ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1981/2017

Asupra cauzei de față se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Orașul Râșnov prin primar și C., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 323.

602,5 euro reprezentând prejudiciul suferit constând în deprecierea valorii imobilului teren înscris în CF nr. X Râșnov, nr. cadastral A, ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de pârâta C.; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data introducerii acțiunii și până la data reparării prejudiciului în mod integral;

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esență, reclamanții au invocat răspunderea civilă delictuală susținând că prejudiciul a fost produs prin fapta pârâților, care au emis acte administrative privind încadrarea terenului în intravilanul localității.

Prin sentința civilă nr. 232/S din data de 08 decembrie 2016 a Tribunalului Brașov s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită una dintre condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv aceea a prejudiciului, deoarece reclamanții au cumpărat terenul la prețul de 82.975 euro, respectiv la 5 euro/m.p. iar valoarea de piață la momentul exproprierii a fost stabilită la 10,5 euro/m.p., ceea ce duce la concluzia ca terenul reclamanților și-a dublat valoarea, aducând un plus de valoare în patrimoniul acestora, nu un prejudiciu. Situarea terenului în extravilan, contrar celor menționate în adeverințele emise de pârâta C. și în certificatul de urbanism, nu este de natură a-i împiedica pe reclamanți să dezvolte proiectul pentru care a achiziționat terenul.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., iar prin decizia nr. 530 din 23 martie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, apelul a fost respins, ca nefondat, reținându-se, în esență, aceleași argumente. În plus, instanța de apel a reținut și faptul că pretinsul prejudiciu nu apare ca o consecință directă a faptei ilicite comisă de către intimata pârâtă C., întrucât apartenența terenului în litigiu la extravilanul Orașului Râșnov reprezintă o chestiune legată de situarea terenului, iar nu o consecință a emiterii actelor respective de către intimata pârâtă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. și B. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea motivelor de recurs, recurenții reclamanți analizând pe rând elementele răspunderii civile delictuale au arătat următoarele:

Cu privire la prejudiciu, recurenții reclamanți au arătat că, instanța de apel a apreciat în mod nelegal faptul că nu a fost detaliat beneficiul nerealizat, precum și faptul că despăgubirea pe care ar fi primit-o în situația în care terenul expropriat ar fi fost situat în intravilan nu are legătură cu fapta ilicită imputabilă intimatei C. Mai arată că existența adeverinței din 9 septembrie 2007 care atestă că terenul este situat în intravilanul localității, a condus la întocmirea certificatului de urbanism pentru construirea unul parc logistic cu profil textile - îmbrăcăminte, însă cum terenul este situat în extravilan, construirea parcului nu mai este posibilă, astfel că nu a mai obținut un beneficiu datorită faptei culpabile apăraților.

Referindu-se la fapta ilicită, au arătat că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, în sarcina pârâtei C. a fost reținută săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, aspect reținut și de instanța de apel.

Cu privire la raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, au susținut că această condiție este îndeplinită, întrucât săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu au determinat cumpărarea terenului în litigiu.

Referindu-se la vinovăția autorului prejudiciului, recurenții au prezentat din nou istoricul terenului de la momentul cumpărării acestuia, până la emiterea ordonanței parchetului, concluzionând astfel că, în cauză, s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală și considerând că sunt îndeplinite condițiile angajării acesteia.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit situației de fapt reținute de prima instanță, neschimbată în apel, reclamanții A. și B. au cumpărat de la numita D., în cote egale, teren arabil de 16595 m.p., înscris în CF nr. X Râșnov, nr. cadastral A, pentru prețul de 82975 euro, în baza contractului autentificat sub nr. x din 17 septembrie 2007.

Ulterior a fost suspusă exproprierii suprafața de teren de 1884 m.p. din terenul cumpărat de reclamanți, fiind emisă hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 de stabilire a despăgubirilor.

Reclamanții au contestat în instanță această hotărâre, cauza fiind înregistrată în Dosarul nr. x/62/2008 al Tribunalului Brașov.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul menționat s-au solicitat despăgubiri în cuantum de 94200 euro (50 euro/m.p.) pentru suprafața expropriată de 1884 m.p. și în cuantum de 77500 euro pentru suprafața de 3100 m.p. (25 euro/m.p.), deoarece terenul suspus exproprierii este străbătut în diagonală de autostradă.

Prin sentința civilă nr. 312/S/2009 a Tribunalului Brașov s-au acordat despăgubiri reclamanților în cuantum de 140431 euro.

Prin decizia civilă nr. 125/2011 a Curții de Apel Brașov a fost admis apelul declarat de Statul Român împotriva sentinței de mai sus și s-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în cuantum de 29369 euro pentru terenul expropriat de 1884 m.p.

Prin decizia nr. 7119/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile formulate împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, a fost casată decizia și apelul trimis spre rejudecare.

Prin edecizia 123/Ap/2013 a Curții de Apel Brașov în rejudecarea apelului, s-au stabilit în favoarea reclamanților daune de 10528 euro și s-a păstrat despăgubirea în cuantum de 19782 euro. Și această decizie a fost casată prin decizia nr. 1795/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cea de a doua rejudecare a apelului s-a pronunțat decizia nr. 543/2015 prin care a fost respinsă în tot contestația reclamanților, această decizie fiind menținută prin respingerea recursului conform deciziei nr. 2134/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin hotărârea nr. 88/2008 emisă de Ministerul Transporturilor s-au stabilit despăgubiri în favoarea reclamanților în cuantum de 19782 euro pentru suprafața de teren expropriată de 1884 m.p., reținându-se că terenul expropriat este situat în extravilan.

Prin raportul de expertiză întocmit la data de 29 iunie 2009, în Dosarul nr. x/62/2008 al Tribunalului Brașov s-a reținut situarea terenului în intravilan și s-a stabilit că valoarea de piață era de 30 euro/m.p. la data exproprierii, respectiv în luna iunie 2008.

În raportul de expertiză întocmit la data de 2 septembrie 2010, în dosarul de apel, s-a reținut că terenul este situat în extravilan și s-a stabilit valoarea de piață de 16 euro/m.p., respectiv 30144 euro pentru suprafața de 1884 m.p., iar în raportul de expertiză întocmit la data de 1 septembrie 2011 s-a stabilit că terenul se află situat în extravilan și s-a reținut o valoare de piață de 10.5 euro/m.p.

Reclamanții au formulat plângere penală împotriva pârâtei C., E. și F. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual deoarece au fost emise adrese în care se indica faptul că terenul în suprafață de 16595 m.p. se afla în intravilan, iar din expertiza efectuată a rezultat că acest teren se află în extravilan.

Prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești la data de 11 septembrie 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E. și F. și scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ.

În sarcina pârâtei s-a reținut că, în calitate de arhitect șef în cadrul Biroului Urbanism al Primăriei Râșnov, aceasta a eliberat, fără îndeplinirea condițiilor legate, două adeverințe și un certificat de urbanism care atestă că imobilul teren de 16500 m.p. înscris în titlul de proprietate x/1997 se află în intravilanul orașului, ceea ce i-a determinat pe reclamanți să cumpere acest teren.

În ce privește prejudiciul pretins în cauza pendinte, apelanții reclamanți, au susținut că acesta ar fi diferența dintre valoarea imobilului teren dacă ar fi fost încadrat în intravilanul Orașului Râșnov și valoarea acestuia față de apartenența Ia extravilanul Orașului Râșnov, astfel cum s-a stabilit în cadrul Dosarului nr. x/62/2008 al Tribunalului Brașov.

De asemenea, au susținut, s-a afirmat că terenul în litigiu ar fi fost achiziționat în vederea construirii unui parc logistic profil textil-îmbrăcăminte.

Instanțele de fond și de apel au respins pretențiile reclamanților, reținând că nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Recurenții reclamanți au susținut, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că instanța de apel, în mod nelegal, nu a reținut existența răspunderii civile delictuale în cauză.

Se observă că instanța de apel, analizând întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, a reținut existența faptei ilicite în sarcina intimatei C., dar nu a reținut existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitatea între prejudiciu și fapta cauzatoare de prejudiciu.

Recurenții reclamanți în dezvoltarea motivelor de recurs realizează o analiză a condițiilor răspunderii civile delictuale, concluzionând că acestea sunt întrunite cumulativ, ceea ce ar atrage răspunderea delictuală a pârâților.

Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții și anume: comiterea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, stabilirea legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului.

Cât timp cel puțin una din condițiile răspunderii civile delictuale nu este îndeplinită, nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală.

Aceasta este situația și în cauză, unde instanțele anterioare, realizând propria analiză cu privire la întrunirea cumulativă a condițiilor cerute pentru angajarea răspunderii civile delictuale, au concluzionat că, în speță, deși există faptă ilicită, nu există prejudiciu, și drept urmare nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală.

În ceea ce privește fapta ilicita, se constată că această condiție există, fiind reținută și de instanța de apel și constă în emiterea celor două acte: adeverința din 9 septembrie 2007 și certificatul de urbanism din 26 mai 2009 de către intimata C. - în calitate de arhitect șef, prin care s-a arătat, în mod eronat, că terenul achiziționat de reclamanți este situat în intravilanul localității Râșnov.

Referitor la prejudiciu, ca element al răspunderii civile delictuale, recurenții reclamanți fac referire la beneficiul nerealizat, susținând că, în mod nelegal, instanța de apel a reținut că nu a fost detaliat. Recurenții susțin că, întrucât terenul este în extravilan, construirea parcului logistic nu mai este posibilă.

Or, cu privire la această susținere, instanța de apel a reținut că reclamanții nu au făcut dovada vreunor demersuri în vederea realizării acestui obiectiv sau a faptului că ar fi devenit imposibilă în prezent edificarea acestor construcții.

Mai mult decât atât, problema unui eventual prejudiciu rezultat din imposibilitatea edificării parcului logistic nu mai poate fi analizată după expropriere, întrucât terenul nu mai este în proprietatea reclamanților, astfel încât aceștia nu ar mai putea dispune material de bun, chiar dacă terenul s-ar afla în intravilan.

Nu se poate reține nici faptul că reclamanților, prin exproprierea unui teren extravilan și nu unul intravilan, le-a fost creat un prejudiciu, pentru că valoarea de piață a terenului la momentul exproprierii a crescut, față de cea de la data achiziționării acestuia.

Astfel, dacă la data cumpărării, terenul avea un preț de 5 euro/m.p., la momentul exproprierii, valoarea de piață a fost stabilită la 10,5 euro/m.p., aducând un plus reclamanților și nu un prejudiciu.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței prejudiciului în atragerea răspunerii civile delictuale.

În ceea ce privește condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, pentru a stabili raportul de cauzalitate în cadrul răspunderii civile delictuale, trebuie ca fapta ilicită să producă un prejudiciu.

În cauză s-a reținut existența faptei ilicite dar nu s-a reținut și existența prejudiciului.

Astfel, fapta ilicită a intimatei C. este lipsită de efecte în planul răspunderii civile delictuale, dacă prin aceasta nu s-a creat un prejudiciu reclamanților.

Prin urmare, în mod legal instanța de apel nu a reținut în cauză existența răspunderii civile delictuale, pentru neîntrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale.

Pentru cele arătate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind făcută o legală aplicare a dispozițiilor cu privire la răspunderea civilă delictuală, recursul declarat de reclamanți a fost respins, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 530/Ap din data de 23 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțata in ședință publică, astăzi 7 decembrie 2017.