ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 923/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 923/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta
S.C. "Q.N.I." S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul
Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) - Oficiul de
Plăți și Contractare PHARE solicitând anularea Deciziei din 10 noiembrie 2008
și a Procesului-verbal de constatare din 24 iulie 2008 emise de pârât și
exonerarea de la plata sumei de 4.391.122 euro, la restituirea căreia a fost
obligată prin acest proces-verbal.
În motivarea acțiunii
s-a arătat că între reclamantă și pârâtul Oficiul de Plăți și Contractare PHARE
a fost încheiat contractul nr. EA/12262/D/SUP/RO din 30 noiembrie 2006 având ca
obiect "Furnizarea de echipamente care să permită noii Agenții de Plăți să
implementeze secțiunea garanție a fondului FEOGA".
Prețul contractului a
fost de 4.391.122 euro, perioada de execuție fiind de 2 luni și 3 săptămâni,
finalizându-se executarea contractului prin livrarea, instalarea, darea în
exploatare și asigurarea instrucțiunilor de utilizare a documentației tehnice a
produselor solicitate de autoritatea contractantă.
Curtea de Conturi a
întocmit un raport de audit în care se menționează că procedura de licitație în
urma căreia a fost încheiat contractul, a fost afectată de conflicte de
interese, așa cum sunt definite la art. 2.4.15. Capitolul "Clauze
etice" din Prag întrucât între firma câștigătoare (reclamanta) care a
participat în nume propriu la licitație și un alt ofertant S.C. A.I. S.A., declarat
neeligibil conform raportului de evaluare, a intervenit pe parcursul procesului
de licitație și implementare a contractului, o înțelegere privind livrarea
bunurilor ce fac obiectul finanțării.
A mai arătat
reclamanta că toate contractele de furnizare au fost aduse la cunoștința
pârâtului înainte de a începe executarea acestora, pârâtul fiind de acord cu
aceste contracte, astfel cum rezultă din Adresa din 28 decembrie 2006,
transmisă Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, în
care S.C. A.I. S.A. este menționată ca furnizor.
De asemenea, mai
precizează reclamanta că toate contractele de furnizare au fost încheiate după
același model și dintr-o eroare materială în contractul încheiat cu S.C. A.I.
S.A. apare ca dată a încheierii - 15 decembrie 2006, în realitate fiind
încheiat la 27 decembrie 2006, ca urmare a recomandării făcute de reprezentanța
F. Siemens Computer România, ca produsele să fie achiziționate de la S.C. A.I.
S.A., recomandare cuprinsă în adresa emisă la data de 22 decembrie 2006.
Prin Sentința nr.
1477 din 6 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamanta S.C. "Q.N.I." S.R.L.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a reținut următoarele:
Procesul-verbal de
constatare și decizia prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva
acestuia sunt acte administrative legale față de nerespectarea de către
reclamantă a dispozițiilor art. 6 din Condițiile Generale privind
subcontractarea.
Chiar dacă din
înscrisurile depuse reiese că data încheierii contractului cu S.C. A.I. S.A.
este 27 decembrie 2006 și nu 15 decembrie 2006, înștiințarea autorității
contractante cu privire la existența acestui contract a avut loc la data de 28
decembrie 2006, ulterior încheierii acestuia cu nerespectarea obligației de a
obține autorizația scrisă a pârâtului.
A mai constatat
Curtea că suma a cărei recuperare s-a dispus prin procesul-verbal contestat
reprezintă o cheltuială neeligibilă în sensul acestor dispoziții legale, fiind
utilizată cu nerespectarea prevederilor din Condițiile Generale și Clauzele
etice avute în vedere la încheierea contractului cu pârâtul la data de 30
noiembrie 2006.
Împotriva Sentinței
civile nr. 1477 din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal
reclamanta S.C "Q.N.I." S.R.L. prin care s-a solicitat, în principal,
admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința modificării în totalitate a
hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa
cum a fost formulată, a anulării Deciziei nr. 52 din 10 noiembrie 2008 prin
care Oficiul de Plăți și Contractare Phare a respins contestația reclamantei
din 18 septembrie 2008, a anulării procesului-verbal de constatare din data de
24 iulie 2008 încheiat de Oficiul de Plăți și Contractare Phare, a exonerării
recurentei reclamante de plata sumei de 4.391.122 euro și a obligării pârâtei
la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat recurenta
că sunt incidente în cauză motivele de modificare a hotărârii atacate prevăzute
de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura pricinii și, pe de altă parte, hotărârea
recurată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii. Instanța de fond, s-a precizat, nu a ținut cont de
niciunul din argumentele invocate de reclamantă și nici de materialul probator
aflat la dosarul cauzei, și a pronunțat astfel o hotărâre total lipsită de
conținut, netemeinică și nelegală, omițând în mod nejustificat să răspundă la
multe din aspectele prezentate în fața completului de judecată, încălcând
astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că
la momentul efectuării controlului în urma căruia a fost obligată la
restituirea sumei de 4.391.122 euro întregul contract era executat, sistemul implementat
asigurând funcționarea la nivelul întregii țări, în câteva sute de locații a
Agenției de Intervenție și Plăți în Agricultură, utilizatorul și beneficiarul
acestui proiect. Din definiția neregulei, consacrată prin prevederile art. 2
lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor
comunitare utilizate necorespunzător, rezultă în mod imperativ că eventuala
abatere, pentru a fi sancționată, trebuie să fi produs un prejudiciu, dar
această condiție nu este întrunită în cauză.
Recurenta a relevat
că instanța de fond a reținut în mod eronat că procedura de licitație a fost
afectată de un conflict de interese, și că au fost încălcate astfel prevederile
art. 6 din Condițiile generale, precum și art. 42.2 și art. 42.4 din Clauzele etice,
întrucât reclamanta nu a încălcat nicio clauză contractuală sau etică, iar
toate acțiunile întreprinse au avut acceptul scris al intimatei-pârâte care în
acele momente ar fi putut, dacă considera că este cazul, să nu confirme
subcontractorii, pentru ca aceștia să obțină scutirea de la plata taxei pe
valoarea adăugată. Astfel, la data de 28 decembrie 2006 prin Adresa din 27
decembrie 2006, pârâta a luat la cunoștință de numele celor patru
subcontractori, printre care se afla și S.C. A.I. S.A. Ploiești, și la aceeași
dată intimata transmite către Direcția Generală a Finanțelor Publice București
denumirea tuturor părților semnatare ale contractului EA/122622/D/SUP/RO,
printre care se numără și S.C. A.I. S.A. Ploiești, prin Adresa nr. X, adresă
care reprezintă în opinia recurentei "nodul gordian" al cauzei deduse
judecății. Această adresă demonstrează că intimata a fost de acord cu
încheierea contractelor cu subantreprenorii, întrucât pârâta era singura
entitate în măsură să comunice Direcției Generale a Finanțelor Publice
București identitatea subcontractorilor, pentru că numai în urma confirmării de
către Oficiul de Plăți și Contractare Phare se emitea de către D.G.F.P.
București certificatul de scutire de taxa pe valoarea adăugată. Or, în aceste
condiții, instanța de fond ar fi trebuit să constate că așa zisa neregulă a
fost acoperită prin confirmarea de către intimată și să țină cont de
împrejurările de fapt de la acel moment care au condus la o desfășurare faptică
a evenimentelor puțin diferită față de desfășurarea scriptică a acelorași
evenimente. Oficiul de Plăți și Contractare Phare a cunoscut și acceptat în
prealabil încheierea contractului cu S.C. A.I. S.A. Ploiești, astfel că nu a
fost comisă nicio încălcare a clauzelor etice și deci nu se poate vorbi despre
vreo neregulă. În ceea ce privește chestiunea existenței unui conflict de
interese, ca urmare a faptului că între recurentă și un alt ofertant (S.C. A.)
declarat neeligibil a intervenit pe parcursul procesului de licitație și
implementare a contractului o înțelegere privind livrarea bunurilor ce fac
obiect al finanțării, s-a apreciat ca instanța de fond a stabilit în mod
întemeiat că nu există un asemenea conflict, în condițiile în care contractul
în discuție a fost încheiat la data de 27 decembrie 2007, deci după terminarea
licitației și după data înștiințării de către Oficiul de Plăți și Contractare
Phare a ofertanților necâștigători despre rezultatul licitației.
Recurenta a mai
subliniat, prin motivele de recurs, că este lipsită de temei concluzia primei
instanțe potrivit căreia nu prezintă relevanță faptul că intimata pârâtă nu a
făcut aplicarea dispozițiilor art. 6.7 din Condițiile Generale, ce permiteau
rezilierea contractului, dacă ar fi considerat că nu a fost obținută în mod
legal autorizarea sa cu privire la contractele de furnizare încheiate.
Raporturile juridice dintre părți au fost guvernate inclusiv de prevederile
Condițiilor Generale, or potrivit dispozițiilor contractuale amintite în cazul
în care subcontractarea s-ar fi făcut fără aprobarea Oficiului de Plăți și
Contractare Phare aceasta avea dreptul de a rezilia contractul. Dacă s-ar
admite interpretarea instanței potrivit căreia neexercitarea acestui drept nu
înlătură posibilitatea autorității contractante de a cere restituirea prețului,
ar însemna ca instanța validează un abuz de drept. Cu alte cuvinte, deși pârâta
ar fi știut de la început că subcontractarea nu este validă, nu a reziliat
contractul ci a permis derularea acestuia invocând acest presupus viciu numai
după executarea integrală a contractului, astfel încât la acest moment Agenția
de Plăți și Intervenție în Agricultură beneficiază de produsele și serviciile
furnizate de către societatea reclamantă iar S.C. "Q.N.I." S.R.L. are
obligația restituirii integrale a prețului primit.
Cu toate că instanța
de fond reține faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a notifica
autoritatea contractantă cu privire la societățile furnizoare, aceasta
menționează însă în mod greșit că această înștiințare este făcută cu Adresa din
28 decembrie 2006. în realitate, arată recurenta, Adresa din 28 decembrie 2006
a fost emisă chiar de către Oficiul de Plăți și Contractare Phare și reprezintă
adresa de definire a părților contractante, adică un înscris prin care
autoritatea contractantă și-a exprimat acordul cu privire la încheierea de
către societatea reclamantă a contractelor de furnizare inclusiv cu S.C. A. A
apreciat recurenta, în consecință, că în derularea contractului încheiat cu
autoritatea contractantă au fost respectate condițiile de subcontractare
reglementate de art. 6 din Condițiile Generale aplicabile contractului, mai
ales că dispozițiile contractuale amintite nu stabilesc anumite condiții de
formă pentru corespondența purtată între autoritatea contractantă și contractor
cu privire la subcontracte.
Pentru a fi valabilă
subcontractarea trebuie respectate mai multe cerințe: acordul de subcontractare
să fie încheiat în scris; elementele subcontractului și identitatea
subcontractorului să fie aduse la cunoștința autorității contractante;
subcontractarea poate produce efecte numai cu aprobarea scrisă prealabilă a
autorității contractante; dacă autoritatea contractantă refuză autorizarea
subcontractării, aceasta are obligația de a informa contractorul în termen de
30 de zile. Având în vedere aceste cerințe, precum și faptul că
subcontractanții au obligația de a prezenta o declarație pe propria răspundere
conform căreia până la data informării Oficiului de Plăți și Contractare Phare
nu s-au efectuat operațiuni în cadrul proiectului, rezultă că cerința
autorizării prealabile din partea intimatei trebuie interpretată în sensul că
executarea contractului de subcontractare nu poate începe înainte de exprimarea
acordului scris al O.P.C.P., iar nu în sensul că nu poate fi semnat contractul
mai înainte de primirea acordului. Așa cum prevede în mod expres art. 6 alin.
(2) din Condițiile Generale, autoritatea contractantă va autoriza sau nu
subcontractarea numai după analizarea contractului, ceea ce presupune evident
ca acesta să fie semnat anterior informării Oficiului de Plăți și Contractare
Phare. Condițiile Generale nu stabilesc o anumită formă a acordului scris pe
care și-l exprimă intimata la subcontractare, fiind atunci evident faptul că
prin Adresa din 28 decembrie 2006 prin care sunt definite părțile semnatare ale
contractului a fost exprimat în scris acordul pârâtei cu privire la
subcontractarea către toate cele patru societăți, inclusiv către S.C. A.I. S.A.
Ploiești.
Prin urmare, a
precizat recurenta că este lipsită de temei concluzia primei instanței în
sensul că societatea reclamantă a încălcat dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2)
din Condițiile Generale prin încheierea contractului de furnizare cu A. înainte
de obținerea autorizării din partea intimatului, interpretarea recurentei fiind
susținută chiar și de prevederile art. 2.4.15 din Clauzele etice.
În considerentele
hotărârii recurate sunt invocate și dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 63/1999
pentru a justifica legalitatea actelor administrative și a motiva necesitatea
recuperării prețului plătit de către autoritatea contractantă, însă s-a arătat
de către recurentă că prin actele administrative atacate nu s-a demonstrat că
sumele plătite de autoritatea contractantă nu au fost utilizate conform
destinației stabilite în contractul de finanțare încheiat între România și
Comisia europeană, iar pe de altă parte certificatele de acceptanță emise de
Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură atestă faptul că scopul stabilit
prin contractul de finanțare a fost atins.
Prin întâmpinare
intimatul Oficiul de Plăți și Contractare Phare a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că atât actele administrative
atacate cât hotărârea recurată sunt temeinice și legale. Instanța de fond, s-a
subliniat, a reținut corect că suma a cărei recuperare s-a dispus prin
procesul-verbal contestat reprezintă o cheltuială neeligibilă, iar declararea
ca neeligibilă (total sau parțial) a plăților aferente contractului duce la
obligativitatea recuperării acestor fonduri.
Analizând actele și
lucrările dosarului, se constată următoarele:
Între reclamanta S.C.
Q.N.I. S.R.L. și Unitatea Centrală de Finanțare și Contracte (UCFC) -
actualmente Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul Ministerului
Finanțelor Publice s-a încheiat, la data de 30 noiembrie 2006, contractul nr. X
februarie 02.02, Y februarie 02.06 și Z februarie 02.2009, în valoare totală de
4.391.122 euro, având ca obiect furnizarea de echipamente care să permită noii
Agenții de Plată să implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea
Garanție a fondului FEOGA România.
Cu Adresa din 27
decembrie 2006, înregistrată la Oficiul de Plăți și Contractare Phare din
cadrul Ministerului Finanțelor Publice sub nr. X/28 decembrie 2006, S.C. Q.N.I.
S.R.L. a adus unele precizări la Adresa anterioare din 22 decembrie 2006
(înregistrată la Oficiul de Plăți și Contractare Phare sub nr. Y/22 decembrie
2006) - prin care au fost desemnați ca subcontractori ai contractantului S.C.
C.I. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. T.S. S.R.L. și S.C. M.B.D. S.R.L. - și a
solicitat emiterea adresei de definire a părților contractante, în sensul că
furnizorul (contractorul) este S.C. Q.N.I. S.R.L. iar furnizorii interni ai
contractorului sunt S.C. C.I. S.R.L., S.C. T.S. S.R.L., S.C. M.B.D. S.R.L. și
S.C. A.I. S.R.L. Ploiești (în locul S.C. O. S.R.L.). Ulterior, cu Adresa din 28
decembrie 2006, trimisă Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului
București și în copie Oficiului de Plăți și Contractare Phare, S.C. Q.N.I.
S.R.L. a adus din nou la cunoștință rectificarea listei furnizorului
contractorului, cu precizarea faptului că S.C. O. S.R.L. nu mai figurează pe
această listă.
Prin Adresa din 28
decembrie 2006 a Oficiului de Plăți și Contractare Phare din cadrul
Ministerului Finanțelor Publice, transmisă Direcției Generale a Finanțelor
Publice a municipiului București, au fost definite părțile semnatare ale
Contractului X februarie 02.02, Y februarie 02.06 și Z februarie 02.2009, în
valoare totală de 4.391.122 euro, având ca obiect furnizarea de echipamente care
să permită noii Agenții de Plată să implementeze în mod corespunzător/eficient
secțiunea Garanție a fondului FEOGA România, beneficiar fiind Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Afaceri europene,
autoritate contractantă Oficiul de Plăți și Contractare PHARE și contractor
S.C. Q.N.I. S.R.L. Prin adresa în discuție au fost definite, în vederea
aplicării dispozițiilor art. 143 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și art. 5 alin. (2) lit. f) din Ordinul ministrului
finanțelor publice nr. 1880/2005 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea
scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri și prestările
de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile, și furnizorii
contractorului, o situație certă având-o din acest punct de vedere S.C. C.I.
S.R.L. (valoarea contract 617.253 euro), S.C. T.S. S.R.L. (valoare contract
356.431,39 euro) și S.C. M.B.D. S.R.L. (valoare contract 163.728,52 euro). Cât
privește cel de-al patrulea furnizor al contractorului, se constată existența
unei neconcordanțe în conținutul Adresei din 28 decembrie 2006 a Oficiului de
Plăți și Contractare Phare, în condițiile în care din înscrisul aflat în
dosarul instanței de recurs rezultă că acest furnizor este S.C. O. S.R.L.
(valoare contract 198.291 euro), iar în înscrisul aflat în dosar că furnizorul
este S.C. A.I. S.A. (valoare contract 715.365 euro).
Prin procesul-verbal
de constatare încheiat la data de 24 iulie 2008 de managerul public din cadrul
Oficiului de Plăți și Contractare PHARE s-a reținut, în legătură cu contractul
X februarie 02.02, Y februarie 02.06 și Z februarie 02.2009, încălcarea
prevederilor art. 2.4.15 "Clauze etice" din Ghidul practic precum și
a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din Condițiile generale aplicabile
contractului, și s-a constatat că reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L. are obligația
restituirii sumei totale de 4.391.122 euro. Contestația reclamantei a fost
respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 52 din 10 noiembrie 2008 a conducerii
pârâtului Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din Ministerul Finanțelor
Publice, stabilindu-se că recurenta reclamantă a încălcat cu bună știință
prevederile art. 6 din Condițiile generale ale contractului referitoare la
subcontractare și dispozițiile art. 42.2 și art. 42.4 "Clauze etice"
din PRAG, astfel că inacțiunea contractorului prin neobținerea acordului
prealabil scris al Autorității Contractante atât pe parcursul contractării cât
și al implementării acestuia reprezintă o neregulă în sensul dispozițiilor O.G.
nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare utilizate
necorespunzător, precum și cele de finanțare aferente.
Potrivit
dispozițiilor art. 6 alin. (1) - (3) din Anexa nr. I Condițiile generale la
contractul încheiat între S.C. Q.N.I. S.R.L. și Oficiul de Plăți și Contractare
PHARE:
"(1) Un
subcontract va fi valabil numai dacă este un acord în scris prin care
antreprenorul încredințează implementarea unei părți a contractului unui terț.
(2) Antreprenorul nu va
subcontracta fără autorizația prealabilă și în scris a Autorității
Contractante. Elementele contractului care vor fi subcontractate și identitatea
subantreprenorilor va fi notificată Autorității Contractante. Autoritatea
Contractantă va notifica antreprenorul cu privire la decizia sa în 30 de zile
de la primirea notificării, explicitând motivele sale dacă autorizarea este
refuzată.
(3) Subantreprenorii
trebuie să satisfacă criteriile de eligibilitate aplicabile pentru atribuirea
contractului".
Pe de altă parte, în
conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) și d) din O.G. nr. 79/2003 privind
controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de
cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, în forma în vigoare la data
încheierii actelor administrative contestate de reclamantă, "neregula
reprezintă orice abatere de le legalitate, regularitate și conformitate în
raport cu prevederile memorandumurilor de finanțare, memorandumurilor de
înțelegere, acordurilor de finanțare privind fondurile comunitare și
cofinanțările eferente, precum și cu prevederile contractelor încheiate în baza
acestor memorandumuri/acorduri, care printr-o cheltuială neeligibilă
prejudiciază bugetul general al Comunităților europene sau bugetele
administrate de acestea ori în numele lor și/sau bugetele din care provine
cofinanțarea aferentă" [lit. a)] iar "creanțele bugetare rezultate
din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităților europene
sau la bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau la
bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a
fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente".
De asemenea se
dispune, prin dispozițiile art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare
a O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare,
precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, că
prin "cheltuială neeligibilă", în sensul ordonanței mai sus
menționate, se înțelege "orice sumă plătită din bugetul general al
Comunităților europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau
din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau
utilizată cu nerespectarea prevederilor legale sau contractuale, indiferent de
natura sau destinația acesteia".
În mod corect prima
instanță, în raport de elementele de fapt ale cauzei și de dispozițiile legale
și contractuale mai sus descrise, a apreciat că reprezintă o neregulă
încheierea de către reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L., în calitate de contractant,
la data de 28 decembrie 2006, a unui subcontract cu furnizorul S.C. A.I.
S.R.L., în valoare de 715.365 euro, fără a exista autorizația prealabilă scrisă
a autorității contractante. Or, așa cum prevăd expres și clar dispozițiile art.
6 alin. (2) din Condițiile generale la contract (Anexa I), o asemenea
autorizație prealabilă și scrisă se poate da numai după ce contractorul
principal notifică autorității contractante elementele contractului care vor fi
subcontractate și identitatea subantreprenorului, iar încheierea efectivă a
subcontractului poate avea loc numai după emiterea autorizației din partea
autorității contractante. În speță însă, subcontractul a fost semnat la data de
27 decembrie 2006 de reprezentanții S.C. A.I. S.R.L. și la data de 28 decembrie
2006 de reprezentanții recurentei reclamante, iar existența acestuia a fost
adusă la cunoștința intimatei pârâte prin Adresa din 27 decembrie 2006 a
contractorului principal (înregistrată la Oficiul de Plăți și Contractare Phare
la data de 28 decembrie 2008), la care s-a anexat și copia contractului.
Împrejurarea că
Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, cu Adresa din 28 decembrie 2006
transmisă Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, a
definit părțile semnatare ale contractului X februarie 02.02, Y februarie 02.06
și Z februarie 02.2009, inclusiv pe furnizorul 1 S.C. A.I. S.R.L. Ploiești, nu
este relevantă în cauză, întrucât pe de o parte dispozițiile art. 6 alin. (2)
din Condițiile generale la contract exclud posibilitatea existenței unei
autorizări implicite (tacite) sau prezumate la subcontractare, și, pe de altă
parte, această adresă a avut un rol fiscal, acela de acordare a scutirii de
taxa pe valoarea adăugată, în condițiile art. 143 alin. (1) lit. i) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 5 alin. (2) lit. f) din Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 1880/2005 pentru aprobarea Normelor privind
aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri și
prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile.
Instanța de fond nu a
observat însă că neregula referitoare la contractul nr. X februarie 02.02, Y
februarie 02:06 și Z februarie 02.2009, constatată prin actul de control,
vizează în exclusivitate subcontractul încheiat de contractorul principal S.C.
Q.N.I. S.R.L. cu subcontractorul S.C. A.I. S.R.L. Ploiești, și adus la
îndeplinire (executat), având valoarea de 715.365 euro. Prin urmare, este
neeligibilă și trebuie în consecință recuperată, în calitate de creanță
bugetară, cheltuiala constând în suma plătită subcontractantului S.C. A.I.
S.R.L., întrucât numai aceasta a fost utilizată necorespunzător din fondurile
comunitare și din sumele de cofinanțare aferente, nu și celelalte sume stabilite
prin contract, în sumă totală de 367.575,7 euro, de care au beneficiat potrivit
prevederilor contractuale recurenta reclamantă precum și subcontractorii S.C.
C.I. S.R.L., S.C. T.S. S.R.L. și S.C. M.B.D. S.R.L. Rezultă, în aceste
condiții, că atât procesul-verbal de constatare încheiat la data de 24 iulie
2008 de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE cât și decizia de soluționare a
contestației din 10 noiembrie 2008 emisă de aceeași entitate sunt legale și
întemeiate numai sub aspectul constatării calității de creanță bugetară a sumei
de 715.365 euro, reprezentând valoarea subcontractată de reclamanta S.C. Q.N.I.
S.R.L. în favoarea S.C. A.I. S.R.L. Ploiești.
Având în vedere cele
arătate mai sus, se reține că sunt întemeiate, în parte, motivele de recurs
invocate în cauză, astfel că se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu
modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de
reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 1477 din 6 aprilie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației, a
anulării în parte a Deciziei nr. 52 din 10 noiembrie 2008 și a procesului-verbal
de control din 24 iulie încheiate de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din
cadrul fostului Minister al Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul
Finanțelor Publice), a exonerării recurentei reclamante de plata sumei de
367.575,7 euro și a menținerii actelor administrative atacate pentru suma de
715.365 euro.
În temeiul
prevederilor art. 274 și art. 276 C. proc. civ. pârâtul intimat Oficiul de
Plăți și Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice va fi
obligat la plata în favoarea recurentei reclamante S.C. Q.N.I. S.R.L. a sumei
de 45.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de
avocat, stabilită prin apreciere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de S.C. "Q.N.I." S.R.L. împotriva Sentinței nr. 1477 din 6
aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința
recurată în sensul că admite contestația formulată de reclamantă și anulează,
în parte, Decizia din 10 noiembrie 2008 și Procesul-verbal de constatare din 24
iulie 2008 încheiate de Oficiul de Plăți și Contractare din cadrul fostului
Minister al Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice).
Exonerează
recurenta-reclamantă de plata sumei de 3.675.757 euro. Menține actele
administrative atacate pentru suma de 715.365 euro.
Obligă pârâtul la
plata sumei de 45.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, prin apreciere,
conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în favoarea reclamantei-recurente.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.