ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2979/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2979/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Z.I. în calitate
de acționar a chemat în judecată SC A.D. SA și a solicitat ca prin sentința
care se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii A.G.O.E. din data de 15
aprilie 2006, cu motivarea că adunarea acționarilor a fost convocată de o
persoană fără calitate.
Litigiul a fost soluționat
de Tribunalul Maramureș care prin sentința nr. 1827 din 28 iunie 2006 a admis
acțiunea așa cum a fost formulată dispunând atât anularea A.G.E.A. SC A.D. SA pentru
motivul că S.N. care a convocat menționata adunare nu avea calitatea de
administrator la acea dată , cât și obligația de a înscrie hotărârea irevocabilă
de anulare în Registrul Comerțului.
Sentința a fost apelată de
pârâta SC A.D., iar Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 45/2006, a respins,
ca nefondat, apelul. Pentru a răspunde criticilor care au fost formulate,
Curtea a examinat dacă la momentul convocării administratorul S.N. avea un
mandat valabil și a stabilit pe baza probelor, printre care și mențiunile
înserate în Registrul Comerțului că mandatul acestuia încetase la data de 29
mai 2005, anterior convocării. Au fost înlăturate și susținerile referitoare la
convocarea A.G.E.A. din inițiativa acționarului A.V.A.S. pentru motivul că
menționatul acționar trebuia să uzeze de dispozițiile art. 119 alin. (3) din
Legea nr. 31/1990 și să solicite instanței convocarea A.G.A. Și cea de-a doua critică
adusă sentinței a fost înlăturată, instanța de control având în vedere, pe de o
parte, nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial iar, pe de altă parte,
lipsa din convocator a ordinii de zi, ambele situații fiind reținute ca intrând
sub incidența nulității absolute.
Totodată, instanța de apel a
adus argumente și în legătură cu rolul acestor dispoziții care constă în informarea
corespunzătoare a acționarilor, apreciind că orice altă interpretare este de natură
să afecteze voința socială, concordanța acesteia cu legea și ordinea publică
societară.
Împotriva deciziei Curții de
Apel a declarat recurs, pârâta SC A.D. prin care în temeiul art. 304 alin. (9)
C. proc. civ., a solicitat casarea deciziei atacate și în fond respingerea
acțiunii reclamantului.
În argumentarea acestui
motiv autoarea a apreciat că neîndeplinirea formalităților de convocare sau
exprimarea lacunară a problemelor care fac obiectul deliberării, chiar dacă
atrag nulitatea hotărârii A.G.A., din punct de vedere legal, acțiunea
reclamantului este inadmisibilă pentru că acesta nu justifică un interes pentru
anularea actului, cu atât mai mult cu cât hotărârea a fost adoptată în
interesul societății cu majoritate de voturi. În continuare recurenta a
considerat că deși nulitatea absolută este menită să ocrotească interese obștești,
totuși condiția interesului subzistă și trebuie să fie îndeplinită și în
acțiunile promovate pentru constatarea nulității absolute. Potrivit recurentei
hotărârea adunării generale era necesară întrucât la momentul respectiv
societatea nu mai avea administrare astfel că, din punct de vedere legal nu-și
mai putea desfășura activitatea.
În fine, recurenta a
apreciat că nerespectarea condițiilor prevăzute de lege pentru convocarea A.G.A.
se sancționează cu nulitatea relativă întrucât prin aceste dispoziții se
ocrotește un interes particular și anume cel al persoanelor care fac parte din
acționariatul societății persoane, care pot vota în cadrul AGA și nicidecum un
interes general obștesc.
La data de 1 octombrie 2007,
recurenta a depus un memoriu pentru „…dezvoltarea motivelor de recurs inițial
formulate” care însă cuprinde alte motive și argumente decât cele depuse în
termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Aceste dezvoltări nu vor fi
examinate având în vedere dispozițiile art. 302 lit. c) C. proc. civ., prin
care se stabilește obligația de a se depune motivele de recurs și dezvoltarea
lor, în termenul legal, sub sancțiunea nulității.
Distinct de aceasta prin
motivele depuse peste termen se invocă alte critici și alte apărări decât cele
din apel care nu ar putea fi analizate omisso medio.
Recursul este nefondat.
Din expunerea motivelor de
recurs rezultă cu evidență că deși s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin.
(9) C. proc. civ., recurenta nu a arătat în concret așa cum dispune art. 304 alin.
(1) raportat la pct. (9) care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate
greșit. Această cerință este obligatorie atât prin prisma art. 302
1
lit.
c) cât și a alin. (1) din art. 304 C. proc. civ., în care se prevede că
modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de
nelegalitate. Întrucât recursul este cale extraordinară de atac , nedevolutivă
prin care se verifică numai legalitatea soluției nu se poate pretinde instanței
de casație să analizeze criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel
sub toate aspectele și să desprindă din acestea eventuale încălcări de lege, substituindu-se
părții care a promovat recursul.
Față de aceste precizări,
totuși se va examina motivul privind lipsa interesului intimatului de a promova
acțiunea în anularea A.G.A. prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. (2) (3)
din L.S.C. potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau
actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționari… iar
când se invocă motive de nulitate absolută cererea poate fi formulată de orice
persoană interesată.
Din dispozițiile respective
rezultă că acțiunea în anulare sau în nulitate are caracterul unei acțiuni
sociale deoarece se exercită exclusiv în folosul societății și al acționarilor
și nu strict pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit
are și consecințe de această natură. Prin urmare, interesul reclamantului de a
ataca hotărârea adunării generale a acționarilor derivă din calitatea sa de
acționar în societatea recurentă a cărei hotărâre o atacă. Această particularitate
a dovedirii interesului prin însăși calitatea de acționar are drept consecință,
în caz de admitere a acțiunii în anulare/nulitate, obligația organelor
societare competente de a convoca o nouă adunare generală. Din această
perspectivă nu poate fi reținut pct. de vedere al recurentei potrivit căruia
chiar dacă s-ar fi încălcat dispoziții legale în legătură cu îndeplinirea formalităților
de convocare sau cu obiectul deliberării, acțiunea intimatului este
inadmisibilă pentru că votul a fost majoritar iar interesul personal al acestuia
nu a fost lezat. În realitate, „folosul propriu”, la care se referă recurenta,
care trebuie să rezulte dintr-o astfel de acțiune, este legat de intrarea în
legalitate, indiferent de caracterul normei încălcate, întrucât hotărârile adunării
generale sunt acte de voință internă a societății care devin obligatorii pentru
toți acționarii. În caz contrar s-ar admite că forța juridică a voinței
majoritare poate fi impusă și în condiții de nelegalitate. Or, prin
dispozițiile art. 132 L.S.C. s-a urmărit tocmai un control de legalitate în
ipotezele expres menționate.
În fine, este recunoscut
prin motivele de recurs faptul că la acea dată, societatea nu mai avea
administrare însă argumentul respectiv nu înlătură obligația de a respecta
dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind modul de convocare a adunării generale așa
cum corect s-a reținut, în alți termeni, prin soluțiile pronunțate.
Față de cele ce preced, potrivit
art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta SC A.D. SA împotriva deciziei civile nr. 45 din 25
octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ
și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 octombrie 2007.