ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a comercială, reclamanta S.I.F. O. SA a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC U. SA București, anularea hotărârii A.G.O.A.

din 2 octombrie 2003, a pârâtei.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că adunarea generală nu a fost legal constituită și că nu avea

competența să se pronunțe asupra pct. 3 al ordinii de zi cu privire la

răscumpărarea de către pârâtă a unui nr. de acțiuni proprii în limita fondului

de 9 miliarde lei din profitul net realizat în anul 2002.

A mai susținut reclamanta că

hotărârile au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din

Legea nr. 31/1990, precum și cu încălcarea dreptului la informare al

acționarilor.

Prin sentința comercială nr. 8052

din 11 iunie 2004, Tribunalul București, secția a V-a comercială, a admis

acțiunea reclamantei și a anulat H.A.G.A. SC U. SA din 2 octombrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în considerentele sentinței că, motivul de anulare referitor la

nelegalitatea constituirii adunării nu este întemeiat întrucât societatea

pârâră și-a modificat statutul în sensul că, adunarea generală este legal

constituită dacă la prima convocare acționarii prezenți dețin cel puțin

½ din capitalul social, iar la a doua convocare, adunarea poate hotărî

asupra problemelor, oricare ar fi partea de capital social reprezentată.

De asemenea, în ceea ce privește

încălcarea dreptului la informare al reclamantei, instanța de fond a apreciat

că nu s-a probat în cauză susținerile reclamantei.

Cu referire la încălcarea

dispozițiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, instanța a reținut că adunarea

generală ordinară nu putea hotărî asupra dobândirii de către societate a

propriilor acțiuni, textul de lege având caracter imperativ în această

privință.

Tot astfel, s-a reținut și cu

privire la încălcarea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990,

întrucât prin hotărârea atacată s-a decis și răscumpărarea unui nr. de acțiuni

proprii în limita fondului de 9 miliarde lei din profitul anului 2003, ori, la

data adoptării nu avea cum să existe raportul de gestiune, iar bilanțul

contabil al exercițiului financiar pentru anul 2003 nu era încheiat.

Împotriva sentinței de fond a

declarat apel pârâta SC U. SA București și prin decizia nr. 108 din 7 februarie

2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a

schimbat în tot sentința atacată și, pe fond, a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Criticile aduse în apel de către

pârâtă au vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond în sensul că,

deși s-a stabilit prin sentința atacată că adunarea generală a fost legal

constituită, măsurile adoptate au fost anulate.

De asemenea s-a criticat greșita

interpretare adusă dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990

întrucât, textul de lege vizează „plata acțiunilor”, ori măsura adoptată se

referea la aprobarea operațiunii în sine de cumpărare a acțiunilor care, în mod

firesc, nu se putea face decât după încheierea exercițiului financiar al anului

2003.

Instanța de apel a reținut în

considerentele deciziei astfel pronunțate următoarele:

- cvorumul necesar pentru convocarea

atât a adunării generale ordinare cât și pentru o adunare generală extraordinară

a fost suficient, stabilind în mod judicios că o problemă legată de competența

adunării generale extraordinare poate fi dezbătută într-o adunare generală

ordinară cu condiția să fie întrunit cvorumul cerut.

- în ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 s-a stabilit că au fost

respectate dispozițiile textului de lege, măsura adoptată prin hotărârea

atacată autorizând dobândirea de acțiuni ca operațiune și, în mod evident,

pentru o dată ulterioară care presupune mai întâi adoptarea bilanțului

contabil.

Împotriva deciziei din apel a

declarat recurs reclamanta S.I.F. O. SA Craiova care a invocat motive de

nelegalitate și netemeinicie solicitând ca în fond, după admiterea recursului,

admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Criticile formulate de recurentă

vizează aplicarea greșită a legii, aprecierea eronată a probelor administrate

în cauză, precum și faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi

administrate.

În dezvoltarea criticilor astfel

formulate recurenta susține, cu referire la greșita interpretare a legii că,

instanța de apel a pronunțat hotărârea cu nesocotirea dispozițiilor art. 103 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990.

Interpretarea ce trebuia dată

textului de lege sus menționat era în sensul că, legea delimitează în mod precis

competențele celor două adunări generale, care diferă atât în ceea ce privește

competența de adoptare a hotărârilor, cât și în ceea ce privește cvorumul cu

care acestea se pot întruni și pot delibera în vederea adoptării hotărârilor

înscrise pe ordinea de zi.

Se susține că în mod greșit instanța

de apel a interpretat și dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990,

cu referire la posibilitatea plății acțiunilor din beneficiile distribuibile,

în condițiile în care bilanțul contabil pentru anul 2003 nu era întocmit și

deci, nu se putea pune problema repartizării lui.

Instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra unor dovezi administrate încălcând dispozițiile art. 124 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990/R, cu referire la reprezentarea acționarului P.A.S., acesta

nefiind reprezentat de o persoană fizică, ci de majoritatea membrilor săi care

nu aveau calitatea de acționari ai societății. Acționarul P.A.S., format din

salariații societății, era interesat direct în răscumpărarea acțiunilor, ce

urmau a fi distribuite gratuit salariaților societății, situație în care avea

obligația să se abțină de la vot.

În fine, recurenta susține că

hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dreptului la informare al acționarului

față de faptul că informațiile necesare deliberării nu au fost puse la

dispoziția acționarilor.

Recursul este nefondat.

Din dezvoltarea criticilor formulate

se constată că recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., critici care, în raport de conținutul lucrărilor și temeiul de

drept al acțiunii, nu se susțin.

Critica ce vizează prima cauză de

nulitate invocată de către reclamantă este nefondată, în raport de înscrisul aflat

la dosarul de fond, înscris ce atestă că reclamanta înțelege să nu mai susțină

acest motiv de nulitate față de modificările aduse textului constitutiv al

societății, cu privire la constituirea legală a A.G.O.A.

În ceea ce privește critica vizând

greșita interpretare dată de către instanța de apel dispozițiilor art. 103 alin.

(5) din Legea nr. 31/1990 și aceasta se dovedește a fi nefondată.

Într-o interpretare logico-juridică

a textului legal menționat nu se poate reține decât sensul arătat de către

instanța de apel și anume că, prin măsurile adoptate referitoare la plata

acțiunilor s-a stabilit în principiu condițiile în care acțiunile urmau a fi

dobândite și în mod evident, plata acțiunilor era o chestiune ulterioară, care

presupune mai întâi aprobarea bilanțului contabil astfel cum este condiționat

în textul de lege.

Criticile privind temeinicia hotărârii

pronunțată în cauză vor fi înlăturate având în vedere că în calea de atac a

recursului instanța este ținută a analiza și a se pronunța asupra motivelor de

nelegalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, în consecință,

va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 108 din 7 februarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.