ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 743/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta F.P. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a art. 2 pct. a) și b) din Hotărârea A.G.O.A. nr. 3 din 30 iunie 2005, s-a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M.E.C. Totodată, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni conform art. 132 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 și s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei cu privire la constatarea nulității absolute, parțiale, a Hotărârii A.G.O.A.

nr. 3 din 30 iunie 2006, respectiv a art. 2 pct. c) invocată de pârâta SC C. SA, așa încât s-a respins acțiunea ca lipsită de interes, referitor la acest punct. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat că excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantei este întemeiată, întrucât nu-i prejudiciază drepturile reclamantei pentru folosul practic al acesteia în formularea acțiunii a constat în anularea art. 2 lit. a) și b) din Hotărârea nr. 3 din 30 iunie 2006. Pe fondul cauzei s-a reținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, sancțiunea în această ipoteză fiind nulitatea absolută, parțială a acesteia. S-a mai reținut că art. 2 lit. b) ) din hotărâre prin care s-a hotărât excluderea acționarului SC F.P.

SA la atribuirea dividendelor aferente exercițiului financiar 2005, a fost votat cu nerespectarea dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin nesocotirea în mod greșit a calității de acționar al reclamantei la data de 21 iulie 2006 stabilită ca dată de înregistrare, așa cum anterior s-a reținut cât și cu nerespectarea principiului consacrat de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia acțiunile trebuie să fie de o valoare egală și să acorde posesorilor drepturi egale. Astfel, s-au înlăturat susținerile intervenite în sensul că după constituirea societății nu a operat transferul dreptului de proprietate de la M.E.C. la SC F.P. SA conform art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 și că neparticipând la activitatea la activitatea SC C. SA în anul 2005 nu i se cuvin dividende.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intervenienta A.V.A.S. București, în calitate de succesoare a M.E.C. – M.E.C. - în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea A.V.A.S. București prin comasare prin absorbție cu O.P.S.P.I. În motivarea apelului intervenienta a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță în ceea ce privește modul de aplicare a prevederilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată cu modificările și completările ulterioare; invocării greșite a dispozițiilor art. 238 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în loc de dispozițiile art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004; în motivare apelului, apelanta a mai arătat, în esență, că intervenienta nu a recunoscut calitatea de acționar a F.P.

în cadrul SC C. SA, deoarece între acestea nu s-a încheiat un protocol care să ateste că bunuri, care constituie patrimoniul F.P., s-au transferat de la M.E.C. la F.P., însă în cazul în care F.P. a fost înscris în registrul acționarilor Societății C. SA doar pe baza cererii acestuia, aplicării dispozițiilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990. Prin hotărârea nr. 3/30 iunie 2006 A.G.O.A. SC C. SA a hotărât cu majoritate de vot că dividendele cuvenite M.E.C. – O.P.S.P.I. aferente exercițiului financiar 2005 se vor vira în întregime M.E.C. - O.P.S.P.I. pentru aceste acțiuni aferente cotei de 78,773 % din C.S. al SC C. SA în valoare de 28.569.842,40 RON, în timp ce acționarului SC F.P. SA nu se vor plăti de către C. dividende aferente exercițiului financiar 2005; s-a mai arătat că pentru restul acționarilor persoane fizice și juridice se vor plăti dividende în conformitate cu cota de participare înscrisă în registrul acționarilor la data de înregistrare aprobată.

S-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în sensul că procesul verbal nr. 3/2006 menționa la ordinea de zi că dividendele vor fi acordate în conformitate cu art. 238 alin. (2) din Legea nr. 91/1990, problemă supusă dezbaterii, însă aceasta nu a fost consemnată în convocatorul publicat. (M. Of. nr. 1865/15.06.2006) Hotărârea a fost aprobată, la data de 21 iulie 2006, ca dată de înregistrare stabilită pentru identificarea acționarilor asupra cărora se resfrâng efectele hotărârilor prezentei adunări în conformitate cu art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. S-a mai reținut că art. 2 lit. b) din hotărârea prin care s-a decis excluderea acționarei SC F.P.

SA de la atribuirea dividendelor aferente exercițiului financiar 2005, a fost votat cu nerespectarea dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin nesocotirea în mod greșit a calității de acționar al reclamatei mai ales prin raportare la data de 21 iulie 2006 stabilită ca dată de înregistrare așa cum anterior s-a menționat cât și cu nerespectarea principiului consacrat de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia acțiunile trebuie să fie de o valoare egală și să acorde posesorilor drepturi egale; față de aceste considerente tribunalul a cenzurat susținerile reclamantei privind neoperarea transferului dreptului de proprietate de la M.E.C. la SC F.P.

SA, după constituirea societății reclamante, situație în raport cu care reclamatei nu i se cuvin dividende pe anul 2005. În ceea ce privește excepția lipsei interesului real, privind cererea de constatare a nulității art. 2 pct. 2 lit. c), invocată de SC C. SA, tribunalul a apreciat că reclamanta are un interes legitim și actual, motiv pentru care a admis excepția. Din procesul verbal nr. 3 din 30 iunie 2006 a rezultat că F.P. a fost reprezentat de domnul G.D., care a cerut, în ceea ce privește primul punct de pe ordinea de zi că în acesta nu s-a consemnat atitudinea reprezentantului F.P., în sensul votării pro sau contra asupra problemelor supuse dezbaterii, aspecte pe care tribunalul nu le-a examinat.

Prin decizia nr. 134 din 25 iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea de intervenție formulată de A.V.A.S. București, a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată și a respins excepția lipsei de interes a reclamantei. S-a reținut, în esență, că tribunalul trebuia să examineze condițiile de admisibilitate a acțiunii reclamantei, în temeiul art. 132 alin. (2) din legea societăților comerciale, care în cauză nu îndeplinea condițiile textului de lege enunțat, motiv pentru care în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei. În ceea ce privește invocarea în motivarea sentinței, a art. 238 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în loc de art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, s-a apreciat ca fiind o eroare de dactilografiere, care nu a schimbat fondul problemei.

Referitor la reclamantă s-a constatat că F.P. era acționar la SC C. SA conform Legii nr. 247/2005 și a H.G. nr. 1481/2005, nefiind prevăzută modalitatea de transfer a acțiunilor, iar împrejurarea că nu au fost efectuate protocoale nu a reprezentat o măsură imperativă; or, în atare situație sunt incidente dispozițiile Legii societăților comerciale nr. 31/1990. Referitor la dividendele aferente anului 2005 s-a apreciat că atâta timp cât M.E.C. era acționar la SC C. SA, și, în această calitate i se cuveneau aceste dividende. S-a constatat că modalitatea în care tribunalul a dispus înscrierea mențiunilor la R.C. este legală, fiind respectate dispozițiile art. 720 C. proc. civ. și s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în sensul că mențiunile au fost consemnate corect așa cum a rezultat din examinarea conținutului convocatorului publicat în M. Of.

și a procesului – verbal din 30 iunie 2006. S-a apreciat că reclamanta are interes în ceea ce privește art. 2 pct. c din Hotărârea A.G.O.A. nr. 3 din 30 iunie 2006, întrucât acest punct se referă tot la repartizarea dividendelor de către acționari. Cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M.E.C., curtea de apel a admis-o, cu motivarea că această are un interes legitim și actual. Pe fondul cererii de intervenție în interes propriu, s-au apreciat ca întemeiate susținerile intervenientului, în sensul că nu pot fi acordate dividende reclamantei pe o perioadă anterioară preluării acțiunilor la societățile comerciale menționate în anexa la Titlul VII al Legii nr. 247/2005, eventual ar fi putut fi acordate în baze unei convenții consfințite de părți.

În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică sentinței tribunalului. Totodată, a mai solicitat, în temeiul art. 132 alin. (1 0 ) din Legea nr. 31/1990 înscrierea mențiunilor la O.R.C. a hotărârii ce urmează a se pronunța și radierea din registrul comerțului a eventualelor mențiuni efectuate în baza hotărârii adunării generale a acționarilor a cărei nulitate o solicită. Solicită cheltuieli de judecată conform art. 274 C. proc. civ. O primă critică vizează în esență, neluarea în discuție din oficiu, de către prima instanță a incidenței prevederilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în raport de care F.P.

justifică calitatea procesuală activă; în același context susține că această problemă nu a fost soluționată de ambele instanțe. Recurentul, susține că în hotărârea a cărei anulare parțială s-a cerut nu s-a pus în discuție problema excluderii F.P. de la atribuirea dividendelor aferente deținerii sale în structura capitalului social al SC C. și direcționarea acestora către acționarul majoritar M.E.C. – O.P.S.P.I., situație ce a fost consemnată în Referatul nr. 36 din 5 iunie 2006, dezbătut în ședința Consiliului de Administrație.

Referitor la acest material, recurentul precizează că primul punct de pe ordinea de zi l-a reprezentat distribuirea de dividende către toți acționarii, fără nici o excepție, înregistrați la data de 14 iulie 2006; recurenta susține că în procesul verbal al hotărârii acționarilor nu au fost ulterior ținerii ședinței și nu au fost consemnate punctual măsurile discutate și votate în fapt în cadrul adunării acționarilor, fapt ce a determinat să refuze semnarea celor două acte. În acest sens arată în esență că votul reprezentantului M.E.C. – O.P.S.I. dat în conformitate, cu Ordinul M.E.C. nr. 458/2006, era un vot negativ, iar înlăturarea sa de la dreptul său la dividende și al repartizării acestora, în beneficiul exclusiv al acestuia reprezintă un abuz de drept al acționarului majoritar, iar F.P.

avea dreptul la dividendele aferente exercițiului financiar 2005, întrucât era înregistrat la data de 14 iulie 2007 în registrul acționarilor. Printr-o altă critică recurentul solicită îndreptarea erorii materiale, strecurată în sentința tribunalului, în sensul trecerii art. 238 din Legea nr. 297 în loc de art. 238 din Legea nr. 31/1990. A treia critică vizează greșita apreciere a instanței de apel privind stabilirea datei de 9 martie 2006 a calității de acționar la SC C. SA, în loc de 28 decembrie 2005, data înregistrării societății la registrul comerțului, situație care îi conferea dreptul la beneficiul dividendelor aferente anului 2005, într-o cotă de 16,052 % conform înregistrărilor din registrul acționarilor.

Recursul este fondat, conform considerentelor care urmează. Intervenția principală este, conform art. 49 alin. (2) C. proc. civ., aceea prin care terțul invocă un drept al său. Cererea de intervenție în interes propriu trebuie soluționată de sine stătător, în raport de propriul interes juridic al intervenientului. Din punctul de vedere al conținutului, intervenția principală constituie o veritabilă acțiune civilă, și, drept urmare, ea trebuie să întrunească condițiile de exercitare ale oricărei acțiuni civile și anume: afirmarea unui drept adică formularea unei pretenții, interesul, capacitatea și calitatea procesuală. Or, se constată că cererea de intervenție depusă la fond, deși denumită în interes propriu, nu cuprinde formularea unei pretenții, contrar art. 109 C. proc.

civ., care prevede că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Prin cererea de intervenție astfel formulată nu se solicită obligarea uneia dintre părți la satisfacerea unor pretenții proprii, ci se solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, fapt ce o caracterizează ca fiind o cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei în reglementarea art. 49 alin. (3) C. proc. civ., iar nu o cerere de intervenție principală reglementată de art. 49 alin. (2) C. proc. civ. Că este așa, o confirmă chiar intimata-intervenientă care prin întâmpinarea depusă în recurs afirmă: „Prin cererea de intervenție formulată de către M.E.C.

s-au formulat apărări constând în ..” fără a se solicita obligarea la .. . În atare situație, în mod greșit instanța de apel reținând calificarea dată de parte cererii sale, fără a proceda la recalificarea acesteia în baza art. 84 C. proc. civ., în raport cu conținutul său a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a respins acțiunea reclamantei în condițiile în care pârâta în al cărei sprijin intervenienta a formulat apărări nu a declarat apel, încălcându-se prevederile art. 56 C. proc. civ., care socotește neavenit apelul în acest caz. În consecință, Înalta Curte va admite recursul, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de intervenienta A.V.A.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ. Dispoziția deciziei recurate prin care anterior admiterii apelului, se admite cererea de intervenție, fără a se preciza caracterul și obiectul în raport de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., urmează a se constata nulă fiind o inadvertență de tehnică juridică, locul acesteia fiind după schimbarea în tot a sentinței. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul SC F.P. SA București împotriva deciziei nr. 134 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de intervenienta A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Tribunului Prahova, secția comercială și constată nulitatea dispoziției deciziei privind admiterea cererii de intervenție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.