ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4048/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4048/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantele P.R. și SC E.C.

SRL Cluj-Napoca, au chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Cluj-Napoca,

solicitând constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A. nr. 2 din 11 iulie

2005.

Prin cererea de intervenție

în interes propriu, intervenienții H.L., P.V., Șt.M., S.M.G. și V.E., au

invocat calitatea lor de acționari ai pârâtei și au cerut respingerea acțiunii.

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința comercială nr. 255/ CC din 2 decembrie 2005, a respins acțiunea și cererea de intervenției considerând că la data convocării A.G.A., SC E.C.

SRL nu avea calitate de acționar iar P.R. nu avea calitatea de reprezentant al

pârâtei.

Cererea de intervenție a

fost considerată neîntrunind condițiile prevăzute de art. 48 C. proc. civ.

Printr-o altă acțiune,

reclamanții D.G., B.I., B.I., L.A., I.M., V.O., G.V. și R.P., au chemat în

judecată pe pârâta SC F. SA, solicitând anularea aceleiași hotărâri A.G.A. nr. 2

din 11 iulie 2005.

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința comercială nr. 12 din 23 ianuarie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii A.G.A. sus-menționată și radierea mențiunilor din

evidențele Oficiului Registrului Comerțului.

Investită cu soluționarea

apelurilor declarate împotriva celor două sentințe, Curtea de Apel Cluj, prin

încheierea din 20 aprilie 2006, a dispus conexarea cauzelor.

Prin decizia civilă nr. 33

din 5 iulie 2006, instanța de apel a admis apelul reclamantelor P.R. și SC E.C.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 255 din 2 decembrie 2005 pe care a

schimbat-o în sensul că a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.A. nr.

2 din 11 iulie 2005 și a mențiunilor făcute la O.R.C. și a menținut

dispozițiile privind cererea de intervenție. Totodată a respins apelul declarat

de pârâtă împotriva sentinței comerciale nr. 12 din 23 ianuarie 2006 și cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut

în esență că nu se poate susține adoptarea la aceeași dată a 2 hotărâri A.G.A.

contradictorii date de două grupuri de acționari ce fiecare se pretinde

majoritar, astfel cum instanța de fond a calificat pronunțând sentința

comercială nr. 12/2006.

În privința sentinței

comerciale nr. 255/2005 instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.

123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilind data de referință 3 iulie 2002

deși prevederile menționate obligau la o dată de referință de cel mult 60 de

zile anterioare convocării A.G.A., nerespectarea dispozițiilor menționate

conducând la nulitatea hotărârii adoptate.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta SC F. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține

nelegalitatea hotărârii instanței de apel în privința admiterii apelului

declarat împotriva sentinței comerciale nr. 255/2005 întrucât greșit s-a

considerat data de referință 3 iulie 2002, în realitate această dată a fost

stabilită legal, 15 iunie 2005, convocarea acționarilor îndeplinind condițiile

legale chiar și în condițiile unor contracte de cesiune de acțiuni care nu

conferă cedenților un drept de proprietate asupra acțiunilor cât timp nu au

fost înregistrate în registrul acționarilor.

Mai susține recurenta că

decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept în baza cărora a fost

admis apelul.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 117 din

Legea nr. 31/1990 obligă administratorii societății comerciale să convoace

adunarea generală în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de lege

și actul constitutiv.

În situația încheierii unor

contracte de cesiune de acțiuni, a căror nulitate s-a cerut a fi constatată în

justiție, transmiterea dreptului de proprietate prin declarația făcută la

registrul acționarilor nu a mai fost consemnată, însă irevocabil, prin decizia nr.

1080 din 15 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins

cererea privind constatarea nulității, așa încât efectele contractelor nu au

încetat. Din această perspectivă instanța de apel a considerat că tabelul

acționarilor la data de referință 15 iunie 2005 reprezintă în fapt

acționariatul existent înainte de încheierea contractelor de cesiune de

acțiuni, respectiv la 3 iulie 2002.

Este adevărat că

dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 stabilesc pentru transmiterea

dreptului de proprietate al acțiunilor și declarația făcută în registrul

acționarilor.

Însă în situația concretă în

care declarația cesiunii acțiunilor nu a fost consemnată în registrul din

pricina contestării în justiție a contractelor determinată de tensiunile dintre

cele două grupuri de acționari, a exclude cedenții de la drepturile

fundamentale conferite de dreptul de proprietate asupra acționarilor, consacrat

irevocabil în justiție ar reprezenta o gravă încălcare a principiilor de

echitate.

De aceea în mod judicios

instanța de apel apreciind asupra elementelor de fapt dar și asupra

prevederilor art. 117 și 123 din Legea nr. 31/1990 a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 33 din 5

iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC F. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 33/2006

din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 decembrie 2007.