ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005, a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta SC T. SRL cu sediul social în Sibiu în contradictoriu cu SC P. SA, sucursala Sibiu, în sensul că a obligat pârâta la plata beneficiului nerealizat actualizat pentru perioada 16 decembrie 2004 - 21 martie 2005 în cuantum de 40.161.596 lei Rol (4016,159 lei Ron) către reclamantă. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei și anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privitor la dobânda comercială. A mai fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3351/C/2004 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 46/C/2005 a Curții de Apel Alba – Iulia, D.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu a fost obligată la plata către SC T. SRL la suma de 1.543.370.350 lei daune și 62.412.407 lei cheltuieli de judecată. La data de 21 martie 2005 S.N.P. P., sucursala P. Sibiu cu O.P. nr. 1 a achitat SC T. SRL suma de 1.665.548.453 lei reprezentând daunele și cheltuielile de judecată, conform hotărârii menționate anterior. Având în vedere prevederile art. 720 8 C. proc.

civ., conform căruia hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială devin executorii, iar exercitarea în termen a apelului nu suspendă de drept executarea, rezultă că pârâta trebuie să plătească actualizarea beneficiului nerealizat pentru perioada 16 decembrie 2004, când obligația de plată a devenit executorie și 21 martie 2005 când s-a stins obligația prin plată. Acordarea indicelui de inflație nu reprezintă decât aplicarea principiului echității care impune plasarea reclamantei în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o ea însăși. În ceea ce priește al doilea capăt de cerere, dobânda comercială, deși reclamanta a renunțat la judecată, totuși nu le-a timbrat, motiv pentru care s-a dispus anularea ca netimbrat.

Cuantumul beneficiului nerealizat actualizat a fost stabilit conform expertizei contabile și a suplimentului la expertiză. Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 31/ A din 24 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC T. SRL Sibiu și SC P. SA, sucursala Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2751/2003. În fundamentarea acestei soluții au fost preluate argumentele primei instanțe, toate criticile apelantelor constatându-se că sunt nefondate. A fost valorificată expertiza contabilă efectuată în cauză, cu sumele detaliate și actualizate, considerându-se că cererea reclamantei în mod corect a fost admisă numai în parte, iar cererea pârâtei de respingere în întregime a acțiunii nu este justificată.

Împotriva deciziei civile nr. 31/ A din 24 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și contencios administrativ, au promovat recurs atât reclamanta SC T. SRL Sibiu cât și pârâta SC P. SA București, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează. Reclamanta SC T. SRL Sibiu a criticat decizia atacată sub aspectele că în realitate a mai rămas de recuperat devalorizarea beneficiului nerealizat pe cele 25 de luni și recuperat doar la data de 21 martie 2005, calculată pe perioada iunie 2001 – 16 decembrie 2004, cerere care a fost ignorată, respinsă și nemotivată.

De asemenea, greșit a acordat instanța o sumă care nu a fost solicitată, respectiv devalorizarea beneficiului nerealizat pentru perioada 16 decembrie 2004 – 21 martie 2005, deoarece această recuperare a fost efectuată înainte de promovarea acțiunii, fiind invocat ca temei de drept al cereri de recurs dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Pârâta SC P. SA București a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, deoarece întreaga datorie a fost achitată, invocându-se ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în ambele cereri de recurs, constată că acestea sunt în parte întemeiate, urmând a admite recursul în limitele și pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat la primul capăt al acțiunii obligarea pârâtei la plata sumei de 1.799.832.873 lei cu titlu de actualizare a beneficiului nerealizat de aceasta în cele 25 de luni de nefolosință a stației P. nr. 3 (25 de luni x 61.734.814 lei) pentru perioada iunie 2001 – iunie 2003, calculată pe baza indicilor statistici de la iunie 2001 și până la 16 decembrie 2004. Atât reclamanta cât și pârâta, constant, în toate fazele procesuale, inclusiv prin motivele de recurs, au precizat că intimata a fost obligată la plata unui debit care a fost achitat, respectiv devalorizarea beneficiului nerealizat pentru perioada 16 decembrie 2004 – 21 martie 2005. În acest sens există documentația care atestă că, la data de 21 martie 2005, reclamanta a încasat creanța reactualizată cu indicele de inflație, calculată de expertul judecătoresc, cu titlu de beneficiu nerealizat stabilit prin sentința civilă nr. 3351/ C din 16 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ.

Aceste împrejurări evocate de părți și probate cu acte, sunt anterioare promovării acțiunii reclamantei, care face obiectul prezentei cauze. De remarcat că suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert T.D. nu a fost contestat de părți. Mai mult, recurenta-reclamantă a menționat că, pretențiile solicitate prin cererea introductivă pot fi valorificate de calculele corecte efectuate de expert. Apare cât se poate de evident că este necesară examinarea cererii reclamantei în contextul întregii documentații existente, cu respectarea perioadei iunie 2001 - iunie 2003 pentru care sunt cerute pretențiile precizate. De asemenea, vor fi avute în vedere, în egală măsură și apărările pârâtei, în scopul de a lămurii sub toate aspectele litigiul de natură comercială dedus judecății.

În contextul expus anterior, reiese că instanțele judecătorești anterioare nu au manifestat suficientă preocupare pentru stabilirea unei complete și integrale aprecieri a raporturilor juridice dintre părți, a întinderii drepturilor și obligațiilor reciproce, astfel încât urmează a admite recursurile declarate de ambele părți împotriva deciziei civile nr. 31/ A din 24 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, iar în baza art. 304 pct. 6 și 9, raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa decizia atacată și sentința civilă nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC T. SRL Sibiu și de pârâta SC P. SA București, împotriva deciziei nr. 31 din 24 februarie 2006, a Curții de Apel Alba – Iulia. Casează decizia atacată și sentința nr. 1555 din 2005 a Tribunalului Sibiu și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 ianuarie 2007.