ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 731/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 17 decembrie 2010, reclamanta SC A. SRL a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General, suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 338 mp situat în București, șos. x, având număr cadastral provizoriu 1407/3/2, prin hotărârea Comisiei Municipiului București de Aplicare a Legii nr. 198/2004, solicitând stabilirea acesteia la suma de 270.400 euro.

Prin Sentința civilă nr. 1078 din 31 mai 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația, reținând că nu este justificată contestarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărâre de către comisia de expropriere, chiar dacă prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit o valoare de peste 200.000 euro, deoarece evaluarea din expertiză s-a raportat la 3 oferte imobiliare, fără a respecta dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ce prevăd o evaluare prin comparare cu prețurile rezultând din tranzacții efective, date ce puteau fi obținute prin informații culese de la publicații de specialitate, notari publici ori chiar Primăria respectivă vizând astfel de tranzacții în zonă.

Prin Decizia civilă nr. 531A pronunțată la data de 6 noiembrie 2015 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamantă, iar sentința apelată a fost schimbată în tot, în sensul stabilirii valorii despăgubirilor la suma de 149.734 euro.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și pârâtul Municipiul București prin Primar General.

Prin Decizia civilă nr. 570 din 16 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General și a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

În motivare, s-a reținut, în esență, că decizia recurată are motivarea contradictorie.

Astfel, deși în considerente instanța s-a referit la metoda comparației directe, reținând existența unei tranzacții comparabile ce îndeplinește criteriile legale, totuși, atunci când a stabilit valoarea despăgubirilor, a optat pentru cuantumul calculat prin metoda bonitării, fără a prezenta motivele pentru care a validat această metodă și a înlăturat-o pe cea a comparației directe, pentru ca instanța de control judiciar să poată verifica raționamentul adoptării acestei soluții.

Pe de altă parte, s-a constatat că instanța de apel nu a justificat nici dispoziția dată experților de a calcula valoarea despăgubirilor la data emiterii hotărârii de expropriere (decembrie 2010), în condițiile în care, din lucrările dosarului, nu rezultă că această dată coincide cu cea a consemnării despăgubirilor.

Instanța de casare a reținut că se impune suplimentarea probatoriului pentru stabilirea certă a datei la care a operat transferul dreptului de proprietate, dată la care se vor raporta experții în calculul despăgubirii, se vor verifica susținerile recurentului referitoare la existența unei alte comparabile utilizată pentru terenul învecinat, într-un alt dosar având aceleași părți, în măsura în care respectiva tranzacție întrunește exigențele legale pentru a fi utilizată și în prezentul dosar, urmând a se dispune, după clarificarea situației de fapt, asupra cuantumului corespunzător al despăgubirilor.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat Decizia nr. 1143 A din data de 6 noiembrie 2018, prin care a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1078 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: a admis contestația și a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 118.638 euro, în echivalent în RON la data plății.

În motivare, a reținut că, sub aspectul datei relevante pentru calculul valorii despăgubirii, potrivit deciziei de casare și jurisprudenței Curții Constituționale, momentul de timp la care se raportează valoarea despăgubirilor este momentul transferului dreptului de proprietate.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2016, curtea a solicitat autorității expropriatoare dovada certă a consemnării despăgubirilor, care s-a făcut în baza Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 13 din 7 decembrie 2010 a Primăriei Municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

Prin Ordinul de plată nr. x/3.02.2011 suma de 80.722,76 RON a fost consemnată la dispoziția reclamantei la data de 3.02.2011.

În raport de aceste probe, la termenul de judecată din data de 14.02.2017, curtea a dispus stabilirea valorii imobilului prin expertiză la momentul transferului dreptului de proprietate - 3.02.2011, data consemnării sumei la dispoziția reclamantei în cadrul procedurii administrative, dată necontestată de niciuna dintre părți.

Curtea a reținut valoarea comparabilei rezultată din contractul x/2011 (apreciat de toți experții ca fiind cel mai adecvat spre comparație) așa cum a fost stabilită de expertul B. (394 euro/mp), cu aplicarea a două corecții negative de 10% și a unei corecții pozitive, Curtea constată că justa despăgubire pentru terenul expropriat, corespunzător criteriilor legale, este aceea de 394 euro/mp, respectiv: 351 euro x 338 mp = 118.638 euro.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, a susținut că, în rejudecare, a fost întocmit un raport de expertiză, prin care s-au stabilit despăgubirile la suma de 172.380 euro, în raport de trei comparabile.

La acest raport, s-a întocmit opinie separată, a expertului B., prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 118.638 euro, avându-se în vedere un contract de vânzare-cumpărare nr. x/2010.

Reclamanta a susținut că nu se poate avea în vedere acest contact, deoarece terenul din contractul sus menționat nu este similar cu cel din prezenta cauză, fiind la 4,5 km distanță, iar acel contract s-a încheiat întrucât anterior existase un act de cesiune creanță, susținând că prețul acestuia nu poate fi luat în seamă.

În plus, a arătat că expertul B. nu a luat în calcul prețul terenului întreg, ci doar avansul și prima rată.

Analizând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, printr-o cerere separată. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În cauză, reclamanta SC A. SRL a formulat critici referitoare la situația de fapt și, respectiv, asupra modului de întocmire a raportului de expertiză, cu referire la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2010, susținându-se că prețul menționat în acest contract nu poate fi luat în considerare.

Aceste susțineri vizează administrarea și interpretarea probelor de către instanța de apel.

Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată în apel, ci exprimarea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția esențială a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o argumentare a criticii în drept și în fapt.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a criticilor care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege sunt de natură a determina nelegalitatea hotărârii.

Or, interpretarea dată de instanță probelor administrate în cauză constituie o chestiune de fapt, care nu se circumscrie niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., privitor la situația în care hotărârea se întemeia pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, a fost abrogat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000.

În prezenta cauză, recurenta reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., întrucât prin memoriul de recurs nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., din actuala reglementare, ci numai critici care vizează chestiuni de fapt.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în condițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului formulat de reclamanta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1143 A din 6 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL