ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 460

din 29 martie 2006 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantelor

F.A. și B.M. pentru constatarea nulității absolute a H.A.G. a membrilor

cooperatori din 11 aprilie 2005, 25 mai 2005 și 15 iunie 2005, din S.C.C.C.R.S.

În esență, instanța de fond

a reținut că respectivele hotărâri au fost luate cu respectarea art. 31 și 37

din S.C.C.C., adoptat prin Legea nr. 104/1996, și nu în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 1/2005, lege care deși reglementează anumite termene în care trebuia

reorganizată cooperativa și adoptat noul statut, încă nu fusese pusă în

practică de pârâtă, discutându-se acest fapt abia la 11 aprilie 2005 când

adunarea generală a adoptat bilanțul contabil pe 2004 și a dezbătut cererile de

înscriere a noilor membrii cooperatori în temeiul Legii nr. 1/2005.

Chiar și în măsura în care

s-ar aprecia că Legea nr. 1/2005 trebuia aplicată și acestor adunări generale,

respectiv convocarea ei conform art. 117 și posibilitatea atacării hotărârii

adunării generale conform art. 44 alin. (3), instanța a reținut că nu sunt

întrunite cerințele exercitării căii de atac, respectiv ca reclamantele să fi

votat împotrivă sau ca hotărârea să fi fost înregistrată în registrul

comerțului.

De asemenea, instanța a

reținut că cele invocate de reclamante nu constituie motive de nulitate

absolută așa încât acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Apelul declarat de

reclamante împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

civilă nr. 123 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a reținut

că adunarea generală a cooperatorilor din 11 aprilie 2005 s-a desfășurat cu

respectarea dispozițiilor art. 31 și 37 din S.C.C.C. adoptat prin Legea nr. 109/1996,

această adunare, ca și celelalte două, fiind convocată de însăși reclamanta F.A.

care deținea funcția de președinte al cooperativei.

Chiar dacă vechea

reglementare nu prevedea posibilitatea atacării hotărârilor adunării generale a

cooperatorilor, instanța de apel a reținut că exercitarea acestui drept este

consacrat constituțional și nu putea fi îngrădită, câtă vreme se sprijinea pe

un interes legitim, așa încât demersul judiciar al reclamantelor a fost

considerat ca admisibil.

Hotărârea adoptată la 11

aprilie 2005 de către cooperatori s-a apreciat că este legală deoarece însăși

reclamanta F.A., ce a prezidat-o a reținut în procesul verbal că ea este

statutară fiind prezenți 15 membrii din cei 28 cât are cooperativa, numărul de

28, contestat inițial, fiind ulterior confirmat de reclamantă.

Împrejurarea că în timpul

ședinței, atunci când se prezenta Legea nr. 1/2005, cinci dintre cei prezenți

au părăsit sala a fost interpretată drept o conduită abuzivă în exercitarea

drepturilor de către cooperatori, nefiind în măsură să influențeze cvorumul de

prezență întrunit legal mai înainte de a supune spre aprobare punctele înscrise

pe ordinea de zi.

Cât privește termenul de

exercitare a căii de atac față de hotărârea adoptată, în absența unei

reglementări speciale în Legea nr. 109/1996 sub imperiul căreia s-a desfășurat

adunarea, actele constitutive ale societății cooperative în temeiul Legii nr. 1/2005

nefiind încă adoptate la 11 aprilie 2005, dar cooperatorii fiind încă în

termenul de a le adopta, termen de 9 luni ce expira la 3 decembrie 2005, a fost

apreciat de instanța de apel ca fiind unul rezonabil, rezonabilitatea fiind

definită de necesitatea asigurării stabilității raporturilor juridice.

În consecință, s-a reținut

că cererea reclamantelor formulată în justiție a fost făcută într-un termen

rezonabil și ea a respectat cerințele de fond și formă.

În ceea ce privește fondul

cererii, instanța de apel a apreciat că hotărârea din 11 aprilie 2005 a întrunit

cvorumul statutar, iar faptul că adunarea generală a fost convocată mai înainte

de împlinirea termenului prevăzut de art. 117 alin. (5) din Legea nr. 1/2005 nu

este de natură să afecteze validitatea deliberărilor întrucât ordinea de zi

fixată pentru respectiva adunare generală nu viza modificarea actelor

constitutive ci doar discuții de principiu cu privire la strategia ce urma a se

adopta pentru implementarea Legii nr. 1/2005.

Cât privește anularea

celorlalte două hotărâri din 25 mai 2005 și 15 iunie 2005 instanța a apreciat

că în raport de data de 8 iulie 2005 când ultima a fost menționată în registrul

comerțului și data de 7 noiembrie 2005, când s-a promovat acțiunea, cererea

reclamantelor este tardiv formulată, fiind depășit termenul de 15 zile prevăzut

în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Cum nu s-au probat motive de

ordine publică pentru încălcarea cărora să se poată aplica sancțiunea nulității

absolute a hotărârilor din 25 mai 2005 și 15 iunie 2005, instanța de apel a

menținut în totalitate sentința de fond.

Nemulțumită de această

decizie reclamanta B.M. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică

decizia din apel pe aspectul aprecierii îndeplinirii cvorumului statutar și

legal în raport de numărul de 28 de cooperatori, când, în realitate,

cooperativa are 709 membrii, așa cum a rezultat și din tabelul depus în apel și

din bilanțul contabil aferent anului 2005.

În această situație greșit

instanța a reținut că s-au respectat dispozițiile art. 31 din statut.

La 15 iunie 2005 s-au

înscris în cooperativă noi membrii care în prezent o susțin pe noua președintă

R.D., iar ea a și fost exclusă din cooperativă (M. Of. nr. 57/1.08.2006).

Recursul declarat și semnat

de avocat P.M. a fost însușit de reclamantă conform declarației autentificată

sub nr. 1412 din 18 aprilie 2007 de B.N.P. B.S. din Sighetu Marmației.

Prin întâmpinarea depusă la

15 februarie 2007 intimata pârâtă S.C.C.C.R.S. a solicitat respingerea

recursului invederând că, la fond, la 22 martie 2005, reclamantele au renunțat

la susținerea că persoanele cuprinse în tabelele depuse de ele ar avea

calitatea de membrii cooperatori.

La dosarul cauzei recurenta

a depus noi acte (copia carnetului său de muncă, decizia de concediere, copia M

Of. nr. 57 din 10 august 2006, copiile unor articole de presă) care însă nu au

legătură cu obiectul dedus judecății, ele purtând dată ulterioară și vizând

situația cooperativei pârâte sau cea a recurentei și a raporturilor sale de

muncă.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Așa cum a reținut instanța

de apel, cât și cea de fond, iar recurenta nu a contestat, adunarea generală a

cooperatorilor din 11 aprilie 2005 s-a desfășurat sub imperiul S.C.C.C. adoptat

prin Legea nr. 109/2006.

Potrivit art. 31 din acest

statut, pentru valabilitatea hotărârilor adunării generale ordinare sau

extraordinare era necesară prezența majoritară a cooperatorilor membrii cu

drept de vot, sau a delegaților acestora, hotărârile putând fi luate valabil cu

votul majorității celor prezenți.

În speță înseși reclamantele

au menționat în acțiunea lor că din totalul de 28 de membrii cooperatori, la 11

aprilie 2005 au fost prezenți 15 membrii, dar pe parcurs 5 dintre ei au părăsit

sala.

Instanța de apel a analizat

amplu și temeinic întrunirea cvorumului deliberativ, reținând, așa cum rezulta

din însuși procesul verbal al adunării prezidate și convocate de reclamanta F.A.,

la acea dată președinta cooperativei, că numărul membrilor cooperatori era de

28 și nicidecum de 709 cum susține în recursul său recurenta.

Înseși reclamantele,

prezente la judecata în fond a cauzei la tribunal, la 22 martie 2006, prin

avocatul lor au precizat că renunță la susținerea cum că numărul membrilor

cooperatori era de 709 la data luării hotărârii, păstrând numărul de 28 de

membrii.

În atare situație critica

recurentei reclamante pe acest aspect este nefondată, instanța de apel

apreciind și aplicând corect dispozițiile art. 31 din Statut, în raport de

numărul de 28 membrii cooperatori, existenți la 11 aprilie 2005.

Faptul că ulterior apare un

număr mai mare de membrii este justificat de împrejurarea că la 11 aprilie 2005

s-au discutat cererile de primire a încă 53 membrii iar la 15 iunie 2005 însăși

recurenta arată că au fost primiți noi cooperatori.

Cum critica recurentei a

vizat doar aspecte legate de cvorum, curtea apreciază că decizia din apel, pe

aspectul criticat, este temeinică și legală motiv pentru care va respinge

recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 2.236 lei, către intimata pârâtă S.C.C.C.R.S., cheltuieli dovedite cu actele

depuse la dosar recurs, reprezentând costul deplasărilor reprezentantului

intimatei la termenele de judecată din 15 februarie 2007, 17 mai 2007, 11

octombrie 2007 și 17 ianuarie 2008 (transport, cazare, diurnă).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 123 din 13 septembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Obligă recurenta la 2.236

lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2008.