ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. T. SA Brașov a chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA Sibiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea punctului 3 al hotărârii adunării generale din 19 octombrie 2004 referitoare la menținerea garanțiilor constituite inițial pentru creditul contractat de SC F. SA de la B.C.R. Sibiu până la termenul de rambursare stabilit, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 111/ C din 3 februarie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 37.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că A.G.A. a fost legală și statutară, nepublicarea în M. Of. nu atrage vreo sancțiune asupra hotărârii, ea fiind menționată în registrul comerțului, nu a fost încălcat principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice prin constituirea de garanții reale și prelungirea garanției nu poate avea decât un efect pozitiv prin aceea că duce la rambursarea creditului, deoarece în caz contrar s-ar fi trecut la executarea silită. Prin decizia civilă nr. 104/ A din 13 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, obligând-o pe apelanta-reclamantă să-i plătească intimatei-pârâte suma de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată, în apel.

În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut în esență că nu există nici o prevedere legală prin care să i se interzică unei societăți comerciale constituirea unei garanții în favoarea unei alte societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât art. 111 din Legea nr. 31/1990 stabilește ca prerogativă a adunării generale la lit. f), că poate să hotărască asupra gajării uneia sau mai multor unități ale societății, astfel încât hotărârea A.G.A. din cadrul SC S. SA, adoptată la 19 octombrie 2004 este legală și statutară, iar hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii sale în anularea H.A.G.O.A. din data de 19 octombrie 2004, referitoare la „menținerea garanțiilor constituite inițial pentru creditul contractat de la B.C.R. Sibiu până la termenul de rambursare stabilit”, cu cheltuieli de judecată. Recurenta-reclamantă susține astfel că instanța de apel a pronunțat o hotărâre: 1) lipsită de temei legal și dată cu încălcarea legii, apreciind că în cauză n-au fost respectate condițiile imperative ale Legii nr. 31/1990, republicată, privind convocarea și 2) fără a se pronunța asupra unui mijloc de apărare invocat de societatea sa, în susținerea apelului și anume că acționarul majoritar nu s-a abținut de la vot, contrar dispozițiilor legale aplicabile.

Sub acest ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că acționarul majoritar, B.I., fiind direct interesat în obținerea unui credit de la B.C.R. în favoarea uneia dintre societățile în care are interese și pe care l-a garantat cu activele intimatei, trebuia să se abțină de la vot într-o problemă supusă aprobării organului suprem al societății pârâte, ori, neprocedând astfel a încălcat flagrant, pe de o parte, prevederile art. 127 din Legea nr. 31/1990, republicată în 2004, precum și pe cele ale art. 210 din Legea nr. 297/2004, astfel încât sancțiunea legală în acest caz, al încălcării obligației de abținere de la vot este anularea hotărârii. Recursul este fondat și va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Luând în examinare cea de-a doua critică exprimată, ca vizând nelegalitatea hotărârii atacate se constată următoarele: Reprezentantul reclamantei în adunarea generală a acționarilor pârâtei din 19 octombrie 2004 a fost împuternicit să voteze împotriva adoptării pct. 3 de pe ordinea de zi, considerând-se că ipotecarea activelor pârâtei pentru garantarea creditului contractat de SC T.F. SA este contrară intereselor societății și acționarilor acesteia și, prin urmare, nelegală. Din examinarea actelor dosarului (dosar fond), potrivit certificatului constatator emis de O.R.C., rezultă că B.I. este acționar la SC T.F. SA, fiind în același timp și acționar majoritar la SC S. SA. Se constată, de asemenea, că acționarul majoritar B.I.

nu s-a abținut de la vot în adunarea generală ordinară a acționarilor SC S. SA Sibiu, privind menținerea garanțiilor constituite inițial pentru creditul contractat de SC T.F. de la B.C.R. (dosar fond), deși potrivit dispozițiilor imperative ale art. 126 din Legea nr. 31/1990, devenit art. 127, prin republicarea legii, acționarul care, într-o anumită operațiune are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, trebuie să se abțină de la deliberările privind acea operațiune, în caz contrar intervenind aplicarea sancțiunii legale, care în această situație este nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, în speță, operațiunea de ipotecare a activelor pârâtei pentru garantarea creditului contractat de SC T.F.

SA a fost aprobată în ședința consiliului de administrație al SC S. SA din 10 iulie 2001 și nu prin hotărârea adunării generale a acționarilor, nefiind adusă la cunoștință acestora. În această împrejurare, reținându-se că se impune admiterea acțiunii reclamantei și anularea punctului 3 al H.A.G.O.A. din 19 octombrie 2004, pentru considerentele mai sus menționate, susținerile recurentei privind nelegalitatea convocării ședinței din 19 octombrie 2004 rămân fără obiect și examinarea lor devine de prisos. În consecință, se va admite recursul declarat de reclamantă și va fi schimbată în tot sentința tribunalului, în sensul că se va admite acțiunea reclamantei și va fi anulată hotărârea A.G.O.A. din 19 octombrie 2004, respectiv punctul 3 al hotărârii, așa cum s-a solicitat prin acțiune referitor la menținerea garanțiilor constituite inițial pentru creditul contractat de SC T.F.

SA de la B.C.R. Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 104 din 13 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Modifică decizia recurată, admite apelul reclamantei, schimbă în tot sentința nr. 111 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Sibiu în sensul că admite acțiunea reclamantei și anulează hotărârea A.G.A. din 19 noiembrie 2004, respectiv punctul 3 referitor la menținerea garanțiilor constituite. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.