ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 136/2008

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 08 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 542/110/2005, în baza

art. 300

2

și art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a

inculpaților M.T.O. și M.G.T.

Instanța investită cu soluționarea în fond a apelului a reținut că se

impune menținerea arestării preventive luate față de inculpați întrucât

temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și, în plus,

aceștia au fost condamnați în primă instanță la pedepse de câte 10 ani

închisoare; totodată, s-a reținut că nu au intervenit temeiuri noi care să

justifice revocarea arestării preventive iar lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din

natura și gravitatea faptelor.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.T.O. și M.G.T.,

solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea

măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea în libertate

prezintă pericol pentru ordinea publică, a fost depășit termenul rezonabil al

prevenției, fiind arestați de peste 3 ani iar prejudiciul este incert și

recuperat în mare parte.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din

dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile

sunt nefondate.

Inculpații au fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 33 lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 26 raportat la art. art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a)

și art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnați în primă instanță prin sentința

penală nr. 205/ D din 18.04.2007 a Tribunalului Bacău - Secția penală, la

pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare, menținându-se, totodată, starea

de arest a acestora.

Astfel, cum în mod just a reținut Curtea de Apel Bacău, temeiurile care

au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpaților nu au încetat să existe și, mai mult, aceștia au fost condamnați

de instanța de fond. Față de gravitatea faptelor și de împrejurările în care au

fost comise, de durata în timp a activității infracționale, numărul mare de

persoane vătămate și valoarea prejudiciilor cauzate acestora, în mod corect,

instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art.

148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au modificat sau încetat.

Totodată, Înalta Curte reține că ambii inculpați au mai fost trimiși în

judecată sau condamnați pentru infracțiuni economice, ceea ce denotă o perseverență

infracțională specializată astfel că, și pentru acest motiv, se poate afirma că

lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

În ceea ce privește susținerile inculpaților cum că prin administrarea

probei cu expertiza contabilă abia dispusă s-ar depăși termenul rezonabil al

procesului penal, fiind deja arestați de peste 3 ani, Înalta Curte constată că

în cauză nu se poate vorbi de o durată excesivă a procedurii judiciare, în

raport de complexitatea cauzei iar efectuarea expertizei contabile, chiar dacă

presupune acordarea mai multor termene, este atât în interesul inculpaților cât

și pentru respectarea principiului bunei administrări a justiției.

În consecință, recursurile declarate de

inculpați împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de

Apel Bacău urmează a fi respinse ca

nefondate,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții - inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.T.O. și M.G.T.

împotriva încheierii din 08 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală, în dosarul nr. 54.2/110/2005.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16 ianuarie 2008.