ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 460 din 29 martie 2006 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantelor F.A. și B.M. pentru constatarea nulității absolute a H.A.G. a membrilor cooperatori din 11 aprilie 2005, 25 mai 2005 și 15 iunie 2005, din S.C.C.C.R.S. În esență, instanța de fond a reținut că respectivele hotărâri au fost luate cu respectarea art. 31 și 37 din S.C.C.C., adoptat prin Legea nr. 104/1996, și nu în temeiul dispozițiilor Legii nr. 1/2005, lege care deși reglementează anumite termene în care trebuia reorganizată cooperativa și adoptat noul statut, încă nu fusese pusă în practică de pârâtă, discutându-se acest fapt abia la 11 aprilie 2005 când adunarea generală a adoptat bilanțul contabil pe 2004 și a dezbătut cererile de înscriere a noilor membrii cooperatori în temeiul Legii nr. 1/2005.

Chiar și în măsura în care s-ar aprecia că Legea nr. 1/2005 trebuia aplicată și acestor adunări generale, respectiv convocarea ei conform art. 117 și posibilitatea atacării hotărârii adunării generale conform art. 44 alin. (3), instanța a reținut că nu sunt întrunite cerințele exercitării căii de atac, respectiv ca reclamantele să fi votat împotrivă sau ca hotărârea să fi fost înregistrată în registrul comerțului. De asemenea, instanța a reținut că cele invocate de reclamante nu constituie motive de nulitate absolută așa încât acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 123 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a reținut că adunarea generală a cooperatorilor din 11 aprilie 2005 s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor art. 31 și 37 din S.C.C.C. adoptat prin Legea nr. 109/1996, această adunare, ca și celelalte două, fiind convocată de însăși reclamanta F.A. care deținea funcția de președinte al cooperativei. Chiar dacă vechea reglementare nu prevedea posibilitatea atacării hotărârilor adunării generale a cooperatorilor, instanța de apel a reținut că exercitarea acestui drept este consacrat constituțional și nu putea fi îngrădită, câtă vreme se sprijinea pe un interes legitim, așa încât demersul judiciar al reclamantelor a fost considerat ca admisibil.

Hotărârea adoptată la 11 aprilie 2005 de către cooperatori s-a apreciat că este legală deoarece însăși reclamanta F.A., ce a prezidat-o a reținut în procesul verbal că ea este statutară fiind prezenți 15 membrii din cei 28 cât are cooperativa, numărul de 28, contestat inițial, fiind ulterior confirmat de reclamantă. Împrejurarea că în timpul ședinței, atunci când se prezenta Legea nr. 1/2005, cinci dintre cei prezenți au părăsit sala a fost interpretată drept o conduită abuzivă în exercitarea drepturilor de către cooperatori, nefiind în măsură să influențeze cvorumul de prezență întrunit legal mai înainte de a supune spre aprobare punctele înscrise pe ordinea de zi.

Cât privește termenul de exercitare a căii de atac față de hotărârea adoptată, în absența unei reglementări speciale în Legea nr. 109/1996 sub imperiul căreia s-a desfășurat adunarea, actele constitutive ale societății cooperative în temeiul Legii nr. 1/2005 nefiind încă adoptate la 11 aprilie 2005, dar cooperatorii fiind încă în termenul de a le adopta, termen de 9 luni ce expira la 3 decembrie 2005, a fost apreciat de instanța de apel ca fiind unul rezonabil, rezonabilitatea fiind definită de necesitatea asigurării stabilității raporturilor juridice. În consecință, s-a reținut că cererea reclamantelor formulată în justiție a fost făcută într-un termen rezonabil și ea a respectat cerințele de fond și formă.

În ceea ce privește fondul cererii, instanța de apel a apreciat că hotărârea din 11 aprilie 2005 a întrunit cvorumul statutar, iar faptul că adunarea generală a fost convocată mai înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 117 alin. (5) din Legea nr. 1/2005 nu este de natură să afecteze validitatea deliberărilor întrucât ordinea de zi fixată pentru respectiva adunare generală nu viza modificarea actelor constitutive ci doar discuții de principiu cu privire la strategia ce urma a se adopta pentru implementarea Legii nr. 1/2005. Cât privește anularea celorlalte două hotărâri din 25 mai 2005 și 15 iunie 2005 instanța a apreciat că în raport de data de 8 iulie 2005 când ultima a fost menționată în registrul comerțului și data de 7 noiembrie 2005, când s-a promovat acțiunea, cererea reclamantelor este tardiv formulată, fiind depășit termenul de 15 zile prevăzut în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Cum nu s-au probat motive de ordine publică pentru încălcarea cărora să se poată aplica sancțiunea nulității absolute a hotărârilor din 25 mai 2005 și 15 iunie 2005, instanța de apel a menținut în totalitate sentința de fond. Nemulțumită de această decizie reclamanta B.M. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel pe aspectul aprecierii îndeplinirii cvorumului statutar și legal în raport de numărul de 28 de cooperatori, când, în realitate, cooperativa are 709 membrii, așa cum a rezultat și din tabelul depus în apel și din bilanțul contabil aferent anului 2005. În această situație greșit instanța a reținut că s-au respectat dispozițiile art. 31 din statut.

La 15 iunie 2005 s-au înscris în cooperativă noi membrii care în prezent o susțin pe noua președintă R.D., iar ea a și fost exclusă din cooperativă (M. Of. nr. 57/1.08.2006). Recursul declarat și semnat de avocat P.M. a fost însușit de reclamantă conform declarației autentificată sub nr. 1412 din 18 aprilie 2007 de B.N.P. B.S. din Sighetu Marmației. Prin întâmpinarea depusă la 15 februarie 2007 intimata pârâtă S.C.C.C.R.S. a solicitat respingerea recursului invederând că, la fond, la 22 martie 2005, reclamantele au renunțat la susținerea că persoanele cuprinse în tabelele depuse de ele ar avea calitatea de membrii cooperatori. La dosarul cauzei recurenta a depus noi acte (copia carnetului său de muncă, decizia de concediere, copia M Of.

nr. 57 din 10 august 2006, copiile unor articole de presă) care însă nu au legătură cu obiectul dedus judecății, ele purtând dată ulterioară și vizând situația cooperativei pârâte sau cea a recurentei și a raporturilor sale de muncă. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Așa cum a reținut instanța de apel, cât și cea de fond, iar recurenta nu a contestat, adunarea generală a cooperatorilor din 11 aprilie 2005 s-a desfășurat sub imperiul S.C.C.C. adoptat prin Legea nr. 109/2006. Potrivit art. 31 din acest statut, pentru valabilitatea hotărârilor adunării generale ordinare sau extraordinare era necesară prezența majoritară a cooperatorilor membrii cu drept de vot, sau a delegaților acestora, hotărârile putând fi luate valabil cu votul majorității celor prezenți.

În speță înseși reclamantele au menționat în acțiunea lor că din totalul de 28 de membrii cooperatori, la 11 aprilie 2005 au fost prezenți 15 membrii, dar pe parcurs 5 dintre ei au părăsit sala. Instanța de apel a analizat amplu și temeinic întrunirea cvorumului deliberativ, reținând, așa cum rezulta din însuși procesul verbal al adunării prezidate și convocate de reclamanta F.A., la acea dată președinta cooperativei, că numărul membrilor cooperatori era de 28 și nicidecum de 709 cum susține în recursul său recurenta. Înseși reclamantele, prezente la judecata în fond a cauzei la tribunal, la 22 martie 2006, prin avocatul lor au precizat că renunță la susținerea cum că numărul membrilor cooperatori era de 709 la data luării hotărârii, păstrând numărul de 28 de membrii.

În atare situație critica recurentei reclamante pe acest aspect este nefondată, instanța de apel apreciind și aplicând corect dispozițiile art. 31 din Statut, în raport de numărul de 28 membrii cooperatori, existenți la 11 aprilie 2005. Faptul că ulterior apare un număr mai mare de membrii este justificat de împrejurarea că la 11 aprilie 2005 s-au discutat cererile de primire a încă 53 membrii iar la 15 iunie 2005 însăși recurenta arată că au fost primiți noi cooperatori. Cum critica recurentei a vizat doar aspecte legate de cvorum, curtea apreciază că decizia din apel, pe aspectul criticat, este temeinică și legală motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.236 lei, către intimata pârâtă S.C.C.C.R.S., cheltuieli dovedite cu actele depuse la dosar recurs, reprezentând costul deplasărilor reprezentantului intimatei la termenele de judecată din 15 februarie 2007, 17 mai 2007, 11 octombrie 2007 și 17 ianuarie 2008 (transport, cazare, diurnă).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 123 din 13 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 2.236 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.