ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3871/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Maramureș

la 21 august 2000 reclamanta M.D.A., în contradictoriu cu pârâții R.A., R.V. și

M.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

excluderea din societate a asociaților pârâți, cu motivarea că pârâții nu au

contribuit, în calitate de asociați, la bunul mers al societății și nici la

cheltuiala acesteia.

Tribunalul Maramureș, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 976 din 15 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea,

reținând, în esență, că deși s-au invocat ca temei al excluderii pârâților

asociați din societate dispozițiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 nici una

dintre situațiile expres prevăzute de acest text nu sunt întrunite în speță.

Apelul declarat de reclamanta M.D. împotriva

hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 158 din

22 februarie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, instanța reținând pe de-o parte că, reclamanta nu a făcut dovada

culpei asociaților în raport de dispozițiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 și

pe de altă parte că, potrivit art. 218 pct. 2 din același act normativ

reclamanta trebuia să-și formuleze acțiunea și în contradictoriu cu societatea

comercială, dar că au fost nesocotite și aceste dispoziții legale.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat

recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca

temeiuri de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.

Criticile aduse deciziei atacate vizează următoarele

aspecte:

- greșita interpretare dată de

instanța de apel dispozițiilor art. 217 din Legea nr. 31/1990;

- neexercitarea de către instanță a

rolului său activ, consacrat de art. 130 C. proc. civ.;

- insuficienta interpretare a

materialului probatoriu date de instanța de apel, care nu a făcut o corectă

aplicare a art. 225 C. proc. civ.

Curtea, analizând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la primele două motive de recurs sunt

de reținut următoarele:

În procesul civil părțile au dreptul de a

dispune de obiectul litigiului potrivit intereselor lor procesuale.

Ca reflex al principiului disponibilității

părțile pot delimita cadrul procesual prin stabilirea numărului participanților

la procesul civil.

Rolul activ al instanței nu poate îngrădi

dreptul părților de a stabili cadrul procesual, astfel că instanța

judecătorească nu poate să lărgească cadrul procedural, introducând, din

oficiu, alte persoane în proces.

Cât privește al treilea motiv de recurs, Curtea

urmează a respinge aserțiunea reclamantei cu privire la greșita interpretare

dată de instanța de apel materialului probatoriu administrat în cauză.

Se reține în acest sens că potrivit art. 225 C.

proc. civ. în situația în care partea chemată la interogatoriu refuză să

răspundă la interogatoriu, instanța poate socoti  aceste împrejurări ca o

mărturisire deplină sau numai un început de dovadă în folosul părții

potrivnice.

Prezumția tacită instituită de legiuitor nu este

însă obligatorie, norma citată având caracter dispozitiv, instanța

judecătorească fiind suverană în aprecierea probelor administrate.

Curtea, constatând legalitatea și temeinicia

deciziei recurate, urmează a respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta M.D.A. împotriva deciziei nr. 158 din 22 februarie 2001

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 octombrie 2003.