ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 743/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 743/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2 din 15 ianuarie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta F.P. și în consecință s-a constatat

nulitatea absolută a art. 2 pct. a) și b) din Hotărârea A.G.O.A. nr. 3 din 30

iunie 2005, s-a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes

propriu formulată de intervenienta M.E.C. Totodată, s-a dispus efectuarea

cuvenitelor mențiuni conform art. 132 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 și s-a

luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință

a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei cu privire la

constatarea nulității absolute, parțiale, a Hotărârii A.G.O.A. nr. 3 din 30

iunie 2006, respectiv a art. 2 pct. c) invocată de pârâta SC C. SA, așa încât

s-a respins acțiunea ca lipsită de interes, referitor la acest punct.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a apreciat că excepția lipsei de interes a

acțiunii reclamantei este întemeiată, întrucât nu-i prejudiciază drepturile

reclamantei pentru folosul practic al acesteia în formularea acțiunii a constat

în anularea art. 2 lit. a) și b) din Hotărârea nr. 3 din 30 iunie 2006.

Pe fondul cauzei s-a

reținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 117

alin. (7) din Legea nr. 31/1990, sancțiunea în această ipoteză fiind nulitatea

absolută, parțială a acesteia.

S-a mai reținut că art.

2 lit. b) ) din hotărâre prin care s-a hotărât excluderea acționarului SC F.P. SA

la atribuirea dividendelor aferente exercițiului financiar 2005, a fost votat

cu nerespectarea dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin

nesocotirea în mod greșit a calității de acționar al reclamantei la data de 21

iulie 2006 stabilită ca dată de înregistrare, așa cum anterior s-a reținut cât

și cu nerespectarea principiului consacrat de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

potrivit căruia acțiunile trebuie să fie de o valoare egală și să acorde

posesorilor drepturi egale.

Astfel, s-au

înlăturat susținerile intervenite în sensul că după constituirea societății nu

a operat transferul dreptului de proprietate de la M.E.C. la SC F.P. SA conform

art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 și că neparticipând la activitatea la

activitatea SC C. SA în anul 2005 nu i se cuvin dividende.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel intervenienta A.V.A.S. București, în calitate de

succesoare a M.E.C. – M.E.C. - în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 101/2006

privind reorganizarea A.V.A.S. București prin comasare prin absorbție cu O.P.S.P.I.

În motivarea apelului

intervenienta a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță în ceea ce

privește modul de aplicare a prevederilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată cu modificările și completările

ulterioare; invocării greșite a dispozițiilor art. 238 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

în loc de dispozițiile art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004; în motivare

apelului, apelanta a mai arătat, în esență, că intervenienta nu a recunoscut

calitatea de acționar a F.P. în cadrul SC C. SA, deoarece între acestea nu s-a

încheiat un protocol care să ateste că bunuri, care constituie patrimoniul F.P.,

s-au transferat de la M.E.C. la F.P., însă în cazul în care F.P. a fost înscris

în registrul acționarilor Societății C. SA doar pe baza cererii acestuia,

aplicării dispozițiilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Prin hotărârea nr. 3/30

iunie 2006 A.G.O.A. SC C. SA a hotărât cu majoritate de vot că dividendele

cuvenite M.E.C. – O.P.S.P.I. aferente exercițiului financiar 2005 se vor vira

în întregime M.E.C. - O.P.S.P.I. pentru aceste acțiuni aferente cotei de 78,773

% din C.S. al SC C. SA în valoare de 28.569.842,40 RON, în timp ce acționarului

SC F.P. SA nu se vor plăti de către C. dividende aferente exercițiului

financiar 2005; s-a mai arătat că pentru restul acționarilor persoane fizice și

juridice se vor plăti dividende în conformitate cu cota de participare înscrisă

în registrul acționarilor la data de înregistrare aprobată.

S-a constatat că au

fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în sensul

că procesul verbal nr. 3/2006 menționa la ordinea de zi că dividendele vor fi

acordate în conformitate cu art. 238 alin. (2) din Legea nr. 91/1990, problemă

supusă dezbaterii, însă aceasta nu a fost consemnată în convocatorul publicat.

(M. Of. nr. 1865/15.06.2006)

Hotărârea a fost

aprobată, la data de 21 iulie 2006, ca dată de înregistrare stabilită pentru

identificarea acționarilor asupra cărora se resfrâng efectele hotărârilor

prezentei adunări în conformitate cu art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

S-a mai reținut că art.

2 lit. b) din hotărârea prin care s-a decis excluderea acționarei SC F.P. SA de

la atribuirea dividendelor aferente exercițiului financiar 2005, a fost votat

cu nerespectarea dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin

nesocotirea în mod greșit a calității de acționar al reclamatei mai ales prin

raportare la data de 21 iulie 2006 stabilită ca dată de înregistrare așa cum

anterior s-a menționat cât și cu nerespectarea principiului consacrat de art. 94

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia acțiunile trebuie să fie de o

valoare egală și să acorde posesorilor drepturi egale; față de aceste

considerente tribunalul a cenzurat susținerile reclamantei privind neoperarea

transferului dreptului de proprietate de la M.E.C. la SC F.P. SA, după constituirea

societății reclamante, situație în raport cu care reclamatei nu i se cuvin

dividende pe anul 2005.

În ceea ce privește

excepția lipsei interesului real, privind cererea de constatare a nulității art.

2 pct. 2 lit. c), invocată de SC C. SA, tribunalul a apreciat că reclamanta are

un interes legitim și actual, motiv pentru care a admis excepția.

Din procesul verbal nr.

3 din 30 iunie 2006 a rezultat că F.P. a fost reprezentat de domnul G.D., care

a cerut, în ceea ce privește primul punct de pe ordinea de zi că în acesta nu

s-a consemnat atitudinea reprezentantului F.P., în sensul votării pro sau

contra asupra problemelor supuse dezbaterii, aspecte pe care tribunalul nu le-a

examinat.

Prin decizia nr. 134

din 25 iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea de intervenție formulată de A.V.A.S. București,

a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată și a respins excepția

lipsei de interes a reclamantei.

S-a reținut, în

esență, că tribunalul trebuia să examineze condițiile de admisibilitate a

acțiunii reclamantei, în temeiul art. 132 alin. (2) din legea societăților

comerciale, care în cauză nu îndeplinea condițiile textului de lege enunțat,

motiv pentru care în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei.

În ceea ce privește

invocarea în motivarea sentinței, a art. 238 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

în loc de art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital,

s-a apreciat ca fiind o eroare de dactilografiere, care nu a schimbat fondul

problemei.

Referitor la

reclamantă s-a constatat că F.P. era acționar la SC C. SA conform Legii nr. 247/2005

și a H.G. nr. 1481/2005, nefiind prevăzută modalitatea de transfer a

acțiunilor, iar împrejurarea că nu au fost efectuate protocoale nu a

reprezentat o măsură imperativă; or, în atare situație sunt incidente

dispozițiile Legii societăților comerciale nr. 31/1990.

Referitor la dividendele

aferente anului 2005 s-a apreciat că atâta timp cât M.E.C. era acționar la SC C.

SA, și, în această calitate i se cuveneau aceste dividende. S-a constatat că

modalitatea în care tribunalul a dispus înscrierea mențiunilor la R.C. este

legală, fiind respectate dispozițiile art. 720 C. proc. civ. și s-a apreciat că

au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în

sensul că mențiunile au fost consemnate corect așa cum a rezultat din

examinarea conținutului convocatorului publicat în M. Of. și a procesului –

verbal din 30 iunie 2006.

S-a apreciat că

reclamanta are interes în ceea ce privește art. 2 pct. c din Hotărârea A.G.O.A.

nr. 3 din 30 iunie 2006, întrucât acest punct se referă tot la repartizarea

dividendelor de către acționari.

Cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M.E.C., curtea de

apel a admis-o, cu motivarea că această are un interes legitim și actual.

Pe fondul cererii de

intervenție în interes propriu, s-au apreciat ca întemeiate susținerile

intervenientului, în sensul că nu pot fi acordate dividende reclamantei pe o

perioadă anterioară preluării acțiunilor la societățile comerciale menționate

în anexa la Titlul VII al Legii nr. 247/2005, eventual ar fi putut fi acordate

în baze unei convenții consfințite de părți.

În contra celei din

urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în

sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică sentinței

tribunalului.

Totodată, a mai

solicitat, în temeiul art. 132 alin. (1

0

) din Legea nr. 31/1990

înscrierea mențiunilor la O.R.C. a hotărârii ce urmează a se pronunța și

radierea din registrul comerțului a eventualelor mențiuni efectuate în baza

hotărârii adunării generale a acționarilor a cărei nulitate o solicită.

Solicită cheltuieli de judecată conform art. 274 C. proc. civ.

O primă critică

vizează în esență, neluarea în discuție din oficiu, de către prima instanță a

incidenței prevederilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind

societățile comerciale, în raport de care F.P. justifică calitatea procesuală

activă; în același context susține că această problemă nu a fost soluționată de

ambele instanțe.

Recurentul, susține

că în hotărârea a cărei anulare parțială s-a cerut nu s-a pus în discuție

problema excluderii F.P. de la atribuirea dividendelor aferente deținerii sale

în structura capitalului social al SC C. și direcționarea acestora către

acționarul majoritar M.E.C. – O.P.S.P.I., situație ce a fost consemnată în

Referatul nr. 36 din 5 iunie 2006, dezbătut în ședința Consiliului de

Administrație.

Referitor la acest

material, recurentul precizează că primul punct de pe ordinea de zi l-a

reprezentat distribuirea de dividende către toți acționarii, fără nici o

excepție, înregistrați la data de 14 iulie 2006; recurenta susține că în

procesul verbal al hotărârii acționarilor nu au fost ulterior ținerii ședinței

și nu au fost consemnate punctual măsurile discutate și votate în fapt în

cadrul adunării acționarilor, fapt ce a determinat să refuze semnarea celor

două acte.

În acest sens arată

în esență că votul reprezentantului M.E.C. – O.P.S.I. dat în conformitate, cu

Ordinul M.E.C. nr. 458/2006, era un vot negativ, iar înlăturarea sa de la

dreptul său la dividende și al repartizării acestora, în beneficiul exclusiv al

acestuia reprezintă un abuz de drept al acționarului majoritar, iar F.P. avea

dreptul la dividendele aferente exercițiului financiar 2005, întrucât era

înregistrat la data de 14 iulie 2007 în registrul acționarilor.

Printr-o altă critică

recurentul solicită îndreptarea erorii materiale, strecurată în sentința

tribunalului, în sensul trecerii art. 238 din Legea nr. 297 în loc de art. 238

din Legea nr. 31/1990.

A treia critică vizează greșita apreciere a

instanței de apel privind stabilirea datei de 9 martie 2006 a calității de

acționar la SC C. SA, în loc de 28 decembrie 2005, data înregistrării

societății la registrul comerțului, situație care îi conferea dreptul la beneficiul

dividendelor aferente anului 2005, într-o cotă de 16,052 % conform

înregistrărilor din registrul acționarilor.

Recursul este fondat,

conform considerentelor care urmează.

Intervenția

principală este, conform art. 49 alin. (2) C. proc. civ., aceea prin care

terțul invocă un drept al său. Cererea de intervenție în interes propriu

trebuie soluționată de sine stătător, în raport de propriul interes juridic al

intervenientului.

Din punctul de vedere

al conținutului, intervenția principală constituie o veritabilă acțiune civilă,

și, drept urmare, ea trebuie să întrunească condițiile de exercitare ale

oricărei acțiuni civile și anume: afirmarea unui drept adică formularea unei

pretenții, interesul, capacitatea și calitatea procesuală.

Or, se constată că cererea

de intervenție depusă la fond, deși denumită în interes propriu, nu cuprinde

formularea unei pretenții, contrar art. 109 C. proc. civ., care prevede că

oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere

înaintea instanței competente.

Prin cererea de

intervenție astfel formulată nu se solicită obligarea uneia dintre părți la

satisfacerea unor pretenții proprii, ci se solicită respingerea cererii de

chemare în judecată formulată de reclamantă, fapt ce o caracterizează ca fiind

o cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei în reglementarea art. 49

alin. (3) C. proc. civ., iar nu o cerere de intervenție principală reglementată

de art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Că este așa, o

confirmă chiar intimata-intervenientă care prin întâmpinarea depusă în recurs

afirmă: „Prin cererea de intervenție formulată de către M.E.C. s-au formulat

apărări constând în ..” fără a se solicita obligarea la .. .

În atare situație, în

mod greșit instanța de apel reținând calificarea dată de parte cererii sale,

fără a proceda la recalificarea acesteia în baza art. 84 C. proc. civ., în

raport cu conținutul său a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și

pe fond a respins acțiunea reclamantei în condițiile în care pârâta în al cărei

sprijin intervenienta a formulat apărări nu a declarat apel, încălcându-se

prevederile art. 56 C. proc. civ., care socotește neavenit apelul în acest caz.

În consecință, Înalta

Curte va admite recursul, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și va

modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de

intervenienta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 2 din 15

ianuarie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.

Dispoziția deciziei

recurate prin care anterior admiterii apelului, se admite cererea de

intervenție, fără a se preciza caracterul și obiectul în raport de art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., urmează a se constata nulă fiind o inadvertență de tehnică

juridică, locul acesteia fiind după schimbarea în tot a sentinței.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul SC F.P. SA București împotriva deciziei nr. 134

din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de

intervenienta A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a

Tribunului Prahova, secția comercială și constată nulitatea dispoziției

deciziei privind admiterea cererii de intervenție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.