ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5827/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2009 la Tribunalul Argeș, secția civilă, contestatorii M.V., M.M. și D.C. au chemat în judecată pe pârâtul primarul Municipiului Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 625 din 13 martie 2009. In motivarea contestației, s-a arătat că, în calitate de moștenitori legali ai defunctului D.M., au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare prin care au solicitat retrocedarea unor bunuri. Cererea acestora a fost soluționată prin Dispoziția nr. 777 din 15 martie 2006 a Primăriei Municipiului Pitești, prin care, la art. 2, s-a dispus să se acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 600 m.p.

(100 + 500) și construcții în suprafață de 81,64 m.p. La data de 13 martie 2009, primarul Municipiului Pitești a emis Dispoziția nr. 625/2009, care modifica parțial Dispoziția nr. 777/2006, în sensul că acorda măsuri reparatorii doar pentru 100 m.p., și construcții în suprafață de 81,64 m.p. Apreciind că această modificare din oficiu este nelegală, întrucât, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 340/2004, prefectul nu a exercitat vreo acțiune împotriva primei dispoziții emise de primar, au solicitat admiterea contestației și anularea Dispoziției nr. 625/2009.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestație, susținând că dispoziția contestată le-a fost comunicată acestora la 19 martie 2009, iar contestația a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv pe 4 mai 2009. Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu act încheiat în formă autentică pentru terenul în suprafață de 500 m. Prin cererea înregistrată la data de 17aprilie 2009, contestatorul M.D. a solicitat anularea Dispoziției nr. 625/2009 emisă de primarul Municipiului Pitești, pentru aceleași motive invocate de către ceilalți contestatori.

La termenul de judecată din 5 octombrie 2009, instanța a pus în discuție părților excepția de conexare a dosarului nr. 1573/109/2009 la prezentul dosar, iar în temeiul art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea celor două cauze. Prin sentința civilă nr. 158 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Argeș a admis contestația formulată de reclamanții M.V., M.M., M.D. și D.C. și a dispus anularea Dispoziției nr. 625 din 13 martie 2009 emisă de primarul Municipiului Pitești, reținând că, din cuprinsul certificatului de moștenitor din 1984 (dosar), rezultă că petenții au dobândit, prin moștenire legală, de la autorul lor, D.M., suprafața de 600 m.p. din care 100 m.p. curți-construcții și 500 m.p.

teren arabil, situată în Pitești, că, din cuprinsul certificatului emis de Administrația Financiară în anul 1998, s-a reținut că moștenitorii defunctului D.M., la foaia matricolă de clădiri și terenuri pe anul 1987, au figurat cu suprafața de 600 m.p.; că, din cuprinsul adeverinței din 20 martie 1998, rezultă că întreaga suprafață de teren a fost expropriată, respectiv suprafața de 500 m.p. prin Decretul din 4 martie 1987, iar suprafața de 500 m.p. prin Decretul din 7 decembrie 1987; că, din cuprinsul actelor de vânzare-cumpărare autentificate la 13 martie 1944, rezultă că autorii petenților au cumpărat suprafața de 100 m.p. teren de la numitul I.T.P., iar din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată din 5 septembrie 1963 s-a reținut că autoarea petenților a mai cumpărat suprafața de 542 m.p.

teren și că, deși acest din urmă act nu este întocmit în formă autentică, din actele de preluare, Decretele de expropriere din 4 martie 1987 și din 7 decembrie 1997, rezultă că petenții au fost expropriați cu întreaga suprafață, respectiv 100 m.p. + 500 m.p. Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența sau după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive și s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Potrivit art. 2 din același text de lege, în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă a deține imobilul sub nume de proprietar.

Așadar, în raport de probatoriul mai sus analizat și în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate, tribunalul a constatat că petenții au făcut pe deplin dovada că suprafața totală expropriată este de 600 m.p. și nu doar de 100 m.p., suprafață pe care aceștia au deținut-o sub nume de proprietar și că Dispoziția nr. 625/2009, prin care s-a modificat Dispoziția nr. 777 din 15 martie 2006, este nelegală. Prin decizia civilă nr. 12/A din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de reclamantul M.D.; a schimbat sentința, în parte, în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant; a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul primarul Municipiului Pitești, împotriva aceleiași sentințe; a obligat pe apelantul-pârât să plătească intimaților-reclamanți M.V., M.M.

și D.C. suma de 600 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul declarat de reclamantul M.D., prin care a fost criticată sentința în sensul neacordării cheltuielilor de judecată efectuate, se constată a fi întemeiat. Prin sentința atacată a fost admisă contestația formulată de către acesta și a fost anulată dispoziția emisă de primar, astfel că erau incidente în cauză dispozițiile art. 274 C. proc. civ., care arată că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. In speță, apelantul a solicitat, prin concluziile scrise, cheltuieli de judecată în cuantum de 800 ron, dovedite cu chitanța anexată din 10 septembrie 2009, reprezentând onorariu de avocat, astfel că se impunea admiterea cererii formulate de către acesta.

Apelul formulat de către primarul Municipiului Pitești, prin care se critica soluția pronunțată de instanța de fond, a fost apreciat ca nefondat și a fost respins în consecință, constatându-se că prima instanță a făcut o analiză corespunzătoare a actelor din dosar și a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește Dispoziția din 13 martie 2009 emisă de primarul Municipiului Pitești, reținând că aceasta este nelegală. Prin această dispoziție s-a dispus anularea parțială a Dispoziției din 15 martie 2006, dată în concordanță cu Legea nr. 10/2001, deși revocarea ulterioară a unei dispoziții similare nu mai era posibilă pe cale administrativă.

S-a reținut, că prima instanță a avut în vedere motivele invocate în apărare de către intimat și anume faptul că ulterior anului 2006 Legea nr. 10/2001 a fost modificată în parte, dar acest argument nu justifică măsura revenirii asupra actului de dispoziție emisă în anul 2006, în acord cu prevederile legale în vigoare la acea dată. Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar, în speță, din actul de expropriere și anexele acestuia rezultă că a fost recunoscută întinderea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată de către reclamanți prin notificare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria Municipiului Pitești și primarul Municipiului Pitești, care, fără să indice vreun motiv de recurs, așa cum sunt prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., au arătat că intimații-contestatori nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrisuri sub formă autentică pentru suprafața de teren în litigiu, având în vedere că, pentru suprafața de 500 m.p. teren, aceștia au prezentat un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 5 septembrie 1963. Prin urmare, reclamanții nu pot fi considerați persoane îndreptățite cu privire la terenul în suprafață de 500 m.p. în accepțiunea Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu au făcut dovada dreptului de proprietate în condițiile impuse de actul normativ menționate mai sus.

S-a mai arătat, că trebuie avute în vede și prevederile art. 23.1 lit. a) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora actele sub semnătură privată pot constitui dovada dreptului de proprietate dacă s-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcții. Prin concluziile orale, formulate cu ocazia dezbaterilor, apărătorul intimatului-reclamant M.D. a invocat excepția nulității recursului, deoarece criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Pitești și primarul Municipiului Pitești, se constată că decizia recurată este criticată ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate și, prin urmare, a calității de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii a intimaților-reclamanți, ceea ce permite încadrarea acestora în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Prin urmare, excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți, deoarece criticile formulate nu ar face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., invocată de apărătorul intimatului-reclamant, este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință. Analizând recursul declarat de pârâți, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele. Arătând că decizia recurată este nelegală, deoarece reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 m.p., cu act autentic, actul sub semnătură privată depus la dosar neputând face dovada dreptului de proprietate în condițiile art. 23.1 lit. a) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nefiind încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, și, implicit, a calității de persoane îndreptățite a reclamanților de a li se acorda măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, recurenții-pârâți susțin că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 24 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Această critică este nefondată, deoarece, legal, au constatat instanțele de fond și apel că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate, a întinderii acestuia, și, implicit, a calității lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în condițiile art. 24 din acest act normativ. Potrivit acestui text de lege, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoanele individualizate în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive sunt presupuse că dețin imobilul sub nume de proprietar.

Or, în speță, terenul în suprafață de 500 m.p. a fost expropriat prin Decretul din 7 decembrie 1987 de la intimați, dosar fond, astfel că aceștia au făcut dovada dreptului de proprietate, a întinderii acestuia, cât și a calității lor de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, coroborat cu art. 3 alin. (1) din același act normativ. Pentru considerentele expuse, instanța va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Pitești și primarul Municipiului Pitești. Constatând culpa procesuală a recurenților-pârâți, instanța, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., va dispune obligarea acestora la 992 lei cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant M.D. și la 1.000 lei cheltuieli de judecată către ceilalți intimați-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant M.D. Respinge recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Pitești și primarul Municipiului Pitești împotriva deciziei 12A din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 992 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant M.D. și la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți M.V., M.M. și M.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.