ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.10.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5478/2008

HOTĂRÂRE
03.10.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5478/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

22 noiembrie 2004 reclamanții D.F. și D.C.M. au chemat în judecată pe pârâtul

Statul Român, prin C.N.S.D.N.R. SA de sub autoritatea Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 46.825 dolari

reprezentând cuantumul despăgubirii ce urmează să le fie acordată pentru

suprafața de 1873 mp precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1873 mp situat în

intravilanul orașului Ștefănești, pct. „Zăvoi”, județul Argeș, așa cum rezultă

din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3368 din 7 decembrie 2000 și nr. 22287

din 15 septembrie 1995.

Prin H.G. nr. 1549 din 12 octombrie

2004, a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „varianta

ocolitoare a municipiului Pitești”, în anexa nr. 2 a hotărârii la poziția 26

figurând și suprafața proprietatea lor. Conform art. 3 alin. (3) din Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 au fost notificați de

expropriator cu privire la propunerea de expropriere a imobilului, cuantumul

despăgubirilor fiind propus pentru suma de 11.687 dolari SUA, ceea ce ar

însemna 6,24 dolar SUA/mp sumă derizorie în raport cu faptul că terenul este

intravilan și ca atare are un preț de circulație mult mai mare. Mai arată că

suprafața expropriată face parte dintr-o suprafață mult mai mare care nu va mai

putea fi utilizată benefic, întrucât în urma exproprierii suprafața rămasă este

mult mai mică.

În ceea ce privește construirea

autostrăzii, această împrejurare nu este de natură să aducă vreun beneficiu

proprietarilor din zonă ci să creeze chiar prejudicii acestora ca urmare a

zgomotului care se va crea și a volumului mare de noxe existente în atmosferă,

pe de o parte, iar pe de altă parte, dată fiind distanța mică dintre autostradă

și construcțiile reclamanților, în timp ce se va produce o slăbire a structurii

de rezistență a clădirilor.

Reclamanții mai arată că suma

oferită cu titlu de despăgubire are la bază un raport de expertiză întocmit la

nivelul anului 2002, cu mult înainte de data primirii ofertei, suma propusă

fiind astfel impusă și nu negociată, ea neacoperind nici valoarea reală a

terenului intravilan și nici prejudiciul ce le-a fost produs.

La data de 25 ianuarie 2005

reclamanții și-au completat acțiunea, arătând că formulează în termen

contestație și împotriva hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a

despăgubirilor, reluând motivarea din cererea inițială.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 192 din 15 decembrie 2005, a admis

acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pe pârât la plata către

reclamanți a sumei de 40.640 Euro și 3547 Euro, în total 47.187 Euro, astfel

cum a fost calculată de expertul L.E. (fila 83), cu titlu de despăgubiri, plata

urmând a se face în moneda națională, la cursul zilei.

A fost obligat pârâtul la 5.500.000

lei (ROL) cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, în baza

probelor administrate, inclusiv a probei cu expertiză tehnică judiciară, prima

instanță a reținut, în esență, că suprafața expropriată din proprietatea

reclamanților este de 1.873 mp, valoarea terenului, după metoda comparației

prin bonitare, fiind de 43.022 dolari, iar valoarea daunelor de 3.496 dolari.

Urmare admiterii apelului declarat

de pârâtă, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 52 A din 31 martie

2006, a anulat sentința civilă nr. 192 din 15 decembrie 2005 pronunțată de

Tribunalul Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, cu

motivarea că instanța de fond a soluționat cererea cu încălcarea prevederilor

art. 23 din Legea nr. 33/1994, în sensul că pricina s-a soluționat fără

participarea obligatorie a procurorului.

Rejudecând, Tribunalul Argeș, secția

civilă, prin sentința nr. 241 din 2 noiembrie 2006, a admis contestația

formulată de reclamanți, astfel cum a fost majorată, a dispus anularea în parte

a Hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a despăgubirilor în ceea

ce privește cuantumul acestora. A obligat pe pârât să plătească

contestatorilor, echivalentul în moneda națională a sumei de 47.187 Euro, la

momentul plății, cu titlu de despăgubiri, conform expertizei L.E., plus 550 lei

RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea reală a

terenului precum și prejudiciul cauzat reclamanților, conform art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 33/1994 și calculat în raport de prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de acest fel în unitatea administrativ teritorială la data

întocmirii raportului de expertiză, potrivit art. 26 alin. (2) din acest act

normativ.

Instanța de fond a omologat raportul

de expertiză efectuat de expertul L.E. care a stabilit valoarea reală a

terenului la 40.640 Euro și valoarea daunelor suferite de reclamanți ca urmare

a exproprierii de 3.547 Euro.

Prin decizia nr. 65 A din 7 martie

2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelurile formulate de

reclamanții D.F. și D.C.M. și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, a schimbat în parte

sentința primei instanțe nr. 241 din 2 noiembrie 2006, în sensul că a stabilit

valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății, de 65

Euro/mp.

A înlăturat obligarea

expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro, daune, despăgubiri pentru restul

terenului rămas.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că reclamanții nu au dovedit daunele ce le-ar fi fost produse

prin expropriere în cuantum de 3.547 Euro, așa încât, în mod greșit prima

instanță l-a obligat pe pârât la plata acestora.

La evaluarea terenului expropriat,

instanța de apel a avut în vedere suma de 65 Euro/mp, făcând o medie a

prețurilor calculate de cei trei experți.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamanții D.F. și D.C.M. au declarat recurs, invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Susțin, în esență, că în mod greșit

instanța de apel a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru

terenul expropriat suma de 65 Euro/mp, atâta timp cât cei doi experți desemnați

de instanță și de ei au stabilit valoarea de 75 Euro/mp, în timp ce expertul

desemnat de expropriator a stabilit valoarea de 60 Euro/mp.

Mai arată că suma de 75 Euro/mp este

rezonabilă, avându-se în vedere în plus și faptul că este vorba de intravilanul

orașului Ștefănești, iar prețul real de circulație al imobilelor în această

zonă este cu mult mai mare.

O a doua critică vizează faptul că

în mod nelegal instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata

sumei de 3.547 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daunele ce le-au fost

produse prin expropriere întrucât acordarea acestor daune este prevăzută de

Legea nr. 33/1994.

Recursul este întemeiat doar pentru

considerentele ce succed:

Potrivit art. 44 alin. (3) din

Constituția României, revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată

garantat de stat „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de

utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă

despăgubire”.

Reținându-se caracterul excepțional

al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții

depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată

din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art.

1 din acest act normativ legiuitorul statuând că: „Exproprierea de imobile, în

tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o

dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.

Conform art. 26 din Legea nr.

33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La stabilirea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

„luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia…”.

Este de observat că jurisprudența

contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că

o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între

exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării

drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în

același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și

nedisproporționată față de acesta. (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986,

cazul James și alții contra Regatului Unit).

Din dispozițiile legale menționate

rezultă cu evidență că nici o expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul

unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea

adevărată a bunului expropriat.

În cauză, la instanța de apel s-a

efectuat o expertiză în comisie de experți în compunerea prevăzută de Legea nr.

33/1994, prin care doi experți (cel numit de instanță și cel desemnat de

reclamanți) au concluzionat că valoarea terenului în litigiu este de 75

Euro/mp, iar expertul desemnat de expropriator a concluzionat că valoarea este

de 60 Euro/mp.

Stabilind valoarea de 65 Euro/mp a

terenului expropriat, instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea

nr. 33/1994 potrivit cu care, valoarea reală a terenului expropriat este cea

stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de

acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului

de expertiză.

Doi dintre experții desemnați în

cauză stabilind ca preț minimal 75 Euro/mp, scăderea de către instanță a

valorii terenului la 65 Euro/mp motivat de faptul că ar fi procedat la

efectuarea unei medii între valorile prezentate de experți nu este motivată

legal.

Referitor la cea de a doua critică

vizând modalitatea în care instanța de apel s-a pronunțat privitor la suma de

3.547 Euro, reprezentând valoarea daunelor cauzate reclamanților-recurenți

urmare a exproprierii, nu poate fi primită.

Este adevărat că în fața primei

instanțe expertul desemnat a stabilit valoarea daunelor produse reclamanților

ca urmare a exproprierii la suma de 3.547 Euro (fila 83 dosar 2332/2004).

Prin expertiza efectuată în apel s-a

concluzionat însă, că nu există nici un fel de documente privind daunele

produse expropriaților și prin urmare nu există astfel de daune.

Din acest punct de vedere, în mod

just instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata acestei

sume.

Drept urmare, în limita

considerentelor ce preced, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul

declarat în cauză se privește ca fiind întemeiat și în consecință va fi admis,

se va modifica în parte decizia atacată în sensul că se va stabili valoarea

terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății de 75 Euro/mp în

loc de 65 Euro/mp și se vor menține restul dispozițiilor deciziei.

În conformitate cu prevederile art.

274 alin. (1) C. proc. civ., intimata-pârâtă va fi obligată la 1.500 lei

cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți reprezentând onorariu de

avocat.

Admite recursul declarat de

reclamanții D.F. și D.C.M. împotriva deciziei nr. 65 A din 7 martie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,

minori și familie.

Modifică în parte decizia atacată,

în sensul că stabilește valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în

lei la data plății de 75 Euro/mp în loc de 65 Euro/mp

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Obligă intimata C.N.A.D.N. SA la

1.500 lei cheltuieli de judecată către recurenți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-03-20
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1941/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19 noiembrie 2002, reclamanții R.F., R.G., I.M. și H.E., au solicitat instanței ca prin hot
ÎCCJ 2008-11-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7427/2008
Asupra recursului civil de față, constată: Prin cererea înregistrată la 19 noiembrie 2004, astfel cum a fost precizată reclamanta G.F. a solicitat anularea dispozițiilor nr. 7, 8 și 9 din 21 decembrie 2006 emise de Compania Națională de Aut
ÎCCJ 2009-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 985/2009
Asupra recursului civil de față, constată: Prin cererea înregistrată la 19 noiembrie 2004, astfel cum a fost precizată reclamanta T.V. a contestat hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 21 decembrie 2004 emisă de C.N.A.D.N.R. SA
ÎCCJ 2011-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7201/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Argeș, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 181 din 16 octombrie 2099, a respins excepția de conexitate; a admis în parte acțiunea formulată de S.C. R. S.R.L., în contradictoriu cu
ÎCCJ 2013-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5764/2013
-a dispus exproprierea unei suprafețe de 4.384,832 mp din suprafața totală de 4.600 mp. Despăgubirea pentru suprafața de 4.384,832 mp a fost evaluată la 69.820,86 lei - respectiv o valoare de 15,93 lei/mp. Reclamantul a mai arătat că exprop
Sursă