ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1557/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta SC U. SA București,

solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată, să se dispună anularea

hotărârii A.G.O.A. din 28 aprilie 2005, efectuarea mențiunilor în Registrul

Comerțului și publicarea în M. Of. a hotărârii.

Prin sentința nr. 2751

din 1 martie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a anulat cererea

reclamanților B.F., M.H., M.A., SC A.C. SRL București, SC A.S. SRL Cluj Napoca,

SC A.M. SA Cluj Napoca, R.I., C.I., T.G. și V.T., pentru lipsa dovezii

calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de chemare în

judecată. Prin aceiași sentință, instanța a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei D.E.V. și a respins acțiunea acesteia, a admis

acțiunea reclamanților V.M., C.G., A.M., P.M., M.N., C.V., S.A., C.D.E., G.E.,

M.A., C.E., N.A., C.M. și C.B., a anulat hotărârea A.G.O.A. din 28 aprilie 2005

și a dispus menționarea hotărârii în Registrul Comerțului și publicarea în M.

Of. după rămânerea irevocabilă.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat anularea

hotărârii A.G.O.A. din 28 aprilie 2005, motivat de nerespectarea în mod legal a

procedurii de convocare, neîntrunirea cvorumului legal și nerespectarea

procedurii votului secret în ceea ce privește revocarea și numirea administratorilor

și cenzorilor.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că (M. Of. nr. 1160/8.04.2005) a fost publicată convocarea

pentru Adunarea generală a acționarilor din data de 25 aprilie 2005, cu ordinea

de zi stabilită, însă înștiințarea nu cuprindea și data pentru cea de-a doua

adunare, în situația în care cea dintâi nu s-ar fi putut ține, conform art. 118

alin. (1) din aceeași lege. A mai reținut instanța că nerespectarea cerințelor

convocării pentru desfășurarea celei de-a doua adunări, atrage nulitatea

absolută a hotărârii adoptate în data de 28 aprilie 2005.

Soluția instanței de

fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

care prin decizia nr. 458 din 22 octombrie 2007, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a respins ca nefondat apelul

pârâtei SC U. SA București.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că a doua convocare a adunării

generale nu a fost publicată în M. Of., fiind încălcate astfel dispozițiile art.

117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la motivul

de apel privind incompatibilitatea judecătorului în soluționarea cauzei, curtea

a reținut că participarea acestuia în calitate de judecător delegat la O.R.C.,

la soluționarea unei cereri de înregistrare în registrul comerțului a unei

hotărâri, nu poate fi asimilată soluționării aceleiași pricini, având în vedere

obiectul diferit al cauzelor și caracterul procedurii, contencios în prezenta

pricină și necontencios în soluționarea cererii de înregistrare în registrul

comerțului. A mai reținut curtea că partea care a invocat acest motiv, nu l-a

ridicat în fața instanței de fond, exercitând cu rea credință drepturile

procesuale, în sensul că a lăsat judecătorul să se pronunțe asupra cauzei,

pentru ca în apel să invoce incompatibilitatea acestuia.

Împotriva deciziei

curții de apel, a declarat recurs pârâta SC U. SA București, pentru motivele

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare.

În argumentarea

motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a

susținut că instanța de apel a interpretat greșit împuternicirea avocațială,

contractul de asistență juridică și adiționalul la contractul de asistență

juridică, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestora. A mai susținut recurenta că instanța de apel a interpretat greșit

înscrisurile privind dovada calității de moștenitor a numiților C.M. și C.B.,

precum și înscrisurile ce atestă îndeplinirea de către recurentă a

formalităților legale de convocare a A.G.O.A., de cvorum și votare a cenzorilor

și administratorilor.

Prin cel de-al doilea

motiv, prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a

criticat decizia recurată sub aspectul greșitei soluționări de către instanță a

nulității absolute a hotărârii A.G.O.A., având în vedere că același judecător

care a soluționat cauza la instanța fondului, anterior s-a pronunțat în

calitate de judecător delegat la O.R.C., admițând cererea de înregistrare a

mențiunilor cuprinse în hotărârea A.G.O.A. din 28 aprilie 2005.

În final, recurenta

susține că magistratul ce a soluționat cauza în fond, pe baza acelorași probe,

se prezumă că nu mai putea fi imparțial, ceea ce impunea ca acesta să nu mai

facă parte din completul de judecată.

Recursul este

nefondat.

de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează schimbarea înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin

interpretarea greșită a acestuia.

În argumentarea

acestui motiv, s-a susținut că instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al împuternicirii avocațiale nr. 145623 din 15 iunie 2005,

contractului de asistență juridică din 7 iunie 2005 și adiționalul la

contractul de asistență juridică din 15 iunie 2005, acte ce fac dovada

calității de reprezentant a avocatului C.C.D. A mai susținut recurenta că dispozițiile

art. 68 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 69 același cod, prevăd în

mod expres că în lipsa unei procuri speciale, prin care persoana reprezentată

îl împuternicește pe mandatarul său cu exercițiul actelor procesuale de

dispoziție, nu se poate presupune că acestuia din urmă i-a fost conferit și

dreptul de a acționa în instanță.

Analizând decizia

recurată sub acest aspect, se constată că instanța de apel a reținut în mod

corect că împuternicirea avocațială poartă semnătura unora dintre reclamanți,

iar din contractul de asistență juridică și actul adițional, rezultă că

reclamanții cu privire la care instanța fondului a apreciat că au calitate

procesuală activă, au semnat aceste înscrisuri. Mai mult decât atât, se

constată că în cuprinsul contractului și actului adițional, se precizează că

obiectul contractului îl reprezintă asigurarea asistenței juridice și a

reprezentării clienților în toate fazele procesuale ale litigiilor, în fața

instanțelor judecătorești.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să

reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor judecătorești, iar

potrivit art. 3 din același act normativ, activitatea avocatului se realizează

printre altele, prin redactarea de acte juridice, asistență și reprezentare,

activități efectuate de apărătorii reclamanților, în baza mandatului acordat.

Față de aceste

considerente, Curtea constată că instanța de apel a analizat și interpretat în

mod judicios înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având în vedere și

dispozițiile art. 68 C. proc. civ., iar soluția pronunțată pe excepția lipsei

calității de reprezentant, este la adăpost de orice critică.

Critica privind

greșita interpretare a înscrisurilor depuse în dovedirea calității de

moștenitori a reclamanților C.B. și C.M., se dovedește de asemenea a fi

nefondată, având în vedere că urmare a decesului numitului C.I., drepturile

sale procesuale au fost preluate de cei doi moștenitori, urmare a acceptării și

dezbaterii succesiunii defunctului.

Referitor la critica

privind greșita interpretare a înscrisurilor depuse de recurentă, cu privire la

îndeplinirea formalităților de convocare a A.G.O.A., cvorum și votul secret, Curtea

constată că recurenta nu a dezvoltat această susținere, astfel încât nu a dat

posibilitatea instanței de a analiza și sub acest aspect, decizia recurată.

9 C. proc. civ., acest motiv are de regulă în vedere, încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt

dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în

speță.

Față de dispozițiile

legale sus citate, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în

dezvoltarea acestui motiv, dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit,

iar criticile aduse deciziei recurate nu se regăsesc în prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În aceste condiții,

Înalta Curte fiind sesizată cu o cale extraordinară de atac nedevolutivă, nu

poate trece la examinarea unor eventuale motive de netemeinicie, întrucât este

ținută de dispozițiile art. 302

1

lit. c) și art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate.

Este de observat că,

în realitate, recurenta a reiterat criticile formulate în apel, privind

pretinsa incompatibilitate a magistratului ce a soluționat cauza la fond,

critici asupra cărora curtea de apel s-a aplecat în mod judicios, analizându-le

prin prisma dispozițiilor legale în vigoare. Astfel, instanța de control

judiciar a reținut că pentru a deveni incompatibil, judecătorul trebuie să fi

pronunțat o hotărâre prin care se dezleagă o problemă litigioasă, iar în

prezenta cauză, participarea magistratului în calitate de judecător delegat la

O.R.C. nu poate fi asimilată soluționării aceleiași pricini, în sensul

dispozițiilor art. 24 C. proc. civ.

Așa fiind, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC U. SA București, împotriva deciziei nr. 458 din 22

octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 mai 2008.