ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 iulie 2005, reclamantele SC F. și H., Ungaria cheamă în judecată pe

pârâtele SC P. SRL Baia Mare, SC I. SRL Baia Mare, SC R.O.M. SRL Baia Mare și

pe G.I., solicitând instanței să dispună anularea pct. 3 și 5 din procesul

verbal încheiat în A.G.A. a SC P. SRL din 21 iunie 2005 și anularea Hotărârilor

nr. 1 din 21 iunie 2005, nr. 3 din 21 iunie 2005 și nr. 5 din 21 iunie 2005.

Prin sentința civilă nr. 1100

din 10 noiembrie 2005 dată în Camera de Consiliu, Tribunalul Maramureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, respinge acțiunea formulată

de reclamante, reținând că hotărârile atacate sunt legale, ele fiind adoptate

de asociații majoritari cu respectarea dispozițiilor art. 193 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990 republicată, la A.G.A. participând toți asociații întrunind

100 % din capitalul social, părăsirea ședinței înainte de terminarea ei de

către reclamante neconstituind motiv de anulare a hotărârilor atacate, acestea

nedovedind că menționatele hotărâri s-ar fi adoptat cu încălcarea vreunei norme

stabilite de Legea nr. 31/1990 republicată, iar rațiunile de oportunități avute

în vedere de asociații majoritari nu pot fi supuse controlului de legalități al

instanței conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Prin decizia nr. 19 din 3

mai 2006 dată în ședința camerei de consiliu, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, admite în parte apelul

declarat de apelantele reclamante împotriva sentinței pronunțate de instanța de

fond pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea formulată de

reclamante, dispune anularea hotărârilor nr. 1, 3, 5 adoptate de A.G.A. a SC P.

SRL la 21 iunie 2005, respinge cererea privind anularea pct. 3 și 5 din

procesul verbal întocmit la 21 iunie 2005 în ședința A.G.A. din 21 iunie 2005,

cu 2.040.000 ROL cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei intimate SC P. SRL.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că adunarea generală a acționarilor din 21 iunie

2005 s-a ținut la a treia convocare când au fost prezenți toți asociații, că pe

ordinea de zi a figurat alegerea unui administrator, problemă ce vizează

modificarea actului constitutiv pentru care, în tăcerea actului constitutiv,

era necesar conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990 votul tuturor asociaților,

cvorum care nu s-a realizat în condițiile părăsirii ședinței de către

apelantele reclamante, astfel că realegerea noului administrator cuprinsă în

hotărârea nr. 3 este nelegală, nelegalitatea acesteia rezultând și din modul de

interpretare a dispozițiilor art. 19 din actul constitutiv realizată prin

decizia nr. 720/2001 a Curții de Apel Cluj care nu se aplică fiind o normă

generală prin raportare la norma specială cuprinsă în art. 192 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990.

Mai reține instanța de apel

că hotărârile nr. 1 și 5 din aceeași dată se referă la probleme care nu au fost

cuprinse în ordinea de zi menționată în convocator, modificarea respectivei

ordine de zi nefiind supusă discuției acționarilor prezenți, fiind astfel

încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 ceea ce face ca

hotărârile adoptate să fie lovite de nulitate.

Împotriva deciziei

menționate, pârâta SC P. SRL declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate, ca netemeinică, nelegală și greșită și menținerea în totalitate a

sentinței instanței de fond, respingându-se astfel acțiunea introductivă.

În susținerea recursului său

recurenta reproșează instanței de apel, în esență, nesocotirea prevederilor

actului constitutiv și interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 31/1990

arătând că adunarea generală a asociaților recurentei s-a desfășurat la 21

iunie 2005 la a treia convocare, la solicitarea intimatelor reclamante, așa cum

s-a menționat atât în convocatorul ședinței cât și în procesul verbal de

ședință, că societăților cu răspundere limitată nu li se aplică dispozițiile art.

117 din Legea 31/1990 republicată care se referă la adunările generale a

societăților pe acțiuni cu excepția art. 132 alin. (2), astfel că hotărârile nr.

1, 3 și 5 în litigiu sunt legale, întrucât nu cad sub incidența art. 117 alin.

(7) și (9) din Legea nr. 31/1990.

Mai susține recurenta că

deciziile adoptate în ședința din 21 iunie 2005 a A.G.A. au fost luate cu votul

majorității asociaților, respectiv cu 74 % din capitalul social, conform art. 17

ultima liniuță din statutul recurentei, precum și că, din cauza atitudinii

intimatelor s-a ajuns ca procedura de vot să fie cea conformă cu art. 19 din

statut raportată la art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, A.G.A. ținându-se

la a treia convocare a adunării generale pentru a nu se bloca activitatea

deliberativă a societății de către reclamante.

Susține de asemenea

recurenta că hotărârea nr. 3 nu vizează cum greșit reține instanța de apel, o

modificare a actului constitutiv al societății, ci doar a confirmat pe posturi

administratorii și directorii executivi conform art. 137 – art. 139 combinate

cu art. 110 – art. 112 raportate la art. 194 din Legea nr. 31/1990 republicată

și chiar la art. 192 din aceeași lege.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar reclamanta SC H. solicită respingerea recursului reluând, în esență,

relatarea situației de fapt și argumentarea motivelor invocate de ea în apel.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului se reține că recurenta este o societate comercială cu răspundere

limitată și, în consecință, funcționarea acesteia este reglementată de norme

speciale cuprinse în Legea nr. 31/1990, art. 191 – art. 203, aplicându-i-se în

mod corespunzător și art. 75, 76, 77 alin. (1) și art. 79, precum și, cu

anumite precizări și art. 132 alin. (2), așa cum se menționează în art. 196 și art.

197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Față de aceste precizări se

constată că instanța de apel în mod eronat a considerat ca aplicabile

convocării, stabilirii și modificării ordinei de zi și desfășurării adunării

generale a asociaților societății recurente, care este o societate cu

răspundere limitată, dispozițiile art. 117 alin. (7) și (9) din Legea nr. 31/1990

care se referă strict la societățile comerciale pe acțiuni, instanța de control

judiciar făcând, de altfel, constant, o regretabilă confuzie între asociați și

acționari atunci când se pronunță asupra hotărârilor pe care le consideră

lovite de nulitate ca fiind adoptate de adunarea generală a acționarilor

convocată și funcționând cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și

având o ordine de zi modificată cu încălcarea art. 117 alin. 9 din Legea nr. 31/1990,

deși, în speță, este în cauză adunarea generală a asociaților societății

recurente, supusă dispozițiilor prevăzute de art. 191-195 din Legea nr.

31/1990.

Astfel fiind, se reține că

hotărârile 1 și 5 adoptate de A.G.A. societății recurente din data de 21 iunie

2005 nu sunt lovite de nulitate cum eronat a stabilit instanța de apel făcând o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (9) din Legea nr.

31/1990 republicată.

Se reține, de asemenea, că

adunarea generală a asociaților recurentei a fost legal constituită la a treia convocare.

Potrivit art. 19 din

statutul recurentei, „hotărârile se vor putea lua cu votul reprezentând întreg

capitalul social la prima convocare, la a-2-a cu o reprezentare de ¾ din

capitalul social”. Este adevărat că în statutul menționat nu se face referire

la o a treia convocare, dar art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

menționează că „dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre

valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou

poate decide asupra ordinei de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea

din capitalul social reprezentată de asociații prezenți”, astfel că, formularea

legii neexcluzând o a treia convocare, A.G.A. din 21 iunie 2005 a fost legal

constituită.

Și cu privire la acest

aspect se constată că prin referirea la art. 111 și 113 din Legea nr. 31/1990

instanța de apel face din nou o greșită aplicare a legii, dispozițiile evocate

vizând adunările generale ale acționarilor unei societăți pe acțiuni și nu

adunarea generală a asociaților unei societăți cu răspundere limitată cum este

situația de speță.

Cât privește hotărârea nr. 3

din 21 iunie 2005, prin coroborarea acesteia cu mențiunea formulată în procesul

verbal al A.G.A. în cauză cu referire la punctul 3 din ordinea de zi se

constată că asociații recurentei au avut în vedere numai confirmarea conducerii

legale alese a societății și nu însăși alegerea acelei conduceri, confirmare

care se putea realiza, în absența unor mențiuni exprese diferite în statut, cu

votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale,

așa cum prevăd dispozițiile art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deci și

cu 74 % din capitalul social cât au avut asociații recurentei prezenți și

votanți în A.G.A. avută în vedere în cauză.

În speță nu s-a procedat la

alegerea unei noi conduceri a societății, respectiv a altor administratori,

fapt care rezultă din examinarea certificatului nr. 8675 din 29 martie 2006 a O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Maramureș conform căruia M.V. este administrator din 17

decembrie 2001, de asemenea G.I., R.A.

Față de acestea se reține că

în mod eronat instanța de apel a stabilit că prin hotărârea nr. 3 din 21 iunie

2006 s-ar fi decis alegerea unui nou administrator ceea ce ar fi atras

modificarea actului constitutiv ce nu se putea aproba decât cu unanimitatea

asociaților deținând 100 % din capital, cvorum neîntrunit prin retragerea din

ședință a reclamantelor intimate de față, situație care, nefiind reglementată

în actul constitutiv, ar atrage aplicarea art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Astfel fiind, se constată că

decizia recurată este rezultatul unei greșite aplicări a dispozițiilor Legii nr.

31/1990, ca și a prevederilor din statutul societății recurente de către

instanța de apel care a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică situație

față de care, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., recursul declarat de recurenta pârâtă urmează a fi admis și, pe cale de

consecință, constatându-se întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că apelul

declarat de reclamante împotriva sentinței instanței de fond urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC P. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 19 din 3 mai 2006 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o

modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantele SC F. Ungaria și

SC H. Ungaria împotriva sentinței civile nr. 1100 din 10 noiembrie 2005 a

Tribunalului Maramureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2006.