ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 367/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 367/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 21 ianuarie 2005, reclamanta SC P. SRL Baia – Marea a chemat în
judecată pe pârâtele F. K.F.T. și H. K.F.T. UNGARIA solicitând ca în baza
sentinței ce se va pronunța să se dispună excluderea celor două asociate cu
toate consecințele legale ce decurg din aceasta.
În susținerea cererii
reclamanta a arătat că pârâta F. K.F.T. a devenit asociat la SC P. prin
fuziunea fostului asociat T. K.F.T. cu F. K.F.T. Prin această fuziune noul
asociat execută activitate concurență, astfel s-au încălcat dispozițiile art. 82
din Legea nr. 31/1990.
Ambele societăți sunt
reprezentate de M.L., care nu a respectat nici convenția de colaborare din 16
iunie 1995 care exclude activități concurente între asociați.
Prin sentința nr. 441 din 11
aprilie 2005, Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată, cât și cererea reconvențională a
pârâtelor cu același obiect.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că excluderea dintr-o societate a asociaților este
prevăzută în art. 217 din Legea nr. 31/1990 doar pentru cauzele limitativ
enumerate și nici una din părți nu a dovedit în sarcina celeilalte
desfășurarea, în concret, a unor activități care să ducă la excludere.
Astfel, reclamanta nici nu a
menționat domeniul de activitate concurent desfășurat de cele două pârâte, iar
între asociații reclamantei a existat o convenție încheiată în anul 1995 care
prevedeau obligațiile acestora de a nu încuraja desfășurarea unor activități
care corespund cu obiectul de activitate al firmei SC I. și SC P. SRL.
Nici în această convenție de
colaborare nu se specifică activitățile, în mod concret, iar convenția a fost
reziliată de comun acord în 28 ianuarie 2002.
Este adevărat că în actul
constitutiv al SC E. SRL și SC P.G. SA apar la obiectul de activitate aceleași
activități ca ale reclamantei, în principal fabricarea tuburilor din material
plastic și comerț cu ridicata cu tuburi plastice și metalice, dar acestea apar
printre alte activități, fără a se preciza obiectul principal de activitate și
fără să se dovedească desfășurarea acestor activități.
S-a mai arătat că între
părți există neînțelegeri legate de conducerea și administrarea firmei
reclamante care au condus la numeroase litigii, în schimb prin argumentele
folosite și actele depuse de pârâte nu se poate susține că asociatul G.I. ar fi
comis fraude și ar fi folosit creditele societății în interesul celor două
societăți în care este asociat, astfel încât atât acțiunea principală și
cererea reconvențională au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe
au promovat apel pârâtele apreciind nelegala respingere a cererii
reconvenționale, considerând că în mod greșit instanța nu a luat în considerare
probele care au făcut dovada că asociatul s-a folosit de calitatea de
administrator al societății și a formulat acțiunea de excludere în numele
acesteia împotriva pârâtelor, când în realitate trebuia admisă cererea
reconvențională și exclus asociatul conform art. 217 alin. (1) pct. d din Legea
nr. 31/1990, întrucât după anul 1993 când a fost înființată SC P. SRL asociatul
acesteia a înființat altă societate cu același obiect de activitate, având interese
și în alte 4 societăți.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială
de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 303 din 21 noiembrie
2005, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 222 alin. (1) lit. d)
din Legea nr. 31/1990 republicată, fost art. 217 alin. (1) lit. d), poate fi
exclus din societatea cu răspundere limitată, asociatul administrator care
comite frauda în dauna societății sau se servește de semnătura socială ori de
capitalul social în folosul lui sau al altora.
Rezultă din conținutul
textului legal citat, că doar în condițiile în care asociatul administrator
desfășoară activități care se încadrează în categoria celor care prejudiciază
societatea ori se servește de semnătura socială ori de capitalul social al
societății respective pentru sine ori pentru altul, poate fi exclus.
Cum potrivit art. 1169 C.
civ., cel ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească,
instanța de apel a considerat legală soluția criticată.
Cu petiția înregistrată, la
data de 27 decembrie 2005, pârâtele-reclamante au declarat recurs împotriva
soluției instanței de apel, criticile făcând referire la aspecte de
netemeinicie fără să indice vreun temei legal.
Astfel, se susține că din
probele dosarului, inclusiv expertiza extrajudiciară s-a făcut dovada că
asociatul G.I. și-a atribuit singur, în repetate rânduri calitatea de
administrator, director adjunct, director executiv și s-a semnat în această
calitate, în numele societății.
Se mai susține că pe
parcursul anilor, acesta a prejudiciat grav societatea, prin blocarea plății
dividendelor, înființarea cu membrii familiei a unor societăți cu același
obiect de activitate folosirea spațiilor pentru aceste societăți.
La data de 17 septembrie
2006, intimata SC P. SRL a depus o cerere prin care solicită să se ia act de
renunțarea la judecată a recursului depunând spre dovadă o cerere semnată de
reprezentantul societăților M.S.
Ulterior, la data de 12
octombrie, societățile recurente arată că SC F. K.F.T. și-a încetat activitatea
pe teritoriul României, părțile sociale care le avea în SC P. SRL fiind absorbite
prin fuziune de SC H. K.F.T. în condițiile art. 250 din Legea nr. 31/1990.
Întrucât părțile nu au făcut
dovada în condițiile art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată, și nici
îndeplinirea condițiilor art. 250 din Legea nr. 31/1990 s-a trecut la judecarea
recursului care s-a apreciat ca nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc.
civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive
de nelegalitate.
Din economia textului
precitat rezultă că recursul prin modificările intervenite este o cale
extraordinară de atac care poate examina o hotărâre numai asupra legalității
acesteia.
Criticile formulate, fac
referire la modul de interpretare a probelor administrate fără să indice ce
norme legale au fost încălcate, aspectele de netemeinicie fiind atributul
exclusiv al instanței de apel dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de
atac.
Față de cele arătate, având
în vedere că instanța de apel a reținut că în speță nu sunt întrunite
condițiile prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, iar
în recurs nu s-a demonstrat interpretarea greșită sau încălcarea acestei norme
legale, în considerarea art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâtele SC F. K.F.T. UNGARIA și SC H. K.F.T. UNGARIA împotriva deciziei nr.
303 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 25 ianuarie 2007.