ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7637/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7637/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 232 din 17

aprilie 2009, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins excepția lipsei de interes

și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârât,

și a admis acțiunea formulată de reclamanta S.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar în consecință:

a anulat parțial hotărârea din 30

ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.R. SA (art. 2);

a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantei pentru terenul în suprafață de 2.480 m.p., situat în localitatea G.,

categoria de folosință arabil, la suma de 297.600 RON, reprezentând echivalentul

sumei de 66.366 euro;

a respins acțiunea formulată de reclamantă

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local al comunei G.;

a obligat pe pârât să plătească reclamantei

cheltuieli de judecată în sumă de 2.885 RON.

În motivarea soluției, Tribunalul a reținut

că prin hotărârea din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.R., în favoarea numiților S.I.

și I.I. s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat

în localitatea G., categoria de folosință arabil, tarlaua 17, în suprafață de 2.480

m.p., identificat prin numărul cadastral, în cuantum de 15.128 euro.

Prin sentința civilă nr. 1885/2006 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei S.L.

asupra imobilului cu nr. top de comasație și în suprafață de 4.362 m.p. și asupra

parcelei cu nr. top vechi, nr. top de comasație în suprafață de 2.800 m.p., cu titlu

de cumpărare, ca bun propriu. Ulterior, prin sentința civilă nr. 7424 din 02

octombrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte

acțiunea reclamantei și s-a dispus modificarea titlului de proprietate eliberat

în favoarea numitului S.I., în sensul că în loc de parcela în suprafață de 2.800

m.p., s-a menționat parcela în suprafață de 2.800 m.p. din tarlaua în consecință,

reclamanta a dovedit că este titulara dreptului de proprietate cu privire la terenul

expropriat, astfel încât sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale

active și lipsei de interes.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut

că prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, inițial s-a stabilit

valoarea de circulație a terenului expropriat la suma de 449.376 RON, concluzionându-se

că terenul expropriat este situat în intravilanul comunei G., într-o zonă rezidențială,

fiind înscris în C.F.

Față de împrejurarea că raportul a fost

semnat doar de către experții T.M. și C.R., instanța a revenit cu adresă la comisia

de experți cu solicitarea de a se efectua o lucrare comună, iar răspunsul întocmit

la obiecțiunile formulate de părți a fost semnat cu obiecțiuni de expertul G.P.,

care a arătat că există puncte de vedere divergente privind localizarea terenului

(extravilan sau intravilan). Expertul G.P. a apreciat că valoarea despăgubirii este

de 224.688 RON.

Din adeverința din 07 octombrie 2008 emisă

de Primăria comunei G., rezultă că terenul în litigiu se află în intravilanul comunei

G.

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate,

comisia de experți a stabilit valoarea terenului expropriat, în suprafață de 2.480

m.p., la suma de 297.600 RON, care reprezintă echivalentul sumei de 66.365 euro

(1 euro=42.903 RON).

împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 301 din 06

noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut

că față de expertiza efectuată la prima instanță, nu se impune efectuarea unui nou

raport de expertiză.

Dispoziția de anulare parțială a Hotărârii

nr. 4 din 30 ianuarie 2007 nu afectează legalitatea hotărârii primei instanțe.

Chiar dacă nu a formulat expres o cerere

de anulare parțială sau totală a hotărârii prin care au fost stabilite despăgubirile

pentru expropriere, reclamanta a contestat valoarea despăgubirii.

Dispunând asupra modificării cuantumului

despăgubirii potrivit valorii stabilite prin expertiză, este evident că cel puțin

sub aspectul despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 4/2007, acest act nu își

mai menține valabilitatea.

Împrejurarea că instanța s-a pronunțat

explicit în sensul anulării parțiale a hotărârii, din punctul de vedere al despăgubirilor

stabilite prin aceasta, nu reprezintă un motiv care să afecteze sentința sub aspectul

temeiniciei și al legalității.

Indiferent dacă instanța se pronunță sau

nu explicit asupra încetării valabilității celor statuate prin hotărârea contestată

sub aspectul cuantumului despăgubirilor, acesta fiind modificat potrivit concluziilor

expertizei efectuate în cauză, hotărârea devenea lipsită de eficacitate din punctul

de vedere al despăgubirilor prevăzute.

La stabilirea valorii de piață pentru terenul

în litigiu, criteriile avute în vedere au fost cele prezentate în anexa nr. l a

raportului de expertiză.

Terenul expropriat este situat în intravilanul

localității G.

Decizia Curții de Apel a fost atacată cu

recurs de către pârât.

Prin decizia nr. 4052 din 29 iunie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală

a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceRONași

instanțe, sens în care a reținut următoarele:

Este necontestat că reclamanta este titulara

dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.480 mp, situat în comuna

G., jud. Cluj, expropriat prin H.G. nr. 742/2005, în vederea realizării obiectivului

de investiție „Autostrada Brașov-Cluj-Borș".

Ca atare, litigiul este guvernat de dispozițiile

art. 9 și următoarele din Legea nr. 198/2004 și ale art. 21 și următoarele din Legea

nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prevăzute de aceștia.

În cauză, fără a da eficiență dispozițiilor

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de control judiciar a ignorat cererea

pârâtului vizând necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate,

cerere formulată prin chiar motivele de apel și a omologat expertiza tehnică judiciară

efectuată la fond, deși aceasta este controversată, existând puncte de vedere divergente

între experți privind localizarea terenului în intravilanul sau extravilanul localității,

aspect deosebit de important în aprecierea asupra valorii de piață a nemișcătorului.

Sub aspectul categoriei de folosință a

terenului supus exproprierii și celelalte probe sunt contradictorii, documentația

cadastrală întocmită în vederea dezmembrării terenului plasând nemișcătorul în extravilanul

localității, în vreme ce din adeverința din 07 octombrie 2008 a Primăriei G. ar

rezulta că acesta se află în intravilan.

Greșită este și soluția adoptată de instanțe

vizând anularea parțială a hotărârii atacate, în condițiile în care legea specială

prevede posibilitatea sesizării instanței numai cu privire la cuantumul despăgubirii

propuse.

Prin art. 15 din Legea nr. 198/2004, s-a

prevăzut expres că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea

publică a statului și în administrarea expropriatului operează de drept la data

plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora,

în condițiile actului normativ.

Ca atare, simpla contestare a cuantumului

despăgubirii de către expropriat nu constituie motiv de nulitate a hotărârii prin

care s-a stabilit suma respectivă și nici nu împiedică transferul dreptului de proprietate

din patrimoniul expropriatului în cel al expropriatorului.

Sub acest aspect, este corectă și critica

referitoare la faptul că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile

în care reclamanta nu a solicitat prin cererea introductivă anularea parțială a

hotărârii, iar prin întâmpinarea formulată în apel este de acord cu admiterea căii

de atac și înlăturarea acestei dispoziții.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția

I

civilă a pronunțat decizia din 21

martie 2012, dispunând admiterea în parte a apelului pârâtului și schimbarea în

parte a sentinței apelate, în sensul că:

- a înlăturat dispoziția de anulare parțială

a Hotărârii nr. 4 din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.;

- a diminuat cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantei pentru terenul în suprafață de 2.480 m.p., situat în intravilanul localității

G., categoria de folosință arabil, de la suma de 297.600 RON echivalent a 66.366

euro, la suma de 208.320 RON echivalent a 47.796,26 euro;

- a menținut celelalte dispoziții ale sentinței;

- a compensat parțial cheltuielile de judecată

în apel, până la concurența sumei de 500 RON, și a obligat pe intimată să plătească

apelantului cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 4.165 RON.

În motivarea soluției pronunțate, curtea

de apel a reținut următoarele:

În urma casării cu trimitere, au fost administrate

probele indicate de instanța de recurs.

Din adresa din 21 martie 2011 emisă de

Primăria comunei G., rezultă că „terenul în suprafață de 2.480 m.p., situat în parcela

26, tarlaua 17, identificat cu nr. cadastral 2570, se afla în intravilanul localității

la data exproprierii".

La cererea apelantului-pârât, s-a încuviințat

efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către o comisie alcătuită din trei

experți, cu următoarele obiective: stabilirea dacă terenul care a făcut obiectul

exproprierii, înscris în C.F., în suprafață de 2.480 m.p., identificat cu nr. cadastral

2570, este situat în intravilanul sau extravilanul localității G.; stabilirea categoriei

de folosință a terenului; stabilirea valorii de circulație a terenului la data efectuării

primului raport de expertiză, precum și la data efectuării actualului raport de

expertiză.

Răspunsul experților a fost că terenul

în litigiu se află în intravilanul localității G., iar categoria de folosință potrivit

actelor de proprietate T.P. și P.U.G. este agricol/arabil în intravilan.

În completarea la raportul de expertiză

tehnică, s-a stabilit că pe baza Raportului de evaluare globală 2011 a fondului

imobiliar din G., efectuat la comanda notarilor publici, 1 m.p. teren extravilan

valorează 74,9 RON, iar 1 m.p. teren intravilan valorează 93,6 RON. Raportat la

aceste date, terenul în litigiu în suprafață de 2.480 m.p. valorează 209.307 RON

sau 48.023 euro.

Curtea a făcut demersuri la Biroul de cadastru

și publicitate imobiliară Cluj-Napoca, pentru a comunica în copie contracte de vânzare-cumpărare

încheiate în anul 2011 cu privire la terenuri situate în intravilanul comunei G.,

acesta comunicând asemenea contracte de vânzare-cumpărare.

La obiecțiunile formulate de apelantul-pârât

la raportul de expertiză, ținând seama și de contractele de vânzare-cumpărare încheiate

cu privire la terenuri din aceeași zonă, experții au arătat că optează pentru o

valoare de 84 RON pe metru pătrat la data întocmirii raportului, rezultând pentru

cei 2.480 mp expropriați o valoare a despăgubirii de 208.320 RON.

La data de 8 martie 2012, apelantul-pârât

a formulat din nou obiecțiuni, prin care a solicitat să fie obligată comisia de

experți la refacerea raportului de expertiză cu respectarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994. Puse în discuția părților, Curtea le-a respins, întrucât

raportul de expertiză tehnică efectuat în apel, după casarea cu trimitere, este

întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Așa fiind, ținând seama de îndrumările

instanței de casare, sentința de fond se impune a fi schimbată în parte, în sensul

că se va înlătura dispoziția de anulare parțială a Hotărârii nr. 4 din 30.01.2007

a C.N.A.D.N.R., ca fiind nelegală, deoarece legea specială prevede posibilitatea

sesizării instanței numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse.

Totodată, se vor diminua despăgubirile

cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat, care este situat în intravilanul

localității și

are categoria de folosință arabil, de la

suma de 297.600 RON echivalent a 66.366 euro, la suma de 208.320 RON echivalent

a 47.796,26 euro.

Această din urmă decizie a curții de apel

a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către pârât,

care a criticat-o pentru următoarele motive:

Decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, Curtea de Apel Cluj, a pronunțat

hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea

nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 129 C.

proc. civ.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004,

verificarea justeței cuantumului despăgubirii pe cale judiciară se realizează în

condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Art. 26 din Legea nr. 33/1994 reglementează

modalitatea determinării despăgubirilor pe cale judiciară, prevăzând că la stabilirea

despăgubirii, atât experții tehnici, cât și instanța de judecată se vor raporta

la „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză."

În cazul dedus judecății, încălcarea rolului

activ, reglementat de art. 129 C. proc. civ., constă în faptul că hotărârea pronunțată

se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere

eronată a probelor administrate, în speță proba cu expertiză tehnică.

Aprecierea instanței de apel, potrivit

căreia raportul de expertiză este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, în contextul erorilor de raționament care aparțin experților

judiciari, denotă modul superficial în care instanța a soluționat pricina.

Încălcarea rolului activ a condus la admiterea

cererii reclamantei de majorare a cuantumului despăgubirii.

În pofida normei legale imperative cuprinse

în art. 26 din Legea nr. 33/1994, a îndrumărilor și jurisprudenței instanței supreme,

Curtea de Apel a pronunțat o soluție nelegală în condițiile în care, deși avea la

dispoziție suficiente informații, nu a cenzurat concluzia vădit eronată formulată

de către experți.

Astfel, dovezile administrate în apel,

respectiv contractele de vânzare-cumpărare care au fost depuse la dosar și care

au fost analizate de către experții judiciari în cuprinsul lucrării de expertiză

(este vorba despre actele care au ca obiect terenuri similare celui

expropriat, terenuri defavorizate prin

poziția lor în interiorul localității, prin categoria de folosință - arabil, deci

neconstruibil), relevă faptul că expropriatorul a stabilit în mod just despăgubirea

pentru terenul expropriat.

În sensul celor menționate, trebuie observate

comparabilele A, B, C și D din cuprinsul raportului judiciar care a fost depus la

dosar pentru termenul din data de 15 februarie 2012, contracte autentice prin intermediul

cărora s-au tranzacționat terenuri cu valori cuprinse între 1,65 euro/m.p. - 9 euro/m.p.

și concluziile experților judiciari din cuprinsul notei adresate Curții de Apel

la termenul din data de 14 septembrie 2011 („este clar că bucla de coborâre de pe

autostradă neprevizibilă la data întocmirii P.U.G. nu se află în acest culoar și

este integral în intravilan. Sub această buclă se află terenul în cauză...").

Deci, prin raportare la caracteristicile

terenului expropriat (evident este vorba despre un teren defavorizat prin prisma

amplasamentului în cadrul localității, neconstruibil) și la valorile de tranzacționare

care sunt proprii terenurilor care prezintă trăsături similare (comparabilele A,

B, C și D), cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a criticat cuantumul

despăgubirii stabilite de către expropriator trebuie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Despăgubirea de 6,1 euro/m.p. care a fost

stabilită de către expropriator pentru un teren care este impropriu construcțiilor

de orice fel și chiar agriculturii (prin prisma amplasamentului) este cu siguranță

una justă.

Pe de altă parte, experții judiciari evaluatori

au alterat în mod nepermis realitatea relevată de către Ghidul Notarilor Publici

cu privire la terenurile arabile situate în intravilan (valoarea reală astfel cum

rezultă din actul menționat este de 38,8 RON/m.p. și nicidecum de 74,9 RON m.p.

sau de 93,6 RON/m.p.).

În plus, instanța de rejudecare nu a fost

rezolvat în mod corespunzător aspectul referitor la amplasamentul terenului expropriat,

neadministrând probe pertinente din cuprinsul cărora să rezulte că terenul expropriat

se află în intravilanul localității. Afirmațiile și deducțiile experților judiciari

evaluatori nu pot fi acceptate ca fiind suficiente pentru probarea aspectului relevat.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea

recursului și, în principal, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii

în totalitate a apelului său, cu consecința schimbării sentinței de fond în sensul

respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată; în subsidiar, a solicitat casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul administrării

corecte a probei cu expertiză judiciară evaluatoare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul a imputat instanței de apel

că a încălcat art. 129 C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului, susținând

că această încălcare decurge din aprecierea eronată a probelor administrate în stabilirea

cuantumului despăgubirii, respectiv proba cu expertiză tehnică judiciară, precum

și din faptul că nu a lămurit amplasamentul terenului expropriat, neadministrând

probe pertinente care să lămurească această chestiune.

Rolul activ al judecătorului, în materie

probatorie, se referă la punerea în dezbaterea părților a necesității efectuării

unor probe și chiar ordonarea acestora, pentru aflarea adevărului și clarificarea

raportului juridic dedus judecății, chiar și în condițiile împotrivirii participanților

Ia proces art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Or, în speță, instanța de apel a dat dovadă

de rol activ, în sensul deciziei de casare, încuviințând proba cu înscrisuri și

expertiză pentru lămurirea amplasamentului terenului expropriat și stabilirea cuantumului

despăgubirii potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Nu se poate reține, astfel, încălcarea

rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ., așa încât nu este incidență

casarea în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Faptul că, în urma aprecierii probelor

administrate, instanța de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susținută de

recurent cu privire la amplasamentul terenului expropriat și cuantumul despăgubirii

cuvenite reclamantei nu pune în discuție rolul activ al instanței, cum greșit se

pretinde prin motivele de recurs, ci greșita stabilire a situației de fapt în raport

de probele administrate.

Față de actuala structură a recursului,

reevaluarea situației de fapt reținută de instanța de apel, în baza probelor administrate,

nu mai poate fi însă realizată de instanța de recurs, motivul de casare care permitea

astfel de verificări, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., fiind abrogat

prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

În ce privește criticile vizând stabilirea

cuantumului despăgubirilor cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 26 din

Legea nr. 33/1994, acestea nu sunt fondate, cu consecința inaplicabilității în speță

a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susținut încălcarea

art. 26 din Legea nr. 33/1994 (la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004),

deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi

raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea

cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză.

Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză (...)."

Contrar, însă, celor susținute de recurent,

instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză

din care rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vindeau, în mod

obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză.

Astfel, expertiza însușită de instanța

de apel este cea completată cu răspunsurile la obiecțiunile formulate de apelantul-pârât

pe aspectul stabilirii cuantumului despăgubirii prin raportare la criteriul legal

menționat, lucrare care se regăsește la dosar apel rejudecare.

Din cuprinsul acestei lucrări, reiese că

în stabilirea cuantumului despăgubirii, comisia de experți a pornit de la analiza

prețurilor din tranzacțiile încheiate în zonă la data efectuării expertizei - anul

2011, raportat la contractele de vânzare-cumpărare anexate de apelantul-pârât la

obiecțiuni, obținute de la O.C.P.I. Cluj și identificate în lucrarea tehnică ca

fiind comparabilele A și B, precum și la contractele de vânzare-cumpărare comunicate

la solicitarea instanței de O.C.P.I. Cluj și identificate în lucrare ca fiind comparabilele

C, D, E și F.

Rezultă că, evaluarea făcută prin expertiza

însușită de instanță respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei.

Cât privește criticile privind pretinsele

erori de raționament ale experților judiciari, acestea nu pot fi examinate, întrucât

implică o reevaluare a probatoriului administrat, ceea ce nu este permis instanței

de recurs, față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele prezentate,

Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat și îl va respinge ca atare,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 37/A din data

de 21 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

decembrie 2012.