ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2493/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub număr x/2011 la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.01.2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și Municipiul București prin Primarul General al Municipiului București, solicitând instanței anularea hotărârii nr. 21/08.12.2010 emisă de Primăria Municipiului București-Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafața de teren de 1079 mp situată în București, Șoseaua x nr. 48 sector 2, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.158.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plății, cu titlu de despăgubire pentru suprafața de teren expropriată.

Prin încheierea din data de 11.04.2011, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția Civilă, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub număr x/2011**.

Prin sentința civilă nr. 717/02.06.2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 1079 mp situat în București, Șoseaua x nr. 48 sector 2, cu număr cadastral x, 2712/3/1/1/1/3 și 2712/3/1/1/1/4 la 1.743.434 RON și a obligat pârâtul Municipiul București să plătească reclamantei suma de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 48A/04.02.2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca tardiv formulat, apelul formulat de apelanta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 717 din 02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - pârâți Primăria Municipiului București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și Municipiul București prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe.

A admis apelul formulat de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Tribunalul București împotriva aceleiași sentințe, a anulat sentința apelată și a reținut cauza pentru evocarea fondului, acordând termen la 01.04.2015, cu citarea părților.

Prin decizia nr. 495A din 16 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a anulat parțial hotărârea nr. 21/08.12.2010 emisă de Primăria Municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor.

A stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 1079 mp, situat în București, Șos. x, cu număr cadastral x, 2712/1/3/1/1/1/3 și 2712/1/3/1/1/1/4 la 1.743.434 RON. A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestor două decizii, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) a declarat recurs.

Prin criticile formulate, întemeiate în drept pe art. 483 și următoarele din noul C. proc. civ., s-au arătat următoarele:

Cu privire la soluția de respingere a apelului, ca tardiv, reclamanta a susținut că ar fi primit comunicarea sentinței la data de 15 octombrie 2014, dată în raport de care declararea apelului la 24 octombrie 2014 este în termenul legal.

Cu privire la recursul de față, a susținut că suma stabilită cu titlul de despăgubire nu este una "dreaptă" în sensul legii, cum prevede art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție.

A subliniat și că nu este justă soluția dată de instanța de apel și motivată în sensul că despăgubirea reală este cea de la data efectuării expertizei.

Totodată, a apreciat și că suma ar fi trebuit actualizată, deoarece dosarul a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată acum peste 9 ani.

Intimatul pârât Municipiul București prin Primar General a depus întâmpinare, comunicată părților, prin care a invocat excepția tardivității recursurilor declarate de reclamantă, atât împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 cât și împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției tardivității recursurilor declarate în cauză, invocată de intimatul pârât Municipiul București prin Primar General, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, se rețin următoarele:

Potrivit art. 301 C. proc. civ. din 1864 "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În cauză, decizia nr. 495A/2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată părților la data de 17 decembrie 2018, cum rezultă din fila x borderou, din dosarul de apel.

Întrucât dovada de comunicare cu reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) nu a fost restituită la dosar, din oficiu instanța a procedat la recomunicarea deciziei nr. 495A/2018.

Ca urmare, la 25 martie 2019, prin agent procedural, s-a recomunicat reclamantei S.C. A. S.A. (fostă SRL) decizia nr. 495A/2018, la sediul reclamantei din București, cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul de apel.

La 16 iulie 2020, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) a formulat o cerere de recomunicare a deciziei nr. 48A/2015, urmare a căreia s-a trimis acesteia o copie a dovezii de comunicare a deciziei nr. 495A/2018.

La 7 septembrie 2020, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) a depus aceeași cerere de recomunicare a deciziei nr. 48A/2015.

Ca urmare, la 2 octombrie 2020, se comunică reclamantei S.C. A. S.A. (fostă SRL) decizia nr. 48A/2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte reține că decizia nr. 495A/2018 a fost comunicată reclamantei S.C. A. S.A. (fostă SRL) la data de 25 martie 2019.

Termenul de declarare al căii de atac a recursului s-a împlinit la data de 10 aprilie 2019, potrivit normei legale mai sus citate.

Declararea recursului împotriva deciziei nr. 495A/2018 la data de 19 octombrie 2020, cum rezultă din dosar recurs, este în afara termenului legal, sens în care Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cu privire la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că această hotărâre judecătorească a fost comunicată la data de 2 octombrie 2020. Calea de atac a recursului declarată la 19 octombrie 202 a fost formulată în termenul legal, cum s-a arătat mai sus.

Înalta Curte reține că decizia nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este o decizie intermediară, prin care instanța de apel a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre evocarea fondului, acordând termen de judecată în continuare.

Potrivit art. 297 alin. (2) C. proc. civ., această hotărâre intermediară, cu caracter interlocutoriu, poate fi recurată doar împreună cu decizia finală prin care se va dispune asupra fondului litigiului, deoarece are menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.

Față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii.

Având în vedere aceste considerente, ca efect al declarării tardivității recursului formulat împotriva deciziei finale nr. 495A/2018 a Curții de Apel București, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei intermediare nr. 48A din 4 februarie 2015 a aceleiași instanțe este lipsit de finalitate juridică.

Ca urmare, nu mai există interes în exercitarea acestei căi de atac, care se îndreptă împotriva unei decizii fără autonomie juridică.

Înalta Curte reține că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.