ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2448/2008

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 19 februarie 2007, sub nr. 1973/62/2007, reclamantul B.L.M. a chemat în judecată pe pârâta SC R.F. SA Făgăraș, pentru constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. din data de 6 februarie 2007 și, pe cale de consecință, revenirea la situația anterioară adoptării hotărârii atacate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La data de 24 aprilie 2007, în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita Asociația P.A.S. R. Făgăraș, în baza art. 49 și următoarele C. proc.

civ., solicitând admiterea în principiu a intervenției și respingerea cererii formulate de reclamantul B.L.M. Pârâta SC R.F. SA Făgăraș a depus întâmpinare la dosar, la data de 24 aprilie 2007, solicitând respingerea cererii pentru constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A. din 6 februarie 2007, formulată de reclamantul B.L.M. Prin sentința civilă nr. 34/ C din 27 aprilie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.L.M. în contradictoriu cu pârâta SC R.F. SA și, în consecință: a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007 a societății pârâte; a dispus radierea din Registrul Comerțului a tuturor mențiunilor făcute în baza Hotărârii A.G.O.A.

mai sus menționate; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 336,80 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC R.F. SA nr. 1 din 6 februarie 2007 s-a adoptat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv cele privind convocarea unei adunări generale, care are pe ordinea de zi alegerea administratorilor unei societăți. Astfel, convocarea inițială făcută de pârâta SC R.F. SA pentru ședința A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007 nu cuprinde ca punct pe ordinea de zi alegerea Consiliului de Administrație (M.O.

nr. 1/3.01.2007), iar completarea acestei convocări cu ordinea de zi a adunării privind revocarea membrilor Consiliului de Administrație și alegerea unui nou consiliu (M.O. nr. 208/18.01.2007) nu cuprinde mențiunea obligatorie, privind existența la dispoziția acționarilor a unei liste cu informații despre persoanele propuse ca administrator, listă ce poate fi consultată și completată de acționari, încălcându-se astfel dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, modificată. A mai reținut prima instanță că Hotărârea A.G.O.A. încalcă și dispozițiile imperative ale art. 138 alin. (2), raportat la art. 139 alin. (1), pct. 6 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., întrucât la cererea expresă a reclamantului B.L.M.

(adresa nr. 165 din 19 ianuarie 2007) de a i se pune la dispoziție modelul de procură de reprezentare a acționarilor pentru A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007, pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție acest document, menționând că modelele de procură pot fi găsite la orice notar public (adresa nr. 272 din 26 ianuarie 2007). Cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș a fost respinsă de către instanța de fond, ca o consecință a admiterii acțiunii formulată de reclamantul B.L.M. Împotriva sentinței nr. 34/ C din 27 aprilie 2007 au declarat apeluri pârâta SC R.F. SA Făgăraș și intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș, solicitând admiterea apelurilor, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor făcute în baza Hotărârii A.G.O.A.

din data de 6 februarie 2007. S-a susținut că măsura dispusă de instanța de fond privind „radierea din Registrul Comerțului a tuturor mențiunilor făcute în baza Hotărârii A.G.O.A.” este ilegală, având în vedere dispozițiile art. 132 alin. (1)0 din Legea nr. 31/1990, menționarea în Registrul Comerțului a unei hotărâri judecătorești de anulare și, consecutiv, radierea înregistrărilor făcute în baza hotărârii anulate putându-se face doar după ce aceasta a devenit irevocabilă. Prin decizia nr. 13/ R din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a anulat, ca insuficient timbrate, apelurile declarate de apelantele SC R.F. SA și Asociația P.A.S. R. În motivarea acestei decizii, s-a reținut, în esență, că, deși apelantele au fost citate cu mențiunea de a face dovada plății taxelor judiciare de timbru datorate, respectiv 4 lei pentru fiecare cerere, acestea nu s-au conformat dispoziției instanței.

Împotriva acestei decizii, au declarat recursuri în termen pârâta SC R. Făgăraș SA Făgăraș și intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș, solicitând modificarea sau casarea hotărârilor pronunțate în dosarul nr. 1973/62/2007. În recursurile lor (din analiza celor două recursuri, Înalta Curte constată că acestea au un conținut identic), întemeiate în drept pe prevederile pct. 8 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta și intervenienta au invocat, în esență, următoarele motive: 1) Instanța interpretează greșit actul juridic dedus judecății, a ignorat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, aplecându-se asupra unei probleme de ordin formal, timbrarea completă a apelului, respingând cererea lor de a acorda un nou termen pentru completarea timbrării.

2) Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Pentru pârâtă și intervenientă fiind primul termen, instanța Curții de Apel Brașov a respins cererea lor de a acorda un nou termen în vederea completării timbrării, aceasta fiind imposibil de realizat la termenul din 31 ianuarie 2008. 3) Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Brașov a pronunțat sentința nr. 34/ C la data de 27 aprilie 2007, dar se constată că dezbaterile în fond asupra litigiului de față au avut loc în ședința publică din 4 septembrie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 11 septembrie 2007, deci această hotărâre s-a dat cu 4 luni înainte de dezbaterile în fond, ceea ce, apreciază recurentele, este o gravă eroare materială, o dovadă a injustiției românești.

Examinând recursurile pârâtei și intervenientei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Primul motiv de recurs nu este fondat. Deși recurentele invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la aspectul privind timbrarea completă a apelului.

Astfel, instanța de apel a reținut că apelantele, deși citate cu mențiunea de a face dovada plății taxelor judiciare de timbru datorate, acestea nu s-au conformat dispoziției instanței, însă, faptul că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că a făcut aplicarea unor dispoziții legale imperative, a căror nerespectare atrage anularea apelului și fără ca instanța să mai fie ținută a analiza actul juridic dedus judecății. 2) Este nefondat și cel de-al doilea motiv invocat, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Întrucât apelantele nu și-au îndeplinit obligația de achitare a taxelor de timbru, nu au contestat modul de stabilire a taxei (potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997) și nici nu au solicitat o scutire de taxă de timbru (în condițiile art. 21 din aceeași lege), în mod corect curtea de apel a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea recurentelor privind respingerea de către Curtea de Apel Brașov a cererii lor de acordare a unui nou termen în vederea completării timbrării, căci, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, ”taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată”, termen pentru care apelantele au fost încunoștiințate despre cuantumul corect al taxelor judiciare de timbru aferente apelului.

Mai mult, din cuprinsul deciziei recurate, din practicaua hotărârii, se constată că instanța de apel chiar i-a pus în vedere reprezentantului apelanților, consilier juridic I.T., să îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru până la sfârșitul ședinței. În ce privește apărarea recurentelor, în sensul că a fost imposibil de realizat completarea timbrării apelurilor la termenul din 31 ianuarie 2008, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, la dosar nefiind depusă nicio dovadă din care să rezulte o asemenea imposibilitate. 3) Cea de-a treia critică evocată nu poate fi supusă analizei instanței de recurs, căci, atunci când obiectul acestei căi de atac este reprezentat de o hotărâre pronunțată în apel, instanța de recurs nu poate examina decât hotărârea atacată și numai în limitele motivelor de recurs evocate.

Astfel fiind, rezultă că, în cazul exercitării unui recurs, doar acele motive ale recursului care în mod riguros corespund celor enunțate de art. 304 C. proc. civ., pot fi examinate pe fondul lor, pentru a se verifica dacă sunt fondate sau nu, în vreme ce acelea care exced limitelor stabilite de lege nu pot fi primite spre analiză. Cele de mai sus conduc la concluzia că instanța de recurs nu poate face o analiză a unei sentințe pronunțate de instanța de fond, atacată cu apel, câtă vreme o asemenea analiză nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursurile pârâtei și intervenientei, ca nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta SC R.F. SA Făgăraș și de intervenienta ASOCIAȚIA P.A.S. R. Făgăraș împotriva deciziei nr. 13/ R din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.