ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2874/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 317 din 5 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3014/1285/2006 de Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă acțiunea reclamantelor P.R. și SC E.C. SRL Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Cluj Napoca. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele P.R. și SC E.C. SRL Cluj Napoca, solicitând admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 317/C/2006 din data de 5 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3014/1285/2006, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive și dispunerea nulității absolute a hotărârii A.G.O.A.

din 20 aprilie 2005 și a actului adițional adoptat în baza acestei hotărâri. În urma probelor administrate, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat decizia civilă nr. 22 din 7 noiembrie 2007 și a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere probele administrate la fond și în apel și a reținut, în esență, că motivele primei instanțe referitoare la înlăturarea ca probă a Registrului acționarilor depus de reclamantă sunt corecte, concluzionându-se că la ședința A.G.O.A., din 20 aprilie 2005 au fost convocați în mod legal toți acționarii înscriși în Registrul acționarilor depus la dosar de către SC F. SA.

Astfel, nu este imputabil societății faptul că în acest registru nu au mai fost operate mențiuni din anul 2002, întrucât cesionarii acțiunilor și, în mod special, cele două reclamante, nu au făcut dovada că au solicitat SC F. SA să opereze în registru cesiunile validate prin deciziile nr. 1080/2006 și nr. 3564/2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici nu s-au adresat instanței în acest sens. Totodată, față de împrejurarea că, la ședința din 20 aprilie 2005, au fost prezenți acționarii care dețin împreună 74,65% din capitalul social, chiar în lipsa reclamantei sau a celor care și-au cesionat, în favoarea acesteia, acțiunile lor, erau îndeplinite cerințele imperative ale art. 112 alin. (1) din Legea societăților comerciale referitoare la prezența a cel puțin jumătate din capitalul social și, implicit cele ce privesc cvorumul deliberativ.

Cât privește pretinsa încălcare a art. 123 alin. (2) din Legea societăților comerciale, referitor la fixarea datei de referință care nesocotește termenul de 60 zile s-a reținut că, pe de o parte, în convocatorul publicat în Monitorul Oficial este fixată o dată de referință care respectă aceste dispoziții, iar, pe de altă parte, prin prisma tuturor celor mai sus expuse, reclamantele nu se pot considera lezate prin această menținute, cu atât mai mult cu cât se recunoaște expres că după anul 2002 nu au mai fost operate mențiuni în Registrul acționarilor care ar putea sta la baza identificării persoanelor care au calitatea de acționari.

Cât privește nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (1) din Legea societăților comerciale, s-a reținut că nu pot fi admise susținerile apelantei P.R., întrucât și-a depus semnătura la Registrul comerțului, la data de 1 aprilie 2005, iar în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Legea societăților comerciale, aceasta este data de la care își exercită atribuțiile în condițiile legii, iar din cuprinsul convocatorului rezultă că acesta a fost emis anterior datei de 1 aprilie 2005, fiind, deci, legal, semnat de către președintele C.A. în funcție, D.G., numit în baza hotărârii A.G.A. din 17 iulie 2001, pe o durată de 4 ani. În același context, s-a subliniat și faptul că, la data ținerii adunării generale a acționarilor, era pronunțată sentința Tribunalului Comercial Cluj nr. 44 din 31 martie 2005 din dosar nr. 896/2004, care a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.O.A.

din 8 decembrie 2004, parte în proces fiind și P.R., sentința fiindu-i opozabilă. S-a învederat de către apelantele - reclamante și faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (3) și (4) din Legea societăților comerciale, însă nici aspecte nu au fost reținute întrucât, așa cum s-a arătat anterior, convocarea s-a făcut atât în Monitorul Oficial, și într-un ziar local [art. 117 alin. (3)], cât și prin scrisoare recomandată, deși era suficientă realizarea publicității într-una din cele două modalități reglementate, astfel încât, în cauză, dreptul acționarilor de a fi informați a fost pe deplin respectat. Cât privește încălcarea art. 117 alin. (8) din Legea societăților comerciale, instanța de apel a avut în vedere că, în cauză, nu este vorba despre o hotărâre care să fi modificat actul constitutiv al societății, din actele dosarului rezultând că, în urma actului adițional la contractul și statutul SC F. SA, adoptat în baza hotărârii A.G.A.

din 17 iulie 2001, mențiunea fiind înregistrată în Registrul Comerțului, s-a modificat art. 7 alin. (2), art. 8 și art. 10 din statut, în sensul în care C.A. este format din 9 membri, iar hotărârile A.G.A. invocate privind pretinsa reducere a acestui număr nu pot fi luate în considerare întrucât, pe de o parte, au fost anulate de către instanțele judecătorești, iar pe de altă parte, hotărârea A.G.A. din 2004 nu a stat la baza efectuării unor mențiuni efective în acest sens în Registrul Comerțului. Că este așa, rezultă din faptul că mențiunile efective privind modificarea structurii C.A. nu apar înscrise în Registrul Comerțului, fiind cunoscută împrejurarea că, anterior modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, operațiunile de menționare a modificărilor actului constitutiv al unei societăți comerciale se desfășurau în două etape, în prima fiind dispusă doar publicarea hotărârii A.G.A.

prin care au fost aduse aceste modificări în M. Of., partea a IV-a, pentru a le aduce astfel la cunoștința terților, abia în a doua etapă fiind înscrise efectiv modificările. Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că prin hotărârea A.G.O.A. atacată, nu a avut loc o modificare implicită a actului constitutiv al societății, astfel că nu sunt aplicabile în speță nici dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) sau art. 110 alin. (1) raportate la art. 113 lit. m) din Legea societăților comerciale. Nu are relevanță, din aceeași perspectivă, nici faptul că în urma ședinței A.G.O.A. din 20 aprilie 2005 a fost încheiat și un act adițional atestat de către un avocat, întrucât aceasta este o simplă chestiune de procedură pe care a înțeles societatea să o urmeze fără a încălca vreo lege.

Reclamantele au formulat recurs, în termenul legal, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii formulate și a dispunerii nulității absolute a hotărârii A.G.O.A. a SC F. SA din 20 aprilie 2005 și a actului adițional din 22 aprilie 2007. Au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. În cadrul primului motiv de recurs au arătat că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la publicitatea ședinței de judecată care constituie regula, conform art. 121 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, soluționarea apelului în camera de consiliu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 121 alin. (1) C. proc.

civ. și ale art. 126 din Constituția României dar și a dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990,care se referă doar la judecarea acțiunii în anulare în camera de consiliu la fond nu și în apel. O a doua critică, vizează încălcarea principiului rolului activ, al contradictorialități, precum și dreptul părților la apărare și la un proces echitabil. Astfel, instanța de apel a reținut ca unic înscris cu forță probantă în cauză, Registrul acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002 fără a administra toate probele care se impuneau pentru a stabili în ce condiții a fost reconstituit, dacă au fost respectate condițiile legale minime cu atât mai mult cu cât nu au mai fost operate înregistrări din 2001, instanța de apel ignorând ca probă decizia penală nr. 752/2002 pronunțată în dosarul nr. 962/2002.

Totodată, din probe rezultă că Registrul acționarilor invocat de recurente a fost depus la sediul societății, încât este eronată reținerea faptului că el s-ar fi aflat doar la dispoziția recurentelor - reclamante și că neînscrierea operațiunilor de cesiune de acțiuni a fost determinată de pasivitatea recurentelor - reclamante și nu de reaua credință a reprezentantului societății, aspecte nepuse în discuția părților. Sub acest aspect, recurentele - reclamante au făcut trimitere la probele invocate în apel privitoare la notificarea prin executorul judecătoresc a C.A. al SC F. SA în vederea operării cesiunilor de acțiuni (88 de contracte) procesul - verbal al ședinței C.A.

din data de 19 iunie 2002, prin care s-a aprobat operarea transmisiunilor de acțiuni, Ordonanța președințială nr. 3160 din 24 iunie 2002, prin care pârâta a fost obligată să procedeze la înregistrarea în Registrul acționarilor SC F. SA a unui număr de 140.102 de acțiuni aparținând cesionarei P.R., menținută prin decizia nr. 1522/2002 a Curții de Apel Cluj, procesul - verbal de executare silită a Ordonanței președințiale, semnat de D.G. (în calitate de președinte C.A.), respectiv hotărârile judecătorești de confirmare a valabilității achiziționării acțiunilor din perioada 1 iunie 2002 – 31 iulie 2003, reprezentând 24% din totalul acțiunilor societății. Totodată, în cadrul aceleași critici, subsumată tot primului motiv de recurs, au arătat că instanța de apel a ignorat și procesele verbale ale ședinței C.A.

al SC F. SA din 2 iulie 2002, ale A.G.A. din 3 iulie 2002 și decizia civilă nr. 1255 din 16 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, toate aceste probe infirmând motivele reținute de instanța de apel în susținerea deciziei de înlăturare ca probă a Registrului acționarilor depus de recurente. În fine, reconstituirea Registrului acționarilor de către dl. D.G. s-a produs la data de 30 iulie 2002, dată la care acesta nu se afla în posesia registrelor societății și după ce dispozițiile Ordonanței președințiale nr. 3160/2002 au fost executate silit. Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

au arătat că hotărârea se bazează pe motive contradictorii, deoarece deși instanța consideră că nu pot fi primite motivele recurentelor referitoare la prezentarea de către societate a unui Registru al acționarilor reconstituit se contrazice prin propriile afirmații admițând la pagina 8, paragraful 4 din decizia Curții de Apel ca unică probă, înscrisul depus de către intimată prin D.G. Prin ultimul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au atacat hotărârea pentru aplicarea greșită a legii și au relevat toate criticile legate de încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, privind convocarea și ținerea adunării generale cu consecința încălcării dreptului de a vota, care este sancționată cu nulitatea absolută și nu relativă.

În privința primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța constată că este nefondat. Regula publicității ședinței de judecată, instituită prin art. 126 din Constituția României și art. 121 alin. (1) C. proc. civ., suportă excepții, ea aplicându-se în toate situațiile afară de cazurile când legea dispune altfel. Or, reținând dispozițiile speciale prevăzute în art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale, completate cu dispozițiile art. 7206 din capitolul XIV C. proc. civ., privind soluționarea litigiilor comerciale, raportat la art. 298 C. proc.

civ., potrivit căruia dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în apel, în măsura în care nu sunt potrivnice, rezultă că judecarea apelului în camera de consiliu și nu în ședință publică în măsura în care legiuitorul a permis acest lucru în primă instanță, tocmai în interesul părților, nu se înscrie în încălcarea normelor de procedură în sensul cerut de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., invocat, pentru a putea atrage desființarea hotărârii. Recurentele au beneficiat pe tot parcursul judecății de respectarea principiului dreptului la apărare și al egalității de tratament în privința exercitării drepturilor lor procesuale, fiind prezente la proces nemijlocit sau prin apărătorul ales, propunând probe și făcând apărări.

Așa fiind, nu se poate reține nici încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare și la un proces echitabil. Cât privește încălcarea rolului activ, critica este, de asemenea, nefondată. În cauză, instanța de apel a dovedit stăruință în aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, prin probele administrate nerezultând că a încălcat echilibrul procesual dintre părți, recurentele prin această critică tinzând, de fapt la reaprecierea forței probante a tuturor dovezilor administrate și la înlăturarea lor ca fiind nepertinente și neconcludente, în special cu referire la Registrul acționarilor a celor care sunt de natură a confirma hotărârea instanței de apel.

Aceste critici, de fapt, vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea din perspectiva motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. or, reaprecierea acestor probe nu poate avea loc în recurs, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ., cărora ar fi putut să se subsumeze, fiind abrogate. Prin cel de al doilea motiv de recurs, s-a invocat că hotărârea conține motive contradictorii, ceea ce, de asemenea, nu se poate reține, deoarece fraza din hotărâre la care se referă trebuie apreciată în contextul întregii motivări din care se reține, în esență, ca o concluzie a instanței de apel că unicul înscris cu valoare probatorie în sensul cerut de art. 91 alin. (2), art. 117 alin. (4) și art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și nu doar ca înscris depus, este Registrul acționarilor depus de pârâtă.

Așa fiind, nici acest motiv de recurs nu este fondat. Prin ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-au reiterat toate motivele de nelegalitate privind convocarea și ținerea adunării generale invocate ca motive de apel. Cât privește sancțiunea aplicabilă hotărârii A.G.O.A. prin nesocotirea dreptului de vot, corect a reținut instanța de apel că în cauză se apără un drept personal și nu interese generale încât sancțiunea pentru încălcarea lui de principiu, o constituie nulitatea relativă și nu absolută, în cauză, nefiind vorba de o excludere de la vot care ar fi sancționată cu nulitatea absolută atât timp cât recurentei i s-a permis să voteze în baza acțiunilor deținute, conform Registrului acționarilor, aprecierea probelor sub aspectul stării de fapt fiind atributul instanțelor de fond și apel și nu al casației.

Referitor la convocarea adunării și omisiunea SC E.C. SRL, ceea ce este esențial este faptul că, prin hotărâri judecătorești actele de cesiune prin care recurenta - P.R. a contractat cu privire la 51% din acțiunile societății, pe care ulterior le-a cesionat către recurenta SC E.C. SRL au fost declarate nule, efectele juridice ale constatării operând și pentru trecut de la data întocmirii acestora, încât la data adunării generale nu se putea pune în discuție, prezența SC E.C. SRL, iar hotărârile judecătorești prin care s-au considerat ca valabile aceste cesiuni au intervenit ulterior adunării generale.

Referitor la data de referință, corect a reținut instanța de apel că s-au respectat dispozițiile legale față de data trecută în Monitorul Oficial și scrisoarea recomandată, iar împrejurarea că s-a comis o eroare materială în legătură cu data trecută în ziarul de largă răspândire nu este de natură a fi afectat drepturile recurentelor, față de lipsa unei dovezi că în raport de cealălaltă dată de referință drepturile acestora ca acționari erau diferite. Referitor la calitatea persoanelor care au convocat A.G.O.A., hotărârea este, de asemenea, legală față de dispozițiile art. 45 din Legea nr. 31/1990, atât timp cât recurenta nu își depusese semnătura încă la Registrul comerțului pentru a-și putea exercita atribuțiile, inclusiv aceea pe care o pretinde, de a fi convocat A.G.O.A.

S-au adus critici și în legătură cu încălcarea art. 117 alin. (8), respectiv art. 110 și art. 111 din Legea nr. 31/1990 dar s-a reținut că nu este incident în cauză, iar raportarea recurentelor la alte probe care în opinia acesteia conduc la o altă concluzie nu poate avea loc în recurs. Așa fiind, nici criticile subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt fondate, încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele SC E.C. SRL Florești și P.R., împotriva deciziei Curții de Apel Cluj nr. 22 din 7 noiembrie 2007, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.