ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2551/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 9 aprilie 2003,

reclamanții V.D.J. și V.G. au chemat în judecată pe pârâta SC F.M. SRL și V.C.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună excluderea din

societate a pârâtului V.C.

Tribunalul Argeș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 670/ C din 21 mai 2004

a admis acțiunea reclamanților și a dispus excluderea din societate a pârâtului

V.C.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că pârâtul, prin atitudinea sa abuzivă a

împiedicat însăși funcționarea societății, pe perioada când a fost

administrator.

Apelul declarat de pârâtul V.C.,

împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 246/ AC din 13 octombrie

2004, schimbă, în tot, sentința, în sensul că respingea acțiunea.

Anulează, ca netimbrat,

apelul declarat de pârâta SC F.M. SRL.

Împotriva acestei ultime

hotărâri au declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanții V.D.J.

și V.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență

că, hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 217 lit. d) din Legea

nr. 31/1990, nu a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, asociații

fiind excluși pentru săvârșirea aceleiași fapte ca și administratorii

societății.

Recurenții critică decizia

atacată și pentru faptul că s-a încălcat principiul contradictorialității,

întrucât instanța nu le-a dat cuvântul pe excepția inadmisibilității acțiunii,

încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea recurenții arată

că instanța de apel a încălcat și principiul disponibilității, precum și

dreptul lor la apărare.

În consecință, recurenții,

fără a specifica temeiul art. 304 C. proc. civ., solicită admiterea recursului,

așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate și menținerea

sentinței civile nr. 670/ C din 21 mai 2004 a Tribunalului Argeș.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică

și legală, care nu poate fi modificată prin recursul declarat de reclamanți.

Nu s-a încălcat principiul

contradictorialității, prevăzut de art. 129 alin. (4) C. proc. civ., deoarece

excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată de pârât prin însăși

motivele de apel, așa cum se confirmă și de recurenți prin concluziile scrise

depuse la dosar.

De altfel, reclamanții și-au

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 217 pct. d din Legea nr. 31/1990, deși

susține că pârâtul V.C., nu mai era administratorul societății din 20

septembrie 2001.

Instanța de apel, analizând

în mod temeinic și judicios probele de la dosar a constatat că nu sunt

întrunite condițiile aplicării sancțiunii excluderii pentru ipoteza prevăzută

de art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, întrucât nu s-a probat

că pârâtul a perturbat într-un mod deosebit de grav activitatea societății prin

faptele sale.

De asemenea nici critica

privind încălcarea principiului disponibilității nu este întemeiată întrucât

instanța de judecată a soluționat apelul în limitele investirii prin motivele

de apel care vizau încălcarea dispozițiilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Nici critica privind

încălcarea dreptului la apărare nu este întemeiată întrucât, conform art. 156 C.

proc. civ., instanța de apel în mod justificat a respins cererea și a amânat

pronunțarea deciziei pentru ca intimații pârâți să depună concluzii scrise.

Pentru cele ce preced,

Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții V.D.J. și V.G., împotriva deciziei nr. 246/ AC

din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 aprilie 2005.