ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1384/D din 18 octombrie 2006, Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins excepțiile lipsei competenței materiale a tribunalului, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SA Bacău și a acțiunii, ca nefondate; a respins acțiunea formulată de reclamanta S.M.M., astfel cum a fost precizată, împotriva pârâtelor Primăria comunei Mărgineni și SC A.I. SA Bacău, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Excepția necompetenței materiale a tribunalului este nefondată față de precizarea acțiunii raportat la principiul disponibilității în procesul civil, precizare potrivit căreia cele două capete de cerere ale acțiunii reprezintă contestație și respectiv obligație de a face în condițiile Legii nr. 10/2001 - art. 25 și 26. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.I.

SA Bacău este nefondată în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și față de obligația asumată de aceasta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 864/2004, cu privire la rezolvarea notificării reclamantei. Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată față de cele două capete de cerere ale acțiunii, astfel cum au fost precizate. Pe fondul cauzei, C.A.P.ătul de cerere având ca obiect contestație împotriva adresei din 25 mai 2005 emisă de Primăria comunei Mărgineni este neîntemeiat. Atât din cuprinsul acțiunii, cât și din actele depuse de reclamantă rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul în suprafață de 5.300 mp nu se afla în deținerea nici unei entități prevăzute de art. 21 din lege, respectiv a pârâtei Primăria comunei Mărgineni, aceasta neavând, deci, calitatea de unitatea deținătoare.

Edificator este chiar cuprinsul notificării din 2002, din care reiese că însăși reclamanta cunoștea situația juridică a terenului solicitat, pe care se află o clădire și un grajd ce au aparținut fostului C.A.P. Mărgineni și care au fost cumpărate în anul 1991 de SC C. SA Bacău. În consecință, Primăria comunei Mărgineni neavând, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, calitate de unitate deținătoare, în mod corect prin adresa din 25 mai 2005, care într-un sens foarte larg poate fi considerată o dispoziție/decizie, a comunicat reclamantei că notificarea din 2002 a fost trimisă spre rezolvare pârâtei SC A.I. SA Bacău. Și cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, așa cum a fost precizat -obligație de a face, respectiv obligarea pârâtei SC A.I.

SA Bacău de a emite o dispoziție privind restituirea terenului în litigiu, este neîntemeiat. Astfel, dacă caracterul abuziv al preluării terenului în litigiu de la proprietarul inițial J.N.Ș., autorul reclamantei, este dovedit cu certificatul din 19 februarie 1991 eliberat de Filiala Bacău a Arhivelor Statului, din care rezultă că terenul face parte din suprafața totală de 9,21 ha predată statului conform Decretului nr. 115/1959, în schimb, în cauză, nu este dovedit caracterul abuziv al deținerii terenului în litigiu de către pârâta SC A.I. SA Bacău. Așa cum însăși reclamanta recunoaște, terenul în litigiu a ajuns în proprietatea acestei pârâte ca urmare a fuziunii prin absorbție cu SC C. SA, care la rândul său a dobândit terenul în litigiu prin cumpărare de la Comisia de lichidare a patrimoniului fostei C.A.P.

Mărgineni, conform procesului-verbal de licitație din 06 noiembrie 1991, dar aceasta nu reprezintă o modalitate abuzivă de dobândire a bunului, cât timp reclamanta nu a făcut dovada că procesul-verbal de licitație a fost anulat în condițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001. Față de o atare situație, este evident că pârâta SC A.I. SA Bacău nu poate fi obligată în calitate de unitate deținătoare a terenului în litigiu să emită o dispoziție/decizie privind notificarea reclamantei, deoarece aceasta nu deține în mod abuziv terenul, mai mult nu poate fi obligată nici să sesizeze instituția publică implicată în privatizarea sa, respectiv fosta SC C. SA Bacău. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin Decizia nr. 52 din 19 martie 2008, a respins apelul reclamantei ca nefondat.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele: Reclamanta susține că acțiunea sa este o contestație împotriva adresei din 25 mai 2005 emisă de Primăria comunei Mărgineni, pe care o consideră dispoziție în sensul art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, dar cum la data intrării în vigoare a Legii nr. 10 terenul în suprafață de 5.300 mp nu se afla în deținerea nici unei entități dintre cele prevăzute de art. 21, pârâta Primăria comunei Mărgineni nu are calitate de unitate deținătoare. Tribunalul a reținut corect că reclamanta cunoștea situația juridică a imobilului, fapt ce rezultă din chiar cuprinsul notificării, în care se menționează că pe terenul solicitat se află o clădire și un grajd care au aparținut fostului C.A.P.

Mărgineni și care au fost cumpărate de SC C. SA. Este corectă concluzia tribunalului în sensul că nu s-a dovedit caracterul abuziv al deținerii terenului în litigiu de către pârâta SC A.I. SA Bacău și că aceasta nu poate fi obligată să emită o dispoziție privind notificarea reclamantei. Mai mult, din probele administrate rezultă că terenul în litigiu a fost preluat de pârâta SC A.I. SA Bacău prin fuziune de la SC C. SA, unitate cu capital de stat, care a fost privatizată, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, conform cărora măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituția care a efectuat privatizarea.

Expertiza efectuată în apel concluzionează că pentru terenul de 9,21 ha, suprafață în care intră terenul în litigiu, moștenitorii lui J.Ș. au fost înscriși cu acțiuni la I.A.S., terenul fiind în prezent în proprietatea SC E.C. SRL, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 9 aprilie 2004. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii sale, recurenta a susținut, în esență, că instanțele anterioare nu au lămurit situația terenului litigios, reținând greșit că acesta a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. În realitate, suprafața în litigiu, de 5.370 mp, nu a fost reconstituită, întrucât apărea ca fiind confiscată în baza Decretului nr. 308/1954.

Ea nu a fost inclusă nici în titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, pe numele moștenitorilor lui J.Ș., și nici în diferența de 0,73 ha pentru care li s-a oferit acțiuni la I.A.S., concluziile expertizei în acest sens fiind eronate, neavând la bază toate actele atașate la dosar, ca de altfel nici actele existente în arhiva Primăriei Mărgineni. Suprafața de 5.370 mp face parte din suprafața totală de 9,91 ha deținută de proprietarul originar J.Ș., dar pentru ea nu s-a dispus reconstituirea conform Legii nr. 18/1991. Ceea ce s-a reconstituit pe Legea nr. 18/1991 este o suprafață de 8,44 ha, pentru care s-a emis titlu de proprietate, și o suprafață de 0,73 ha, pentru care s-au acordat acțiuni la I.A.S.

Suprafața în litigiu, de 5.370 mp, face parte din diferența până la întregirea proprietății de 9,91 ha, ce a aparținut autorului, pentru care moștenitorii nu au beneficiat încă de măsuri reparatorii. Pentru respectiva suprafață are calitate de unitate deținătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 pârâta SC A.I. SA Bacău, care a preluat-o de la SC C. SA, în al cărei patrimoniu intrase în anul 1991, în urma cumpărării prin licitație publică de la C.A.P. Mărgineni. Această pârâtă nu și-a îndeplinit, însă, obligația legală de a răspunde prin dispoziție motivată la notificarea de restituire, nefacând altceva decât să îndrume în permanență persoana îndreptățită către o altă unitate, deși Primăria comunei Mărgineni, sesizată în baza art. 28 din Legea nr. 10/2001, a indicat-o pe ea drept unitate deținătoare.

De altfel, faptul că pârâta SC A. SA Bacău trebuie să rezolve notificarea, în sensul restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului solicitat, cu privire la care reclamanta a dovedit dreptul de proprietate al autorului ei și caracterul abuziv al preluării, rezultă și din contractul prin care pârâta a înstrăinat bunul către SC E. SRL, contract în care s-a menționat obligația vânzătoarei ca, pentru suprafața de 5.300 mp, pentru care a fost depusă notificarea din 2002, în cazul unei soluționări favorabile a notificării, fie să revoce parțial contractul, fie să îl mențină în condițiile plății de despăgubiri către persoana îndreptățită. Pe de altă parte, chiar dacă dispozițiile Legii nr. 10/2001 prevăd că în cazul imobilelor evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, notificarea trebuie îndreptată către A.V.A.S., iar în speță notificarea înregistrată inițial la Primăria Mărgineni a fost trimisă la SC A.I.

SA Bacău, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități a respectării termenului de formulare a notificării, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul. Intimata-pârâtă SC A.I. SA Bacău a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sens în care a reiterat apărările făcute la fond și în apel. În această etapă procesuală au fost administrate înscrisuri noi de către recurentă, în dovedirea situației juridice a imobilului litigios. Recursul este fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare: Unul din argumentele pentru care instanța de apel a confirmat soluția fondului, de respingere a contestației reclamantei, a fost acela că, pentru terenul litigios, moștenitorii defunctului proprietar J.Ș.

au obținut măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991, fiind înscriși cu acțiuni la I.A.S. În drept, acest argument își găsește corespondent în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care exceptează de la măsurile reparatorii prevăzute de această lege terenurile supuse reglementărilor din legile fondului funciar. Era, deci, esențial de stabilit în cauză dacă terenul litigios, în suprafață de 5.370 mp, situat în intravilanul comunei Mărgineni, a făcut sau nu obiectul măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 18/1991, numai în caz negativ el intrând sub incidența Legii nr. 10/2001. Or, pe acest aspect, situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de instanța de apel, care nu a verificat apărările reclamantei pe baza înscrisurilor probatorii pe care acestea s-au întemeiat.

Astfel, reclamanta a susținut, inclusiv prin concluziile scrise depuse în fața instanței de apel (filele 77-78 dosar apel), că din suprafața totală de 9,91 ha deținută de autorul ei, J.Ș., a obținut măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 18/1991 numai pentru 9,17 ha - reconstituire pentru 8,44 ha, conform titlului de proprietate nr. 137.300/1995 și acțiuni la L.A.S. pentru 0,73 ha - și că suprafața în litigiu, de 5.370 mp, pentru care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, face parte din diferența până la 9,91 ha, neacoperită de măsurile reparatorii acordate potrivit Legii nr. 18/1991. La filele 23-24 dosar fond există titlul de proprietate din 1995, emis pe numele moștenitorilor defunctului J.Ș.

pentru suprafața de 8 ha 0454 mp teren, iar la fila 74 din același dosar există o întâmpinare a Primăriei comunei Mărgineni, care cuprinde recunoașterea acesteia în sensul că pentru terenul litigios nu a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, respectivul teren neintrând sub incidența acestei legi deoarece a fost confiscat, dar că el există faptic și scriptic, fiind deținut de SC A.I. SA Bacău, unitate la care a îndreptat notificarea de restituire formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001. Pe de altă parte, prin expertiza efectuată în apel (fila 66 dosar), s-a reținut că, Comisia locală de fond funciar Mărgineni a reconstituit reclamantei suprafața de 0,73 ha (suprafață în care nu intră terenul litigios), iar pentru diferența de 9,21 ha (suprafață în care intră terenul în litigiu), moștenitorii lui J.Ș.

au fost înscriși cu acțiuni la I.A.S. Datele contradictorii rezultând din aceste probe se impuneau a fi lămurite de instanța de apel, inclusiv prin administrarea de probe suplimentare, în vederea determinării corecte a regimului juridic al terenului litigios. Întrucât regimul juridic al bunului nu se poate determina cât timp împrejurările de fapt ce interesau pe acest aspect nu au fost pe deplin stabilite, Înalta Curte urmează ca pe temeiul art. 314 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să admită recursul reclamantei, să caseze decizia atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

După ce va stabili, pe baza analizei probelor administrate în cauză, inclusiv a înscrisurilor noi depuse în recurs, care a fost suprafața totală de teren ce a aparținut autorului reclamantei, J.Ș., și cât din această suprafață a făcut obiectul măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 18/1991, sens în care va ordona suplimentarea probatoriului în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., solicitând relații de la autoritățile implicate în aplicarea legii fondului funciar, instanța de trimitere va avea de apreciat dacă suprafața de teren în litigiu, solicitată prin notificarea din 2002, a făcut obiectul reparației potrivit Legii nr. 18/1991 și, în funcție de rezultat, dacă ea intră sau nu sub incidența Legii nr. 10/2001.

În caz afirmativ, instanța de trimitere va avea de stabilit în continuare care este entitatea căreia îi revine obligația de a soluționa notificarea reclamantei. În dezlegarea acestei probleme se va porni de la faptul necontestat că terenul litigios era deținut la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 de o societate comercială privatizată, pârâta SC A.I. SA Bacău (conform propriilor recunoașteri, făcute inclusiv prin întâmpinarea depusă în recurs, pârâta SC A.I. SA Bacău a dobândit terenul litigios de la SC C. SA Bacău în anul 2000, în urma fuziunii prin absorbție cu aceasta, iar SC C. SA l-a dobândit prin licitație publică în anul 1991 de la Comisia de lichidare a fostului C.A.P. Mărgineni) și de la dispozițiile Legii nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate.

Aceste dispoziții sunt cele ale art. 29, în redactarea de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (fost art. 27), soluție ce derivă din declararea neconstituționalității art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, prin care se abrogase sintagma „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul dispozițiilor menționate. Astfel, prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțe, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a admis excepția de neconstituționalitate a textului legal sus indicat și s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Așa fiind, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, în sensul suprimării distincției dintre imobilele preluate cu titlu și fără titlu valabil, au devenit inaplicabile, cu consecința reactivării vechiului art. 27 din Legea nr. 10/2001, în redactarea de la data intrării în vigoare a legii. Acest din urmă text reglementează exclusiv situația imobilelor preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, stabilind în alin. (1) că pentru această categorie de imobile, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar în alin. (2) cine este entitatea competentă în soluționarea notificării prin care s-a solicitat restituirea în condițiile alin. (1), respectiv instituția publică implicată în privatizare.

Din interpretarea per a contrario a art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în forma de la data intrării sale în vigoare, rezultă că, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, asupra măsurilor reparatorii cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001 - restituire în natură sau prin echivalent - se va pronunța unitatea deținătoare a imobilului. Cu alte cuvinte, în ipoteza preluării imobilului de către stat fără titlu valabil, soluționarea notificării cade în competența unității deținătoare a imobilului, iar în cazul preluării bunului cu titlu valabil, soluționarea notificării cade în competența instituției publice implicate în privatizare. Or, în speță, nici una dintre instanțele anterioare nu au stabilit natura preluării de către stat - cu sau fără titlu valabil - a terenului litigios, evidențiat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în patrimoniul SC A.I.

SA Bacău, în raport de care să procedeze, ulterior, la stabilirea entității competente să rezolve notificarea reclamantei - pârâta SC A.I. SA Bacău sau A.V.A.S. și să dispună în consecință, în limitele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, fie în sensul redirecționării notificării reclamantei la A.V.A.S., în cazul preluării bunului cu titlu valabil, fie, în cazul preluării fără titlu valabil, în sensul obligării pârâtei SC A.I. SA Bacău la emiterea dispoziției de soluționare pe fond a notificării, respectiv de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, stabilite în raport de situația concretă a bunului litigios.

Cum nici situația de fapt ce interesa în stabilirea entității competente să rezolve notificarea reclamantei nu a fost pe deplin lămurită, pentru ipoteza în care Legea nr. 10/2001 ar fi aplicabilă în cauză, recursul reclamantei se vădește întemeiat și sub acest aspect, care impune, de asemenea, soluția casării cu trimitere, conform art. 314 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva Deciziei nr. 52 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 ianuarie 2010.