ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând,
în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 22 decembrie 2010,
contestatorul B.G. a formulat. în contradictoriu cu intimata Primăria
municipiului București, prin Primar, contestație împotriva hotărârii de
stabilire a despăgubirilor din 8 decembrie 2010 emisă de Primăria municipiului
București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând instanței
anularea în parte a hotărârii, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate
pentru terenul expropriat, obligarea intimatei la plata contravalorii reale a
terenului expropriat, în cuantum de 8.580,2 RON/mp, ceea ce înseamnă o valoare
totală a despăgubirilor de 14.869.486,6 RON, precum și obligarea intimatei la
plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința
civilă nr. 1737 din 28 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă,
a admis contestația, a modificat în parte hotărârea din 8 decembrie 2010 emisă de
Primăria municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a
stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator contestatorului la suma
totală de 4.598.140 RON, reprezentând valoarea imobilului expropriat, respectiv
terenul în suprafață de 1733 mp situat în București, șos. P., sector 2 și a obligat
intimatul la suma de 3.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut calitatea contestatorului de titular al dreptului
de proprietate asupra terenului în suprafață de 1733 mp, situat în București, șos.
P., sector 2 și faptul că prin hotărârea din 27 ianuarie 2010 Consiliul General
al Municipiului București a declanșat procedurile de expropriere pentru cauze de
utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării
de interes local, de Supralărgire Șoseaua P., conform Legii nr. 198/2004, între
acestea regăsindu-se și terenul proprietatea contestatorului.
Prin hotărârea
din 8 decembrie 2010 de stabilire a despăgubirilor, emisă de Comisia pentru aplicarea
Legii nr. 198/2004 și procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii, s-a
dispus exproprierea terenului proprietatea contestatorului, cuantumul despăgubirilor
cuvenite acestuia fiind stabilit la suma de 300.398 RON.
Contestatorul
nu a fost de acord cu despăgubirea stabilită, a formulat în instanță prezenta contestație
și, față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, tribunalul a apreciat că
are competența de a verifica în fond temeinicia acțiunii cu privire la legalitatea
cuantumului despăgubirilor acordate.
Din concluziile
raportului de expertiză întocmit în cauză de către Comisia de experți desemnată
potrivit Legii nr. 33/1994, tribunalul a reținut că valoarea unitară a terenului
expropriat, prin raportare la valoarea de piață a acestuia la data de 14 iunie 2012,
este de 595 euro/mp, valoarea de piață totală a terenului fiind de 4.598.140 RON,
echivalent a 1.031.135 euro, fără a se impune și acordarea unui prejudiciu produs
contestatorului.
În condițiile
în care valoarea despăgubirilor stabilită prin hotărârea atacată era mult inferioară
celei reținută în concluziile raportului de expertiză și față de dispozițiile
art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța a apreciat că se impune admiterea contestației,
modificarea în parte a hotărârii din 8 decembrie 2010, numai în ceea ce privește
cuantumul despăgubirilor, care este în cuantum de 4.598.140 RON.
Prin decizia
nr. 222A din 7 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâta Primăria
Municipiului București împotriva sentinței nr. 1737 din 28 septembrie 2012 pronunțată
de Tribunalul București, secția a V-a civilă; a schimbat în parte sentința, în sensul
că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 773.000 euro, în echivalent RON
la data efectuării plății; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a obligat
intimatul la 3.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Situația premisă
constă în faptul că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 decembrie
2010 emisă de Primăria municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii
nr. 198/2004, s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 198/2004,
consemnarea despăgubirii în cuantum de 300.398 RON, pentru terenul expropriat de
la reclamant, în suprafață de 1733 mp, situat în București, șos. P., sector 2.
Aceste despăgubiri
nu l-au mulțumit pe reclamant care, prin acțiunea formulată în cauză, a solicitat
anularea parțială a hotărârii mai sus menționate, cu privire la cuantumul despăgubirilor,
pe care Ie-a estimat la suma de 14.869.486,6 RON (echivalentul a 3.466.000 euro).
Dreptul reclamantului
de a se adresa instanței era expres reglementat prin art. 9 alin. (1) din Legea
nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri
de interes național, județean și local, iar acțiunea se impunea a fi soluționată,
conform art. 9 alin. (4) din aceeași lege, potrivit dispozițiilor art. 21-art. 27
din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Având în vedere
această normă de trimitere și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit
cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul
cauzat proprietarului, iar Ia calcularea cuantumului lor, experții, precum și instanța
vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel
în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,
instanța de fond a admis contestația și a dispus, pe baza expertizei efectuate în
cauză, modificarea hotărârii contestate, stabilind cuantumul despăgubirilor datorate
de expropriator la suma de 4.598.140 RON, reprezentând valoarea reală a terenului
expropriat, prin raportare la valoarea de piață la data de 14 iunie 2012 (data efectuării
expertizei și nu data exproprierii, cum în mod eronat susține apelanta).
Din probele administrate
în cauză și chiar din susținerile făcute de contestator în cererea introductivă
de instanță a rezultat că terenul proprietatea acestuia, situat în București, șoseaua
P., sector 2, în suprafață de 1733 mp a fost expropriat în baza Legii nr. 198/2004,
fiind afectat proiectului intitulat „Supralărgirea Șoseaua P.”, situație în care
erau incidente dispozițiile art. 4 pct. 9 din această lege specială, potrivit căruia
evaluarea despăgubirilor cuvenite expropriatului se face în raport de expertiza
actualizată de Camera Notarilor Publici.
A interpreta altfel
și a considera că dispozițiile din Legea nr. 198/2004, care fac trimitere la dispozițiile
art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994, impun cu necesitate stabilirea cuantumului
despăgubirilor în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ar
însemna să se golească de conținut dispozițiile expres prevăzute în acest sens,
în art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, ceea ce nu era permis instanței. O normă
legală, cum este cea mai sus menționată, trebuie interpretată în sensul producerii
de efecte juridice și nu în sensul lipsirii de acestea, iar în condițiile în care
terenul expropriat de la reclamant intră sub incidența acestei norme speciale, instanța
trebuia să țină seama de ea, cu atât mai mult cu cât era și ulterioară Legii
nr. 33/1994.
Din cuprinsul
raportului de expertiză efectuat în apel a rezultat că valoarea terenului expropriat
de la reclamant, stabilită pe baza expertizei actualizate a notarilor publici de
la data efectuării expertizei este de 773.000 euro, sumă pe care intimatul reclamant
este îndreptățit să o primească, în baza dispozițiilor art. 4 alin. (9) din Legea
nr. 198/2004, având în vedere faptul că a fost privat de posibilitatea de a-și exercita
prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului menționat în acțiune, ca
urmare a măsurii exproprierii, dispusă în baza unei legi speciale, ulterior acestei
măsuri, nebeneficiind de despăgubiri care, în opinia sa, să fie proporționale și
echitabile, raportat la valoarea bunului de care a fost privat.
Curtea de apel
a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor exprimarea acestora în euro, dat fiind
fluctuația pe care o înregistrează moneda națională față de această monedă a țărilor
Uniunii Europene, precum și faptul că această valută este des folosită în tranzacțiile
de pe teritoriul țării noastre, urmând ca plata efectivă a despăgubirilor acordate
să se realizeze în moneda națională la cursul din data plății, în acord cu Regulamentul
nr. 4/2005 privind regimul valutar, republicat, emis de Banca Națională a României,
publicat în M. Of. nr. 616/6.09.2007.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamantul B.G. și pârâta Primăria Municipiului București,
prin Primarul General.
Reclamantul B.G.
a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut
că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, deoarece s-au încălcat
dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 26 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică și s-au
interpretat greșit prevederile art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, cât și
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Din interpretarea
sistematică a dispozițiilor legale menționate rezultă faptul că nu poate fi avută
în vedere teza potrivit căreia la stabilirea valorii despăgubirilor trebuia avută
în vedere numai grila notarilor publici, această susținere fiind rezultatul interpretării
greșite a art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, care instituie o astfel de obligativitate
cu ocazia întocmirii raportului în faza procedurii prealabile desfășurată de Comisia
de expropriere. Stabilirea despăgubirilor în fața instanței de judecată se face
după criterii diferite, conform dispozițiilor art. 21-art. 29 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru utilitate publică, respectiv cele prevăzute în mod expres
de dispozițiile art. 26 alin. (2) din actul normativ enunțat.
Chiar expertul
desemnat de către instanță menționează în raport, Scopul lucrării din „Ghidul privind
valorile orientative ale proprietăților imobiliare din București” se precizează
că „lucrarea a fost întocmită numai pentru uzul birourilor notariale și pentru celelalte
cazuri stabilite (...) utilizarea valorilor cuprinse în ghid ca referință în rapoartele
de evaluare sau ca justificare a prețului unor tranzacții imobiliare de către persoane
fizice sau juridice, de drept public sau privat nu se recomandă, deoarece abaterile
pot fi semnificative, având în vedere că evaluarea unei proprietăți imobiliare se
face în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare.
În acest sens,
jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că „la stabilirea cuantumului
despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu
care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,
la data întocmirii raportului de expertizăm, precum și de daunele aduse proprietarului
(...) luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.” (decizia civilă
nr. 1721 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
La dosarul cauzei
s-au depus înscrisuri care evidențiază situații similare în care chiar apelanta
pentru proprietăți vecine celei expropriate a acordat despăgubiri cu mult mai mari
decât cele stabilite prin hotărârea instanței de fond în urma admiterii contestației
reclamantului.
De asemenea, instanța
de apel nu putea susține nelegalitatea raportului de expertiză întocmit cu ocazia
judecării cauzei la fond, câtă vreme a fost întocmit conform dispozițiilor art.
26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel încât nu se poate avea în vedere valoarea
stabilită prin raportul de expertiză întocmit la apel, întrucât acesta este întocmit
la o altă dată, iar curtea de apel nu a reținut în considerentele deciziei recurate
vreo nelegalitate a raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei
la fond.
Pârâta Primăria
municipiului București a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și a solicitat în principal, schimbarea hotărârii atacate și respingerea
acțiunii, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare
la instanța de apel, pentru a se stabili dacă terenul expropriat se găsește în zona
25 B3 sau în zona 26 A3 din Ghidul privind valorile orientative întocmit de către
SC E.E. SRL și SC E.V. SRL pentru Camera Notarilor Publici.
În susținerea
recursului, pârâta a arătat că, în speță, s-a realizat procedura de expropriere
în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 198/2004, derogatorie de la legea
generală, Legea nr. 33/1994.
Legea nr. 198/2004
prevedea că valoarea despăgubirii se calculează conform valorii din grila notarilor
publici, art. 4 pct. 9. Despăgubirea calculată astfel reprezintă suma pe care o
are de încasat persoana expropriată.
În baza art. 21-art.
27 din Legea nr. 33/1994, persoana expropriată avea dreptul să conteste contravaloarea
despăgubirii astfel calculate, art. 9 din Legea nr. 198/2004. Trimiterea legii speciale
la prevederile legii generale trebuie interpretată în sensul aplicării legii generale
astfel încât să nu golească de conținut prevederile legii speciale.
După cum rezultă
din actele depuse la dosar, pârâta a stabilit valoarea despăgubirii cu respectarea
prevederilor art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, în funcție de grila notarilor
publici raportată la locul unde se situa imobilul expropriat.
Conform Ghidul
privind valorile orientative întocmit de către SC E.E. SRL și SC E.V. SRL pentru
Camera Notarilor Publici, șos. P. se încadrează în trei zone: 25 B3, 26 A3, 35 Al-Bl.
Zonele 25 B3 și 26 A3 sunt despărțite de zona 35 Al-Bl de str. B.V. Terenul expropriat
din patrimoniul intimatului se găsea fie în zona 25 B3, fie în zona 26 A3, în raport
de str, B.V. În acest sens, instanța ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize
topografice care să stabilească cu certitudine și nu pe baza unor presupuneri în
care zonă se găsește imobilul expropriat. Același ghid menționează că prețul unui
metru pătrat de teren în zona 25 B3 este de 446 euro, în timp ce în zona 26 A3 este
de 349 euro, ceea ce are consecințe directe asupra cuantumului despăgubirii.
Prin întâmpinare,
recurentul-reclamant B.G. a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta
Primăria Municipiului București, prin Primarul General, ce va fi respinsă. Prin
criticile formulate, pârâta susține o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor
legale incidente în cauză. Aceste critici se circumscriu prevederilor art. 304
pct. 9 C. proc. civ., întrucât vizează legalitatea deciziei atacate, urmând a fi
analizate.
Recursul declarat
de reclamantul B.G. va fi admis, pentru considerentele ce succed:
În raport de obiectul
pricinii deduse judecății, respectiv contestarea hotărârii expropriatorului de stabilire
a cuantumului despăgubirii, critica invocată de recurent potrivit căreia soluționarea
cererii în privința stabilirii despăgubirii se realizează conform reglementării
înscrise în art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994 este fondată.
În speță, procedura
de expropriere și emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 8
decembrie 2010 s-au efectuat sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 198/2004 privind
unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național,
județean și local (act normativ abrogat ulterior prin Legea nr. 255 din 14 decembrie
2010).
Este adevărat
că dispozițiile art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004 prevedeau că raportul de evaluare
se întocmește avându-se în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici,
potrivit art. 77
1
alin. (5) C. fisc. Textul vizează însă etapa necontencioasă
a procedurii de expropriere, făcând trimitere explicită la obligațiile expropriatorului,
anterioare emiterii hotărârii privind stabilirea despăgubirilor, respectiv întocmirea
documentației tehnico-economice și cadastral juridice necesară raportului de evaluare,
realizat în faza administrativă.
Potrivit dispozițiilor
art. 9 al Legii nr. 198/2004, ce a creat cadrul legal pentru soluționarea contestației
declarată împotriva hotărârii vizând exproprierea, acțiunile introduse în baza acestui
text se soluționează potrivit cu prevederile art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește valoarea
despăgubirii.
Ca atare, este
certă distincția stabilită de legiuitor între evaluarea operată în vederea exproprierii,
în etapa administrativă, procedură condusă de către expropriator și expertiza ce
se efectuează în etapa judiciară, urmare formulării unei contestații de către proprietarul
imobilului supus exproprierii, efectuată conform art. 25 din lege, de către o comisie
compusă din trei experți.
În cauză, despăgubirea
oferită de expropriator s-a bazat pe un raport de evaluare efectuat în temeiul unei
proceduri diferite și anterioare celei reglementate de prevederile Legii nr. 33/1994.
În consecință,
textele invocate de apelanta-pârâtă și reținute de instanța de apel la pronunțarea
hotărârii recurate nu sunt aplicabile în speță, raportul de evaluare întocmit anual
pentru Camera notarilor publici putând avea doar valoare orientativă, dar neputând
înlocui raportul de expertiză pe care legea îl cere în cadrul procedurii judiciare
de stabilire a despăgubirilor în caz de expropriere.
În privința stabilirii
cuantumului despăgubirii de către instanță sunt aplicabile prevederile art. 26 din
Legea nr. 33/1994, Ia care făcea trimitere în mod expres art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează
potrivit dispozițiilor art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Conținutul acestui
text relevă cu certitudine faptul că pentru stabilirea cuantumului despăgubirii
se aplică art. 26 menționat anterior.
În concluzie,
dispozițiile art. 4 pct. 9 Legea nr. 198/2004 se referă Ia evaluarea făcută anterior
exproprierii, în faza procedurii administrative și nu Ia stabilirea despăgubirilor
de către instanță în caz de contestare a hotărârii expropriatorului.
Potrivit art.
26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea
reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea
cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul
cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,
la data întocmirii raportului de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor
sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate
de aceștia”.
Fața de caracterul
explicit al normei legale sus-menționate și față de jurisprudența unitară a instanței
supreme care a configurat înțelesul acestei norme, pentru stabilirea despăgubirii
nu poate fi avut în vedere decât prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele
de același fel din unitatea administrativ teritorială în care este situat terenul
supus exproprierii (amplasate în aceeași zonă și făcând parte din aceeași categorie
de folosință), preț ce reiese din tranzacții încheiate la momentul efectuării expertizei
(preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare-cumpărare).
Față de cele ce
preced, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului
declarat de reclamantul B.G., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecarea apelului.
Recursul declarat
de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General va fi respins pentru
următoarele considerente:
Motivul de recurs
ce vizează stabilirea cuantumului despăgubirii pentru imobilul expropriat conform
valorii din grila notarilor publici, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 9 din Legea
nr. 198/2004 este lipsit de interes, având în vedere soluția pronunțată de instanța
de apel, în temeiul acestei prevederi legale.
De altfel, această
critică a primit răspuns în cele ce preced, cu ocazia analizării recursului declarat
de reclamant.
În ceea ce privește
critica privind individualizarea terenului expropriat este de reținut că, deși pârâta
a declarat apel în cauză, această susținere este formulată omisso medio, direct
în recurs și nu poate fi primită.
Respectarea principiului
ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părțile să le exercite
în ordinea instituită de legiuitor, dar și faptul că partea care a declarat apel,
dar nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva
sentinței primei instanțe, nu o poate formula pentru prima oară în recurs.
Drept urmare,
acest aspect a intrat sub puterea lucrului judecat și instanța de apel va determina
cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, astfel cum acesta a fost individualizat
prin expertiza judiciară administrată la instanța de fond.
Pentru considerentele
reținute, recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat, în baza dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 222A din data 7 octombrie 2013
a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Casează decizia
și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General
împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 20 mai 2014.