ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 22 decembrie 2010, contestatorul B.G. a formulat. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului București, prin Primar, contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 8 decembrie 2010 emisă de Primăria municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând instanței anularea în parte a hotărârii, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, obligarea intimatei la plata contravalorii reale a terenului expropriat, în cuantum de 8.580,2 RON/mp, ceea ce înseamnă o valoare totală a despăgubirilor de 14.869.486,6 RON, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1737 din 28 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația, a modificat în parte hotărârea din 8 decembrie 2010 emisă de Primăria municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator contestatorului la suma totală de 4.598.140 RON, reprezentând valoarea imobilului expropriat, respectiv terenul în suprafață de 1733 mp situat în București, șos. P., sector 2 și a obligat intimatul la suma de 3.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut calitatea contestatorului de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1733 mp, situat în București, șos.

P., sector 2 și faptul că prin hotărârea din 27 ianuarie 2010 Consiliul General al Municipiului București a declanșat procedurile de expropriere pentru cauze de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local, de Supralărgire Șoseaua P., conform Legii nr. 198/2004, între acestea regăsindu-se și terenul proprietatea contestatorului. Prin hotărârea din 8 decembrie 2010 de stabilire a despăgubirilor, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii, s-a dispus exproprierea terenului proprietatea contestatorului, cuantumul despăgubirilor cuvenite acestuia fiind stabilit la suma de 300.398 RON.

Contestatorul nu a fost de acord cu despăgubirea stabilită, a formulat în instanță prezenta contestație și, față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, tribunalul a apreciat că are competența de a verifica în fond temeinicia acțiunii cu privire la legalitatea cuantumului despăgubirilor acordate. Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către Comisia de experți desemnată potrivit Legii nr. 33/1994, tribunalul a reținut că valoarea unitară a terenului expropriat, prin raportare la valoarea de piață a acestuia la data de 14 iunie 2012, este de 595 euro/mp, valoarea de piață totală a terenului fiind de 4.598.140 RON, echivalent a 1.031.135 euro, fără a se impune și acordarea unui prejudiciu produs contestatorului.

În condițiile în care valoarea despăgubirilor stabilită prin hotărârea atacată era mult inferioară celei reținută în concluziile raportului de expertiză și față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța a apreciat că se impune admiterea contestației, modificarea în parte a hotărârii din 8 decembrie 2010, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, care este în cuantum de 4.598.140 RON. Prin decizia nr. 222A din 7 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva sentinței nr. 1737 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă; a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 773.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plății; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a obligat intimatul la 3.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Situația premisă constă în faptul că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 decembrie 2010 emisă de Primăria municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 198/2004, consemnarea despăgubirii în cuantum de 300.398 RON, pentru terenul expropriat de la reclamant, în suprafață de 1733 mp, situat în București, șos. P., sector 2. Aceste despăgubiri nu l-au mulțumit pe reclamant care, prin acțiunea formulată în cauză, a solicitat anularea parțială a hotărârii mai sus menționate, cu privire la cuantumul despăgubirilor, pe care Ie-a estimat la suma de 14.869.486,6 RON (echivalentul a 3.466.000 euro).

Dreptul reclamantului de a se adresa instanței era expres reglementat prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, iar acțiunea se impunea a fi soluționată, conform art. 9 alin. (4) din aceeași lege, potrivit dispozițiilor art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Având în vedere această normă de trimitere și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar Ia calcularea cuantumului lor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de fond a admis contestația și a dispus, pe baza expertizei efectuate în cauză, modificarea hotărârii contestate, stabilind cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator la suma de 4.598.140 RON, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat, prin raportare la valoarea de piață la data de 14 iunie 2012 (data efectuării expertizei și nu data exproprierii, cum în mod eronat susține apelanta).

Din probele administrate în cauză și chiar din susținerile făcute de contestator în cererea introductivă de instanță a rezultat că terenul proprietatea acestuia, situat în București, șoseaua P., sector 2, în suprafață de 1733 mp a fost expropriat în baza Legii nr. 198/2004, fiind afectat proiectului intitulat „Supralărgirea Șoseaua P.”, situație în care erau incidente dispozițiile art. 4 pct. 9 din această lege specială, potrivit căruia evaluarea despăgubirilor cuvenite expropriatului se face în raport de expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici. A interpreta altfel și a considera că dispozițiile din Legea nr. 198/2004, care fac trimitere la dispozițiile art. 21-art.

27 din Legea nr. 33/1994, impun cu necesitate stabilirea cuantumului despăgubirilor în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ar însemna să se golească de conținut dispozițiile expres prevăzute în acest sens, în art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, ceea ce nu era permis instanței. O normă legală, cum este cea mai sus menționată, trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul lipsirii de acestea, iar în condițiile în care terenul expropriat de la reclamant intră sub incidența acestei norme speciale, instanța trebuia să țină seama de ea, cu atât mai mult cu cât era și ulterioară Legii nr. 33/1994.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel a rezultat că valoarea terenului expropriat de la reclamant, stabilită pe baza expertizei actualizate a notarilor publici de la data efectuării expertizei este de 773.000 euro, sumă pe care intimatul reclamant este îndreptățit să o primească, în baza dispozițiilor art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, având în vedere faptul că a fost privat de posibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului menționat în acțiune, ca urmare a măsurii exproprierii, dispusă în baza unei legi speciale, ulterior acestei măsuri, nebeneficiind de despăgubiri care, în opinia sa, să fie proporționale și echitabile, raportat la valoarea bunului de care a fost privat.

Curtea de apel a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor exprimarea acestora în euro, dat fiind fluctuația pe care o înregistrează moneda națională față de această monedă a țărilor Uniunii Europene, precum și faptul că această valută este des folosită în tranzacțiile de pe teritoriul țării noastre, urmând ca plata efectivă a despăgubirilor acordate să se realizeze în moneda națională la cursul din data plății, în acord cu Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar, republicat, emis de Banca Națională a României, publicat în M. Of. nr. 616/6.09.2007. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul B.G. și pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General. Reclamantul B.G.

a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică și s-au interpretat greșit prevederile art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, cât și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate rezultă faptul că nu poate fi avută în vedere teza potrivit căreia la stabilirea valorii despăgubirilor trebuia avută în vedere numai grila notarilor publici, această susținere fiind rezultatul interpretării greșite a art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, care instituie o astfel de obligativitate cu ocazia întocmirii raportului în faza procedurii prealabile desfășurată de Comisia de expropriere.

Stabilirea despăgubirilor în fața instanței de judecată se face după criterii diferite, conform dispozițiilor art. 21-art. 29 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, respectiv cele prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 26 alin. (2) din actul normativ enunțat. Chiar expertul desemnat de către instanță menționează în raport, Scopul lucrării din „Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare din București” se precizează că „lucrarea a fost întocmită numai pentru uzul birourilor notariale și pentru celelalte cazuri stabilite (...) utilizarea valorilor cuprinse în ghid ca referință în rapoartele de evaluare sau ca justificare a prețului unor tranzacții imobiliare de către persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat nu se recomandă, deoarece abaterile pot fi semnificative, având în vedere că evaluarea unei proprietăți imobiliare se face în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare.

În acest sens, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertizăm, precum și de daunele aduse proprietarului (...) luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.” (decizia civilă nr. 1721 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri care evidențiază situații similare în care chiar apelanta pentru proprietăți vecine celei expropriate a acordat despăgubiri cu mult mai mari decât cele stabilite prin hotărârea instanței de fond în urma admiterii contestației reclamantului.

De asemenea, instanța de apel nu putea susține nelegalitatea raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei la fond, câtă vreme a fost întocmit conform dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel încât nu se poate avea în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit la apel, întrucât acesta este întocmit la o altă dată, iar curtea de apel nu a reținut în considerentele deciziei recurate vreo nelegalitate a raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei la fond. Pârâta Primăria municipiului București a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal, schimbarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se stabili dacă terenul expropriat se găsește în zona 25 B3 sau în zona 26 A3 din Ghidul privind valorile orientative întocmit de către SC E.E.

SRL și SC E.V. SRL pentru Camera Notarilor Publici. În susținerea recursului, pârâta a arătat că, în speță, s-a realizat procedura de expropriere în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 198/2004, derogatorie de la legea generală, Legea nr. 33/1994. Legea nr. 198/2004 prevedea că valoarea despăgubirii se calculează conform valorii din grila notarilor publici, art. 4 pct. 9. Despăgubirea calculată astfel reprezintă suma pe care o are de încasat persoana expropriată. În baza art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994, persoana expropriată avea dreptul să conteste contravaloarea despăgubirii astfel calculate, art. 9 din Legea nr. 198/2004. Trimiterea legii speciale la prevederile legii generale trebuie interpretată în sensul aplicării legii generale astfel încât să nu golească de conținut prevederile legii speciale.

După cum rezultă din actele depuse la dosar, pârâta a stabilit valoarea despăgubirii cu respectarea prevederilor art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004, în funcție de grila notarilor publici raportată la locul unde se situa imobilul expropriat. Conform Ghidul privind valorile orientative întocmit de către SC E.E. SRL și SC E.V. SRL pentru Camera Notarilor Publici, șos. P. se încadrează în trei zone: 25 B3, 26 A3, 35 Al-Bl. Zonele 25 B3 și 26 A3 sunt despărțite de zona 35 Al-Bl de str. B.V. Terenul expropriat din patrimoniul intimatului se găsea fie în zona 25 B3, fie în zona 26 A3, în raport de str, B.V. În acest sens, instanța ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize topografice care să stabilească cu certitudine și nu pe baza unor presupuneri în care zonă se găsește imobilul expropriat.

Același ghid menționează că prețul unui metru pătrat de teren în zona 25 B3 este de 446 euro, în timp ce în zona 26 A3 este de 349 euro, ceea ce are consecințe directe asupra cuantumului despăgubirii. Prin întâmpinare, recurentul-reclamant B.G. a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, ce va fi respinsă. Prin criticile formulate, pârâta susține o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză. Aceste critici se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât vizează legalitatea deciziei atacate, urmând a fi analizate. Recursul declarat de reclamantul B.G.

va fi admis, pentru considerentele ce succed: În raport de obiectul pricinii deduse judecății, respectiv contestarea hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului despăgubirii, critica invocată de recurent potrivit căreia soluționarea cererii în privința stabilirii despăgubirii se realizează conform reglementării înscrise în art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994 este fondată. În speță, procedura de expropriere și emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 8 decembrie 2010 s-au efectuat sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local (act normativ abrogat ulterior prin Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010). Este adevărat că dispozițiile art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004 prevedeau că raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 77 1 alin. (5) C. fisc.

Textul vizează însă etapa necontencioasă a procedurii de expropriere, făcând trimitere explicită la obligațiile expropriatorului, anterioare emiterii hotărârii privind stabilirea despăgubirilor, respectiv întocmirea documentației tehnico-economice și cadastral juridice necesară raportului de evaluare, realizat în faza administrativă. Potrivit dispozițiilor art. 9 al Legii nr. 198/2004, ce a creat cadrul legal pentru soluționarea contestației declarată împotriva hotărârii vizând exproprierea, acțiunile introduse în baza acestui text se soluționează potrivit cu prevederile art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește valoarea despăgubirii.

Ca atare, este certă distincția stabilită de legiuitor între evaluarea operată în vederea exproprierii, în etapa administrativă, procedură condusă de către expropriator și expertiza ce se efectuează în etapa judiciară, urmare formulării unei contestații de către proprietarul imobilului supus exproprierii, efectuată conform art. 25 din lege, de către o comisie compusă din trei experți. În cauză, despăgubirea oferită de expropriator s-a bazat pe un raport de evaluare efectuat în temeiul unei proceduri diferite și anterioare celei reglementate de prevederile Legii nr. 33/1994.

În consecință, textele invocate de apelanta-pârâtă și reținute de instanța de apel la pronunțarea hotărârii recurate nu sunt aplicabile în speță, raportul de evaluare întocmit anual pentru Camera notarilor publici putând avea doar valoare orientativă, dar neputând înlocui raportul de expertiză pe care legea îl cere în cadrul procedurii judiciare de stabilire a despăgubirilor în caz de expropriere. În privința stabilirii cuantumului despăgubirii de către instanță sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, Ia care făcea trimitere în mod expres art. 9 din Legea nr. 198/2004. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-art.

27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Conținutul acestui text relevă cu certitudine faptul că pentru stabilirea cuantumului despăgubirii se aplică art. 26 menționat anterior. În concluzie, dispozițiile art. 4 pct. 9 Legea nr. 198/2004 se referă Ia evaluarea făcută anterior exproprierii, în faza procedurii administrative și nu Ia stabilirea despăgubirilor de către instanță în caz de contestare a hotărârii expropriatorului. Potrivit art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Fața de caracterul explicit al normei legale sus-menționate și față de jurisprudența unitară a instanței supreme care a configurat înțelesul acestei norme, pentru stabilirea despăgubirii nu poate fi avut în vedere decât prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială în care este situat terenul supus exproprierii (amplasate în aceeași zonă și făcând parte din aceeași categorie de folosință), preț ce reiese din tranzacții încheiate la momentul efectuării expertizei (preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare-cumpărare). Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului declarat de reclamantul B.G., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General va fi respins pentru următoarele considerente: Motivul de recurs ce vizează stabilirea cuantumului despăgubirii pentru imobilul expropriat conform valorii din grila notarilor publici, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 9 din Legea nr. 198/2004 este lipsit de interes, având în vedere soluția pronunțată de instanța de apel, în temeiul acestei prevederi legale. De altfel, această critică a primit răspuns în cele ce preced, cu ocazia analizării recursului declarat de reclamant. În ceea ce privește critica privind individualizarea terenului expropriat este de reținut că, deși pârâta a declarat apel în cauză, această susținere este formulată omisso medio, direct în recurs și nu poate fi primită.

Respectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părțile să le exercite în ordinea instituită de legiuitor, dar și faptul că partea care a declarat apel, dar nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu o poate formula pentru prima oară în recurs. Drept urmare, acest aspect a intrat sub puterea lucrului judecat și instanța de apel va determina cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, astfel cum acesta a fost individualizat prin expertiza judiciară administrată la instanța de fond. Pentru considerentele reținute, recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 222A din data 7 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2014.