ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4048/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele P.R. și SC E.C. SRL Cluj-Napoca, au chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Cluj-Napoca, solicitând constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A. nr. 2 din 11 iulie 2005. Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienții H.L., P.V., Șt.M., S.M.G. și V.E., au invocat calitatea lor de acționari ai pârâtei și au cerut respingerea acțiunii. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 255/ CC din 2 decembrie 2005, a respins acțiunea și cererea de intervenției considerând că la data convocării A.G.A., SC E.C. SRL nu avea calitate de acționar iar P.R. nu avea calitatea de reprezentant al pârâtei.

Cererea de intervenție a fost considerată neîntrunind condițiile prevăzute de art. 48 C. proc. civ. Printr-o altă acțiune, reclamanții D.G., B.I., B.I., L.A., I.M., V.O., G.V. și R.P., au chemat în judecată pe pârâta SC F. SA, solicitând anularea aceleiași hotărâri A.G.A. nr. 2 din 11 iulie 2005. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 12 din 23 ianuarie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii A.G.A. sus-menționată și radierea mențiunilor din evidențele Oficiului Registrului Comerțului. Investită cu soluționarea apelurilor declarate împotriva celor două sentințe, Curtea de Apel Cluj, prin încheierea din 20 aprilie 2006, a dispus conexarea cauzelor. Prin decizia civilă nr. 33 din 5 iulie 2006, instanța de apel a admis apelul reclamantelor P.R.

și SC E.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 255 din 2 decembrie 2005 pe care a schimbat-o în sensul că a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.A. nr. 2 din 11 iulie 2005 și a mențiunilor făcute la O.R.C. și a menținut dispozițiile privind cererea de intervenție. Totodată a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței comerciale nr. 12 din 23 ianuarie 2006 și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Instanța de apel a reținut în esență că nu se poate susține adoptarea la aceeași dată a 2 hotărâri A.G.A. contradictorii date de două grupuri de acționari ce fiecare se pretinde majoritar, astfel cum instanța de fond a calificat pronunțând sentința comercială nr. 12/2006.

În privința sentinței comerciale nr. 255/2005 instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilind data de referință 3 iulie 2002 deși prevederile menționate obligau la o dată de referință de cel mult 60 de zile anterioare convocării A.G.A., nerespectarea dispozițiilor menționate conducând la nulitatea hotărârii adoptate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta SC F. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține nelegalitatea hotărârii instanței de apel în privința admiterii apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 255/2005 întrucât greșit s-a considerat data de referință 3 iulie 2002, în realitate această dată a fost stabilită legal, 15 iunie 2005, convocarea acționarilor îndeplinind condițiile legale chiar și în condițiile unor contracte de cesiune de acțiuni care nu conferă cedenților un drept de proprietate asupra acțiunilor cât timp nu au fost înregistrate în registrul acționarilor. Mai susține recurenta că decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept în baza cărora a fost admis apelul. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 obligă administratorii societății comerciale să convoace adunarea generală în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de lege și actul constitutiv. În situația încheierii unor contracte de cesiune de acțiuni, a căror nulitate s-a cerut a fi constatată în justiție, transmiterea dreptului de proprietate prin declarația făcută la registrul acționarilor nu a mai fost consemnată, însă irevocabil, prin decizia nr. 1080 din 15 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins cererea privind constatarea nulității, așa încât efectele contractelor nu au încetat.

Din această perspectivă instanța de apel a considerat că tabelul acționarilor la data de referință 15 iunie 2005 reprezintă în fapt acționariatul existent înainte de încheierea contractelor de cesiune de acțiuni, respectiv la 3 iulie 2002. Este adevărat că dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 stabilesc pentru transmiterea dreptului de proprietate al acțiunilor și declarația făcută în registrul acționarilor. Însă în situația concretă în care declarația cesiunii acțiunilor nu a fost consemnată în registrul din pricina contestării în justiție a contractelor determinată de tensiunile dintre cele două grupuri de acționari, a exclude cedenții de la drepturile fundamentale conferite de dreptul de proprietate asupra acționarilor, consacrat irevocabil în justiție ar reprezenta o gravă încălcare a principiilor de echitate.

De aceea în mod judicios instanța de apel apreciind asupra elementelor de fapt dar și asupra prevederilor art. 117 și 123 din Legea nr. 31/1990 a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 33 din 5 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 33/2006 din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2007.