ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2874/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2874/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 317 din 5 decembrie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 3014/1285/2006 de Tribunalul Comercial Cluj, a fost

respinsă acțiunea reclamantelor P.R. și SC E.C. SRL Cluj Napoca, în

contradictoriu cu pârâta SC F. SA Cluj Napoca.

Împotriva acestei hotărâri

au formulat apel reclamantele P.R. și SC E.C. SRL Cluj Napoca, solicitând

admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 317/C/2006 din data de 5

decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3014/1285/2006, schimbarea în tot a

hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive și

dispunerea nulității absolute a hotărârii A.G.O.A. din 20 aprilie 2005 și a

actului adițional adoptat în baza acestei hotărâri.

În urma probelor

administrate, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat decizia civilă nr. 22 din 7 noiembrie 2007

și a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a avut în vedere probele administrate la fond și în apel și a

reținut, în esență, că motivele primei instanțe referitoare la înlăturarea ca

probă a Registrului acționarilor depus de reclamantă sunt corecte,

concluzionându-se că la ședința A.G.O.A., din 20 aprilie 2005 au fost convocați

în mod legal toți acționarii înscriși în Registrul acționarilor depus la dosar

de către SC F. SA.

Astfel, nu este imputabil

societății faptul că în acest registru nu au mai fost operate mențiuni din anul

2002, întrucât cesionarii acțiunilor și, în mod special, cele două reclamante,

nu au făcut dovada că au solicitat SC F. SA să opereze în registru cesiunile

validate prin deciziile nr. 1080/2006 și nr. 3564/2006 ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție și nici nu s-au adresat instanței în acest sens.

Totodată, față de

împrejurarea că, la ședința din 20 aprilie 2005, au fost prezenți acționarii

care dețin împreună 74,65% din capitalul social, chiar în lipsa reclamantei sau

a celor care și-au cesionat, în favoarea acesteia, acțiunile lor, erau

îndeplinite cerințele imperative ale art. 112 alin. (1) din Legea societăților

comerciale referitoare la prezența a cel puțin jumătate din capitalul social

și, implicit cele ce privesc cvorumul deliberativ.

Cât privește pretinsa

încălcare a art. 123 alin. (2) din Legea societăților comerciale,

referitor la fixarea datei de referință care nesocotește termenul de 60 zile

s-a reținut că, pe de o parte, în convocatorul publicat în Monitorul Oficial

este fixată o dată de referință care respectă aceste dispoziții, iar, pe de

altă parte, prin prisma tuturor celor mai sus expuse, reclamantele nu se pot

considera lezate prin această menținute, cu atât mai mult cu cât se recunoaște

expres că după anul 2002 nu au mai fost operate mențiuni în Registrul

acționarilor care ar putea sta la baza identificării persoanelor care au

calitatea de acționari.

Cât privește nerespectarea

dispozițiilor art. 117 alin. (1) din Legea societăților comerciale, s-a

reținut că nu pot fi admise susținerile apelantei P.R., întrucât și-a depus

semnătura la Registrul comerțului, la data de 1 aprilie 2005, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 45 din Legea societăților comerciale,

aceasta este data de la care își exercită atribuțiile în condițiile legii, iar

din cuprinsul convocatorului rezultă că acesta a fost emis anterior datei de 1

aprilie 2005, fiind, deci, legal, semnat de către președintele C.A. în funcție,

D.G., numit în baza hotărârii A.G.A. din 17 iulie 2001, pe o durată de 4 ani.

În același context, s-a

subliniat și faptul că, la data ținerii adunării generale a acționarilor, era

pronunțată sentința Tribunalului Comercial Cluj nr. 44 din 31 martie 2005 din

dosar nr. 896/2004, care a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.O.A.

din 8 decembrie 2004, parte în proces fiind și P.R., sentința fiindu-i

opozabilă.

S-a învederat de către

apelantele - reclamante și faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 117

alin. (3) și (4) din Legea societăților comerciale, însă nici aspecte nu

au fost reținute întrucât, așa cum s-a arătat anterior, convocarea s-a făcut

atât în Monitorul Oficial, și într-un ziar local [art. 117 alin. (3)], cât și

prin scrisoare recomandată, deși era suficientă realizarea publicității

într-una din cele două modalități reglementate, astfel încât, în cauză, dreptul

acționarilor de a fi informați a fost pe deplin respectat.

Cât privește încălcarea art.

117 alin. (8) din Legea societăților comerciale, instanța de apel a avut

în vedere că, în cauză, nu este vorba despre o hotărâre care să fi modificat

actul constitutiv al societății, din actele dosarului rezultând că, în urma

actului adițional la contractul și statutul SC F. SA, adoptat în baza hotărârii

A.G.A. din 17 iulie 2001, mențiunea fiind înregistrată în Registrul Comerțului,

s-a modificat art. 7 alin. (2), art. 8 și art. 10 din statut, în sensul în care

C.A. este format din 9 membri, iar hotărârile A.G.A. invocate privind pretinsa

reducere a acestui număr nu pot fi luate în considerare întrucât, pe de o

parte, au fost anulate de către instanțele judecătorești, iar pe de altă parte,

hotărârea A.G.A. din 2004 nu a stat la baza efectuării unor mențiuni efective

în acest sens în Registrul Comerțului.

Că este așa, rezultă din

faptul că mențiunile efective privind modificarea structurii C.A. nu apar

înscrise în Registrul Comerțului, fiind cunoscută împrejurarea că, anterior

modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, operațiunile de

menționare a modificărilor actului constitutiv al unei societăți comerciale se

desfășurau în două etape, în prima fiind dispusă doar publicarea hotărârii

A.G.A. prin care au fost aduse aceste modificări în M. Of., partea a IV-a,

pentru a le aduce astfel la cunoștința terților, abia în a doua etapă fiind

înscrise efectiv modificările.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea de Apel a apreciat că prin hotărârea A.G.O.A. atacată, nu

a avut loc o modificare implicită a actului constitutiv al societății, astfel

că nu sunt aplicabile în speță nici dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) sau art.

110 alin. (1) raportate la art. 113 lit. m) din Legea societăților

comerciale.

Nu are relevanță, din aceeași

perspectivă, nici faptul că în urma ședinței A.G.O.A. din 20 aprilie 2005 a

fost încheiat și un act adițional atestat de către un avocat, întrucât aceasta

este o simplă chestiune de procedură pe care a înțeles societatea să o urmeze

fără a încălca vreo lege.

Reclamantele au formulat

recurs, în termenul legal, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii

acțiunii formulate și a dispunerii nulității absolute a hotărârii A.G.O.A. a SC

F. SA din 20 aprilie 2005 și a actului adițional din 22 aprilie 2007.

Au invocat motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În cadrul primului motiv de

recurs au arătat că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

referitoare la publicitatea ședinței de judecată care constituie regula,

conform art. 121 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, soluționarea

apelului în camera de consiliu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 121

alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 126 din Constituția României dar și a

dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990,care se referă doar la

judecarea acțiunii în anulare în camera de consiliu la fond nu și în apel.

O a doua critică, vizează

încălcarea principiului rolului activ, al contradictorialități, precum și

dreptul părților la apărare și la un proces echitabil.

Astfel, instanța de apel a

reținut ca unic înscris cu forță probantă în cauză, Registrul acționarilor

reconstituit la data de 3 iulie 2002 fără a administra toate probele care se

impuneau pentru a stabili în ce condiții a fost reconstituit, dacă au fost

respectate condițiile legale minime cu atât mai mult cu cât nu au mai fost

operate înregistrări din 2001, instanța de apel ignorând ca probă decizia

penală nr. 752/2002 pronunțată în dosarul nr. 962/2002.

Totodată, din probe rezultă

că Registrul acționarilor invocat de recurente a fost depus la sediul

societății, încât este eronată reținerea faptului că el s-ar fi aflat doar la

dispoziția recurentelor - reclamante și că neînscrierea operațiunilor de

cesiune de acțiuni a fost determinată de pasivitatea recurentelor - reclamante

și nu de reaua credință a reprezentantului societății, aspecte nepuse în

discuția părților.

Sub acest aspect,

recurentele - reclamante au făcut trimitere la probele invocate în apel

privitoare la notificarea prin executorul judecătoresc a C.A. al SC F. SA în

vederea operării cesiunilor de acțiuni (88 de contracte) procesul - verbal al

ședinței C.A. din data de 19 iunie 2002, prin care s-a aprobat operarea

transmisiunilor de acțiuni, Ordonanța președințială nr. 3160 din 24 iunie 2002,

prin care pârâta a fost obligată să procedeze la înregistrarea în Registrul acționarilor

SC F. SA a unui număr de 140.102 de acțiuni aparținând cesionarei P.R.,

menținută prin decizia nr. 1522/2002 a Curții de Apel Cluj, procesul - verbal

de executare silită a Ordonanței președințiale, semnat de D.G. (în calitate de

președinte C.A.), respectiv hotărârile judecătorești de confirmare a

valabilității achiziționării acțiunilor din perioada 1 iunie 2002 – 31 iulie

2003, reprezentând 24% din totalul acțiunilor societății.

Totodată, în cadrul aceleași

critici, subsumată tot primului motiv de recurs, au arătat că instanța de apel

a ignorat și procesele verbale ale ședinței C.A. al SC F. SA din 2 iulie 2002,

ale A.G.A. din 3 iulie 2002 și decizia civilă nr. 1255 din 16 iulie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, toate aceste probe infirmând motivele

reținute de instanța de apel în susținerea deciziei de înlăturare ca probă a

Registrului acționarilor depus de recurente.

În fine, reconstituirea

Registrului acționarilor de către dl. D.G. s-a produs la data de 30 iulie 2002,

dată la care acesta nu se afla în posesia registrelor societății și după ce

dispozițiile Ordonanței președințiale nr. 3160/2002 au fost executate silit.

Prin cel de al doilea motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. au arătat că

hotărârea se bazează pe motive contradictorii, deoarece deși instanța consideră

că nu pot fi primite motivele recurentelor referitoare la prezentarea de către

societate a unui Registru al acționarilor reconstituit se contrazice prin

propriile afirmații admițând la pagina 8, paragraful 4 din decizia Curții de Apel

ca unică probă, înscrisul depus de către intimată prin D.G.

Prin ultimul motiv de

recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au atacat hotărârea pentru

aplicarea greșită a legii și au relevat toate criticile legate de încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 31/1990, privind convocarea și ținerea adunării

generale cu consecința încălcării dreptului de a vota, care este sancționată cu

nulitatea absolută și nu relativă.

În privința primului motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța

constată că este nefondat.

Regula publicității ședinței

de judecată, instituită prin art. 126 din Constituția României și art. 121 alin.

(1) C. proc. civ., suportă excepții, ea aplicându-se în toate situațiile afară

de cazurile când legea dispune altfel.

Or, reținând dispozițiile

speciale prevăzute în art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată,

privind societățile comerciale, completate cu dispozițiile art. 7206 din capitolul

XIV C. proc. civ., privind soluționarea litigiilor comerciale, raportat la art.

298 C. proc. civ., potrivit căruia dispozițiile de procedură privind judecata

în primă instanță se aplică și în apel, în măsura în care nu sunt potrivnice,

rezultă că judecarea apelului în camera de consiliu și nu în ședință publică în

măsura în care legiuitorul a permis acest lucru în primă instanță, tocmai în

interesul părților, nu se înscrie în încălcarea normelor de procedură în sensul

cerut de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., invocat, pentru a putea atrage

desființarea hotărârii.

Recurentele au beneficiat pe

tot parcursul judecății de respectarea principiului dreptului la apărare și al

egalității de tratament în privința exercitării drepturilor lor procesuale,

fiind prezente la proces nemijlocit sau prin apărătorul ales, propunând probe

și făcând apărări.

Așa fiind, nu se poate

reține nici încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la

apărare și la un proces echitabil.

Cât privește încălcarea

rolului activ, critica este, de asemenea, nefondată.

În cauză, instanța de apel a

dovedit stăruință în aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, prin probele administrate nerezultând că a încălcat

echilibrul procesual dintre părți, recurentele prin această critică tinzând, de

fapt la reaprecierea forței probante a tuturor dovezilor administrate și la

înlăturarea lor ca fiind nepertinente și neconcludente, în special cu referire

la Registrul acționarilor a celor care sunt de natură a confirma hotărârea

instanței de apel.

Aceste critici, de fapt,

vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea din perspectiva motivului de

recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. or, reaprecierea

acestor probe nu poate avea loc în recurs, motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 10 și 11 C. proc. civ., cărora ar fi putut să se subsumeze, fiind

abrogate.

Prin cel de al doilea motiv

de recurs, s-a invocat că hotărârea conține motive contradictorii, ceea ce, de

asemenea, nu se poate reține, deoarece fraza din hotărâre la care se referă

trebuie apreciată în contextul întregii motivări din care se reține, în esență,

ca o concluzie a instanței de apel că unicul înscris cu valoare probatorie în

sensul cerut de art. 91 alin. (2), art. 117 alin. (4) și art. 123 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990 și nu doar ca înscris depus, este Registrul acționarilor

depus de pârâtă.

Așa fiind, nici acest motiv

de recurs nu este fondat.

Prin ultimul motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-au reiterat

toate motivele de nelegalitate privind convocarea și ținerea adunării generale

invocate ca motive de apel.

Cât privește sancțiunea

aplicabilă hotărârii A.G.O.A. prin nesocotirea dreptului de vot, corect a

reținut instanța de apel că în cauză se apără un drept personal și nu interese

generale încât sancțiunea pentru încălcarea lui de principiu, o constituie

nulitatea relativă și nu absolută, în cauză, nefiind vorba de o excludere de la

vot care ar fi sancționată cu nulitatea absolută atât timp cât recurentei i s-a

permis să voteze în baza acțiunilor deținute, conform Registrului acționarilor,

aprecierea probelor sub aspectul stării de fapt fiind atributul instanțelor de

fond și apel și nu al casației.

Referitor la convocarea

adunării și omisiunea SC E.C. SRL, ceea ce este esențial este faptul că, prin

hotărâri judecătorești actele de cesiune prin care recurenta - P.R. a

contractat cu privire la 51% din acțiunile societății, pe care ulterior le-a

cesionat către recurenta SC E.C. SRL au fost declarate nule, efectele juridice

ale constatării operând și pentru trecut de la data întocmirii acestora, încât

la data adunării generale nu se putea pune în discuție, prezența SC E.C. SRL,

iar hotărârile judecătorești prin care s-au considerat ca valabile aceste

cesiuni au intervenit ulterior adunării generale.

Referitor la data de

referință, corect a reținut instanța de apel că s-au respectat dispozițiile

legale față de data trecută în Monitorul Oficial și scrisoarea recomandată, iar

împrejurarea că s-a comis o eroare materială în legătură cu data trecută în

ziarul de largă răspândire nu este de natură a fi afectat drepturile

recurentelor, față de lipsa unei dovezi că în raport de cealălaltă dată de

referință drepturile acestora ca acționari erau diferite.

Referitor la calitatea

persoanelor care au convocat A.G.O.A., hotărârea este, de asemenea, legală față

de dispozițiile art. 45 din Legea nr. 31/1990, atât timp cât recurenta nu își

depusese semnătura încă la Registrul comerțului pentru a-și putea exercita

atribuțiile, inclusiv aceea pe care o pretinde, de a fi convocat A.G.O.A.

S-au adus critici și în

legătură cu încălcarea art. 117 alin. (8), respectiv art. 110 și art. 111 din Legea

nr. 31/1990 dar s-a reținut că nu este incident în cauză, iar raportarea

recurentelor la alte probe care în opinia acesteia conduc la o altă concluzie

nu poate avea loc în recurs.

Așa fiind, nici criticile

subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt fondate, încât în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele SC E.C. SRL Florești și P.R., împotriva deciziei Curții de Apel

Cluj nr. 22 din 7 noiembrie 2007, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2008.