ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3396/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T. SA Cluj Napoca prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul M.A. la plata sumei de 394.791,2804 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei în perioada în care pârâtul exercita funcția de administrator și director general al societății reclamante, la plata dobânzii legale începând cu data promovării cererii și până la achitarea efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Comercial Cluj prin sentința comercială nr. 3494 din 17 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiată excepția prescrierii acțiunii și excepția neregularității introducerii acțiunii, a admis în parte acțiunea reclamantei SC T. SA în sensul că a obligat pârâtul M.A.

la plata sumei de 7.500 lei dividende achitate în plus pentru anul 2002, cu dobânda comercială legală calculată de la data de 04 mai 2006 și până la achitarea acestui debit. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția privind prescripția dreptului la acțiune nu este fondată deoarece termenul de prescripție nu curge întotdeauna de la data nașterii prejudiciului fiind necesară și existența condiției nașterii dreptului la acțiune ce depinde și de faptul luării la cunoștință de către cei păgubiți a cuantumului acelui prejudiciu. Nici excepția neregularității introducerii acțiunii, a reținut instanța, nu poate fi admisă deoarece prin procesul verbal existent la dosarul cauzei s-a făcut dovada că acționarii societății au hotărât la data de 31 octombrie 2005 să introducă acțiune judecătorească împotriva pârâtului.

Inexistența unei hotărâri A.G.A. prin care a trebuit să se stabilească tragerea la răspundere a fostului administrator al societății potrivit instanței nu poate fi sancționată cu neregularitatea introducerii acțiunii. În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că pârâtul în perioada 2003 - 2004 a deținut funcția de administrator al societății reclamante și că expertiza contabilă judiciară dispusă a stabilit că în perioada 2003-2004 activitatea societății a fost condusă în mod profitabil. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC T. SA și pârâtul M.A. Prin decizia civilă nr. 58/2008 din 18 martie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile declarate de reclamanta SC T. SA și pârâtul M.A.

și a menținut în întregime sentința civilă nr. 3494 din 17 septembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 3123/1285/2006 a Tribunalului Comercial Cluj. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M.A. prin care a solicitat, modificarea în parte a hotărârii recurate și a sentinței instanței de fond. În esență, în motivarea recursului, pârâtul a criticat decizia curții de apel, pe care a considerat-o nelegală întrucât în opinia sa, nu au fost analizate apărările și probele din dosar. Recursul nu a fost timbrat în termenul legal așa încât Înalta Curte conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ. a luat în examinare, excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Având în vedere recursul declarat, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru, în sumă de 266,63 lei și respectiv timbru judiciar de 1,50 lei potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/2005. Astfel fiind, pentru termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2008 Înalta Curte a pus în vedere recurentului să timbreze recursul (filele 9 și 11 dosar recurs) conform dispozițiilor art. 36 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997. Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Având în vedere că recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2008, Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35 alin. (5) din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâtul M.A. împotriva deciziei civile nr. 58 din 18 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.