ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Tribunalul Argeș prin

Sentința civilă nr. 36 din 26 februarie 2009 a admis în parte acțiunea

reclamantului B.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești - T.P. și

cu Prefectura Județului Argeș.

S-a dispus

modificarea în parte a Dispoziției nr. 5639/2008 cu privire la art. 2 alin. (1)

al cărui text a fost modificat după cum urmează:

„Se propune acordarea

de despăgubiri în indiviziune, în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv,

notificatorilor B.M. și B.G. pentru terenul în suprafață de 228 m

2

.

Se propune acordarea

de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv notificatorului B.M.

pentru construcțiile în suprafață de 129,27 m

2

, potrivit fișei

imobilului, fila nr. 32".

Au fost menținute

restul dispozițiilor din dispoziția atacată.

În motivarea acestei

sentințe instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Inițial prin

Dispoziția nr. 524 din 9 februarie 2005 Primăria Pitești a respins cererea

notificatorilor B.M. și B.G. de restituire în natură a imobilului teren de 300

m

2

și despăgubiri bănești pentru construcțiile ce le-au deținut în

Pitești, str. Viilor nr. 64 cu motivarea că terenul este afectat de investiții

legal aprobate și nu există în Pitești un alt teren disponibil care ar putea să

fie atribuit petenților cărora pentru acest motiv li s-au acordat despăgubiri

bănești și titluri de valoare.

Dispoziția nr.

524/2005 a fost modificată pe cale judecătorească (Sentința civilă nr. 254 din

10 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, definitivă prin Decizia civilă nr. 66/a

din 28 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești și irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 5303/109/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție),

constatându-se că pentru construcțiile expropriate în baza Decretului nr.

58/1985 reclamantul B.M. este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii

nr. 247/2005 sub forma titlurilor de valoare reprezentând diferența dintre

valoarea construcțiilor la data demolării și valoarea acestora la data

notificării din care se vor deduce despăgubirile primite la expropriere.

S-a constatat că

propunerea de acordare de titluri de valoare nominală la nivelul sumei de

196.487.688 lei pentru terenul în suprafață de 300 m

2

a intrat în

puterea lucrului judecat, fiind menținută ca atare de instanțele judecătorești

prin hotărârile mai sus indicate.

Ca urmare, în baza

acelor hotărâri judecătorești s-a emis Dispoziția nr. 2266/2008 prin care s-a

propus acordarea de despăgubiri în indiviziune în condițiile legii speciale

pentru teren în suprafață de 228 m

2

și construcții în suprafață de

129,29 m

2

.

B.M. a contestat și

aceste dispoziții și prin Sentința civilă nr. 176/2008 a Tribunalului Argeș s-a

admis în parte contestația și s-a modificat Dispoziția nr. 2266/2008 în sensul

că s-a constatat că petentul este îndreptățit la despăgubiri în indiviziune în

condițiile legii speciale pentru 300 m

2

teren fiind menținute

celelalte măsuri ale Dispoziției nr. 2266/2008.

S-a reținut din

considerarea sentinței că în mod greșit s-a diminuat prin dispoziția contestată

suprafața de teren de la 300 m

2

la 228 m

2

cu atât mai

mult cu cât prima dispoziție (nr. 524/2005) a fost atacată în instanță numai

sub aspectul acordării despăgubirilor pentru construcții, celălalt capăt de

cerere prin acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 300 m

2

a

rămas irevocabil.

După pronunțarea

Sentinței nr. 176 din 18 septembrie 2008 Primarul a emis o nouă dispoziție, nr.

5639 din 5 noiembrie 2009, prin care, cu încălcarea dispozițiilor hotărârilor

judecătorești amintite, s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune

notificatorilor pentru cota de 2/3 din terenul în suprafață de 228 m

2

și pentru cota de 2/3 din construcție în suprafață de 129,27 m

2

.

Tribunalul a

constatat astfel că deși printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă s-a statuat că cei doi notificatori au dreptul la despăgubiri în

condițiile legii pentru 300 m

2

teren, în mod greșit prin Dispoziția

nr. 5639/2005 a fost diminuată atât suprafața de teren cât și cota ce li se

cuvine acestora.

S-a mai observat că

Dispoziția inițială nr. 524/2007 (prin care celor doi notificatori le-a fost

respinsă cererea de acordare de despăgubiri) a fost contestată doar de B.M.

Ca urmare, s-a

apreciat - în raport de contestația formulată numai de B.M. - că singurul

îndreptățit la despăgubiri este doar acesta.

S-a constatat că în

mod greșit s-a reținut prin dispoziția contestată că notificatorilor li se

cuvine doar cota de 2/3 din imobil: teren și construcții, pe motiv că 1/3 din

aceste imobile se cuvine surorii petentului care nu a formulat notificarea,

întrucât pe de o parte, cota parte corespunzătoare din moștenirea ce se cuvine

unei persoane care are vocație succesorală concretă, dar nu poate sau nu vrea

să vină la moștenire, va fi culeasă de ceilalți moștenitori, ale căror cote

succesorale vor crește corespunzător, iar pe de altă parte, chestiunea a fost

tranșată în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate.

Ca urmare s-a

apreciat întemeiată contestația și s-a modificat dispoziția.

Dispozitivul Sentinței

civile nr. 36 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Argeș a fost îndreptată prin

Încheierea din 25 mai 2009 în sensul că în loc de suprafața de 228 m

2

s-a trecut suprafața de 300 m

2

.

Curtea de Apel

Pitești prin Decizia nr. 180 A din 17 decembrie 2009 a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești, T.P.

În motivarea deciziei

s-a constatat, din analizarea evoluției soluționărilor date notificării

inițiale, că instanța de fond, la fel ca instanța care a pronunțat soluția în

cauza de față, a statuat că prima dispoziție a fost atacată numai sub aspectul

acordării despăgubirilor pentru imobilele construcții, capătul de cerere pentru

suprafața de teren de 300 m

2

rămânând irevocabil.

S-a constatat așadar

că prin Dispoziția nr. 524/2005 s-au propus despăgubiri pentru 300 m

2

teren și nu pentru 228 m

2

cum s-a invocat de apelantă.

Acordarea

despăgubirilor în raport de suprafața de teren de 300 m

2

a fost

definitiv statuată pe cale judecătorească și ca urmare, emiterea Dispoziției

nr. 5639/2008 pentru o suprafață inferioară suprafeței de 300 m

2

și

cu modificarea și a cotelor la care sunt îndreptățiți notificatorii, având în

vedere că sora celor doi B.M. și B.G. nu a formulat notificare, iar cota

acesteia revine celor doi frați care au notificat, s-a făcut în mod nelegal,

cele două probleme dezlegate irevocabil prin hotărâre judecătorească, fiind

nesocotite de această dispoziție.

Pârâtul Primarul

Municipiului Pitești a declarat în termen recurs împotriva deciziei Curții de

Apel.

În fapt s-a criticat

soluția celor două instanțe ca fiind dată cu greșita aplicare a dispozițiilor

legale considerând că în mod nelegal petentul ar fi îndreptățit la despăgubiri

pentru 300 m

2

teren - deși a făcut contestație numai cu privire la

despăgubirile fixate pentru construcțiile demolate - și care nu au fost

cuprinse în Dispoziția nr. 524/2005.

S-a susținut că în

realitate din actul de vânzare-cumpărare din 9 ianuarie 1946 rezultă că autorii

reclamantului, I. și A.B., au cumpărat un teren de 228 m

2

de la H.B.

și M.B.

Faptul că în

Dispoziția nr. 524/2005 apare cifra de 300 m

2

este datorată

menționării în cuprinsul acesteia a cererii petenților care de altfel a și fost

respinsă, cât privește restituirea în natură fiind propuse despăgubiri pentru

228 mp teren conform actelor doveditoare.

Dispoziția nr.

524/2005 nu a fost atacată în partea referitoare la teren de aceea s-a

menționat în mod expres suprafața de 228 m

2

și în Dispoziția nr.

5639/2008.

S-a mai invocat

împrejurarea că ANRP a returnat întreaga documentație cu mențiunea că petenții

nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru întreg

imobilul notificat deoarece cota de 1/3 din acesta revine coproprietarei și nu

moștenitoarei B.L., sora în viață a notificatorilor și care nu a formulat

notificarea în termenul prevăzut de lege.

S-a apreciat că

organul administrativ își poate revoca actele emise pe care le consideră

ilegale - în speță prin emitere unei noi dispoziții - câtă vreme nu a

intervenit o hotărâre judecătorească de confirmare a dispozițiilor respective

(nr. 2266/2008 și nr. 5639/2008 cum este în cazul de față).

Recursul nu a fost

motivat în drept dar criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs

prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul reclamant a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia

atacată prin prisma actelor dosarului, se constată că aceasta este legală și

temeinică.

Ca urmare recursul

s-a respins pentru considerentele ce urmează.

În mod corect s-a

reținut de instanța de fond și cea de apel diferitele etape ale soluționării

notificării formulate de B.M. și B.G. pentru imobilul teren 300 m

2

și construcții demolate în suprafață de 129,27 m

2

, potrivit

diferitelor dispoziții emise succesiv în soluționarea notificării (Dispoziția

nr. 524 din 9 februarie 2005) și ulterior ca urmare a intervenției unor

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (Dispoziția nr. 2266 din 16

aprilie 2008).

În cuprinsul

Dispoziției nr. 2266/2008 sunt menționate Sentința civilă nr. 254 din 10

noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș definitivă prin Decizia nr. 66 A din 28

februarie 2007 a Curții de Apel Pitești și irevocabilă - prin Decizia nr. 7668

din 13 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O primă constatare

este aceea că prin hotărârile judecătorești date în examinarea Dispoziției nr.

524/2005 s-a stabilit obiectul revendicării teren de 300 m

2

și

construcții de 129,27 m

2

precum și calitatea notificatorilor de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.

Orice modificare

făcută ulterior de unitatea sesizată cu notificările, la emiterea unei

dispoziții conform celor decise prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, în alți termeni decât cei dispuși de instanța de judecată este

nelegală.

În mod egal se

apreciază ca nelegale și modificările aduse de entitatea sesizată cu notificare

și învestită de instanța de judecată să emită o nouă dispoziție peste sau în

contradicție cu limitele dispuse prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile.

Ca urmare, nu se

poate primi apărarea pârâtului în sensul că Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a restituit la 3 octombrie 2008 Dispoziția nr. 2266

din 16 aprilie 2008 împreună cu documentația aferentă cu motivarea că

notificatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite deoarece cota de

1/3 din imobil revine unui alt moștenitor - B.L. - care nu a depus notificare.

Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților este un organ de specialitate al

administrației publice centrale creat prin H.G. nr. 361/2009 și își desfășoară

activitatea potrivit atribuțiilor specifice - prevăzute în mod expres la art. 2

al actului de înființare menționat - și care sunt de sprijin, îndrumare,

monitorizare, întocmire de situații statistice privind modul de rezolvare a

cererilor de revendicare formulate în această materie.

Printre atribuțiile

acestui organ administrativ intră și aceea de control care însă se referă,

potrivit art. 2 lit. f) din H.G. amintită, la faza administrativă de aplicare a

Legii nr. 10/2011.

În cazul dedus

judecății, faza administrativă se încheiase prin emiterea Dispoziției nr.

524/2006.

Celelalte dispoziții

emise - evident tot de organul administrativ public - Primăria prin primar - au

avut la origine o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă astfel că

asupra acestuia nu se mai poate exercita decât un control judiciar, în limitele

prevăzute de lege și nu administrativ în sensul art. 2 lit. f) mai sus evocat.

Ca urmare, se

constată că emiterea dispoziției nr. 5639 din 5 noiembrie 2008 (urmare

restituirii Deciziei nr. 2266/2008 de către ANRP, cu respectarea îndrumărilor

acestui organ administrativ) s-a produs cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Orice comentarii

asupra modului în care s-au administrat probele și s-au interpretat acestea nu

pot fi primite drept motiv de recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 în

prezenta cauză și cu atât mai mult, modul în care s-au interpretat probele

într-o altă cauză soluționată definitiv și irevocabil nu mai poate face obiect

de examinare în prezenta cauză.

Pentru considerentele

arătate, constatând că nu s-au dovedit motive de modificare a deciziei atacate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva Deciziei

civile nr. 180/A din 17 decembrie 2009 Curții de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG