ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1137/2007

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1201 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei S.I.F. O. SA în contradictoriu cu pârâta SC U. SA, a fost anulată hotărârea A.G.E.A. din 27 aprilie 2005, iar pârâta a fost obligată la 11,3 RON cheltuieli de judecată. Prima instanță a reținut că hotărârea A.G.E.A. atacată a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art. 125 alin. (5) și a art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 precum și a art. 241 din Legea nr. 297/2004. Acționarul al SC C. SA a fost reprezentat la adunarea generală de către președintele consiliului de administrație al SC U. SA iar fără votul acestuia nu s-ar fi obținut majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii.

De asemenea, faptul că s-au adoptat hotărâri necuprinse în ordinea de zi prezentată în convocator, iar pentru constituirea de garanții a unor active fără a căror valoare depășește individual sau cumulat 20 % din valoarea activelor este necesară aprobarea A.G.E.A. Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta. Apelul a fost respins prin decizia nr. 17 din 03 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus arătate. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta. Recurenta a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. și Legea nr. 31/1990 republicată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel formulate precum și legalitatea hotărârii A.G.E.A. atacate. S-a susținut că hotărârea A.G.E.A. nu încalcă nici o prevedere legală. Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele dosarului prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru cele ce urmează: Curtea găsește nefondat si motivul de recurs invocat de recurent și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

Instanțele de fond și de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.

Potrivit art. 125 alin. (5) din Legea nr. /1990 „(5) Administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.” Potrivit art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 „(7) Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.” Potrivit art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/1994 „Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.” Critica referitoare la interpretarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi primită deoarece interdicția legală este una clară și nu are nici o relevanță nici natura problemei supuse dezbaterii și nici calitatea de acționar al societății a numitului Z.V.

Este de necontestat că acesta a votat atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al acționarului majoritar, având și funcția de președinte al consiliului de administrație al pârâtei. Fără votul său în această din urmă calitate nu s-ar fi obținut majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârilor, fiind în mod evident incident art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Hotărârea a cărei anulare s-a solicitat privește împuternicirea administratorilor de a încheia contracte de garanție pentru credite depășind 21 % din capitalul social, ceea ce reprezintă un motiv în plus pentru ca administratorii să se abțină de la vot, în caz contrar votându-și propriul mandat de reprezentare. Fiind deja identificată o cauză de nulitate a hotărârii A.G.E.A., este evident că a devenit de prisos analizarea celorlalte cauze de nulitate întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004, deși rezultă clar că hotărârea A.G.E.A.

s-a luat cu încălcarea și a acestor dispoziții legale. Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 17 din 03 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 17 din 03 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 martie 2007.