ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6717/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 11 ianuarie 2006, reclamantul B.I. a chemat în judecată

pe pârâta Primăria municipiului Pitești pentru a fi obligată să prezinte

Raportul de evaluare întocmit ca anexă la Dispoziția

nr. 3819/2005

emisă de pârâtă, iar în cazul în care acesta nu există să fie obligată pârâta

să întocmească menționatul raport și să-l prezinte sub sancțiunea obligării

pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere de la data

pronunțării hotărârii și până la executarea obligației solicitate.

În motivarea

acțiunii reclamantul a învederat că prin notificarea nr. 2739/8148 din 18 iunie

2001, a solicitat despăgubiri în cuantum de 2500 RON pentru imobilul din

Pitești, proprietatea autorului său, B.N., preluat de stat în temeiul

Decretului nr. 92/1950, construcția fiind ulterior demolată în baza Decretului nr.

13S/1978,

A învederat că

prin dispoziția atacată emisă în soluționarea notificării sale, Primarul

municipiului Pitești a propus să i se acorde titluri de despăgubire în loc de

despăgubiri bănești și că pârâta nu a evaluat imobilul (construcții și teren)

revendicat și nu i-au fost prezentate rezultatele evaluării.

Prin cererea

depusă la termenul de judecată din 27 februarie 2006, reclamantul și a precizat

acțiunea în sensul că a solicitat și obligarea pârâtei la restituirea în natură

a terenului în suprafață de 62 mp de la adresa menționată.

Prin sentința

civilă nr. 227 din 30 octombrie 2006, Tribunalul Argeș a admis acțiunea

reclamantului astfel cum a fost precizată și a dispus modificarea în parte a

dispoziției nr. 3819 din 20 decembrie 2005 emisă de pârâtă, în sensul că s-a

constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței

de 62 mp situată în municipiul Pitești, identificată în schița raportului de

expertiză întocmit de expert L.F., restul dispozițiilor deciziei fiind

menținute.

Prima instanță

a reținut, în esență, că terenul solicitat în prezenta procedură este plasat în

continuarea terenului în suprafață de 637 mp, pentru care reclamantului i-a

fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 teren

care este liber și poate fi restituit în natură.

D

ecizia nr. 26 A din 25 ianuarie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, prin care a fost admis apelul pârâtei și schimbată

sentința menționată în sensul respingerii acțiunii reclamantului, a fost casată

prin decizia nr. 846 din 12 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță,

determinat de încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la

apărare cu consecința nulității hotărârii astfel pronunțate.

În rejudecare,

prin decizia nr. 237 A din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze eu minori și de familie, a fost admis apelul pârâtei și schimbată

sentința în sensul că s-a dispus restituirea către reclamant a suprafeței de

48,17 mp în loc de 62 mp, suprafață identificată conform raportului de

expertiză B.P., restul dispozițiilor sentinței fiind menținute.

Instanța de

trimitere a reținut, în esență, că din suprafața ce a făcut obiectul

notificării, terenul de 48,17 mp nu este afectat de detalii de sistematizare

suprateran și nici subterane, canalul termic despre care face vorbire pârâta

nefiind situat pe terenul menționat, ci la adresa alăturată, motiv pentru care,

în aplicarea art. 7, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, s-a

dispus restituirea către reclamant a terenului de 48,17 mp în loc de 62 mp, cât

s-a reținut prin hotărârea primei instanțe.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate,

sens în care a învederat că terenul în litigiu este afectat de rețele edilitare

necesare asigurării bunei funcționări a utilităților din zonă și că astfel, în

mod greșit nu au fost primite obiecțiunile sale formulate la raportul de

expertiză întocmit în apel, cu consecințe asupra legalității hotărârii astfel

pronunțate.

Recursul nu

este fondat.

Raportul de

expertiză efectuat în apel după casarea cu trimitere spre rejudecare, astfel

cum a fost completat în urma obiecțiunilor formulate de pârâtă, a relevat că

terenul în suprafață de 48,17 mp solicitat de reclamant în prezenta procedură, aflat

în continuarea terenului reconstituit

a

celeiași părți în procedura Legii nr.

18/1991, nu este afectat de detalii de sistematizare subteran și suprateran.

Canalul termic

pretins a fi situat pe terenul menționat și care ar face imposibilă restituirea

în natură, se află în realitate la o adresă vecină terenului în litigiu și nu

impietează asupra restituirii sale.

Ca urmare, se

constată a fi legale dispozițiunile instanței de apel care, în temeiul

constatărilor și concluziilor lucrării de specialitate efectuate în cauză și în

lipsa unor alte înscrisuri care să releve situația de fapt susținută de pârâtă

(existența unui impediment la restituirea în natură), susținere ce nu a fost

probată nici în recurs, deși s-a făcut referire la pretinsa existență a unor

alte înscrisuri, a dispus restituirea imobilului menționat în natură, motiv

pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi

respins ca nefondat.

În temeiul

art. 274 C. proc. civ. se va dispune obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de către intimatul-reclamant în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului

Pitești împotriva deciziei nr. 237 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către

intimatul-reclamant B.I.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.