ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2005, reclamantele SC F. și H., Ungaria cheamă în judecată pe pârâtele SC P. SRL Baia Mare, SC I. SRL Baia Mare, SC R.O.M. SRL Baia Mare și pe G.I., solicitând instanței să dispună anularea pct. 3 și 5 din procesul verbal încheiat în A.G.A. a SC P. SRL din 21 iunie 2005 și anularea Hotărârilor nr. 1 din 21 iunie 2005, nr. 3 din 21 iunie 2005 și nr. 5 din 21 iunie 2005. Prin sentința civilă nr. 1100 din 10 noiembrie 2005 dată în Camera de Consiliu, Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, respinge acțiunea formulată de reclamante, reținând că hotărârile atacate sunt legale, ele fiind adoptate de asociații majoritari cu respectarea dispozițiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, la A.G.A.

participând toți asociații întrunind 100 % din capitalul social, părăsirea ședinței înainte de terminarea ei de către reclamante neconstituind motiv de anulare a hotărârilor atacate, acestea nedovedind că menționatele hotărâri s-ar fi adoptat cu încălcarea vreunei norme stabilite de Legea nr. 31/1990 republicată, iar rațiunile de oportunități avute în vedere de asociații majoritari nu pot fi supuse controlului de legalități al instanței conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată. Prin decizia nr. 19 din 3 mai 2006 dată în ședința camerei de consiliu, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, admite în parte apelul declarat de apelantele reclamante împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamante, dispune anularea hotărârilor nr. 1, 3, 5 adoptate de A.G.A.

a SC P. SRL la 21 iunie 2005, respinge cererea privind anularea pct. 3 și 5 din procesul verbal întocmit la 21 iunie 2005 în ședința A.G.A. din 21 iunie 2005, cu 2.040.000 ROL cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei intimate SC P. SRL.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că adunarea generală a acționarilor din 21 iunie 2005 s-a ținut la a treia convocare când au fost prezenți toți asociații, că pe ordinea de zi a figurat alegerea unui administrator, problemă ce vizează modificarea actului constitutiv pentru care, în tăcerea actului constitutiv, era necesar conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990 votul tuturor asociaților, cvorum care nu s-a realizat în condițiile părăsirii ședinței de către apelantele reclamante, astfel că realegerea noului administrator cuprinsă în hotărârea nr. 3 este nelegală, nelegalitatea acesteia rezultând și din modul de interpretare a dispozițiilor art. 19 din actul constitutiv realizată prin decizia nr. 720/2001 a Curții de Apel Cluj care nu se aplică fiind o normă generală prin raportare la norma specială cuprinsă în art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Mai reține instanța de apel că hotărârile nr. 1 și 5 din aceeași dată se referă la probleme care nu au fost cuprinse în ordinea de zi menționată în convocator, modificarea respectivei ordine de zi nefiind supusă discuției acționarilor prezenți, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 ceea ce face ca hotărârile adoptate să fie lovite de nulitate. Împotriva deciziei menționate, pârâta SC P. SRL declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, ca netemeinică, nelegală și greșită și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, respingându-se astfel acțiunea introductivă.

În susținerea recursului său recurenta reproșează instanței de apel, în esență, nesocotirea prevederilor actului constitutiv și interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 arătând că adunarea generală a asociaților recurentei s-a desfășurat la 21 iunie 2005 la a treia convocare, la solicitarea intimatelor reclamante, așa cum s-a menționat atât în convocatorul ședinței cât și în procesul verbal de ședință, că societăților cu răspundere limitată nu li se aplică dispozițiile art. 117 din Legea 31/1990 republicată care se referă la adunările generale a societăților pe acțiuni cu excepția art. 132 alin. (2), astfel că hotărârile nr. 1, 3 și 5 în litigiu sunt legale, întrucât nu cad sub incidența art. 117 alin. (7) și (9) din Legea nr. 31/1990.

Mai susține recurenta că deciziile adoptate în ședința din 21 iunie 2005 a A.G.A. au fost luate cu votul majorității asociaților, respectiv cu 74 % din capitalul social, conform art. 17 ultima liniuță din statutul recurentei, precum și că, din cauza atitudinii intimatelor s-a ajuns ca procedura de vot să fie cea conformă cu art. 19 din statut raportată la art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, A.G.A. ținându-se la a treia convocare a adunării generale pentru a nu se bloca activitatea deliberativă a societății de către reclamante. Susține de asemenea recurenta că hotărârea nr. 3 nu vizează cum greșit reține instanța de apel, o modificare a actului constitutiv al societății, ci doar a confirmat pe posturi administratorii și directorii executivi conform art. 137 – art. 139 combinate cu art. 110 – art. 112 raportate la art. 194 din Legea nr. 31/1990 republicată și chiar la art. 192 din aceeași lege.

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta SC H. solicită respingerea recursului reluând, în esență, relatarea situației de fapt și argumentarea motivelor invocate de ea în apel. Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului se reține că recurenta este o societate comercială cu răspundere limitată și, în consecință, funcționarea acesteia este reglementată de norme speciale cuprinse în Legea nr. 31/1990, art. 191 – art. 203, aplicându-i-se în mod corespunzător și art. 75, 76, 77 alin. (1) și art. 79, precum și, cu anumite precizări și art. 132 alin. (2), așa cum se menționează în art. 196 și art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Față de aceste precizări se constată că instanța de apel în mod eronat a considerat ca aplicabile convocării, stabilirii și modificării ordinei de zi și desfășurării adunării generale a asociaților societății recurente, care este o societate cu răspundere limitată, dispozițiile art. 117 alin. (7) și (9) din Legea nr. 31/1990 care se referă strict la societățile comerciale pe acțiuni, instanța de control judiciar făcând, de altfel, constant, o regretabilă confuzie între asociați și acționari atunci când se pronunță asupra hotărârilor pe care le consideră lovite de nulitate ca fiind adoptate de adunarea generală a acționarilor convocată și funcționând cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și având o ordine de zi modificată cu încălcarea art. 117 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, deși, în speță, este în cauză adunarea generală a asociaților societății recurente, supusă dispozițiilor prevăzute de art. 191-195 din Legea nr. 31/1990.

Astfel fiind, se reține că hotărârile 1 și 5 adoptate de A.G.A. societății recurente din data de 21 iunie 2005 nu sunt lovite de nulitate cum eronat a stabilit instanța de apel făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (9) din Legea nr. 31/1990 republicată. Se reține, de asemenea, că adunarea generală a asociaților recurentei a fost legal constituită la a treia convocare. Potrivit art. 19 din statutul recurentei, „hotărârile se vor putea lua cu votul reprezentând întreg capitalul social la prima convocare, la a-2-a cu o reprezentare de ¾ din capitalul social”.

Este adevărat că în statutul menționat nu se face referire la o a treia convocare, dar art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 menționează că „dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinei de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți”, astfel că, formularea legii neexcluzând o a treia convocare, A.G.A. din 21 iunie 2005 a fost legal constituită. Și cu privire la acest aspect se constată că prin referirea la art. 111 și 113 din Legea nr. 31/1990 instanța de apel face din nou o greșită aplicare a legii, dispozițiile evocate vizând adunările generale ale acționarilor unei societăți pe acțiuni și nu adunarea generală a asociaților unei societăți cu răspundere limitată cum este situația de speță.

Cât privește hotărârea nr. 3 din 21 iunie 2005, prin coroborarea acesteia cu mențiunea formulată în procesul verbal al A.G.A. în cauză cu referire la punctul 3 din ordinea de zi se constată că asociații recurentei au avut în vedere numai confirmarea conducerii legale alese a societății și nu însăși alegerea acelei conduceri, confirmare care se putea realiza, în absența unor mențiuni exprese diferite în statut, cu votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, așa cum prevăd dispozițiile art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deci și cu 74 % din capitalul social cât au avut asociații recurentei prezenți și votanți în A.G.A. avută în vedere în cauză. În speță nu s-a procedat la alegerea unei noi conduceri a societății, respectiv a altor administratori, fapt care rezultă din examinarea certificatului nr. 8675 din 29 martie 2006 a O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Maramureș conform căruia M.V. este administrator din 17 decembrie 2001, de asemenea G.I., R.A. Față de acestea se reține că în mod eronat instanța de apel a stabilit că prin hotărârea nr. 3 din 21 iunie 2006 s-ar fi decis alegerea unui nou administrator ceea ce ar fi atras modificarea actului constitutiv ce nu se putea aproba decât cu unanimitatea asociaților deținând 100 % din capital, cvorum neîntrunit prin retragerea din ședință a reclamantelor intimate de față, situație care, nefiind reglementată în actul constitutiv, ar atrage aplicarea art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Astfel fiind, se constată că decizia recurată este rezultatul unei greșite aplicări a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, ca și a prevederilor din statutul societății recurente de către instanța de apel care a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică situație față de care, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., recursul declarat de recurenta pârâtă urmează a fi admis și, pe cale de consecință, constatându-se întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că apelul declarat de reclamante împotriva sentinței instanței de fond urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC P. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 19 din 3 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantele SC F. Ungaria și SC H. Ungaria împotriva sentinței civile nr. 1100 din 10 noiembrie 2005 a Tribunalului Maramureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2006.