ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2979/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Z.I. în calitate de acționar a chemat în judecată SC A.D. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii A.G.O.E. din data de 15 aprilie 2006, cu motivarea că adunarea acționarilor a fost convocată de o persoană fără calitate. Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Maramureș care prin sentința nr. 1827 din 28 iunie 2006 a admis acțiunea așa cum a fost formulată dispunând atât anularea A.G.E.A. SC A.D. SA pentru motivul că S.N. care a convocat menționata adunare nu avea calitatea de administrator la acea dată , cât și obligația de a înscrie hotărârea irevocabilă de anulare în Registrul Comerțului.

Sentința a fost apelată de pârâta SC A.D., iar Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 45/2006, a respins, ca nefondat, apelul. Pentru a răspunde criticilor care au fost formulate, Curtea a examinat dacă la momentul convocării administratorul S.N. avea un mandat valabil și a stabilit pe baza probelor, printre care și mențiunile înserate în Registrul Comerțului că mandatul acestuia încetase la data de 29 mai 2005, anterior convocării. Au fost înlăturate și susținerile referitoare la convocarea A.G.E.A. din inițiativa acționarului A.V.A.S. pentru motivul că menționatul acționar trebuia să uzeze de dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și să solicite instanței convocarea A.G.A.

Și cea de-a doua critică adusă sentinței a fost înlăturată, instanța de control având în vedere, pe de o parte, nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial iar, pe de altă parte, lipsa din convocator a ordinii de zi, ambele situații fiind reținute ca intrând sub incidența nulității absolute. Totodată, instanța de apel a adus argumente și în legătură cu rolul acestor dispoziții care constă în informarea corespunzătoare a acționarilor, apreciind că orice altă interpretare este de natură să afecteze voința socială, concordanța acesteia cu legea și ordinea publică societară. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs, pârâta SC A.D. prin care în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., a solicitat casarea deciziei atacate și în fond respingerea acțiunii reclamantului.

În argumentarea acestui motiv autoarea a apreciat că neîndeplinirea formalităților de convocare sau exprimarea lacunară a problemelor care fac obiectul deliberării, chiar dacă atrag nulitatea hotărârii A.G.A., din punct de vedere legal, acțiunea reclamantului este inadmisibilă pentru că acesta nu justifică un interes pentru anularea actului, cu atât mai mult cu cât hotărârea a fost adoptată în interesul societății cu majoritate de voturi. În continuare recurenta a considerat că deși nulitatea absolută este menită să ocrotească interese obștești, totuși condiția interesului subzistă și trebuie să fie îndeplinită și în acțiunile promovate pentru constatarea nulității absolute. Potrivit recurentei hotărârea adunării generale era necesară întrucât la momentul respectiv societatea nu mai avea administrare astfel că, din punct de vedere legal nu-și mai putea desfășura activitatea.

În fine, recurenta a apreciat că nerespectarea condițiilor prevăzute de lege pentru convocarea A.G.A. se sancționează cu nulitatea relativă întrucât prin aceste dispoziții se ocrotește un interes particular și anume cel al persoanelor care fac parte din acționariatul societății persoane, care pot vota în cadrul AGA și nicidecum un interes general obștesc. La data de 1 octombrie 2007, recurenta a depus un memoriu pentru „…dezvoltarea motivelor de recurs inițial formulate” care însă cuprinde alte motive și argumente decât cele depuse în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Aceste dezvoltări nu vor fi examinate având în vedere dispozițiile art. 302 lit. c) C. proc. civ., prin care se stabilește obligația de a se depune motivele de recurs și dezvoltarea lor, în termenul legal, sub sancțiunea nulității.

Distinct de aceasta prin motivele depuse peste termen se invocă alte critici și alte apărări decât cele din apel care nu ar putea fi analizate omisso medio. Recursul este nefondat. Din expunerea motivelor de recurs rezultă cu evidență că deși s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta nu a arătat în concret așa cum dispune art. 304 alin. (1) raportat la pct. (9) care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit. Această cerință este obligatorie atât prin prisma art. 302 1 lit. c) cât și a alin. (1) din art. 304 C. proc. civ., în care se prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Întrucât recursul este cale extraordinară de atac , nedevolutivă prin care se verifică numai legalitatea soluției nu se poate pretinde instanței de casație să analizeze criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel sub toate aspectele și să desprindă din acestea eventuale încălcări de lege, substituindu-se părții care a promovat recursul. Față de aceste precizări, totuși se va examina motivul privind lipsa interesului intimatului de a promova acțiunea în anularea A.G.A. prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. (2) (3) din L.S.C. potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționari… iar când se invocă motive de nulitate absolută cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.

Din dispozițiile respective rezultă că acțiunea în anulare sau în nulitate are caracterul unei acțiuni sociale deoarece se exercită exclusiv în folosul societății și al acționarilor și nu strict pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit are și consecințe de această natură. Prin urmare, interesul reclamantului de a ataca hotărârea adunării generale a acționarilor derivă din calitatea sa de acționar în societatea recurentă a cărei hotărâre o atacă. Această particularitate a dovedirii interesului prin însăși calitatea de acționar are drept consecință, în caz de admitere a acțiunii în anulare/nulitate, obligația organelor societare competente de a convoca o nouă adunare generală.

Din această perspectivă nu poate fi reținut pct. de vedere al recurentei potrivit căruia chiar dacă s-ar fi încălcat dispoziții legale în legătură cu îndeplinirea formalităților de convocare sau cu obiectul deliberării, acțiunea intimatului este inadmisibilă pentru că votul a fost majoritar iar interesul personal al acestuia nu a fost lezat. În realitate, „folosul propriu”, la care se referă recurenta, care trebuie să rezulte dintr-o astfel de acțiune, este legat de intrarea în legalitate, indiferent de caracterul normei încălcate, întrucât hotărârile adunării generale sunt acte de voință internă a societății care devin obligatorii pentru toți acționarii. În caz contrar s-ar admite că forța juridică a voinței majoritare poate fi impusă și în condiții de nelegalitate.

Or, prin dispozițiile art. 132 L.S.C. s-a urmărit tocmai un control de legalitate în ipotezele expres menționate. În fine, este recunoscut prin motivele de recurs faptul că la acea dată, societatea nu mai avea administrare însă argumentul respectiv nu înlătură obligația de a respecta dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind modul de convocare a adunării generale așa cum corect s-a reținut, în alți termeni, prin soluțiile pronunțate. Față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.D. SA împotriva deciziei civile nr. 45 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2007.