ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6717/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2006, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Pitești pentru a fi obligată să prezinte Raportul de evaluare întocmit ca anexă la Dispoziția nr. 3819/2005 emisă de pârâtă, iar în cazul în care acesta nu există să fie obligată pârâta să întocmească menționatul raport și să-l prezinte sub sancțiunea obligării pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la executarea obligației solicitate.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că prin notificarea nr. 2739/8148 din 18 iunie 2001, a solicitat despăgubiri în cuantum de 2500 RON pentru imobilul din Pitești, proprietatea autorului său, B.N., preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, construcția fiind ulterior demolată în baza Decretului nr. 13S/1978, A învederat că prin dispoziția atacată emisă în soluționarea notificării sale, Primarul municipiului Pitești a propus să i se acorde titluri de despăgubire în loc de despăgubiri bănești și că pârâta nu a evaluat imobilul (construcții și teren) revendicat și nu i-au fost prezentate rezultatele evaluării. Prin cererea depusă la termenul de judecată din 27 februarie 2006, reclamantul și a precizat acțiunea în sensul că a solicitat și obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 62 mp de la adresa menționată.

Prin sentința civilă nr. 227 din 30 octombrie 2006, Tribunalul Argeș a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată și a dispus modificarea în parte a dispoziției nr. 3819 din 20 decembrie 2005 emisă de pârâtă, în sensul că s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței de 62 mp situată în municipiul Pitești, identificată în schița raportului de expertiză întocmit de expert L.F., restul dispozițiilor deciziei fiind menținute. Prima instanță a reținut, în esență, că terenul solicitat în prezenta procedură este plasat în continuarea terenului în suprafață de 637 mp, pentru care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 teren care este liber și poate fi restituit în natură.

D ecizia nr. 26 A din 25 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care a fost admis apelul pârâtei și schimbată sentința menționată în sensul respingerii acțiunii reclamantului, a fost casată prin decizia nr. 846 din 12 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, determinat de încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare cu consecința nulității hotărârii astfel pronunțate. În rejudecare, prin decizia nr. 237 A din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze eu minori și de familie, a fost admis apelul pârâtei și schimbată sentința în sensul că s-a dispus restituirea către reclamant a suprafeței de 48,17 mp în loc de 62 mp, suprafață identificată conform raportului de expertiză B.P., restul dispozițiilor sentinței fiind menținute.

Instanța de trimitere a reținut, în esență, că din suprafața ce a făcut obiectul notificării, terenul de 48,17 mp nu este afectat de detalii de sistematizare suprateran și nici subterane, canalul termic despre care face vorbire pârâta nefiind situat pe terenul menționat, ci la adresa alăturată, motiv pentru care, în aplicarea art. 7, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, s-a dispus restituirea către reclamant a terenului de 48,17 mp în loc de 62 mp, cât s-a reținut prin hotărârea primei instanțe. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a învederat că terenul în litigiu este afectat de rețele edilitare necesare asigurării bunei funcționări a utilităților din zonă și că astfel, în mod greșit nu au fost primite obiecțiunile sale formulate la raportul de expertiză întocmit în apel, cu consecințe asupra legalității hotărârii astfel pronunțate.

Recursul nu este fondat. Raportul de expertiză efectuat în apel după casarea cu trimitere spre rejudecare, astfel cum a fost completat în urma obiecțiunilor formulate de pârâtă, a relevat că terenul în suprafață de 48,17 mp solicitat de reclamant în prezenta procedură, aflat în continuarea terenului reconstituit a celeiași părți în procedura Legii nr. 18/1991, nu este afectat de detalii de sistematizare subteran și suprateran. Canalul termic pretins a fi situat pe terenul menționat și care ar face imposibilă restituirea în natură, se află în realitate la o adresă vecină terenului în litigiu și nu impietează asupra restituirii sale.

Ca urmare, se constată a fi legale dispozițiunile instanței de apel care, în temeiul constatărilor și concluziilor lucrării de specialitate efectuate în cauză și în lipsa unor alte înscrisuri care să releve situația de fapt susținută de pârâtă (existența unui impediment la restituirea în natură), susținere ce nu a fost probată nici în recurs, deși s-a făcut referire la pretinsa existență a unor alte înscrisuri, a dispus restituirea imobilului menționat în natură, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. se va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimatul-reclamant în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 237 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.