ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1555/ C din 28
noiembrie 2005, a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta SC
T. SRL cu sediul social în Sibiu în contradictoriu cu SC P. SA, sucursala
Sibiu, în sensul că a obligat pârâta la plata beneficiului nerealizat
actualizat pentru perioada 16 decembrie 2004 - 21 martie 2005 în cuantum de
40.161.596 lei Rol (4016,159 lei Ron) către reclamantă. Au fost respinse
celelalte pretenții ale reclamantei și anulat, ca netimbrat, capătul de cerere
privitor la dobânda comercială. A mai fost obligată pârâta și la plata
cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3351/C/2004 a
Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 46/C/2005 a
Curții de Apel Alba – Iulia, D.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu a fost obligată
la plata către SC T. SRL la suma de 1.543.370.350 lei daune și 62.412.407 lei
cheltuieli de judecată.
La data de 21 martie 2005 S.N.P.
P., sucursala P. Sibiu cu O.P. nr. 1 a achitat SC T. SRL suma de 1.665.548.453
lei reprezentând daunele și cheltuielile de judecată, conform hotărârii
menționate anterior.
Având în vedere prevederile art.
720
8
C. proc. civ., conform căruia hotărârile date în primă instanță
privind procesele și cererile în materie comercială devin executorii, iar
exercitarea în termen a apelului nu suspendă de drept executarea, rezultă că
pârâta trebuie să plătească actualizarea beneficiului nerealizat pentru
perioada 16 decembrie 2004, când obligația de plată a devenit executorie și 21
martie 2005 când s-a stins obligația prin plată.
Acordarea indicelui de
inflație nu reprezintă decât aplicarea principiului echității care impune
plasarea reclamantei în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi
folosit-o ea însăși.
În ceea ce priește al doilea
capăt de cerere, dobânda comercială, deși reclamanta a renunțat la judecată,
totuși nu le-a timbrat, motiv pentru care s-a dispus anularea ca netimbrat.
Cuantumul beneficiului nerealizat
actualizat a fost stabilit conform expertizei contabile și a suplimentului la
expertiză.
Curtea de Apel Alba – Iulia,
secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 31/ A
din 24 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de
reclamanta SC T. SRL Sibiu și SC P. SA, sucursala Sibiu împotriva sentinței
civile nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția
comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2751/2003.
În fundamentarea acestei
soluții au fost preluate argumentele primei instanțe, toate criticile
apelantelor constatându-se că sunt nefondate. A fost valorificată expertiza
contabilă efectuată în cauză, cu sumele detaliate și actualizate,
considerându-se că cererea reclamantei în mod corect a fost admisă numai în
parte, iar cererea pârâtei de respingere în întregime a acțiunii nu este
justificată.
Împotriva deciziei civile nr.
31/ A din 24 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială
și contencios administrativ, au promovat recurs atât reclamanta SC T. SRL Sibiu
cât și pârâta SC P. SA București, care au criticat această hotărâre pentru
nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.
Reclamanta SC T. SRL Sibiu a
criticat decizia atacată sub aspectele că în realitate a mai rămas de recuperat
devalorizarea beneficiului nerealizat pe cele 25 de luni și recuperat doar la
data de 21 martie 2005, calculată pe perioada iunie 2001 – 16 decembrie 2004,
cerere care a fost ignorată, respinsă și nemotivată. De asemenea, greșit a
acordat instanța o sumă care nu a fost solicitată, respectiv devalorizarea
beneficiului nerealizat pentru perioada 16 decembrie 2004 – 21 martie 2005,
deoarece această recuperare a fost efectuată înainte de promovarea acțiunii,
fiind invocat ca temei de drept al cereri de recurs dispozițiile art. 304 pct. 6
și 9 C. proc. civ.
Pârâta SC P. SA București a
solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul
admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, deoarece
întreaga datorie a fost achitată, invocându-se ca temei de drept al recursului
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile
formulate în ambele cereri de recurs, constată că acestea sunt în parte
întemeiate, urmând a admite recursul în limitele și pentru următoarele
considerente.
Este de necontestat că
reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat la primul capăt al
acțiunii obligarea pârâtei la plata sumei de 1.799.832.873 lei cu titlu de
actualizare a beneficiului nerealizat de aceasta în cele 25 de luni de
nefolosință a stației P. nr. 3 (25 de luni x 61.734.814 lei) pentru perioada
iunie 2001 – iunie 2003, calculată pe baza indicilor statistici de la iunie
2001 și până la 16 decembrie 2004.
Atât reclamanta cât și
pârâta, constant, în toate fazele procesuale, inclusiv prin motivele de recurs,
au precizat că intimata a fost obligată la plata unui debit care a fost
achitat, respectiv devalorizarea beneficiului nerealizat pentru perioada 16
decembrie 2004 – 21 martie 2005.
În acest sens există
documentația care atestă că, la data de 21 martie 2005, reclamanta a încasat
creanța reactualizată cu indicele de inflație, calculată de expertul
judecătoresc, cu titlu de beneficiu nerealizat stabilit prin sentința civilă nr.
3351/ C din 16 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială
și de contencios administrativ. Aceste împrejurări evocate de părți și probate
cu acte, sunt anterioare promovării acțiunii reclamantei, care face obiectul
prezentei cauze.
De remarcat că suplimentul
la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert T.D. nu a fost contestat
de părți. Mai mult, recurenta-reclamantă a menționat că, pretențiile solicitate
prin cererea introductivă pot fi valorificate de calculele corecte efectuate de
expert.
Apare cât se poate de
evident că este necesară examinarea cererii reclamantei în contextul întregii
documentații existente, cu respectarea perioadei iunie 2001 - iunie 2003 pentru
care sunt cerute pretențiile precizate. De asemenea, vor fi avute în vedere, în
egală măsură și apărările pârâtei, în scopul de a lămurii sub toate aspectele
litigiul de natură comercială dedus judecății.
În contextul expus anterior,
reiese că instanțele judecătorești anterioare nu au manifestat suficientă
preocupare pentru stabilirea unei complete și integrale aprecieri a
raporturilor juridice dintre părți, a întinderii drepturilor și obligațiilor
reciproce, astfel încât urmează a admite recursurile declarate de ambele părți
împotriva deciziei civile nr. 31/ A din 24 februarie 2006 pronunțată de Curtea
de Apel Alba – Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, iar în
baza art. 304 pct. 6 și 9, raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa
decizia atacată și sentința civilă nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005 a
Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, trimițând
cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de reclamanta SC T. SRL Sibiu și de pârâta SC P. SA București, împotriva
deciziei nr. 31 din 24 februarie 2006, a Curții de Apel Alba – Iulia.
Casează decizia atacată și
sentința nr. 1555 din 2005 a Tribunalului Sibiu și trimite cauza spre
rejudecare Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 11 ianuarie 2007.