ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.I.F. T. SA Brașov a

chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA Sibiu, pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună anularea punctului 3 al hotărârii adunării generale

din 19 octombrie 2004 referitoare la menținerea garanțiilor constituite inițial

pentru creditul contractat de SC F. SA de la B.C.R. Sibiu până la termenul de

rambursare stabilit, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 111/ C din

3 februarie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă și a

obligat-o pe aceasta la plata sumei de 37.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că A.G.A. a fost legală și statutară, nepublicarea în M.

Of. nu atrage vreo sancțiune asupra hotărârii, ea fiind menționată în registrul

comerțului, nu a fost încălcat principiul specialității capacității de

folosință a persoanei juridice prin constituirea de garanții reale și

prelungirea garanției nu poate avea decât un efect pozitiv prin aceea că duce

la rambursarea creditului, deoarece în caz contrar s-ar fi trecut la executarea

silită.

Prin decizia civilă nr. 104/ A din 13

mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului, obligând-o pe apelanta-reclamantă să-i plătească

intimatei-pârâte suma de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată, în apel.

În considerentele acestei decizii,

instanța de apel a reținut în esență că nu există nici o prevedere legală prin

care să i se interzică unei societăți comerciale constituirea unei garanții în

favoarea unei alte societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât art. 111 din

Legea nr. 31/1990 stabilește ca prerogativă a adunării generale la lit. f), că

poate să hotărască asupra gajării uneia sau mai multor unități ale societății,

astfel încât hotărârea A.G.A. din cadrul SC S. SA, adoptată la 19 octombrie

2004 este legală și statutară, iar hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, prin invocarea

dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea

acestuia și, pe cale de consecință, modificarea în tot a hotărârii recurate, în

sensul admiterii acțiunii sale în anularea H.A.G.O.A. din data de 19 octombrie

2004, referitoare la „menținerea garanțiilor constituite inițial pentru

creditul contractat de la B.C.R. Sibiu până la termenul de rambursare

stabilit”, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă susține astfel

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre:

1) lipsită de temei legal și dată cu

încălcarea legii, apreciind că în cauză n-au fost respectate condițiile

imperative ale Legii nr. 31/1990, republicată, privind convocarea și 2) fără a

se pronunța asupra unui mijloc de apărare invocat de societatea sa, în

susținerea apelului și anume că acționarul majoritar nu s-a abținut de la vot,

contrar dispozițiilor legale aplicabile.

Sub acest ultim aspect,

recurenta-reclamantă arată că acționarul majoritar, B.I., fiind direct

interesat în obținerea unui credit de la B.C.R. în favoarea uneia dintre

societățile în care are interese și pe care l-a garantat cu activele intimatei,

trebuia să se abțină de la vot într-o problemă supusă aprobării organului

suprem al societății pârâte, ori, neprocedând astfel a încălcat flagrant, pe de

o parte, prevederile art. 127 din Legea nr. 31/1990, republicată în 2004,

precum și pe cele ale art. 210 din Legea nr. 297/2004, astfel încât sancțiunea

legală în acest caz, al încălcării obligației de abținere de la vot este

anularea hotărârii.

Recursul este fondat și va fi admis

potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Luând în examinare cea de-a doua

critică exprimată, ca vizând nelegalitatea hotărârii atacate se constată

următoarele:

Reprezentantul reclamantei în

adunarea generală a acționarilor pârâtei din 19 octombrie 2004 a fost

împuternicit să voteze împotriva adoptării pct. 3 de pe ordinea de zi,

considerând-se că ipotecarea activelor pârâtei pentru garantarea creditului

contractat de SC T.F. SA este contrară intereselor societății și acționarilor

acesteia și, prin urmare, nelegală.

Din examinarea actelor dosarului

(dosar fond), potrivit certificatului constatator emis de O.R.C., rezultă că B.I.

este acționar la SC T.F. SA, fiind în același timp și acționar majoritar la SC S.

SA.

Se constată, de asemenea, că

acționarul majoritar B.I. nu s-a abținut de la vot în adunarea generală

ordinară a acționarilor SC S. SA Sibiu, privind menținerea garanțiilor

constituite inițial pentru creditul contractat de SC T.F. de la B.C.R. (dosar

fond), deși potrivit dispozițiilor imperative ale art. 126 din Legea nr. 31/1990,

devenit art. 127, prin republicarea legii, acționarul care, într-o anumită

operațiune are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes

contrar aceluia al societății, trebuie să se abțină de la deliberările privind

acea operațiune, în caz contrar intervenind aplicarea sancțiunii legale, care

în această situație este nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât,

în speță, operațiunea de ipotecare a activelor pârâtei pentru garantarea

creditului contractat de SC T.F. SA a fost aprobată în ședința consiliului de

administrație al SC S. SA din 10 iulie 2001 și nu prin hotărârea adunării

generale a acționarilor, nefiind adusă la cunoștință acestora.

În această împrejurare, reținându-se

că se impune admiterea acțiunii reclamantei și anularea punctului 3 al H.A.G.O.A.

din 19 octombrie 2004, pentru considerentele mai sus menționate, susținerile

recurentei privind nelegalitatea convocării ședinței din 19 octombrie 2004

rămân fără obiect și examinarea lor devine de prisos.

În consecință, se va admite recursul

declarat de reclamantă și va fi schimbată în tot sentința tribunalului, în

sensul că se va admite acțiunea reclamantei și va fi anulată hotărârea A.G.O.A.

din 19 octombrie 2004, respectiv punctul 3 al hotărârii, așa cum s-a solicitat

prin acțiune referitor la menținerea garanțiilor constituite inițial pentru

creditul contractat de SC T.F. SA de la B.C.R. Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 104 din 13 mai 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ.

Modifică decizia recurată, admite

apelul reclamantei, schimbă în tot sentința nr. 111 din 8 februarie 2005 a

Tribunalului Sibiu în sensul că admite acțiunea reclamantei și anulează

hotărârea A.G.A. din 19 noiembrie 2004, respectiv punctul 3 referitor la

menținerea garanțiilor constituite.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.