ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 136/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 08 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 542/110/2005, în baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M.T.O. și M.G.T. Instanța investită cu soluționarea în fond a apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpați întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și, în plus, aceștia au fost condamnați în primă instanță la pedepse de câte 10 ani închisoare; totodată, s-a reținut că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea arestării preventive iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.T.O. și M.G.T., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, a fost depășit termenul rezonabil al prevenției, fiind arestați de peste 3 ani iar prejudiciul este incert și recuperat în mare parte. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate. Inculpații au fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

și, respectiv, art. 26 raportat la art. art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnați în primă instanță prin sentința penală nr. 205/ D din 18.04.2007 a Tribunalului Bacău - Secția penală, la pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare, menținându-se, totodată, starea de arest a acestora. Astfel, cum în mod just a reținut Curtea de Apel Bacău, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat să existe și, mai mult, aceștia au fost condamnați de instanța de fond. Față de gravitatea faptelor și de împrejurările în care au fost comise, de durata în timp a activității infracționale, numărul mare de persoane vătămate și valoarea prejudiciilor cauzate acestora, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. Totodată, Înalta Curte reține că ambii inculpați au mai fost trimiși în judecată sau condamnați pentru infracțiuni economice, ceea ce denotă o perseverență infracțională specializată astfel că, și pentru acest motiv, se poate afirma că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

În ceea ce privește susținerile inculpaților cum că prin administrarea probei cu expertiza contabilă abia dispusă s-ar depăși termenul rezonabil al procesului penal, fiind deja arestați de peste 3 ani, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate vorbi de o durată excesivă a procedurii judiciare, în raport de complexitatea cauzei iar efectuarea expertizei contabile, chiar dacă presupune acordarea mai multor termene, este atât în interesul inculpaților cât și pentru respectarea principiului bunei administrări a justiției. În consecință, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Bacău urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.T.O. și M.G.T. împotriva încheierii din 08 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. 54.2/110/2005. Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 16 ianuarie 2008.