ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1137/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1137/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra cererii de recurs de
față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1201
din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei S.I.F. O. SA în
contradictoriu cu pârâta SC U. SA, a fost anulată hotărârea A.G.E.A. din 27 aprilie
2005, iar pârâta a fost obligată la 11,3 RON cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că
hotărârea A.G.E.A. atacată a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art. 125 alin.
(5) și a art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 precum și a art. 241 din
Legea nr. 297/2004. Acționarul al SC C. SA a fost reprezentat la adunarea
generală de către președintele consiliului de administrație al SC U. SA iar
fără votul acestuia nu s-ar fi obținut majoritatea cerută pentru adoptarea
hotărârii. De asemenea, faptul că s-au adoptat hotărâri necuprinse în ordinea
de zi prezentată în convocator, iar pentru constituirea de garanții a unor
active fără a căror valoare depășește individual sau cumulat 20 % din valoarea
activelor este necesară aprobarea A.G.E.A.
Împotriva acestei soluții a
declarat apel pârâta. Apelul a fost respins prin decizia nr. 17 din 03 aprilie 2006
a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
reținându-se că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor
legale mai sus arătate.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs pârâta.
Recurenta a invocat
dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. și Legea nr. 31/1990 republicată.
În dezvoltarea motivelor de
recurs recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor de apel formulate precum și legalitatea hotărârii A.G.E.A.
atacate. S-a susținut că hotărârea A.G.E.A. nu încalcă nici o prevedere legală.
Intimata a depus la dosar
întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului
prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, Înalta Curte va respinge
recursul declarat pentru cele ce urmează:
Curtea găsește nefondat si
motivul de recurs invocat de recurent și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs
la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit
dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul
eronat.
Instanțele de fond și de
apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Potrivit art. 125 alin. (5)
din Legea nr. /1990 „(5) Administratorii și funcționarii societății nu pot
reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul
acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.”
Potrivit art. 117 alin. (7)
din Legea nr. 31/1990 „(7) Convocarea va cuprinde locul și data ținerii
adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor
problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.”
Potrivit art. 241 alin. (1)
din Legea nr. 297/1994 „Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire
în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a
căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu
financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele, vor fi
încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după
aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.”
Critica referitoare la
interpretarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi primită
deoarece interdicția legală este una clară și nu are nici o relevanță nici
natura problemei supuse dezbaterii și nici calitatea de acționar al societății a
numitului Z.V. Este de necontestat că acesta a votat atât în nume propriu, cât
și în calitate de reprezentant al acționarului majoritar, având și funcția de
președinte al consiliului de administrație al pârâtei. Fără votul său în
această din urmă calitate nu s-ar fi obținut majoritatea cerută pentru
adoptarea hotărârilor, fiind în mod evident incident art. 125 alin. (5) din
Legea nr. 31/1990.
Hotărârea a cărei anulare
s-a solicitat privește împuternicirea administratorilor de a încheia contracte
de garanție pentru credite depășind 21 % din capitalul social, ceea ce
reprezintă un motiv în plus pentru ca administratorii să se abțină de la vot,
în caz contrar votându-și propriul mandat de reprezentare.
Fiind deja identificată o
cauză de nulitate a hotărârii A.G.E.A., este evident că a devenit de prisos
analizarea celorlalte cauze de nulitate întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.
(7) din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004, deși rezultă clar
că hotărârea A.G.E.A. s-a luat cu încălcarea și a acestor dispoziții legale.
Pentru considerentele de mai
sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC U. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 17 din 03 aprilie 2006
a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC U. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 17 din 03 aprilie 2006
a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 14 martie 2007.