ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5827/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5827/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2009 la

Tribunalul Argeș, secția civilă, contestatorii M.V., M.M.

și D.C. au chemat în judecată pe pârâtul primarul Municipiului

Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună anularea Dispoziției nr. 625 din 13 martie 2009.

In motivarea contestației, s-a

arătat că, în calitate de moștenitori legali ai defunctului D.M.,

au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare prin care au solicitat

retrocedarea unor bunuri.

Cererea acestora a fost

soluționată prin Dispoziția nr. 777 din 15 martie 2006 a

Primăriei Municipiului Pitești, prin care, la art. 2, s-a dispus

să se acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în

suprafață de 600 m.p. (100 + 500) și construcții în

suprafață de 81,64 m.p.

La data de 13 martie 2009, primarul Municipiului

Pitești a emis Dispoziția nr. 625/2009, care modifica parțial

Dispoziția nr. 777/2006, în sensul că acorda măsuri reparatorii

doar pentru 100 m.p., și construcții în suprafață de 81,64

m.p.

Apreciind că această

modificare din oficiu este nelegală, întrucât, în conformitate cu art. 10

din Legea nr. 340/2004, prefectul nu a exercitat vreo acțiune împotriva

primei dispoziții emise de primar, au solicitat admiterea

contestației și anularea Dispoziției nr. 625/2009.

Prin întâmpinare, intimatul a

invocat excepția decăderii contestatorilor din dreptul de a formula

contestație, susținând că dispoziția contestată le-a

fost comunicată acestora la 19 martie 2009, iar contestația a fost formulată

peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

respectiv pe 4 mai 2009.

Pe fondul cauzei, intimatul a

arătat că petenții nu au făcut dovada dreptului de

proprietate cu act încheiat în formă autentică pentru terenul în

suprafață de 500 m.

Prin cererea înregistrată la

data de 17aprilie 2009, contestatorul M.D. a solicitat anularea

Dispoziției nr. 625/2009 emisă de primarul Municipiului Pitești,

pentru aceleași motive invocate de către ceilalți contestatori.

La termenul de judecată din 5

octombrie 2009, instanța a pus în discuție părților

excepția de conexare a dosarului nr. 1573/109/2009 la prezentul dosar, iar

în temeiul art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea celor două cauze.

Prin sentința civilă nr. 158

din 12 octombrie 2009, Tribunalul Argeș a admis contestația

formulată de reclamanții M.V., M.M., M.D. și D.C. și a

dispus anularea Dispoziției nr. 625 din 13 martie 2009 emisă de primarul

Municipiului Pitești, reținând că, din cuprinsul certificatului

de moștenitor din 1984 (dosar), rezultă că petenții au dobândit,

prin moștenire legală, de la autorul lor, D.M., suprafața de 600

m.p. din care 100 m.p. curți-construcții și 500 m.p. teren

arabil, situată în Pitești, că, din cuprinsul certificatului

emis de Administrația Financiară în anul 1998, s-a reținut

că moștenitorii defunctului D.M., la foaia matricolă de

clădiri și terenuri pe anul 1987, au figurat cu suprafața de 600

m.p.; că, din cuprinsul adeverinței din 20 martie 1998, rezultă

că întreaga suprafață de teren a fost expropriată, respectiv

suprafața de 500 m.p. prin Decretul din 4 martie 1987, iar suprafața

de 500 m.p. prin Decretul din 7 decembrie 1987; că, din cuprinsul actelor

de vânzare-cumpărare autentificate la 13 martie 1944, rezultă că

autorii petenților au cumpărat suprafața de 100 m.p. teren de la

numitul I.T.P., iar din cuprinsul înscrisului sub semnătură

privată din 5 septembrie 1963 s-a reținut că autoarea

petenților a mai cumpărat suprafața de 542 m.p. teren și

că, deși acest din urmă act nu este întocmit în formă

autentică, din actele de preluare, Decretele de expropriere din 4 martie

1987 și din 7 decembrie 1997, rezultă că petenții au fost

expropriați cu întreaga suprafață, respectiv 100 m.p. + 500 m.p.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001,

în absența unor probe contrare, existența sau după caz,

întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută

în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive și s-a pus în executare măsura preluării

abuzive.

Potrivit art. 2 din același

text de lege, în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor

probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare

măsura preluării abuzive, este presupusă a deține imobilul

sub nume de proprietar.

Așadar, în raport de

probatoriul mai sus analizat și în conformitate cu dispozițiile

legale mai sus enunțate, tribunalul a constatat că petenții au

făcut pe deplin dovada că suprafața totală expropriată

este de 600 m.p. și nu doar de 100 m.p., suprafață pe care

aceștia au deținut-o sub nume de proprietar și că

Dispoziția nr. 625/2009, prin care s-a modificat Dispoziția nr. 777

din 15 martie 2006, este nelegală.

Prin decizia civilă nr. 12/A

din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de

reclamantul M.D.; a schimbat sentința, în parte, în sensul că a

obligat pârâtul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată

către reclamant; a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul primarul

Municipiului Pitești, împotriva aceleiași sentințe; a obligat pe

apelantul-pârât să plătească intimaților-reclamanți M.V.,

M.M. și D.C. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că apelul declarat de reclamantul M.D.,

prin care a fost criticată sentința în sensul neacordării cheltuielilor

de judecată efectuate, se constată a fi întemeiat.

Prin sentința atacată a

fost admisă contestația formulată de către acesta și a

fost anulată dispoziția emisă de primar, astfel că erau

incidente în cauză dispozițiile art. 274 C. proc. civ., care

arată că partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

In speță, apelantul a

solicitat, prin concluziile scrise, cheltuieli de judecată în cuantum de

800 ron, dovedite cu chitanța anexată din 10 septembrie 2009,

reprezentând onorariu de avocat, astfel că se impunea admiterea cererii

formulate de către acesta.

Apelul formulat de către primarul

Municipiului Pitești, prin care se critica soluția

pronunțată de instanța de fond, a fost apreciat ca nefondat

și a fost respins în consecință, constatându-se că prima

instanță a făcut o analiză corespunzătoare a actelor

din dosar și a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 în ceea

ce privește Dispoziția din 13 martie 2009 emisă de primarul Municipiului

Pitești, reținând că aceasta este nelegală.

Prin această dispoziție

s-a dispus anularea parțială a Dispoziției din 15 martie 2006,

dată în concordanță cu Legea nr. 10/2001, deși revocarea

ulterioară a unei dispoziții similare nu mai era posibilă pe

cale administrativă.

S-a reținut, că prima

instanță a avut în vedere motivele invocate în apărare de

către intimat și anume faptul că ulterior anului 2006 Legea nr. 10/2001

a fost modificată în parte, dar acest argument nu justifică

măsura revenirii asupra actului de dispoziție emisă în anul

2006, în acord cu prevederile legale în vigoare la acea dată.

Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001,

întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută

în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar,

în speță, din actul de expropriere și anexele acestuia

rezultă că a fost recunoscută întinderea dreptului de

proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată de

către reclamanți prin notificare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Primăria Municipiului Pitești și primarul Municipiului

Pitești, care, fără să indice vreun motiv de recurs,

așa cum sunt prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., au

arătat că intimații-contestatori nu au făcut dovada

dreptului de proprietate cu înscrisuri sub formă autentică pentru

suprafața de teren în litigiu, având în vedere că, pentru

suprafața de 500 m.p. teren, aceștia au prezentat un înscris sub

semnătură privată încheiat la data de 5 septembrie 1963.

Prin urmare, reclamanții nu pot

fi considerați persoane îndreptățite cu privire la terenul în

suprafață de 500 m.p. în accepțiunea Legii nr. 10/2001, pe

considerentul că nu au făcut dovada dreptului de proprietate în

condițiile impuse de actul normativ menționate mai sus.

S-a mai arătat, că trebuie

avute în vede și prevederile art. 23.1 lit. a) din Normele Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora actele sub

semnătură privată pot constitui dovada dreptului de proprietate

dacă s-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950,

privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau

fără construcții.

Prin concluziile orale, formulate cu

ocazia dezbaterilor, apărătorul intimatului-reclamant M.D. a invocat

excepția nulității recursului, deoarece criticile formulate nu

pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.

304 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat de

pârâții Primăria Municipiului Pitești și primarul Municipiului

Pitești, se constată că decizia recurată este

criticată ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate

și, prin urmare, a calității de persoane îndreptățite

la acordarea de măsuri reparatorii a intimaților-reclamanți,

ceea ce permite încadrarea acestora în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de

către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ.

Prin urmare, excepția

nulității recursului declarat de recurenții-pârâți,

deoarece criticile formulate nu ar face posibilă încadrarea în motivele de

recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

invocată de apărătorul intimatului-reclamant, este

nefondată, urmând a fi respinsă în consecință.

Analizând recursul declarat de

pârâți, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată următoarele.

Arătând că decizia

recurată este nelegală, deoarece reclamanții nu au făcut

dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 m.p., cu act

autentic, actul sub semnătură privată depus la dosar neputând

face dovada dreptului de proprietate în condițiile art. 23.1 lit. a) din

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nefiind

încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, și,

implicit, a calității de persoane îndreptățite a

reclamanților de a li se acorda măsuri reparatorii în condițiile

Legii nr. 10/2001, recurenții-pârâți susțin că decizia

recurată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.

24 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Această critică este

nefondată, deoarece, legal, au constatat instanțele de fond și

apel că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate, a

întinderii acestuia, și, implicit, a calității lor de persoane

îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute

de Legea nr. 10/2001, în condițiile art. 24 din acest act normativ.

Potrivit acestui text de lege, în

absența unor probe contrare, existența și, după caz,

întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută

în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin. (1)

și în absența unor probe contrare, persoanele individualizate în

actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a

pus în executare măsura preluării abuzive sunt presupuse că

dețin imobilul sub nume de proprietar.

Or, în speță, terenul în

suprafață de 500 m.p. a fost expropriat prin Decretul din 7 decembrie

1987 de la intimați, dosar fond, astfel că aceștia au făcut

dovada dreptului de proprietate, a întinderii acestuia, cât și a

calității lor de persoane îndreptățite la acordarea de

măsuri reparatorii, în condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001,

republicată, coroborat cu art. 3 alin. (1) din același act normativ.

Pentru considerentele expuse,

instanța va respinge excepția nulității recursului

invocată de intimatul-reclamant și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâții Primăria

Municipiului Pitești și primarul Municipiului Pitești.

Constatând culpa procesuală a recurenților-pârâți,

instanța, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune

obligarea acestora la 992 lei cheltuieli de judecată către intimatul

- reclamant M.D. și la 1.000 lei cheltuieli de judecată către

ceilalți intimați-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimatul-reclamant M.D.

Respinge recursul declarat de

pârâții Primăria Municipiului Pitești și primarul Municipiului

Pitești împotriva deciziei 12A din 3 februarie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă

recurenții-pârâți la plata sumei de 992 lei cheltuieli de

judecată către intimatul-reclamant M.D. și la plata sumei de 1.000

lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți M.V.,

M.M. și M.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.