ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5478/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5478/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
22 noiembrie 2004 reclamanții D.F. și D.C.M. au chemat în judecată pe pârâtul
Statul Român, prin C.N.S.D.N.R. SA de sub autoritatea Ministerului
Transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicitând ca prin hotărârea ce
se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 46.825 dolari
reprezentând cuantumul despăgubirii ce urmează să le fie acordată pentru
suprafața de 1873 mp precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții
au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1873 mp situat în
intravilanul orașului Ștefănești, pct. „Zăvoi”, județul Argeș, așa cum rezultă
din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3368 din 7 decembrie 2000 și nr. 22287
din 15 septembrie 1995.
Prin H.G. nr. 1549 din 12 octombrie
2004, a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „varianta
ocolitoare a municipiului Pitești”, în anexa nr. 2 a hotărârii la poziția 26
figurând și suprafața proprietatea lor. Conform art. 3 alin. (3) din Normele
Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 au fost notificați de
expropriator cu privire la propunerea de expropriere a imobilului, cuantumul
despăgubirilor fiind propus pentru suma de 11.687 dolari SUA, ceea ce ar
însemna 6,24 dolar SUA/mp sumă derizorie în raport cu faptul că terenul este
intravilan și ca atare are un preț de circulație mult mai mare. Mai arată că
suprafața expropriată face parte dintr-o suprafață mult mai mare care nu va mai
putea fi utilizată benefic, întrucât în urma exproprierii suprafața rămasă este
mult mai mică.
În ceea ce privește construirea
autostrăzii, această împrejurare nu este de natură să aducă vreun beneficiu
proprietarilor din zonă ci să creeze chiar prejudicii acestora ca urmare a
zgomotului care se va crea și a volumului mare de noxe existente în atmosferă,
pe de o parte, iar pe de altă parte, dată fiind distanța mică dintre autostradă
și construcțiile reclamanților, în timp ce se va produce o slăbire a structurii
de rezistență a clădirilor.
Reclamanții mai arată că suma
oferită cu titlu de despăgubire are la bază un raport de expertiză întocmit la
nivelul anului 2002, cu mult înainte de data primirii ofertei, suma propusă
fiind astfel impusă și nu negociată, ea neacoperind nici valoarea reală a
terenului intravilan și nici prejudiciul ce le-a fost produs.
La data de 25 ianuarie 2005
reclamanții și-au completat acțiunea, arătând că formulează în termen
contestație și împotriva hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a
despăgubirilor, reluând motivarea din cererea inițială.
Fiind astfel investit, Tribunalul
Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 192 din 15 decembrie 2005, a admis
acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pe pârât la plata către
reclamanți a sumei de 40.640 Euro și 3547 Euro, în total 47.187 Euro, astfel
cum a fost calculată de expertul L.E. (fila 83), cu titlu de despăgubiri, plata
urmând a se face în moneda națională, la cursul zilei.
A fost obligat pârâtul la 5.500.000
lei (ROL) cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, în baza
probelor administrate, inclusiv a probei cu expertiză tehnică judiciară, prima
instanță a reținut, în esență, că suprafața expropriată din proprietatea
reclamanților este de 1.873 mp, valoarea terenului, după metoda comparației
prin bonitare, fiind de 43.022 dolari, iar valoarea daunelor de 3.496 dolari.
Urmare admiterii apelului declarat
de pârâtă, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 52 A din 31 martie
2006, a anulat sentința civilă nr. 192 din 15 decembrie 2005 pronunțată de
Tribunalul Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, cu
motivarea că instanța de fond a soluționat cererea cu încălcarea prevederilor
art. 23 din Legea nr. 33/1994, în sensul că pricina s-a soluționat fără
participarea obligatorie a procurorului.
Rejudecând, Tribunalul Argeș, secția
civilă, prin sentința nr. 241 din 2 noiembrie 2006, a admis contestația
formulată de reclamanți, astfel cum a fost majorată, a dispus anularea în parte
a Hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a despăgubirilor în ceea
ce privește cuantumul acestora. A obligat pe pârât să plătească
contestatorilor, echivalentul în moneda națională a sumei de 47.187 Euro, la
momentul plății, cu titlu de despăgubiri, conform expertizei L.E., plus 550 lei
RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea reală a
terenului precum și prejudiciul cauzat reclamanților, conform art. 26 alin. (1)
din Legea nr. 33/1994 și calculat în raport de prețul cu care se vând în mod
obișnuit imobilele de acest fel în unitatea administrativ teritorială la data
întocmirii raportului de expertiză, potrivit art. 26 alin. (2) din acest act
normativ.
Instanța de fond a omologat raportul
de expertiză efectuat de expertul L.E. care a stabilit valoarea reală a
terenului la 40.640 Euro și valoarea daunelor suferite de reclamanți ca urmare
a exproprierii de 3.547 Euro.
Prin decizia nr. 65 A din 7 martie
2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelurile formulate de
reclamanții D.F. și D.C.M. și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, a schimbat în parte
sentința primei instanțe nr. 241 din 2 noiembrie 2006, în sensul că a stabilit
valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății, de 65
Euro/mp.
A înlăturat obligarea
expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro, daune, despăgubiri pentru restul
terenului rămas.
A menținut celelalte dispoziții ale
sentinței și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că reclamanții nu au dovedit daunele ce le-ar fi fost produse
prin expropriere în cuantum de 3.547 Euro, așa încât, în mod greșit prima
instanță l-a obligat pe pârât la plata acestora.
La evaluarea terenului expropriat,
instanța de apel a avut în vedere suma de 65 Euro/mp, făcând o medie a
prețurilor calculate de cei trei experți.
Împotriva acestei din urmă hotărâri,
reclamanții D.F. și D.C.M. au declarat recurs, invocând prevederile art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Susțin, în esență, că în mod greșit
instanța de apel a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru
terenul expropriat suma de 65 Euro/mp, atâta timp cât cei doi experți desemnați
de instanță și de ei au stabilit valoarea de 75 Euro/mp, în timp ce expertul
desemnat de expropriator a stabilit valoarea de 60 Euro/mp.
Mai arată că suma de 75 Euro/mp este
rezonabilă, avându-se în vedere în plus și faptul că este vorba de intravilanul
orașului Ștefănești, iar prețul real de circulație al imobilelor în această
zonă este cu mult mai mare.
O a doua critică vizează faptul că
în mod nelegal instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata
sumei de 3.547 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daunele ce le-au fost
produse prin expropriere întrucât acordarea acestor daune este prevăzută de
Legea nr. 33/1994.
Recursul este întemeiat doar pentru
considerentele ce succed:
Potrivit art. 44 alin. (3) din
Constituția României, revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată
garantat de stat „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de
utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă
despăgubire”.
Reținându-se caracterul excepțional
al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții
depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată
din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art.
1 din acest act normativ legiuitorul statuând că: „Exproprierea de imobile, în
tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o
dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.
Conform art. 26 din Legea nr.
33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din
prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La stabilirea cuantumului
despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care
se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum
și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,
„luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia…”.
Este de observat că jurisprudența
contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că
o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între
exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării
drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în
același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și
nedisproporționată față de acesta. (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986,
cazul James și alții contra Regatului Unit).
Din dispozițiile legale menționate
rezultă cu evidență că nici o expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul
unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea
adevărată a bunului expropriat.
În cauză, la instanța de apel s-a
efectuat o expertiză în comisie de experți în compunerea prevăzută de Legea nr.
33/1994, prin care doi experți (cel numit de instanță și cel desemnat de
reclamanți) au concluzionat că valoarea terenului în litigiu este de 75
Euro/mp, iar expertul desemnat de expropriator a concluzionat că valoarea este
de 60 Euro/mp.
Stabilind valoarea de 65 Euro/mp a
terenului expropriat, instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea
nr. 33/1994 potrivit cu care, valoarea reală a terenului expropriat este cea
stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de
acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului
de expertiză.
Doi dintre experții desemnați în
cauză stabilind ca preț minimal 75 Euro/mp, scăderea de către instanță a
valorii terenului la 65 Euro/mp motivat de faptul că ar fi procedat la
efectuarea unei medii între valorile prezentate de experți nu este motivată
legal.
Referitor la cea de a doua critică
vizând modalitatea în care instanța de apel s-a pronunțat privitor la suma de
3.547 Euro, reprezentând valoarea daunelor cauzate reclamanților-recurenți
urmare a exproprierii, nu poate fi primită.
Este adevărat că în fața primei
instanțe expertul desemnat a stabilit valoarea daunelor produse reclamanților
ca urmare a exproprierii la suma de 3.547 Euro (fila 83 dosar 2332/2004).
Prin expertiza efectuată în apel s-a
concluzionat însă, că nu există nici un fel de documente privind daunele
produse expropriaților și prin urmare nu există astfel de daune.
Din acest punct de vedere, în mod
just instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata acestei
sume.
Drept urmare, în limita
considerentelor ce preced, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul
declarat în cauză se privește ca fiind întemeiat și în consecință va fi admis,
se va modifica în parte decizia atacată în sensul că se va stabili valoarea
terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății de 75 Euro/mp în
loc de 65 Euro/mp și se vor menține restul dispozițiilor deciziei.
În conformitate cu prevederile art.
274 alin. (1) C. proc. civ., intimata-pârâtă va fi obligată la 1.500 lei
cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți reprezentând onorariu de
avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanții D.F. și D.C.M. împotriva deciziei nr. 65 A din 7 martie 2008 a
Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,
minori și familie.
Modifică în parte decizia atacată,
în sensul că stabilește valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în
lei la data plății de 75 Euro/mp în loc de 65 Euro/mp
Menține restul dispozițiilor
deciziei.
Obligă intimata C.N.A.D.N. SA la
1.500 lei cheltuieli de judecată către recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie
2008.