de expropriator, în favoarea reclamanților V.C. și V.N., la suma de 8.023,5

RON, fiind menținută totodată, soluția de respingere a acțiunii formulată de reclamanta

SC A.I. SRL, pentru următoarele considerente:

Cum, potrivit art. 284

C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicare, în ce

o privește pe reclamanta SC A.I. SRL, instanța de apel a constatat că hotărârea

a fost comunicată acesteia, la sediul indicat din Voluntari, șoseaua A. județ Ilfov,

la data de 27 decembrie 2011, ultima zi de depunere a apelului, fiind 12  ianuarie

2012, conform art. 101 C. proc. civ.

Or, având în vedere că,

cererea de apel a fost depusă de reclamanta SC A.I. SRL, la 17 februarie 2012, cu

depășirea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ., instanța de apel a respins

apelul acestei reclamante, ca tardiv.

În ceea ce îi privește

pe reclamanți V.N. și V.C., s-a constatat că hotărârea le-a fost comunicată la domiciliul

situat în București, strada V., deși prin cererea de chemare în judecată, reclamanții

au indicat un alt domiciliu ales, la care au solicitat comunicarea actelor de procedură,

respectiv la Cabinetul de avocat D.G.

Având în vedere că, reclamanților

V.N. și V.C., nu li s-a comunicat hotărârea la domiciliul ales, indicat conform

art. 93 C. proc. civ., instanța de apel a constatat că, pentru aceștia termenul

de apel nu a început să curgă, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată, excepția

tardivității apelului declarat de reclamanți V.N. și V.C. și a fixat termen pentru

continuarea judecății.

În ședința publică din

20 septembrie 2012, instanța de apel a încuviințat pentru ambele părți proba cu

înscrisuri, precum și proba cu efectuarea unei expertize evaluatorii, având ca obiectiv:

stabilirea valorii despăgubirilor ce se cuvin expropriaților, constând în valoarea

reală a terenului expropriat în raport cu prețurile cu care se vând în mod obișnuit

terenuri de același fel, ca cel supus exproprierii, la data efectuării expertizei,

motivat de faptul că expertiza de la fond a fost efectuată pe bază de oferte de

vânzare și nu în raport de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobile de

același fel, ca cel supus exproprierii, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, la

care se raportează art. 9 din Legea nr. 198/2004.

De asemenea, s-a dispus

efectuarea unor adrese către O.C.P.I. Ilfov și D.I.T.L. S.J., pentru a se comunica

acte de vânzare-cumpărare, a unor terenuri similare celui în litigiu, încheiate

în perioada 2011, răspunsurile la aceste adrese fiind depuse dosar.

Intimata reclamantă a

depus la dosar extras din ghidul privind valorile orientative ale proprietăților

din județul Ilfov și patru contracte de vânzare-cumpărare din anii 2009 și 2011.

Raportul de expertiză

întocmit de comisia de experți formată din M.O., T.N.L. și P.M., a fost depus la

dosar la 15 mai 2013, iar răspunsul la obiecțiuni, însoțit de contractele de vânzare-cumpărare

încheiate în anul 2012, pe care experții le-au avut în vedere la efectuarea expertizei,

a fost depus la dosar la 12 septembrie 2013.

Obiecțiunile la raportul

de expertiză formulate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, au fost respinse

prin încheierea din 6 iunie 2013.

În privința situației

de fapt instanța de apel a reținut că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor

din 10 mai 2009, emisă de C.N.A.D.N.R. SA Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004,

s-a dispus, în baza Legii 198/2004, exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 277 mp, situat în comuna S.J., teren aparținând expropriaților

SC M.C. SRL, V.N. și V.C.

Terenul expropriat face

parte dintr-o suprafață mai mare de 8400 mp, dobândită de persoanele expropriate

în coproprietate și în cote egale de ½ SC M.C. SRL, respectiv ½ V.N.

și V.C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 19 martie 2007

la Biroul Notarial Public G.I.

Prin contractul de vânzare

de drepturi litigioase autentificat din 21 decembrie 2010 la Biroul Notarial Public

I.A., SC M.C. SRL a vândut către SC A.I. SRL, dreptul litigios cu privire la obținerea

de despăgubiri, ca urmare a exproprierii terenului în suprafață de 277 mp, ce face

obiectul dosarului de față.

Prin hotărârea de expropriere,

despăgubirea a fost stabilită la suma de 12.866 RON, fiind consemnată la dispoziția

persoanelor expropriate, care au formulat contestație împotriva hotărârii sus menționate,

în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004, solicitând acordarea unei despăgubiri,

raportat la prețul de circulație și de tranzacționare a terenurilor similare.

S-a reținut că, expertiza

efectuată în fața primei instanțe a stabilit valoarea terenului expropriat la suma

de 6.172 RON, potrivit metodei parametrice și, că, potrivit ofertelor de tranzacționare

din anunțurile din mica publicitate, valoarea terenului expropriat a fost stabilită

la suma de 24.400 RON.

Astfel, instanța de apel

a reținut că, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată

în conformitate cu prevederile prezentului articol, se soluționează potrivit dispozițiilor

art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Art. 25 din Legea nr.

33/1994, stabilește că pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o

comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator

și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Potrivit art. 26

alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

(2) La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului,

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

Art. 27 din Legea nr.

33/1994 prevede că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta

și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Față de cele expuse, instanța

de apel a reținut că, este nefondată critica legată de faptul că, instanța de fond

nu a ținut seama de valoarea stabilită prin metoda comparației directe, deoarece

raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe, nu respectă criteriile prevăzute

de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel, sintagma „prețul

cu care se vând în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ

teritorială” la care face referire textul legal menționat, are semnificația, unanim

acceptată, de preț plătit efectiv și consemnat ca atare, în contracte autentice

de vânzare-cumpărare și, nu oferte de preț extrase de la rubricile de vânzări de

pe internet și din anunțurile de mică publicitate.

Pe de altă parte, reține

instanța de apel, raportarea trebuie să se facă, în funcție de prețurile de tranzacționare

ale unor imobile similare, existente la data întocmirii raportului de expertiză,

astfel cum se menționează expres în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Or, examinând expertiza

întocmită în primă instanță,instanța de apel a constatat că, evaluarea terenului

expropriat, s-a făcut în raport cu ofertele de preț extrase din anunțurile din mica

publicitate și de pe internet, cu nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994.

În apel, a fost încuviințată,

în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ., efectuarea unei noi expertize de evaluare

a terenului în litigiu, în condițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994,

având ca obiectiv stabilirea valorii despăgubirilor ce se cuvin expropriaților,

constând în valoarea reală a terenului expropriat, în raport cu prețurile cu care

se vând în mod obișnuit terenuri de același fel, ca cel supus exproprierii, la data

efectuării expertizei.

Raportul de expertiză

întocmit de comisia de experți formată din M.O., T.N.L. și P.M., a stabilit valoarea

terenului expropriat, la suma de 16.047 RON (3.656 euro), respectiv 13,20 euro/mp,

echivalent 57,93 RON/mp.

Astfel, instanța de apel

a reținut că, valoarea, stabilită prin expertiza efectuată în apel, corespunde criteriilor

prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea fiind raportată

la prețuri de tranzacționare efectivă a unor terenuri similare, la data efectuării

expertizei, în acest sens fiind depuse la dosar și menționate ca atare, în raportul

de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2011, 2012, pe care

experții le-au avut în vedere, aplicând corecțiile corespunzătoare, a căror metodologie

de aplicare a fost explicată în răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți.

În consecință, reține

instanța de apel, întrucât, raportul de expertiză efectuat în apel, reflectă o valoare

mai apropiată de valoarea concretă la care s-ar putea vinde efectiv un teren similar

în aceeași zonă, ca cel aflat în litigiu, respectând astfel cerințele prevăzute

de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, se impune ca, stabilirea despăgubirii

cuvenite reclamanților, să se facă raportat la această probă.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând modificarea

ei în sensul respingerii apelului reclamanților V.C. și V.N.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei, prin prisma dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

Astfel, se susține că,

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

potrivit cărora „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”,

respectiv în comuna S.J.

Recurenta susține că,

aplicarea și interpretarea greșită a legii, în soluția pronunțată de instanța de

apel, constă în faptul că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de

8.023,5 RON, atât experții, cât și instanța de apel, nu au avut în vedere toate

înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Experții, la întocmirea

raportului de expertiză, au eliminat două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv

contractul de vânzare-cumpărare din 29 aprilie 2011 și contractul din 25 mai 2011,

în mod cu totul nejustificat.

În aceeași idee, recurentul

solicită a se observa că, între oferta Statului Român de 13,15 euro/mp și valoarea

stabilită prin raportul de expertiză, întocmit în faza procesuală a apelului, este

o mică diferență.

Astfel, se învederează

că, în cazul în care valoarea despăgubirilor constatată de către comisia de experți,

este mai mare decât oferta Statului, instanța nu este obligată de a acorda această

despăgubire, fiind aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, conform

cărora „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile

formulate de părți și va hotărî.”

Având în vedere faptul

că, atât instanța de judecată, cât și experții, la stabilirea valorii despăgubirilor,

trebuie să țină cont de prețurile efective de tranzacționare a terenurilor similare

cu cel expropriat, la momentul efectuării expertizei, recurentul solicită ca judecând

pe fondul cauzei și, ținând cont de toate probele existente la dosar, să se procedeze

la o comparație a despăgubirii oferită de către Stat, cu valoarea maximă pe care

ar fi putut-o obține proprietarii, printr-o vânzare liberă.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, recursul este nefondat și va fi respins

în condițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Este real că, potrivit

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, (1) despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Potrivit alin. (2) al

aceluiași text, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța,

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel

în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Or, tocmai în respectarea

acestor dispoziții legale, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize

de evaluare a terenului, având ca obiectiv: stabilirea valorii despăgubirilor ce

se cuvin expropriaților, constând în valoarea reală a terenului expropriat în raport

cu prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel, ca cel supus

exproprierii, la data efectuării expertizei, motivat de faptul că expertiza la fond

a luat în calcul exclusiv oferte, iar nu vânzări.

Din raportul de expertiză

efectuat în apel,(cu respectarea dispozițiilor legale mai sus invocate), de comisia

de experți formată din M.O., T.N.L. și P.M., rezultă că, valoarea terenului expropriat

este de 16.047 RON (3.656 euro), respectiv 13,20 euro/mp, (echivalentul a 57,93

RON/mp) despăgubirea fiind raportată la prețuri de tranzacționare efectivă, a unor

terenuri similare la data efectuării expertizei.

În acest sens, au fost

depuse la dosar și menționate ca atare în raportul de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare

încheiate în anii 2011, 2012, pe care experții le-au avut în vedere, aplicând corecțiile

corespunzătoare, a căror metodologie de aplicare a fost de altfel explicată în răspunsul

la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

Este real că, pârâtul

a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă instanța le-a respins, prin

încheierea de ședință din 6 iunie 2013, subliniind faptul că experții au motivat

și explicat de ce nu au ținut seama de contractele de vânzare-cumpărare la care

pârâtul a făcut referire, însă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

au fost respectate întrucât, la determinarea cuantumului despăgubirilor s-a ținut

seama de alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2011, 2012, despăgubirea

fiind raportată la prețuri de tranzacționare efectivă, a unor terenuri similare,

la data efectuării expertizei.

Din perspectiva celor

expuse, este de reținut că , nici una din criticile recurentului nu se circumscrie

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei

nr. 283 A din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2014.