ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2052/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1726 din 4 iunie 2007,

Tribunalul Maramureș, secția comercială, a admis acțiunea precizată formulată

de reclamanții A.M.R. și SC O. SRL în contradictor cu pârâții O.D.G. și N.V.

și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a actului adițional al

societății reclamante din 6 octombrie 2005 și a încheierii nr. 5348 din 14

octombrie 2005 a Judecătorului delegat la O.R.C. Maramureș cu dispunerea

restabilirii situației anterioare întocmirii lor. Prin aceeași hotărâre s-a

respins cererea reconvențională formulată de pârâtul N.V..

Instanța de fond a reținut

modificarea actului constitutiv cu încălcarea dispozițiilor art. 204 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, republicată, fără a exista o hotărâre a asociaților de

modificare, context în care a fost dată și încheierea judecătorului delegat nr.

5348 din 11 octombrie 2005.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

prin decizia nr. 218 din 21 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâții N.V.

și O.D.G. împotriva sentinței menționate pe care a schimbat-o în sensul că a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a constatat nulitatea actului

adițional din 6 octombrie 2005 respingând cererea vizând nulitatea absolută a

încheierii judecătorului delegat. A respins cererea reconvențională formulată

de pârâtul N.V. menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.

Instanța de control

judiciar, a reținut că nulitatea încheierii judecătorului delegat nu poate fi

verificată în cadrul procesului ce vizează nulitatea unui act adițional

întrucât pentru nulitatea unei hotărâri judecătorești legiuitorul a prevăzut o

procedură specială și care trebuie urmată.

Au fost respinse criticile

apelanților cu privire la adoptarea unei hotărâri A.G.A. în data de 6 octombrie

2005, în lipsa unor dovezi în acest sens, actul de cesiune încheiat la 1

ianuarie 2002, neputând fi considerat ca o adunare totalitară în sensul art. 121

din Legea nr. 31/1990, ca și criticile cu privire la validitatea actului

adițional din 6 octombrie 2005 față de faptul că acesta nu a fost semnat de

intimatul - reclamant.

Au fost respinse, de

asemenea, criticile cu privire la încuviințarea probelor care se administrează

dacă judecătorul apreciază că pot duce la dezlegarea pricinii și criticile cu

privire la calitatea de reclamantă a societății.

Critica cu privire la

cererea reconvențională a fost respinsă deoarece pentru admisibilitatea

acesteia legea impune existența unei legături între aceasta și cererea

principală iar în cauză nu rezultă că pretențiile din cererea reconvențională

izvorăsc din același raport juridic cu cele din cererea principală, în sensul art.

7205 C. proc. civ.

În contra deciziei

menționate au declarat recurs pârâții N.V. și O.D.G. pentru motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul - pârât N.V. în

dezvoltare critică decizia pentru:

- reținerea greșită a cauzei

de nulitate pentru convenția de cesiune deoarece intimatul - reclamant a

semnat-o la 10 februarie 2006, când s-a întocmit și un proces - verbal depus la

dosar;

- greșita aplicare a

prevederilor art. 7205 C. proc. civ., acțiunea și cererea reconvențională

derivă din același raport juridic și anume cesiunea capitalului social al SC O.

SRL cu consecința dobândirii calității de asociat și respectiv a pierderii ei,

actul adițional și contractul de cesiune având același obiect.

Recurentul - pârât O.D.G. evocă

criticile care urmează:

- nereținerea tardivității

cererii de chemare în judecată înregistrată la 3 august 2006 după expirarea

termenului de 15 zile stipulat la art. 196 din Legea nr. 31/1990, republicată;

- actul adițional încheiat

la 6 octombrie 2005 este o completare a hotărârii A.G.A. materializată în

convenția de vânzare părți sociale din 2002 și în baza căreia au fost operate

modificările de asociați;

- greșit a fost respinsă

cererea reconvențională ca inadmisibilă întrucât între aceasta și cererea

principală exista o legătură indiscutabilă;

Intimații - reclamanți nu au

depus întâmpinare la dosar.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele care urmează:

pârâtul recurent N.V. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat

să se constate valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare părți sociale,

încheiată cu pârâtul recurent O.D.G. având ca obiect vânzarea de către acesta a

12 părți sociale pe care le-a dobândit.

Instanța de fond, prin

dispozitivul sentinței a respins cererea reconvențională, fără a preciza cum

anume, în considerentele sentinței ea nefiind analizată nici sub aspectul

admisibilității și nici al temeiniciei.

Prin dispozitivul deciziei

atacate instanța de apel, urmare a admiterii apelului declarat de pârât se

pronunță din nou în sensul respingerii cererii reconvenționale, cu motivarea,

de această dată, că cererea este inadmisibilă întrucât nu derivă din același

raport juridic cu obiectul cererii principale.

Reținând că prin cererea de

chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea aceluiași

act juridic, capăt de cerere la care nu a renunțat prin precizarea la acțiune

depusă pentru termenul din 19 martie 2007, Înalta Curte constată că instanța de

apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 7205 C. proc. civ.,

raportul juridic generator de obligații fiind același atât pentru cererea

reconvențională cât și pentru acțiunea principală.

Așa fiind, Înalta Curte va

admite recursurile declarate în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și casând în parte decizia atacată va trimite cauza aceleiași instanțe

pentru soluționarea pe fond a cererii reconvenționale menținând restul

dispozițiilor deciziei.

tardivitatea acțiunii formulate de recurentul - pârât O.D.G. nu pot fi primite

întrucât acțiunea în nulitatea unor acte juridice este imprescriptibilă,

conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții N.V. și O.D.G. împotriva deciziei nr. 258 din 21 noiembrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru

soluționarea pe fond a cererii reconvenționale.

Menține restul

dispozițiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.