ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5478/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2004 reclamanții D.F. și D.C.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.S.D.N.R. SA de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 46.825 dolari reprezentând cuantumul despăgubirii ce urmează să le fie acordată pentru suprafața de 1873 mp precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1873 mp situat în intravilanul orașului Ștefănești, pct. „Zăvoi”, județul Argeș, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3368 din 7 decembrie 2000 și nr. 22287 din 15 septembrie 1995. Prin H.G.

nr. 1549 din 12 octombrie 2004, a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „varianta ocolitoare a municipiului Pitești”, în anexa nr. 2 a hotărârii la poziția 26 figurând și suprafața proprietatea lor. Conform art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 au fost notificați de expropriator cu privire la propunerea de expropriere a imobilului, cuantumul despăgubirilor fiind propus pentru suma de 11.687 dolari SUA, ceea ce ar însemna 6,24 dolar SUA/mp sumă derizorie în raport cu faptul că terenul este intravilan și ca atare are un preț de circulație mult mai mare. Mai arată că suprafața expropriată face parte dintr-o suprafață mult mai mare care nu va mai putea fi utilizată benefic, întrucât în urma exproprierii suprafața rămasă este mult mai mică.

În ceea ce privește construirea autostrăzii, această împrejurare nu este de natură să aducă vreun beneficiu proprietarilor din zonă ci să creeze chiar prejudicii acestora ca urmare a zgomotului care se va crea și a volumului mare de noxe existente în atmosferă, pe de o parte, iar pe de altă parte, dată fiind distanța mică dintre autostradă și construcțiile reclamanților, în timp ce se va produce o slăbire a structurii de rezistență a clădirilor. Reclamanții mai arată că suma oferită cu titlu de despăgubire are la bază un raport de expertiză întocmit la nivelul anului 2002, cu mult înainte de data primirii ofertei, suma propusă fiind astfel impusă și nu negociată, ea neacoperind nici valoarea reală a terenului intravilan și nici prejudiciul ce le-a fost produs.

La data de 25 ianuarie 2005 reclamanții și-au completat acțiunea, arătând că formulează în termen contestație și împotriva hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a despăgubirilor, reluând motivarea din cererea inițială. Fiind astfel investit, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 192 din 15 decembrie 2005, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 40.640 Euro și 3547 Euro, în total 47.187 Euro, astfel cum a fost calculată de expertul L.E. (fila 83), cu titlu de despăgubiri, plata urmând a se face în moneda națională, la cursul zilei. A fost obligat pârâtul la 5.500.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate, inclusiv a probei cu expertiză tehnică judiciară, prima instanță a reținut, în esență, că suprafața expropriată din proprietatea reclamanților este de 1.873 mp, valoarea terenului, după metoda comparației prin bonitare, fiind de 43.022 dolari, iar valoarea daunelor de 3.496 dolari. Urmare admiterii apelului declarat de pârâtă, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 52 A din 31 martie 2006, a anulat sentința civilă nr. 192 din 15 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, cu motivarea că instanța de fond a soluționat cererea cu încălcarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 33/1994, în sensul că pricina s-a soluționat fără participarea obligatorie a procurorului.

Rejudecând, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 241 din 2 noiembrie 2006, a admis contestația formulată de reclamanți, astfel cum a fost majorată, a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a despăgubirilor în ceea ce privește cuantumul acestora. A obligat pe pârât să plătească contestatorilor, echivalentul în moneda națională a sumei de 47.187 Euro, la momentul plății, cu titlu de despăgubiri, conform expertizei L.E., plus 550 lei RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea reală a terenului precum și prejudiciul cauzat reclamanților, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și calculat în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, potrivit art. 26 alin. (2) din acest act normativ.

Instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat de expertul L.E. care a stabilit valoarea reală a terenului la 40.640 Euro și valoarea daunelor suferite de reclamanți ca urmare a exproprierii de 3.547 Euro. Prin decizia nr. 65 A din 7 martie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelurile formulate de reclamanții D.F. și D.C.M. și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, a schimbat în parte sentința primei instanțe nr. 241 din 2 noiembrie 2006, în sensul că a stabilit valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății, de 65 Euro/mp. A înlăturat obligarea expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro, daune, despăgubiri pentru restul terenului rămas. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții nu au dovedit daunele ce le-ar fi fost produse prin expropriere în cuantum de 3.547 Euro, așa încât, în mod greșit prima instanță l-a obligat pe pârât la plata acestora. La evaluarea terenului expropriat, instanța de apel a avut în vedere suma de 65 Euro/mp, făcând o medie a prețurilor calculate de cei trei experți. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanții D.F. și D.C.M. au declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susțin, în esență, că în mod greșit instanța de apel a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat suma de 65 Euro/mp, atâta timp cât cei doi experți desemnați de instanță și de ei au stabilit valoarea de 75 Euro/mp, în timp ce expertul desemnat de expropriator a stabilit valoarea de 60 Euro/mp.

Mai arată că suma de 75 Euro/mp este rezonabilă, avându-se în vedere în plus și faptul că este vorba de intravilanul orașului Ștefănești, iar prețul real de circulație al imobilelor în această zonă este cu mult mai mare. O a doua critică vizează faptul că în mod nelegal instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daunele ce le-au fost produse prin expropriere întrucât acordarea acestor daune este prevăzută de Legea nr. 33/1994. Recursul este întemeiat doar pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României, revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de stat „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.

Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”. Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia…”. Este de observat că jurisprudența contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta.

(CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James și alții contra Regatului Unit). Din dispozițiile legale menționate rezultă cu evidență că nici o expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat. În cauză, la instanța de apel s-a efectuat o expertiză în comisie de experți în compunerea prevăzută de Legea nr. 33/1994, prin care doi experți (cel numit de instanță și cel desemnat de reclamanți) au concluzionat că valoarea terenului în litigiu este de 75 Euro/mp, iar expertul desemnat de expropriator a concluzionat că valoarea este de 60 Euro/mp.

Stabilind valoarea de 65 Euro/mp a terenului expropriat, instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cu care, valoarea reală a terenului expropriat este cea stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. Doi dintre experții desemnați în cauză stabilind ca preț minimal 75 Euro/mp, scăderea de către instanță a valorii terenului la 65 Euro/mp motivat de faptul că ar fi procedat la efectuarea unei medii între valorile prezentate de experți nu este motivată legal. Referitor la cea de a doua critică vizând modalitatea în care instanța de apel s-a pronunțat privitor la suma de 3.547 Euro, reprezentând valoarea daunelor cauzate reclamanților-recurenți urmare a exproprierii, nu poate fi primită.

Este adevărat că în fața primei instanțe expertul desemnat a stabilit valoarea daunelor produse reclamanților ca urmare a exproprierii la suma de 3.547 Euro (fila 83 dosar 2332/2004). Prin expertiza efectuată în apel s-a concluzionat însă, că nu există nici un fel de documente privind daunele produse expropriaților și prin urmare nu există astfel de daune. Din acest punct de vedere, în mod just instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata acestei sume. Drept urmare, în limita considerentelor ce preced, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul declarat în cauză se privește ca fiind întemeiat și în consecință va fi admis, se va modifica în parte decizia atacată în sensul că se va stabili valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății de 75 Euro/mp în loc de 65 Euro/mp și se vor menține restul dispozițiilor deciziei.

În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimata-pârâtă va fi obligată la 1.500 lei cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții D.F. și D.C.M. împotriva deciziei nr. 65 A din 7 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și familie. Modifică în parte decizia atacată, în sensul că stabilește valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății de 75 Euro/mp în loc de 65 Euro/mp Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă intimata C.N.A.D.N. SA la 1.500 lei cheltuieli de judecată către recurenți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008.