ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2010

HOTĂRÂRE
15.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1384/D din 18 octombrie 2006, Tribunalul Bacău, secția civilă, a

respins excepțiile lipsei competenței materiale a tribunalului, lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SA Bacău și a acțiunii, ca nefondate;

a respins acțiunea formulată de reclamanta S.M.M., astfel cum a fost precizată,

împotriva pârâtelor Primăria comunei Mărgineni și SC A.I. SA Bacău, ca

nefondată.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarele:

Excepția necompetenței materiale a

tribunalului este nefondată față de precizarea acțiunii raportat la principiul

disponibilității în procesul civil, precizare potrivit căreia cele două capete de

cerere ale acțiunii reprezintă contestație și respectiv obligație de a face în

condițiile Legii nr. 10/2001 - art. 25 și 26.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC A.I. SA Bacău este nefondată în raport de dispozițiile art.

29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și față de

obligația asumată de aceasta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 864/2004, cu privire la rezolvarea notificării reclamantei.

Excepția inadmisibilității acțiunii

este nefondată față de cele două capete de cerere ale acțiunii, astfel cum au

fost precizate.

Pe fondul cauzei, C.A.P.ătul de cerere

având ca obiect contestație împotriva adresei din 25 mai 2005 emisă de Primăria

comunei Mărgineni este neîntemeiat.

Atât din cuprinsul acțiunii, cât și

din actele depuse de reclamantă rezultă că la data intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001, terenul în suprafață de 5.300 mp nu se afla în deținerea nici unei

entități prevăzute de art. 21 din lege, respectiv a pârâtei Primăria comunei

Mărgineni, aceasta neavând, deci, calitatea de unitatea deținătoare. Edificator

este chiar cuprinsul notificării din 2002, din care reiese că însăși reclamanta

cunoștea situația juridică a terenului solicitat, pe care se află o clădire și

un grajd ce au aparținut fostului C.A.P. Mărgineni și care au fost cumpărate în

anul 1991 de SC C. SA Bacău.

În consecință, Primăria comunei

Mărgineni neavând, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, calitate de unitate

deținătoare, în mod corect prin adresa din 25 mai 2005, care într-un sens

foarte larg poate fi considerată o dispoziție/decizie, a comunicat reclamantei

că notificarea din 2002 a fost trimisă spre rezolvare pârâtei SC A.I. SA Bacău.

Și cel de-al doilea capăt de cerere al

acțiunii, așa cum a fost precizat -obligație de a face, respectiv obligarea

pârâtei SC A.I. SA Bacău de a emite o dispoziție privind restituirea terenului

în litigiu, este neîntemeiat.

Astfel, dacă caracterul abuziv al

preluării terenului în litigiu de la proprietarul inițial J.N.Ș., autorul

reclamantei, este dovedit cu certificatul din 19 februarie 1991 eliberat de

Filiala Bacău a Arhivelor Statului, din care rezultă că terenul face parte din

suprafața totală de 9,21 ha predată statului conform Decretului nr. 115/1959,

în schimb, în cauză, nu este dovedit caracterul abuziv al deținerii terenului

în litigiu de către pârâta SC A.I. SA Bacău.

Așa cum însăși reclamanta recunoaște,

terenul în litigiu a ajuns în proprietatea acestei pârâte ca urmare a fuziunii

prin absorbție cu SC C. SA, care la rândul său a dobândit terenul în litigiu

prin cumpărare de la Comisia de lichidare a patrimoniului fostei C.A.P.

Mărgineni, conform procesului-verbal de licitație din 06 noiembrie 1991, dar

aceasta nu reprezintă o modalitate abuzivă de dobândire a bunului, cât timp

reclamanta nu a făcut dovada că procesul-verbal de licitație a fost anulat în

condițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001.

Față de o atare situație, este evident

că pârâta SC A.I. SA Bacău nu poate fi obligată în calitate de unitate

deținătoare a terenului în litigiu să emită o dispoziție/decizie privind

notificarea reclamantei, deoarece aceasta nu deține în mod abuziv terenul, mai

mult nu poate fi obligată nici să sesizeze instituția publică implicată în

privatizarea sa, respectiv fosta SC C. SA Bacău.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Bacău, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, conflicte

de muncă și asigurări sociale, care, prin Decizia nr. 52 din 19 martie 2008, a

respins apelul reclamantei ca nefondat.

Pentru a decide astfel, curtea a

reținut următoarele:

Reclamanta susține că acțiunea sa este

o contestație împotriva adresei din 25 mai 2005 emisă de Primăria comunei

Mărgineni, pe care o consideră dispoziție în sensul art. 25 și 26 din Legea nr.

10/2001, republicată, dar cum la data intrării în vigoare a Legii nr. 10

terenul în suprafață de 5.300 mp nu se afla în deținerea nici unei entități

dintre cele prevăzute de art. 21, pârâta Primăria comunei Mărgineni nu are

calitate de unitate deținătoare.

Tribunalul a reținut corect că

reclamanta cunoștea situația juridică a imobilului, fapt ce rezultă din chiar

cuprinsul notificării, în care se menționează că pe terenul solicitat se află o

clădire și un grajd care au aparținut fostului C.A.P. Mărgineni și care au fost

cumpărate de SC C. SA.

Este corectă concluzia tribunalului în

sensul că nu s-a dovedit caracterul abuziv al deținerii terenului în litigiu de

către pârâta SC A.I. SA Bacău și că aceasta nu poate fi obligată să emită o

dispoziție privind notificarea reclamantei.

Mai mult, din probele administrate

rezultă că terenul în litigiu a fost preluat de pârâta SC A.I. SA Bacău prin

fuziune de la SC C. SA, unitate cu capital de stat, care a fost privatizată,

caz în care sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, conform cărora măsurile reparatorii

prin echivalent se propun de către instituția care a efectuat privatizarea.

Expertiza efectuată în apel

concluzionează că pentru terenul de 9,21 ha, suprafață în care intră terenul în

litigiu, moștenitorii lui J.Ș. au fost înscriși cu acțiuni la I.A.S., terenul

fiind în prezent în proprietatea SC E.C. SRL, în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 9 aprilie 2004.

Decizia curții de apel a fost atacată

cu recurs de către reclamantă, care a invocat, în drept, dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii sale, recurenta a

susținut, în esență, că instanțele anterioare nu au lămurit situația terenului

litigios, reținând greșit că acesta a făcut obiectul reconstituirii dreptului

de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

În realitate, suprafața în litigiu, de

5.370 mp, nu a fost reconstituită, întrucât apărea ca fiind confiscată în baza

Decretului nr. 308/1954. Ea nu a fost inclusă nici în titlul de proprietate

emis în temeiul Legii nr. 18/1991, pe numele moștenitorilor lui J.Ș., și nici

în diferența de 0,73 ha pentru care li s-a oferit acțiuni la I.A.S.,

concluziile expertizei în acest sens fiind eronate, neavând la bază toate

actele atașate la dosar, ca de altfel nici actele existente în arhiva Primăriei

Mărgineni.

Suprafața de 5.370 mp face parte din

suprafața totală de 9,91 ha deținută de proprietarul originar J.Ș., dar pentru

ea nu s-a dispus reconstituirea conform Legii nr. 18/1991.

Ceea ce s-a reconstituit pe Legea nr.

18/1991 este o suprafață de 8,44 ha, pentru care s-a emis titlu de proprietate,

și o suprafață de 0,73 ha, pentru care s-au acordat acțiuni la I.A.S.

Suprafața în litigiu, de 5.370 mp,

face parte din diferența până la întregirea proprietății de 9,91 ha, ce a

aparținut autorului, pentru care moștenitorii nu au beneficiat încă de măsuri

reparatorii.

Pentru respectiva suprafață are

calitate de unitate deținătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 pârâta SC

A.I. SA Bacău, care a preluat-o de la SC C. SA, în al cărei patrimoniu intrase

în anul 1991, în urma cumpărării prin licitație publică de la C.A.P. Mărgineni.

Această pârâtă nu și-a îndeplinit,

însă, obligația legală de a răspunde prin dispoziție motivată la notificarea de

restituire, nefacând altceva decât să îndrume în permanență persoana

îndreptățită către o altă unitate, deși Primăria comunei Mărgineni, sesizată în

baza art. 28 din Legea nr. 10/2001, a indicat-o pe ea drept unitate

deținătoare.

De altfel, faptul că pârâta SC A. SA

Bacău trebuie să rezolve notificarea, în sensul restituirii în natură sau prin

echivalent a imobilului solicitat, cu privire la care reclamanta a dovedit

dreptul de proprietate al autorului ei și caracterul abuziv al preluării,

rezultă și din contractul prin care pârâta a înstrăinat bunul către SC E. SRL,

contract în care s-a menționat obligația vânzătoarei ca, pentru suprafața de

5.300 mp, pentru care a fost depusă notificarea din 2002, în cazul unei

soluționări favorabile a notificării, fie să revoce parțial contractul, fie să

îl mențină în condițiile plății de despăgubiri către persoana îndreptățită.

Pe de altă parte, chiar dacă

dispozițiile Legii nr. 10/2001 prevăd că în cazul imobilelor evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, notificarea trebuie

îndreptată către A.V.A.S., iar în speță notificarea înregistrată inițial la

Primăria Mărgineni a fost trimisă la SC A.I. SA Bacău, trebuie avute în vedere

dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora

notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități a

respectării termenului de formulare a notificării, chiar dacă a fost adresată

altei unități decât cea care deține imobilul.

Intimata-pârâtă SC A.I. SA Bacău a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sens în care

a reiterat apărările făcute la fond și în apel.

În această etapă procesuală au fost

administrate înscrisuri noi de către recurentă, în dovedirea situației juridice

a imobilului litigios.

Recursul este fondat în sensul celor

ce se vor arăta în continuare:

Unul din argumentele pentru care

instanța de apel a confirmat soluția fondului, de respingere a contestației

reclamantei, a fost acela că, pentru terenul litigios, moștenitorii defunctului

proprietar J.Ș. au obținut măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991, fiind

înscriși cu acțiuni la I.A.S.

În drept, acest argument își găsește

corespondent în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care

exceptează de la măsurile reparatorii prevăzute de această lege terenurile

supuse reglementărilor din legile fondului funciar.

Era, deci, esențial de stabilit în

cauză dacă terenul litigios, în suprafață de 5.370 mp, situat în intravilanul

comunei Mărgineni, a făcut sau nu obiectul măsurilor reparatorii acordate în

baza Legii nr. 18/1991, numai în caz negativ el intrând sub incidența Legii nr.

10/2001.

Or, pe acest aspect, situația de fapt

nu a fost pe deplin lămurită de instanța de apel, care nu a verificat apărările

reclamantei pe baza înscrisurilor probatorii pe care acestea s-au întemeiat.

Astfel, reclamanta a susținut,

inclusiv prin concluziile scrise depuse în fața instanței de apel (filele 77-78

dosar apel), că din suprafața totală de 9,91 ha deținută de autorul ei, J.Ș., a

obținut măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 18/1991 numai pentru 9,17 ha

- reconstituire pentru 8,44 ha, conform titlului de proprietate nr.

137.300/1995 și acțiuni la L.A.S. pentru 0,73 ha - și că suprafața în litigiu,

de 5.370 mp, pentru care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001,

face parte din diferența până la 9,91 ha, neacoperită de măsurile reparatorii

acordate potrivit Legii nr. 18/1991.

La filele 23-24 dosar fond există

titlul de proprietate din 1995, emis pe numele moștenitorilor defunctului J.Ș.

pentru suprafața de 8 ha 0454 mp teren, iar la fila 74 din același dosar există

o întâmpinare a Primăriei comunei Mărgineni, care cuprinde recunoașterea

acesteia în sensul că pentru terenul litigios nu a reconstituit dreptul de

proprietate conform Legii nr. 18/1991, respectivul teren neintrând sub

incidența acestei legi deoarece a fost confiscat, dar că el există faptic și

scriptic, fiind deținut de SC A.I. SA Bacău, unitate la care a îndreptat

notificarea de restituire formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, prin expertiza

efectuată în apel (fila 66 dosar), s-a reținut că, Comisia locală de fond

funciar Mărgineni a reconstituit reclamantei suprafața de 0,73 ha (suprafață în

care nu intră terenul litigios), iar pentru diferența de 9,21 ha (suprafață în

care intră terenul în litigiu), moștenitorii lui J.Ș. au fost înscriși cu

acțiuni la I.A.S.

Datele contradictorii rezultând din

aceste probe se impuneau a fi lămurite de instanța de apel, inclusiv prin

administrarea de probe suplimentare, în vederea determinării corecte a

regimului juridic al terenului litigios.

Întrucât regimul juridic al bunului nu

se poate determina cât timp împrejurările de fapt ce interesau pe acest aspect

nu au fost pe deplin stabilite, Înalta Curte urmează ca pe temeiul art. 314 C.

proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să admită recursul

reclamantei, să caseze decizia atacată și să dispună trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță de apel.

După ce va stabili, pe baza analizei

probelor administrate în cauză, inclusiv a înscrisurilor noi depuse în recurs,

care a fost suprafața totală de teren ce a aparținut autorului reclamantei, J.Ș.,

și cât din această suprafață a făcut obiectul măsurilor reparatorii acordate în

baza Legii nr. 18/1991, sens în care va ordona suplimentarea probatoriului în

condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., solicitând relații de la

autoritățile implicate în aplicarea legii fondului funciar, instanța de

trimitere va avea de apreciat dacă suprafața de teren în litigiu, solicitată

prin notificarea din 2002, a făcut obiectul reparației potrivit Legii nr.

18/1991 și, în funcție de rezultat, dacă ea intră sau nu sub incidența Legii

nr. 10/2001.

În caz afirmativ, instanța de

trimitere va avea de stabilit în continuare care este entitatea căreia îi

revine obligația de a soluționa notificarea reclamantei.

În dezlegarea acestei probleme se va

porni de la faptul necontestat că terenul litigios era deținut la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001 de o societate comercială privatizată, pârâta SC

A.I. SA Bacău (conform propriilor recunoașteri, făcute inclusiv prin

întâmpinarea depusă în recurs, pârâta SC A.I. SA Bacău a dobândit terenul

litigios de la SC C. SA Bacău în anul 2000, în urma fuziunii prin absorbție cu

aceasta, iar SC C. SA l-a dobândit prin licitație publică în anul 1991 de la

Comisia de lichidare a fostului C.A.P. Mărgineni) și de la dispozițiile Legii

nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor evidențiate în

patrimoniul societăților comerciale privatizate.

Aceste dispoziții sunt cele ale art.

29, în redactarea de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (fost art.

27), soluție ce derivă din declararea neconstituționalității art. 1 pct. 60 din

Titlul I al Legii nr. 247/2005, prin care se abrogase sintagma „imobile

preluate cu titlu valabil" din cuprinsul dispozițiilor menționate.

Astfel, prin Decizia nr. 830 din 8

iulie 2008 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțe, conform art.

31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a admis excepția de neconstituționalitate

a textului legal sus indicat și s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei

„imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin.

(1) din Constituția României.

Așa fiind, dispozițiile art. 29 din

Legea nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, în

sensul suprimării distincției dintre imobilele preluate cu titlu și fără titlu

valabil, au devenit inaplicabile, cu consecința reactivării vechiului art. 27

din Legea nr. 10/2001, în redactarea de la data intrării în vigoare a legii.

Acest din urmă text reglementează

exclusiv situația imobilelor preluate cu titlu valabil, evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, stabilind în alin. (1) că

pentru această categorie de imobile, persoana îndreptățită are dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent, iar în alin. (2) cine este entitatea competentă

în soluționarea notificării prin care s-a solicitat restituirea în condițiile alin.

(1), respectiv instituția publică implicată în privatizare.

Din interpretarea per a contrario a

art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în forma de la data intrării

sale în vigoare, rezultă că, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil,

asupra măsurilor reparatorii cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001 - restituire

în natură sau prin echivalent - se va pronunța unitatea deținătoare a

imobilului.

Cu alte cuvinte, în ipoteza preluării

imobilului de către stat fără titlu valabil, soluționarea notificării cade în

competența unității deținătoare a imobilului, iar în cazul preluării bunului cu

titlu valabil, soluționarea notificării cade în competența instituției publice

implicate în privatizare.

Or, în speță, nici una dintre

instanțele anterioare nu au stabilit natura preluării de către stat - cu sau

fără titlu valabil - a terenului litigios, evidențiat la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001 în patrimoniul SC A.I. SA Bacău, în raport de care

să procedeze, ulterior, la stabilirea entității competente să rezolve

notificarea reclamantei - pârâta SC A.I. SA Bacău sau A.V.A.S. și să dispună în

consecință, în limitele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost

precizată, fie în sensul redirecționării notificării reclamantei la A.V.A.S.,

în cazul preluării bunului cu titlu valabil, fie, în cazul preluării fără titlu

valabil, în sensul obligării pârâtei SC A.I. SA Bacău la emiterea dispoziției

de soluționare pe fond a notificării, respectiv de acordare a măsurilor

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, stabilite în raport de situația

concretă a bunului litigios.

Cum nici situația de fapt ce interesa

în stabilirea entității competente să rezolve notificarea reclamantei nu a fost

pe deplin lămurită, pentru ipoteza în care Legea nr. 10/2001 ar fi aplicabilă

în cauză, recursul reclamantei se vădește întemeiat și sub acest aspect, care

impune, de asemenea, soluția casării cu trimitere, conform art. 314 raportat la

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Admite recursul declarat de reclamanta

S.M.M. împotriva Deciziei nr. 52 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi,

15 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-30
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4900/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 28 iunie 2005 sub nr. 4841/2005, reclamanta S.M.M. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele Primări
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1860/2012
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A. SRL. Prin sentința civilă nr. 478 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 4332/2005, a fost respinsă excepția inadmisibi
ÎCCJ 2006-01-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 161/2006
Asupra recursului de față: Din lucrările dosarului constată următoarele: La data de 17 noiembrie 2004 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău contestația formulată de contestatorul S.G. împotriva dispoziției nr. 2798 din 26 noiembrie 20
ÎCCJ 2010-03-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1923/2010
recurs Primarul municipiului Bacău, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece : - Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că dosarul numitului C.I., referitor la restituirea în natură a terenului în
ÎCCJ 2012-03-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2266/2012
imobile solicitate, emite decizie numai pentru partea de imobil pe care o deține, iar pentru restul imobilului, persoana juridică notificată comunică persoanei îndreptățite toate datele privind persoana deținătoare, dacă deține aceste date.
Sursă