ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2979/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Z.I. în calitate

de acționar a chemat în judecată SC A.D. SA și a solicitat ca prin sentința

care se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii A.G.O.E. din data de 15

aprilie 2006, cu motivarea că adunarea acționarilor a fost convocată de o

persoană fără calitate.

Litigiul a fost soluționat

de Tribunalul Maramureș care prin sentința nr. 1827 din 28 iunie 2006 a admis

acțiunea așa cum a fost formulată dispunând atât anularea A.G.E.A. SC A.D. SA pentru

motivul că S.N. care a convocat menționata adunare nu avea calitatea de

administrator la acea dată , cât și obligația de a înscrie hotărârea irevocabilă

de anulare în Registrul Comerțului.

Sentința a fost apelată de

pârâta SC A.D., iar Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 45/2006, a respins,

ca nefondat, apelul. Pentru a răspunde criticilor care au fost formulate,

Curtea a examinat dacă la momentul convocării administratorul S.N. avea un

mandat valabil și a stabilit pe baza probelor, printre care și mențiunile

înserate în Registrul Comerțului că mandatul acestuia încetase la data de 29

mai 2005, anterior convocării. Au fost înlăturate și susținerile referitoare la

convocarea A.G.E.A. din inițiativa acționarului A.V.A.S. pentru motivul că

menționatul acționar trebuia să uzeze de dispozițiile art. 119 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990 și să solicite instanței convocarea A.G.A. Și cea de-a doua critică

adusă sentinței a fost înlăturată, instanța de control având în vedere, pe de o

parte, nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial iar, pe de altă parte,

lipsa din convocator a ordinii de zi, ambele situații fiind reținute ca intrând

sub incidența nulității absolute.

Totodată, instanța de apel a

adus argumente și în legătură cu rolul acestor dispoziții care constă în informarea

corespunzătoare a acționarilor, apreciind că orice altă interpretare este de natură

să afecteze voința socială, concordanța acesteia cu legea și ordinea publică

societară.

Împotriva deciziei Curții de

Apel a declarat recurs, pârâta SC A.D. prin care în temeiul art. 304 alin. (9)

C. proc. civ., a solicitat casarea deciziei atacate și în fond respingerea

acțiunii reclamantului.

În argumentarea acestui

motiv autoarea a apreciat că neîndeplinirea formalităților de convocare sau

exprimarea lacunară a problemelor care fac obiectul deliberării, chiar dacă

atrag nulitatea hotărârii A.G.A., din punct de vedere legal, acțiunea

reclamantului este inadmisibilă pentru că acesta nu justifică un interes pentru

anularea actului, cu atât mai mult cu cât hotărârea a fost adoptată în

interesul societății cu majoritate de voturi. În continuare recurenta a

considerat că deși nulitatea absolută este menită să ocrotească interese obștești,

totuși condiția interesului subzistă și trebuie să fie îndeplinită și în

acțiunile promovate pentru constatarea nulității absolute. Potrivit recurentei

hotărârea adunării generale era necesară întrucât la momentul respectiv

societatea nu mai avea administrare astfel că, din punct de vedere legal nu-și

mai putea desfășura activitatea.

În fine, recurenta a

apreciat că nerespectarea condițiilor prevăzute de lege pentru convocarea A.G.A.

se sancționează cu nulitatea relativă întrucât prin aceste dispoziții se

ocrotește un interes particular și anume cel al persoanelor care fac parte din

acționariatul societății persoane, care pot vota în cadrul AGA și nicidecum un

interes general obștesc.

La data de 1 octombrie 2007,

recurenta a depus un memoriu pentru „…dezvoltarea motivelor de recurs inițial

formulate” care însă cuprinde alte motive și argumente decât cele depuse în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Aceste dezvoltări nu vor fi

examinate având în vedere dispozițiile art. 302 lit. c) C. proc. civ., prin

care se stabilește obligația de a se depune motivele de recurs și dezvoltarea

lor, în termenul legal, sub sancțiunea nulității.

Distinct de aceasta prin

motivele depuse peste termen se invocă alte critici și alte apărări decât cele

din apel care nu ar putea fi analizate omisso medio.

Recursul este nefondat.

Din expunerea motivelor de

recurs rezultă cu evidență că deși s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin.

(9) C. proc. civ., recurenta nu a arătat în concret așa cum dispune art. 304 alin.

(1) raportat la pct. (9) care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate

greșit. Această cerință este obligatorie atât prin prisma art. 302

1

lit.

c) cât și a alin. (1) din art. 304 C. proc. civ., în care se prevede că

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate. Întrucât recursul este cale extraordinară de atac , nedevolutivă

prin care se verifică numai legalitatea soluției nu se poate pretinde instanței

de casație să analizeze criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel

sub toate aspectele și să desprindă din acestea eventuale încălcări de lege, substituindu-se

părții care a promovat recursul.

Față de aceste precizări,

totuși se va examina motivul privind lipsa interesului intimatului de a promova

acțiunea în anularea A.G.A. prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. (2) (3)

din L.S.C. potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau

actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționari… iar

când se invocă motive de nulitate absolută cererea poate fi formulată de orice

persoană interesată.

Din dispozițiile respective

rezultă că acțiunea în anulare sau în nulitate are caracterul unei acțiuni

sociale deoarece se exercită exclusiv în folosul societății și al acționarilor

și nu strict pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit

are și consecințe de această natură. Prin urmare, interesul reclamantului de a

ataca hotărârea adunării generale a acționarilor derivă din calitatea sa de

acționar în societatea recurentă a cărei hotărâre o atacă. Această particularitate

a dovedirii interesului prin însăși calitatea de acționar are drept consecință,

în caz de admitere a acțiunii în anulare/nulitate, obligația organelor

societare competente de a convoca o nouă adunare generală. Din această

perspectivă nu poate fi reținut pct. de vedere al recurentei potrivit căruia

chiar dacă s-ar fi încălcat dispoziții legale în legătură cu îndeplinirea formalităților

de convocare sau cu obiectul deliberării, acțiunea intimatului este

inadmisibilă pentru că votul a fost majoritar iar interesul personal al acestuia

nu a fost lezat. În realitate, „folosul propriu”, la care se referă recurenta,

care trebuie să rezulte dintr-o astfel de acțiune, este legat de intrarea în

legalitate, indiferent de caracterul normei încălcate, întrucât hotărârile adunării

generale sunt acte de voință internă a societății care devin obligatorii pentru

toți acționarii. În caz contrar s-ar admite că forța juridică a voinței

majoritare poate fi impusă și în condiții de nelegalitate. Or, prin

dispozițiile art. 132 L.S.C. s-a urmărit tocmai un control de legalitate în

ipotezele expres menționate.

În fine, este recunoscut

prin motivele de recurs faptul că la acea dată, societatea nu mai avea

administrare însă argumentul respectiv nu înlătură obligația de a respecta

dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind modul de convocare a adunării generale așa

cum corect s-a reținut, în alți termeni, prin soluțiile pronunțate.

Față de cele ce preced, potrivit

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A.D. SA împotriva deciziei civile nr. 45 din 25

octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2007.