ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a comercială, reclamanta S.I.F. O. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC U. SA București, anularea hotărârii A.G.O.A. din 2 octombrie 2003, a pârâtei. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că adunarea generală nu a fost legal constituită și că nu avea competența să se pronunțe asupra pct. 3 al ordinii de zi cu privire la răscumpărarea de către pârâtă a unui nr. de acțiuni proprii în limita fondului de 9 miliarde lei din profitul net realizat în anul 2002. A mai susținut reclamanta că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, precum și cu încălcarea dreptului la informare al acționarilor.

Prin sentința comercială nr. 8052 din 11 iunie 2004, Tribunalul București, secția a V-a comercială, a admis acțiunea reclamantei și a anulat H.A.G.A. SC U. SA din 2 octombrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că, motivul de anulare referitor la nelegalitatea constituirii adunării nu este întemeiat întrucât societatea pârâră și-a modificat statutul în sensul că, adunarea generală este legal constituită dacă la prima convocare acționarii prezenți dețin cel puțin ½ din capitalul social, iar la a doua convocare, adunarea poate hotărî asupra problemelor, oricare ar fi partea de capital social reprezentată. De asemenea, în ceea ce privește încălcarea dreptului la informare al reclamantei, instanța de fond a apreciat că nu s-a probat în cauză susținerile reclamantei.

Cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, instanța a reținut că adunarea generală ordinară nu putea hotărî asupra dobândirii de către societate a propriilor acțiuni, textul de lege având caracter imperativ în această privință. Tot astfel, s-a reținut și cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, întrucât prin hotărârea atacată s-a decis și răscumpărarea unui nr. de acțiuni proprii în limita fondului de 9 miliarde lei din profitul anului 2003, ori, la data adoptării nu avea cum să existe raportul de gestiune, iar bilanțul contabil al exercițiului financiar pentru anul 2003 nu era încheiat. Împotriva sentinței de fond a declarat apel pârâta SC U. SA București și prin decizia nr. 108 din 7 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată și, pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Criticile aduse în apel de către pârâtă au vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond în sensul că, deși s-a stabilit prin sentința atacată că adunarea generală a fost legal constituită, măsurile adoptate au fost anulate.

De asemenea s-a criticat greșita interpretare adusă dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 întrucât, textul de lege vizează „plata acțiunilor”, ori măsura adoptată se referea la aprobarea operațiunii în sine de cumpărare a acțiunilor care, în mod firesc, nu se putea face decât după încheierea exercițiului financiar al anului 2003. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei astfel pronunțate următoarele: - cvorumul necesar pentru convocarea atât a adunării generale ordinare cât și pentru o adunare generală extraordinară a fost suficient, stabilind în mod judicios că o problemă legată de competența adunării generale extraordinare poate fi dezbătută într-o adunare generală ordinară cu condiția să fie întrunit cvorumul cerut.

- în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 s-a stabilit că au fost respectate dispozițiile textului de lege, măsura adoptată prin hotărârea atacată autorizând dobândirea de acțiuni ca operațiune și, în mod evident, pentru o dată ulterioară care presupune mai întâi adoptarea bilanțului contabil. Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta S.I.F. O. SA Craiova care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie solicitând ca în fond, după admiterea recursului, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Criticile formulate de recurentă vizează aplicarea greșită a legii, aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, precum și faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate.

În dezvoltarea criticilor astfel formulate recurenta susține, cu referire la greșita interpretare a legii că, instanța de apel a pronunțat hotărârea cu nesocotirea dispozițiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Interpretarea ce trebuia dată textului de lege sus menționat era în sensul că, legea delimitează în mod precis competențele celor două adunări generale, care diferă atât în ceea ce privește competența de adoptare a hotărârilor, cât și în ceea ce privește cvorumul cu care acestea se pot întruni și pot delibera în vederea adoptării hotărârilor înscrise pe ordinea de zi. Se susține că în mod greșit instanța de apel a interpretat și dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, cu referire la posibilitatea plății acțiunilor din beneficiile distribuibile, în condițiile în care bilanțul contabil pentru anul 2003 nu era întocmit și deci, nu se putea pune problema repartizării lui.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate încălcând dispozițiile art. 124 alin. (2) din Legea nr. 31/1990/R, cu referire la reprezentarea acționarului P.A.S., acesta nefiind reprezentat de o persoană fizică, ci de majoritatea membrilor săi care nu aveau calitatea de acționari ai societății. Acționarul P.A.S., format din salariații societății, era interesat direct în răscumpărarea acțiunilor, ce urmau a fi distribuite gratuit salariaților societății, situație în care avea obligația să se abțină de la vot. În fine, recurenta susține că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dreptului la informare al acționarului față de faptul că informațiile necesare deliberării nu au fost puse la dispoziția acționarilor.

Recursul este nefondat. Din dezvoltarea criticilor formulate se constată că recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici care, în raport de conținutul lucrărilor și temeiul de drept al acțiunii, nu se susțin. Critica ce vizează prima cauză de nulitate invocată de către reclamantă este nefondată, în raport de înscrisul aflat la dosarul de fond, înscris ce atestă că reclamanta înțelege să nu mai susțină acest motiv de nulitate față de modificările aduse textului constitutiv al societății, cu privire la constituirea legală a A.G.O.A. În ceea ce privește critica vizând greșita interpretare dată de către instanța de apel dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 și aceasta se dovedește a fi nefondată.

Într-o interpretare logico-juridică a textului legal menționat nu se poate reține decât sensul arătat de către instanța de apel și anume că, prin măsurile adoptate referitoare la plata acțiunilor s-a stabilit în principiu condițiile în care acțiunile urmau a fi dobândite și în mod evident, plata acțiunilor era o chestiune ulterioară, care presupune mai întâi aprobarea bilanțului contabil astfel cum este condiționat în textul de lege. Criticile privind temeinicia hotărârii pronunțată în cauză vor fi înlăturate având în vedere că în calea de atac a recursului instanța este ținută a analiza și a se pronunța asupra motivelor de nelegalitate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. și, în consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 108 din 7 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2006.