ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2448/2008

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

la data de 19 februarie 2007, sub nr. 1973/62/2007, reclamantul B.L.M. a chemat

în judecată pe pârâta SC R.F. SA Făgăraș, pentru constatarea nulității absolute

a hotărârii A.G.A. din data de 6 februarie 2007 și, pe cale de consecință,

revenirea la situația anterioară adoptării hotărârii atacate, cu obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 24 aprilie

2007, în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita

Asociația P.A.S. R. Făgăraș, în baza art. 49 și următoarele C. proc. civ.,

solicitând admiterea în principiu a intervenției și respingerea cererii

formulate de reclamantul B.L.M.

Pârâta SC R.F. SA

Făgăraș a depus întâmpinare la dosar, la data de 24 aprilie 2007, solicitând

respingerea cererii pentru constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A.

din 6 februarie 2007, formulată de reclamantul B.L.M.

Prin sentința civilă nr.

34/ C din 27 aprilie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.L.M. în

contradictoriu cu pârâta SC R.F. SA și, în consecință: a constatat nulitatea

absolută a Hotărârii A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007 a societății pârâte;

a dispus radierea din Registrul Comerțului a tuturor mențiunilor făcute în baza

Hotărârii A.G.O.A. mai sus menționate; a obligat pârâta să plătească

reclamantului suma de 336,80 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că Hotărârea Adunării Generale Ordinare a

Acționarilor SC R.F. SA nr. 1 din 6 februarie 2007 s-a adoptat cu încălcarea

dispozițiilor legale în materie, respectiv cele privind convocarea unei adunări

generale, care are pe ordinea de zi alegerea administratorilor unei societăți.

Astfel, convocarea

inițială făcută de pârâta SC R.F. SA pentru ședința A.G.O.A. din data de 6

februarie 2007 nu cuprinde ca punct pe ordinea de zi alegerea Consiliului de

Administrație (M.O. nr. 1/3.01.2007), iar completarea acestei convocări cu

ordinea de zi a adunării privind revocarea membrilor Consiliului de

Administrație și alegerea unui nou consiliu (M.O. nr. 208/18.01.2007) nu cuprinde

mențiunea obligatorie, privind existența la dispoziția acționarilor a unei

liste cu informații despre persoanele propuse ca administrator, listă ce poate

fi consultată și completată de acționari, încălcându-se astfel dispozițiile art.

117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, modificată.

A mai reținut prima

instanță că Hotărârea A.G.O.A. încalcă și dispozițiile imperative ale art. 138 alin.

(2), raportat la art. 139 alin. (1), pct. 6 din Regulamentul nr. 1/2006 al

C.N.V.M., întrucât la cererea expresă a reclamantului B.L.M. (adresa nr. 165

din 19 ianuarie 2007) de a i se pune la dispoziție modelul de procură de

reprezentare a acționarilor pentru A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007,

pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție acest document, menționând că modelele

de procură pot fi găsite la orice notar public (adresa nr. 272 din 26 ianuarie

2007).

Cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș a

fost respinsă de către instanța de fond, ca o consecință a admiterii acțiunii

formulată de reclamantul B.L.M.

Împotriva sentinței nr.

34/ C din 27 aprilie 2007 au declarat apeluri pârâta SC R.F. SA Făgăraș și

intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș, solicitând admiterea apelurilor,

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului de cerere

privind radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor făcute în baza

Hotărârii A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007.

S-a susținut că

măsura dispusă de instanța de fond privind „radierea din Registrul Comerțului a

tuturor mențiunilor făcute în baza Hotărârii A.G.O.A.” este ilegală, având în

vedere dispozițiile art. 132 alin. (1)0 din Legea nr. 31/1990, menționarea în

Registrul Comerțului a unei hotărâri judecătorești de anulare și, consecutiv,

radierea înregistrărilor făcute în baza hotărârii anulate putându-se face doar

după ce aceasta a devenit irevocabilă.

Prin decizia nr. 13/ R

din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a anulat, ca

insuficient timbrate, apelurile declarate de apelantele SC R.F. SA și Asociația

P.A.S. R.

În motivarea acestei

decizii, s-a reținut, în esență, că, deși apelantele au fost citate cu

mențiunea de a face dovada plății taxelor judiciare de timbru datorate,

respectiv 4 lei pentru fiecare cerere, acestea nu s-au conformat dispoziției

instanței.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recursuri în termen pârâta SC R. Făgăraș SA Făgăraș și

intervenienta Asociația P.A.S. R. Făgăraș, solicitând modificarea sau casarea

hotărârilor pronunțate în dosarul nr. 1973/62/2007.

În recursurile lor (din

analiza celor două recursuri, Înalta Curte constată că acestea au un conținut

identic), întemeiate în drept pe prevederile pct. 8 și pct. 9 ale art. 304 C.

proc. civ., pârâta și intervenienta au invocat, în esență, următoarele motive:

1) Instanța

interpretează greșit actul juridic dedus judecății, a ignorat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, aplecându-se asupra unei

probleme de ordin formal, timbrarea completă a apelului, respingând cererea lor

de a acorda un nou termen pentru completarea timbrării.

2) Hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Pentru pârâtă și

intervenientă fiind primul termen, instanța Curții de Apel Brașov a respins

cererea lor de a acorda un nou termen în vederea completării timbrării, aceasta

fiind imposibil de realizat la termenul din 31 ianuarie 2008.

3) Secția Comercială

și de Contencios Administrativ a Tribunalului Brașov a pronunțat sentința nr. 34/

C la data de 27 aprilie 2007, dar se constată că dezbaterile în fond asupra

litigiului de față au avut loc în ședința publică din 4 septembrie, pronunțarea

fiind amânată pentru data de 11 septembrie 2007, deci această hotărâre s-a dat

cu 4 luni înainte de dezbaterile în fond, ceea ce, apreciază recurentele, este

o gravă eroare materială, o dovadă a injustiției românești.

Examinând recursurile

pârâtei și intervenientei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de

drept indicat, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Primul

motiv de recurs nu este fondat.

Deși recurentele invocă dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv

de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic

dedus judecății, ci la aspectul privind timbrarea completă a apelului.

Astfel, instanța de

apel a reținut că apelantele, deși citate cu mențiunea de a face dovada plății

taxelor judiciare de timbru datorate, acestea nu s-au conformat dispoziției

instanței, însă, faptul că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau

înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că a făcut aplicarea unor dispoziții

legale imperative, a căror nerespectare atrage anularea apelului și fără ca

instanța să mai fie ținută a analiza actul juridic dedus judecății.

2) Este nefondat și

cel de-al doilea motiv invocat, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Întrucât apelantele

nu și-au îndeplinit obligația de achitare a taxelor de timbru, nu au contestat

modul de stabilire a taxei (potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997) și nici nu

au solicitat o scutire de taxă de timbru (în condițiile art. 21 din aceeași

lege), în mod corect curtea de apel a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997.

De asemenea, nu poate

fi primită nici susținerea recurentelor privind respingerea de către Curtea de

Apel Brașov a cererii lor de acordare a unui nou termen în vederea completării

timbrării, căci, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, ”taxele judiciare de

timbru se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit

de instanță, de regulă primul termen de judecată”, termen pentru care

apelantele au fost încunoștiințate despre cuantumul corect al taxelor judiciare

de timbru aferente apelului.

Mai mult, din

cuprinsul deciziei recurate, din practicaua hotărârii, se constată că instanța

de apel chiar i-a pus în vedere reprezentantului apelanților, consilier juridic

I.T., să îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru până la

sfârșitul ședinței.

În ce privește

apărarea recurentelor, în sensul că a fost imposibil de realizat completarea

timbrării apelurilor la termenul din 31 ianuarie 2008, Înalta Curte constată că

aceasta este neîntemeiată, la dosar nefiind depusă nicio dovadă din care să

rezulte o asemenea imposibilitate.

3) Cea de-a treia

critică evocată nu poate fi supusă analizei instanței de recurs, căci, atunci

când obiectul acestei căi de atac este reprezentat de o hotărâre pronunțată în

apel, instanța de recurs nu poate examina decât hotărârea atacată și numai în

limitele motivelor de recurs evocate.

Astfel fiind, rezultă

că, în cazul exercitării unui recurs, doar acele motive ale recursului care în

mod riguros corespund celor enunțate de art. 304 C. proc. civ., pot fi

examinate pe fondul lor, pentru a se verifica dacă sunt fondate sau nu, în

vreme ce acelea care exced limitelor stabilite de lege nu pot fi primite spre

analiză.

Cele de mai sus

conduc la concluzia că instanța de recurs nu poate face o analiză a unei

sentințe pronunțate de instanța de fond, atacată cu apel, câtă vreme o asemenea

analiză nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele arătate de art. 304 pct.

1 – 9 C. proc. civ.

Față de cele de mai

sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursurile pârâtei și intervenientei, ca nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâta SC R.F. SA Făgăraș și de intervenienta ASOCIAȚIA P.A.S. R. Făgăraș

împotriva deciziei nr. 13/ R din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2008.