ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7637/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 232 din 17 aprilie 2009, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârât, și a admis acțiunea formulată de reclamanta S.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar în consecință: a anulat parțial hotărârea din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.R. SA (art. 2); a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul în suprafață de 2.480 m.p., situat în localitatea G., categoria de folosință arabil, la suma de 297.600 RON, reprezentând echivalentul sumei de 66.366 euro; a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local al comunei G.; a obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.885 RON.

În motivarea soluției, Tribunalul a reținut că prin hotărârea din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.R., în favoarea numiților S.I. și I.I. s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în localitatea G., categoria de folosință arabil, tarlaua 17, în suprafață de 2.480 m.p., identificat prin numărul cadastral, în cuantum de 15.128 euro. Prin sentința civilă nr. 1885/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei S.L. asupra imobilului cu nr. top de comasație și în suprafață de 4.362 m.p. și asupra parcelei cu nr. top vechi, nr. top de comasație în suprafață de 2.800 m.p., cu titlu de cumpărare, ca bun propriu.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 7424 din 02 octombrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea reclamantei și s-a dispus modificarea titlului de proprietate eliberat în favoarea numitului S.I., în sensul că în loc de parcela în suprafață de 2.800 m.p., s-a menționat parcela în suprafață de 2.800 m.p. din tarlaua în consecință, reclamanta a dovedit că este titulara dreptului de proprietate cu privire la terenul expropriat, astfel încât sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes. Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, inițial s-a stabilit valoarea de circulație a terenului expropriat la suma de 449.376 RON, concluzionându-se că terenul expropriat este situat în intravilanul comunei G., într-o zonă rezidențială, fiind înscris în C.F.

Față de împrejurarea că raportul a fost semnat doar de către experții T.M. și C.R., instanța a revenit cu adresă la comisia de experți cu solicitarea de a se efectua o lucrare comună, iar răspunsul întocmit la obiecțiunile formulate de părți a fost semnat cu obiecțiuni de expertul G.P., care a arătat că există puncte de vedere divergente privind localizarea terenului (extravilan sau intravilan). Expertul G.P. a apreciat că valoarea despăgubirii este de 224.688 RON. Din adeverința din 07 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei G., rezultă că terenul în litigiu se află în intravilanul comunei G. Prin răspunsul la obiecțiunile formulate, comisia de experți a stabilit valoarea terenului expropriat, în suprafață de 2.480 m.p., la suma de 297.600 RON, care reprezintă echivalentul sumei de 66.365 euro (1 euro=42.903 RON).

împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul. Prin decizia civilă nr. 301 din 06 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins apelul, ca nefondat. Pentru a decide astfel, curtea a reținut că față de expertiza efectuată la prima instanță, nu se impune efectuarea unui nou raport de expertiză. Dispoziția de anulare parțială a Hotărârii nr. 4 din 30 ianuarie 2007 nu afectează legalitatea hotărârii primei instanțe. Chiar dacă nu a formulat expres o cerere de anulare parțială sau totală a hotărârii prin care au fost stabilite despăgubirile pentru expropriere, reclamanta a contestat valoarea despăgubirii. Dispunând asupra modificării cuantumului despăgubirii potrivit valorii stabilite prin expertiză, este evident că cel puțin sub aspectul despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 4/2007, acest act nu își mai menține valabilitatea.

Împrejurarea că instanța s-a pronunțat explicit în sensul anulării parțiale a hotărârii, din punctul de vedere al despăgubirilor stabilite prin aceasta, nu reprezintă un motiv care să afecteze sentința sub aspectul temeiniciei și al legalității. Indiferent dacă instanța se pronunță sau nu explicit asupra încetării valabilității celor statuate prin hotărârea contestată sub aspectul cuantumului despăgubirilor, acesta fiind modificat potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză, hotărârea devenea lipsită de eficacitate din punctul de vedere al despăgubirilor prevăzute. La stabilirea valorii de piață pentru terenul în litigiu, criteriile avute în vedere au fost cele prezentate în anexa nr. l a raportului de expertiză.

Terenul expropriat este situat în intravilanul localității G. Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de către pârât. Prin decizia nr. 4052 din 29 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceRONași instanțe, sens în care a reținut următoarele: Este necontestat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.480 mp, situat în comuna G., jud. Cluj, expropriat prin H.G. nr. 742/2005, în vederea realizării obiectivului de investiție „Autostrada Brașov-Cluj-Borș". Ca atare, litigiul este guvernat de dispozițiile art. 9 și următoarele din Legea nr. 198/2004 și ale art. 21 și următoarele din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prevăzute de aceștia. În cauză, fără a da eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., instanța de control judiciar a ignorat cererea pârâtului vizând necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate, cerere formulată prin chiar motivele de apel și a omologat expertiza tehnică judiciară efectuată la fond, deși aceasta este controversată, existând puncte de vedere divergente între experți privind localizarea terenului în intravilanul sau extravilanul localității, aspect deosebit de important în aprecierea asupra valorii de piață a nemișcătorului. Sub aspectul categoriei de folosință a terenului supus exproprierii și celelalte probe sunt contradictorii, documentația cadastrală întocmită în vederea dezmembrării terenului plasând nemișcătorul în extravilanul localității, în vreme ce din adeverința din 07 octombrie 2008 a Primăriei G. ar rezulta că acesta se află în intravilan.

Greșită este și soluția adoptată de instanțe vizând anularea parțială a hotărârii atacate, în condițiile în care legea specială prevede posibilitatea sesizării instanței numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse. Prin art. 15 din Legea nr. 198/2004, s-a prevăzut expres că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile actului normativ. Ca atare, simpla contestare a cuantumului despăgubirii de către expropriat nu constituie motiv de nulitate a hotărârii prin care s-a stabilit suma respectivă și nici nu împiedică transferul dreptului de proprietate din patrimoniul expropriatului în cel al expropriatorului.

Sub acest aspect, este corectă și critica referitoare la faptul că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat prin cererea introductivă anularea parțială a hotărârii, iar prin întâmpinarea formulată în apel este de acord cu admiterea căii de atac și înlăturarea acestei dispoziții.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a pronunțat decizia din 21 martie 2012, dispunând admiterea în parte a apelului pârâtului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că: - a înlăturat dispoziția de anulare parțială a Hotărârii nr. 4 din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.; - a diminuat cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul în suprafață de 2.480 m.p., situat în intravilanul localității G., categoria de folosință arabil, de la suma de 297.600 RON echivalent a 66.366 euro, la suma de 208.320 RON echivalent a 47.796,26 euro; - a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; - a compensat parțial cheltuielile de judecată în apel, până la concurența sumei de 500 RON, și a obligat pe intimată să plătească apelantului cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 4.165 RON.

În motivarea soluției pronunțate, curtea de apel a reținut următoarele: În urma casării cu trimitere, au fost administrate probele indicate de instanța de recurs. Din adresa din 21 martie 2011 emisă de Primăria comunei G., rezultă că „terenul în suprafață de 2.480 m.p., situat în parcela 26, tarlaua 17, identificat cu nr. cadastral 2570, se afla în intravilanul localității la data exproprierii". La cererea apelantului-pârât, s-a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către o comisie alcătuită din trei experți, cu următoarele obiective: stabilirea dacă terenul care a făcut obiectul exproprierii, înscris în C.F., în suprafață de 2.480 m.p., identificat cu nr. cadastral 2570, este situat în intravilanul sau extravilanul localității G.; stabilirea categoriei de folosință a terenului; stabilirea valorii de circulație a terenului la data efectuării primului raport de expertiză, precum și la data efectuării actualului raport de expertiză.

Răspunsul experților a fost că terenul în litigiu se află în intravilanul localității G., iar categoria de folosință potrivit actelor de proprietate T.P. și P.U.G. este agricol/arabil în intravilan. În completarea la raportul de expertiză tehnică, s-a stabilit că pe baza Raportului de evaluare globală 2011 a fondului imobiliar din G., efectuat la comanda notarilor publici, 1 m.p. teren extravilan valorează 74,9 RON, iar 1 m.p. teren intravilan valorează 93,6 RON. Raportat la aceste date, terenul în litigiu în suprafață de 2.480 m.p. valorează 209.307 RON sau 48.023 euro. Curtea a făcut demersuri la Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Cluj-Napoca, pentru a comunica în copie contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2011 cu privire la terenuri situate în intravilanul comunei G., acesta comunicând asemenea contracte de vânzare-cumpărare.

La obiecțiunile formulate de apelantul-pârât la raportul de expertiză, ținând seama și de contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la terenuri din aceeași zonă, experții au arătat că optează pentru o valoare de 84 RON pe metru pătrat la data întocmirii raportului, rezultând pentru cei 2.480 mp expropriați o valoare a despăgubirii de 208.320 RON. La data de 8 martie 2012, apelantul-pârât a formulat din nou obiecțiuni, prin care a solicitat să fie obligată comisia de experți la refacerea raportului de expertiză cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Puse în discuția părților, Curtea le-a respins, întrucât raportul de expertiză tehnică efectuat în apel, după casarea cu trimitere, este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Așa fiind, ținând seama de îndrumările instanței de casare, sentința de fond se impune a fi schimbată în parte, în sensul că se va înlătura dispoziția de anulare parțială a Hotărârii nr. 4 din 30.01.2007 a C.N.A.D.N.R., ca fiind nelegală, deoarece legea specială prevede posibilitatea sesizării instanței numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse. Totodată, se vor diminua despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat, care este situat în intravilanul localității și are categoria de folosință arabil, de la suma de 297.600 RON echivalent a 66.366 euro, la suma de 208.320 RON echivalent a 47.796,26 euro. Această din urmă decizie a curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către pârât, care a criticat-o pentru următoarele motive: Decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, Curtea de Apel Cluj, a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 129 C. proc. civ. Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, verificarea justeței cuantumului despăgubirii pe cale judiciară se realizează în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Art. 26 din Legea nr. 33/1994 reglementează modalitatea determinării despăgubirilor pe cale judiciară, prevăzând că la stabilirea despăgubirii, atât experții tehnici, cât și instanța de judecată se vor raporta la „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză." În cazul dedus judecății, încălcarea rolului activ, reglementat de art. 129 C. proc.

civ., constă în faptul că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speță proba cu expertiză tehnică. Aprecierea instanței de apel, potrivit căreia raportul de expertiză este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în contextul erorilor de raționament care aparțin experților judiciari, denotă modul superficial în care instanța a soluționat pricina. Încălcarea rolului activ a condus la admiterea cererii reclamantei de majorare a cuantumului despăgubirii. În pofida normei legale imperative cuprinse în art. 26 din Legea nr. 33/1994, a îndrumărilor și jurisprudenței instanței supreme, Curtea de Apel a pronunțat o soluție nelegală în condițiile în care, deși avea la dispoziție suficiente informații, nu a cenzurat concluzia vădit eronată formulată de către experți.

Astfel, dovezile administrate în apel, respectiv contractele de vânzare-cumpărare care au fost depuse la dosar și care au fost analizate de către experții judiciari în cuprinsul lucrării de expertiză (este vorba despre actele care au ca obiect terenuri similare celui expropriat, terenuri defavorizate prin poziția lor în interiorul localității, prin categoria de folosință - arabil, deci neconstruibil), relevă faptul că expropriatorul a stabilit în mod just despăgubirea pentru terenul expropriat. În sensul celor menționate, trebuie observate comparabilele A, B, C și D din cuprinsul raportului judiciar care a fost depus la dosar pentru termenul din data de 15 februarie 2012, contracte autentice prin intermediul cărora s-au tranzacționat terenuri cu valori cuprinse între 1,65 euro/m.p.

- 9 euro/m.p. și concluziile experților judiciari din cuprinsul notei adresate Curții de Apel la termenul din data de 14 septembrie 2011 („este clar că bucla de coborâre de pe autostradă neprevizibilă la data întocmirii P.U.G. nu se află în acest culoar și este integral în intravilan. Sub această buclă se află terenul în cauză..."). Deci, prin raportare la caracteristicile terenului expropriat (evident este vorba despre un teren defavorizat prin prisma amplasamentului în cadrul localității, neconstruibil) și la valorile de tranzacționare care sunt proprii terenurilor care prezintă trăsături similare (comparabilele A, B, C și D), cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a criticat cuantumul despăgubirii stabilite de către expropriator trebuie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Despăgubirea de 6,1 euro/m.p. care a fost stabilită de către expropriator pentru un teren care este impropriu construcțiilor de orice fel și chiar agriculturii (prin prisma amplasamentului) este cu siguranță una justă. Pe de altă parte, experții judiciari evaluatori au alterat în mod nepermis realitatea relevată de către Ghidul Notarilor Publici cu privire la terenurile arabile situate în intravilan (valoarea reală astfel cum rezultă din actul menționat este de 38,8 RON/m.p. și nicidecum de 74,9 RON m.p. sau de 93,6 RON/m.p.). În plus, instanța de rejudecare nu a fost rezolvat în mod corespunzător aspectul referitor la amplasamentul terenului expropriat, neadministrând probe pertinente din cuprinsul cărora să rezulte că terenul expropriat se află în intravilanul localității.

Afirmațiile și deducțiile experților judiciari evaluatori nu pot fi acceptate ca fiind suficiente pentru probarea aspectului relevat. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și, în principal, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului său, cu consecința schimbării sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată; în subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul administrării corecte a probei cu expertiză judiciară evaluatoare. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul a imputat instanței de apel că a încălcat art. 129 C. proc.

civ., privind rolul activ al judecătorului, susținând că această încălcare decurge din aprecierea eronată a probelor administrate în stabilirea cuantumului despăgubirii, respectiv proba cu expertiză tehnică judiciară, precum și din faptul că nu a lămurit amplasamentul terenului expropriat, neadministrând probe pertinente care să lămurească această chestiune. Rolul activ al judecătorului, în materie probatorie, se referă la punerea în dezbaterea părților a necesității efectuării unor probe și chiar ordonarea acestora, pentru aflarea adevărului și clarificarea raportului juridic dedus judecății, chiar și în condițiile împotrivirii participanților Ia proces art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Or, în speță, instanța de apel a dat dovadă de rol activ, în sensul deciziei de casare, încuviințând proba cu înscrisuri și expertiză pentru lămurirea amplasamentului terenului expropriat și stabilirea cuantumului despăgubirii potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Nu se poate reține, astfel, încălcarea rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ., așa încât nu este incidență casarea în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Faptul că, în urma aprecierii probelor administrate, instanța de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susținută de recurent cu privire la amplasamentul terenului expropriat și cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantei nu pune în discuție rolul activ al instanței, cum greșit se pretinde prin motivele de recurs, ci greșita stabilire a situației de fapt în raport de probele administrate.

Față de actuala structură a recursului, reevaluarea situației de fapt reținută de instanța de apel, în baza probelor administrate, nu mai poate fi însă realizată de instanța de recurs, motivul de casare care permitea astfel de verificări, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., fiind abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. În ce privește criticile vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, acestea nu sunt fondate, cu consecința inaplicabilității în speță a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 (la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004), deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)." Contrar, însă, celor susținute de recurent, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză din care rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vindeau, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Astfel, expertiza însușită de instanța de apel este cea completată cu răspunsurile la obiecțiunile formulate de apelantul-pârât pe aspectul stabilirii cuantumului despăgubirii prin raportare la criteriul legal menționat, lucrare care se regăsește la dosar apel rejudecare.

Din cuprinsul acestei lucrări, reiese că în stabilirea cuantumului despăgubirii, comisia de experți a pornit de la analiza prețurilor din tranzacțiile încheiate în zonă la data efectuării expertizei - anul 2011, raportat la contractele de vânzare-cumpărare anexate de apelantul-pârât la obiecțiuni, obținute de la O.C.P.I. Cluj și identificate în lucrarea tehnică ca fiind comparabilele A și B, precum și la contractele de vânzare-cumpărare comunicate la solicitarea instanței de O.C.P.I. Cluj și identificate în lucrare ca fiind comparabilele C, D, E și F. Rezultă că, evaluarea făcută prin expertiza însușită de instanță respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei.

Cât privește criticile privind pretinsele erori de raționament ale experților judiciari, acestea nu pot fi examinate, întrucât implică o reevaluare a probatoriului administrat, ceea ce nu este permis instanței de recurs, față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ. Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 37/A din data de 21 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.