ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4799/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 73 din 2

aprilie 2009, Tribunalul Argeș, admițând acțiunea completată formulată de C.I.,

decedat, prin moștenitoarea F.S., a anulat dispoziția nr. 7105/2007 emisă de

Primarul Municipiului Pitești și a constatat că acesta este îndreptățit a primi

măsuri reparatorii în echivalent pentru un teren de 2.841 mp situat în Pitești,

potrivit identificării făcută de expertiză, obligându-l pe pârât să emită

dispoziție și pentru o altă suprafață, de 2.500mp și construcții demolate,

situate în Pitești, județul Argeș, precum și să plătească suma de 800 lei,

cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a reținut că F.S., în

calitate de mandatar cu procură autentificată nr. 633/2002, a formulat două

notificări, una înregistrată sub nr. 436/2002 pentru fosta proprietate a autorului

C.I., situată în Pitești, iar cealaltă sub nr. 437/2002, pentru fosta

proprietate situată în Pitești, ambele expropriate prin Decretul nr. 615/1962.

Prin notificarea atacată, Primarul a

răspuns numai în ceea ce privește imobilul de la cea de-a doua adresă,

respingând notificarea, cu motivarea că ea ar fi fost depusă în afara

termenului prevăzut de lege, însă, în realitate, ambele notificări au fost

depuse, la Biroul Executorului Judecătoresc, la data de 14 februarie 2002, așa

încât se încadrează în termenul limită prevăzut de lege și trebuie soluționată.

Împotriva sentinței civile nr. 73

din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Argeș a formulat apel Primarul Municipiului

Pitești pentru unitatea administrativ-teritorială, criticând-o pentru greșita

admitere a contestației, față de faptul că instanța nu a observat că, în mod

neîndoielnic, cele două notificări au fost depuse după termenul limită prevăzut

de lege, fapt ce rezultă din cuprinderea, în conținutul notificărilor, a

numărului procurii speciale prin care titularul dreptului ar fi mandatat pe

fiica sa să-1 reprezinte în acest scop, în fața organelor administrative și

judecătorești.

Prin decizia civilă nr. 171/A din 3

decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești a admis apelul pârâtului și a schimbat

sentința atacată, în sensul respingerii contestației, instanța reținând că,

depunerea celor două notificări s-a făcut, într-adevăr, peste termenul prevăzut

de lege, susținerea reclamantei în sensul că acestea au fost depuse într-o

formă în care, inițial, nu se făcea trimitere la înscrisurile doveditoare,

pentru ca apoi să fie înlocuite cu alte înscrisuri, care conțineau trimiteri la

aceste probe ale existenței și preluării fostei proprietăți și calitatea de

mandatar, neputând fi primită, o asemenea înlocuire nefiind permisă de către

legiuitor, care a dat posibilitatea legală a completării dosarului cu asemenea

înscrisuri și după formularea notificării, chiar destinatarul acesteia putând

solicita părții o astfel de completare, astfel că, în mod corect a fost

respinsă notificarea care a ajuns la destinatar, cea privind terenul, ca tardiv

formulată, în vreme ce, pentru terenul din str. G., nici nu a fost formulată o

asemenea procedură prealabilă.

Împotriva deciziei civile nr. 171/A

din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, reclamanta a

declarat recurs, încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ., și a arătat că, deși dovada de primire atestă

faptul că notificările au fost înregistrate la data de 14 februarie 2002 de

către biroul executorului judecătoresc, instanța de apel s-a subrogat, pentru

un pretins fals în acte, organelor de urmărire penală, concluzionând că

cererile nu au fost introduse în termenul prevăzut de lege.

Analizând recursul din prisma

criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru

motivele ce succed:

Înscrisul autentic are o forță

probantă deosebită și cel care invocă un înscris autentic, în speță reclamanta,

este dispensat de sarcina probei; sarcina probei revine persoanei care contestă

exactitatea sau autenticitatea înscrisului, în speță pârâtului - Primarul

Municipiului Pitești.

În raport cu prevederile art. 184 C.

proc. civ., potrivit cărora, când nu este caz de judecată penală sau dacă

acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța

civilă, prin orice mijloace de dovadă.

Prin decizia recurată, Curtea de

Apel Pitești, din oficiu și fără a pune în discuția părților, a suplimentat

probatoriul cu înscrisuri, respectiv copii certificate ale registrelor

executorului judecătoresc, pentru a se verifica notările făcute în acestea în

privința numărului și datei depunerii notificărilor, cerându-se, totodată,

potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., prezentarea

originalului de către Biroul Executorului Judecătoresc B.E.A., iar după

cercetarea acestora, instanța a concluzionat că se creează o puternică

prezumție de nerealitate a înscrierilor din data de 14 februarie 2002, fiind

evident că în registru au fost lăsate locuri necompletate pentru eventuale

înscrieri ulterioare, aceasta fiind data limită până la care legiuitorul a

prelungit, ultima dată, termenul de depunere a notificărilor.

În speță, pârâtul - Primarul

Municipiului Pitești nu a înțeles să se înscrie în fals, potrivit procedurii

prevăzută de art. 180-184 C. proc. civ., și nici nu a urmat calea penală.

Pe de altă parte, mențiunile privind

înregistrarea celor două notificări din data de 14 februarie 2002 fac dovada până la

înscrierea în fals.

Mai mult, chiar dacă existau dubii

cu privire la data procurii date de reclamantul-decedat fiicei lui, și

inserarea mențiunii existenței acestei procuri, anterior, în cele două

notificări, din actele doveditoare depuse la dosar până la data soluționării

cauzei rezultă că aceste neregularități au fost acoperite.

Față de aceste aspecte, criticile

formulate de către reclamantă sunt fondate, instanța de apel, fără a exista o

cerere de înscriere în fals, în virtutea unui rol activ excesiv, din oficiu, a

dispus prezentarea de copii certificate ale registrelor executorului

judecătoresc, iar din analizarea acestora, și coroborarea cu celelalte

înscrisuri existente la dosar, a concluzionat că se creează o puternică

prezumție de nerealitate cu privire la procura autentificată sub nr. 633 din 21

februarie 2002, precum și la notificările nr. 436 și 437 din 14 februarie 2002,

existând o serie de neconcordanțe între actele depuse la dosar.

Astfel, pe baza constatărilor sus

punctate, se constată că instanța de apel, în mod eronat nu a soluționat fondul

pricinii.

Pentru aceste motive, în baza art.

312 alin. (1) și (3) rap. la art. 304 pct. 9 corob. cu art. 313 C. proc. civ.,

se va admite recursul și se va dispune casarea deciziei cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta F.S. împotriva deciziei civile nr. 171/A din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia civilă nr. 171/A din

03 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2010.